Faceți căutări pe acest blog

vineri, 6 aprilie 2018

99. ”Nemurirea condiționată” în NT și în istoria creștinismului, Florin Făiu

"Introducere
Apostolii se referă la nemurire, mai întâi în stil ebraic, ca „viață veșnică” (Mt 25:46; In 5:39; 12:50 etc), dar greaca NT folosește două sinonime speciale, care exprimă negarea morții: athanasía (nemurire), sau aphtharsía (indestructibilitate, nepieire, imortalitate). Nemurirea însă nu este atribuită niciodată omului însuși – sufletului sau duhului omenesc. Expresii ca „suflet nemuritor” sau „nemurirea sufletului”, nu se folosesc niciodată."

http://florinlaiu.com/nemurirea-conditionata-in-nt-si-in-istoria-crestinismului/#_ftn29

Recomandare articole

Postări

joi, 5 aprilie 2018

98. Invitaţie la Floreşti, evocare personalităţi, lucrare cu tracte


Dragi prieteni care susţineti mortalitatea sufletului şi singura speranţă pentru cei ce mor, învierea,


Vă anunţ că sunt dispus a ne întâlni oriunde în vederea promovării conceptului de mortalitate a sufletului, singura speranţă a morţilor fiind învierea trupului şi al sufletului împreună, aşa cum au predat şi susţinut episcopii Policarp al Smirnei, liderul creştinilor din întregul Răsărit, care a învăţat la picioarele apostolului Ioan şi Teofil al Antiochiei, din secolul II.


O reformă adevărata nu se poate promova, fără a lua poziţie faţă de cea mai veche minciuna a lui Satan, introdusă în Grădina Edenului (Geneza 3). Dacă cineva crede că Diavolul şi-a abandonat această minciună înşelătoare (Apocalipsa 12:9), va vedea cu consternare la judecată cât de mult a influenţat în sens negativ omenirea această doctrină a nemuririi sufletelor şi câte doctrine false se leagă de ea, fiind ca o rădăcină din care se dezvoltă trunchiul şi coroana cu ramuri. De ea se leagă multe doctrine, în special cultul adorării sfinţilor ca mijlocitori între oameni şi Dumnezeu, ce ploriferează în bisericile catolice şi ortodoxe. Degeaba a tăiat protestantismul doar ramurile, dacă nu a scos rădăcina: demascarea maleficei doctrine a nemurii sufletului.

Dacă îţi pasă de acest adevăr, vino să evocăm memoria şi învăţătura acestor lideri creştini importanti din secolul II, Policarp al Smirnei şi Teofil al Antiochiei şi apoi să încununăm această evocare cu o lucrarea de tracte în temă.
Vino să ne întâlnim şi să discutăm despre aceste mărturii antice, deoarece Biblia spune că mărturia a doi sau trei martori trebuie cercetată.Contact: bibliaantica@yahoo.com

"Sfântul, slăvitul și sfințitul mucenic Policarp a fost episcop al Smirnei și unul din Părinții apostolici. S-a născut între anii 69 și 81 d.Hr. și a mucenicit între anii 155 și 167. L-a cunoscut personal pe sfântul apostol și evanghelist Ioan. Prăznuirea lui se face la 23 februarie."
Ortodoxwiki 

Iată mărturia din rugăciunea martirului episcop al Smirnei, Policarp:
"Atotputernice Dumnezeule, Tată a iubitului şi binecuvântatului Tău slujitor, Isus Christos, prin care am ajuns la cunoştinţa Ta, Dumnezeul îngerilor, a puternicilor, a tuturor creaturilor şi a tuturor celor drepţi, care trăim înaintea feţei Tale: Te preamaresc, că m-ai socotit vrednic pentru aceasta zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor Tăi, în paharul Christosului Tău, la învierea sufletului şi a trupului la viaţa veşnică prin neputrezirea din Duhul Sfânt. Să fiu primit printre ei înaintea feţei Tale, ca o jertfă grasă şi plăcută, aşa cum Tu, veşnic drept Dumnezeu ai hotărât mai dinainte, mi-ai făcut de cunoscut în prealabil, iar acum împlineşti. Pentru toate acestea Te laud, te preamăresc si te slăvesc vesnic, prin al Tau Mare Preot ceresc, Fiul Tău drag, Isus Christos. Prin El si impreuna cu El, a Ta este slava luminoasa, in Duhul Sfant acum şi în eternitatea care va veni. Amin.” (Varianta Episcopului Eusebiu de Cesareea, din Istoria Eclesiastica)


Iată şi mărturia celuilalt lider creştin important, Teofil al Antiohiei (169-177), care scria: 
"Dumnezeu înviază trupul tău nemuritor, împreună cu sufletul; şi atunci, pentru că vei fi nemuritor, vei vedea pe Cel nemuritor, dacă vei crede de acum în El”
Cartea Întâia către Autolic, Capitolul VII 


"Teofil a fost episcop de Antiohia în secolul al II-lea. Convertit la creștinism și devenit episcop și teolog, Teofil a fost un scriitor prolific și adesea citat de scriitorii creștini de după el. Se cunosc puține lucruri despre viața personală a episcopului Teofil al Antiohiei. După a sa Apologie către Autolycus, Teofil pare să se fi născut din părinți păgâni către anul 120. S-a convertit la creștinism după ce a studiat Sfânta Scriptură. [1] Teofil a devenit episcop al Antiohiei în anul al 6-lea al împărăției lui Marcus Aurelius, adică în anul 168. [2]"
Ortodoxwiki 

Gheorghi Vasilievici Florovski (†1979), afirma:
"Aspectul frapant al istoriei timpurii a doctrinei creștine despre om este că mulți dintre principalii scriitori ai secolului al II-lea par să fi negat în mod hotărât nemurirea (naturală) a sufletului. Și aceasta nu pare să fie o opinie excepțională sau extravagantă a numai câtorva scriitori, ci mai degrabă învățătura comună din acea perioadă. Iar această convingere nu a fost complet abandonată într-o perioadă mai târzie.[29]

Recomandare articole

Postări