Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta Istoria infernurilor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Istoria infernurilor. Afișați toate postările

marți, 19 mai 2015

62. Inventatorii antici ai infernului (iadului): Mărturii ale învăţaţilor din antichitate

Subtitlu:

Sau de CINE şi DE CE a fost inventat iadul păgân?

Mulţumesc Tatălui ceresc în numele Fiului său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, că prin harul său şi pentru gloria sa, am terminat articolul despre originile învăţăturii despre "iad". 
Aceia care nu acceptă să facă voia lui Dumnezeu, să trăiască în iubire de semeni conform cu voința divină, vor fi înviaţi, judecaţi şi condamnaţi la moartea a doua şi nu la un chin ce ţine veşnic, după cum este scris:

2Tesaloniceni 1:9,10. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veșnică de la fața Domnului și de la slava puterii Lui,
când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinții Săi și privit cu uimire în toți cei ce vor fi crezut; căci voi ați crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră.


Evrei 10:26,27 Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.

În studiul făcut de autorul Edward William Fudge, Focul Care Mistuie, se arată că ideea păgână despre iadul chinuitor de păcătoşi, apare relativ târziu printre evrei, după repatrierea lor din Babilon. Secte ca fariseii, essenienii şi samaritenii credeau în nemurirea sufletului şi chinul păcătoşilor în iad. Când unii dintre aceştia au trecut la creştinism au adus cu ei aceste idei nebiblice, infuenţând negativ ideologia creştină.
Apoi cu timpul, Biserica Catolică care s-a pus stăpână peste credincioşi şi Biblie, a persecutat pe toţi cei care aveau o altă Biblie decât a ei, ucigând pe posesorii ei şi distrugând toate aceste Biblii, a modificat cum a dorit ea textele şi adăugând la ele şi-a făcut o versiune proprie din care să rezulte că Dumnezeu îi chinuie pe păcătoşi după ce mor, însă dacă plăteşti anumite taxe pentru rugăciuni, preoţii lor îi pot scoate pe păcătoşi din acel foc. 
Teologul Martin Luther şi alţii s-au ridicat împotriva acestei învăţături nebiblice, însă nu şi-au dat seama că Biblia deţinută de catolici a fost deja modificată cu mult timp înainte, în secolul II. Revenirea totală la adevăr nu s-a putut face din cauza acestor texte modificate sau intoduse alături de textul biblic.

Ce au spus filozofii păgâni despre iad?

Iată cine a inventat iadul chinuitor şi iată de ce a fost inventat de filozofii păgâni, conform unor resurse de pe internet:

Mărturia lui Polybus:
"Polybius, istoric antic, spune:" Din moment ce mulțimea este mereu schimbătoare, plin de dorințe nelegiuite, pasiuni iraționale și violență, nu există nici o altă cale de a le menține în ordine, decat teama și teroarea lumii invizibile; ptr. care relatare mi se pare ca strămoșii noștri au acționat judicios, când AU NĂSCOCIT să aducă în credința populară aceste noțiuni ale zeilor, și a zonelor infernale." B. vi 56.

Mărturia lui Titus Livius:
"Titus Livius, istoricul celebru, vorbește despre el în același spirit, iar el laudă înțelepciunea lui Numa Pompilius, pentru că el A INVENTAT teama de zei, ca "un mijloc mai eficace de guvernare a unei populatii ignorante și barbare." Hist., am 19.

Mărturia lui Stabon:
"Strabon, geograful, spune:" Mulțimea este retinuta de la viciu prin pedepsele zeilor, ce se spune ca leprovoaca pe infractori, și prin aceste terori și amenințări prin care anumite cuvinte îngrozitoare și forme monstruoase le imprima în mintea lor ... Pentru că este imposibil să guvernezi mulțimea de femei, și toată gloata comuna, prin raționament filozofic, și să le conduci la evlavie, sfințenie și virtute - dar acest lucru trebuie făcut prin superstiție, sau teama de zei, prin seminificatia BASMELOR și minunilor; pentru ca tunetul, egida, tridentul, torțele (ale Furiilor), dragonii, și celelalte., sunt toate basme, cum este, de asemenea toata teologia veche. Aceste lucruri legiuitorii le utilizează ca sperietori de ciori pentru a îngrozi mulțimea copilărească." Geog., B.

Mărturia lui Timaeus Locrus, Pitagoreanul (numai în treacăt spun că în antichitate se spunea "pitagorean" celor ce urmau cultul mistico-secretist religios inventat de Pitagora din Samos, ce se considera un "semizeu"):
"Timaeus Locrus, Pitagoreanul, care după ce atestă că doctrina recompensei și pedepsei după moarte este necesară pentru societate, continuă după cum urmează: "Pentru că după cum uneori vindecăm corpul cu remedii nesănătoase, când cele mai sănătoase nu produc nici un efect, așa am restrânge acele minți cu relații false, pe cei care nu vor fi convinși de adevăr. Există o necesitate, prin urmare, de insuflare a spaimei acestor chinuri străine: cum că sufletul îşi schimbă locuința aceasta; că lașul este împins rușinos în trupul unei femei; criminalul este încarcerat în formă de fiară sălbatică; cel vanituos şi nestatornic este schimbat în păsări, și leneșului și neștiutorii în pești."

Mărturia lui Platon:
"Platon, în comentariul său catre Timaeus, susține în totalitate ceea ce spune el cu privire la invenția fabuloasa a acestor chinuri străine. Și Strabon spune că "Platon și brahmanii din India au inventat basme cu privire la viitoarele judecăţi ale iadului" (Hades). Și Chrysippus îl blama pe Platon pentru încercarea de a descuraja oamenii de la rău prin poveștile înspăimântătoare ale pedepselor viitoare.
Platon însuși este extrem de inconsistent, uneori adoptând, chiar și în discursurile sale grave, basmele ale poeților, iar alteori le respinge ca totul false, și da vederi prea înspăimântătoare ale lumii invizibile. Uneori, el susține, pe motive sociale, că acestea sunt necesare pentru a restrânge oameni răi de la răutate și criminalitate, și apoi din nou el protestează împotriva lor pe motive politice, că înfrică cetățenii, și face lași pe soldați, care, crezând aceste lucruri, se tem de moarte, și, prin urmare, nu luptă bine.
Dar toate acestea arată în ce lumină le considera; nu ca adevăruri, cu siguranță, doar ficțiuni, convenabile, în unele cazuri, dar dificil de gestionat în altele."


Mărturia lui Seneca, Sextul Empiricus, Cicero şi Aristotel:
Seneca scria: "Acele lucruri care fac regiunile infernale teribile, întunericul, închisoarea, râul de flacără de foc, scaunul de judecată, şi celelalte, sunt toate un basm, cu care poeții se amuză, și prin ei ne agită cu spaimele deșarte."
Sextus Empiricus le numește "basmele poetice ale iadului;" și Cicero scrie despre ele ca "absurdități stupide și basme" (ineptiis ac fabulis).
Aristotel scria: "Acesta a fost pronunțată în formă mitică de la cele mai vechi timpuri până la posteritate, că există zei, și că divinul (Divinitate) compase toată natura. Toate lângă acestea au fost adăugate, după stilul mitic, cu scopul de a convinge mulțimea, precum și pentru interesele legilor, și avantajul statului." Neander Biserica Hist., I, p. 7. 11


Mărturia filozofului ATEU Voltaire: "Avem de-a face cu nenumăraţi  pungaşi care nu gândesc prea mult; cu brutali, beţivi şi hoţi. Predicaţi-le, dacă vreţi, că nu există iad şi că sufletul este muritor. Dar eu sunt prevăzător, nu risc: le voi ţipa în urechi că dacă mă fură, vor fi osândiţi la chinuri veşnice."

Concluzie
Adevărul e supărător pentru mulţi creştini, care ţin cu dinţii la iadul chinuitor. Dacă le spui adevărul, se supără şi nu acceptă că minciunile oamenilor înţelepţi (în felul lumii) despre iadul chinuitor şi suferinţele veşnice - indiferent pentru ce scop au fost făcute - nu au făcut o lume mai bună, din contră, lumea a mers din rău în mai rău, fapt care dovedeşte că numai adevărul divin poate sta la baza unei societăţi civilizate, demne şi fericite. Biserica Catolică şi grupările religioase desprinse din ea - care susţin iadul chinuitor ca şi mama lor - n-au putut face o lume mai bună, indiferent cât de mult au apelat la grozăviile din iad, copiind din această gândire câteva practici (vezi poze cu torturile inchiziţiei). Doar însuşirea adevărului prin pocăinţă, poate face o lume mai bună.

FINALUL iadului tradiţional ... un IAD NOU este inventat

Acum, după ce savanţii au aflat originile doctrinei despre iadul chinuitor, dezgropând vestigiile ei scârboase de sub molozul istoriei, unii teologi de frunte din Biserica Catolică încearcă să se debaraseze de concepţia ei veche despre iad, argumentând că iadul nu este altceva decât o metaforă, că nu focul din iad va chinui pe păcătoşi, ci păcătoşii înşişi se vor chinui mental, văzându-se departe de Dumnezeu. 


Pentru mai multe detalii citiţi cartea  Istoria infernurilor, de Georges Minois.

La prezentarea cărţii se scrie: 
"De-a lungul unei naraţiuni captivante subtil aşezonată cu informaţii erudite, Georges Minois, adept al curentului „noua istorie“, coboara în trecutul unei idei născute odată cu conştiinţa răului. Ideea de infern a fost anterioara dogmei creştine, însă infernul creştin, odată instituit de doctrina oficială a Bisericii, se va dovedi cel mai crunt şi durabil. În secolul al XIX-lea infernul devine o construcţie intelectuală, ideea ajungând astfel la apogeu. Ea îşi pierde definitiv în veacul nostru trăsăturile tradiţionale, dar nu dispare, ci împrumută „culoarea conştiinţei moderne“, în succesiunea de infernuri ale istoriei se regăsesc fantasmele fiecarei epoci.
Cititorul acestei cărţi are impresia că parcurge – cu mult profit spiritual – întreaga istorie a umanităţii, înţelegând-o pentru prima oara din interior, ca istorie a propriei noastre vulnerabilităţi.
traducere de Alexandra Cuniţă"



Despre autor:
"Georges Minois Georges Minois (n. 1946), doctor în istorie şi filologie (studii la Ecole Normale Superieure), este unul dintre cei mai reputaţi experţi francezi în istoria socială şi a mentalităţilor. Este autorul a numeroase lucrări din care menţionăm Histoire de la vieillesse de l'Antiquite a la Renaissance (1987), Le Confesseur du roi (1988), Henri VIII (1989), L'Eglise et la science."

http://www.humanitas.ro/humanitas/istoria-infernurilor

Postări recomandate

413








343








312








173








151








127








125








102








91








91


vineri, 13 martie 2015

52. Istoria Infernurilor, Georges Minois, Credeau vechii evrei în "infern"?

Motto:  
Young's Literal Translation
'Woe to you, Scribes and Pharisees, hypocrites!'

"Vai de voi scribi...(care aţi băgat infernul în Sfânta Scriptură)" (Matei 23:13)

Am parcurs în fugă cartea lui Georges Minois, Istoria Infernurilor. 
"Nicăieri, scrie Andre Chouraqui, nu se vorbeşte,
la evrei, despre un infern în care s-ar plăti poliţele pentru cele petrecute în viaţa pămîntească. Această idee va apărea mult mai tîrziu, în epoca elenistică, probabil sub anumite influenţe persane."
Este un citat din cartea ISTORIA INFERNURILOR, capitolul "JUSTIŢIA IMANENTĂ ŞI ŞEOL-UL VECHILOR EVREI"

Am pus în google translate cuvântul "imanentă" ca să văd ce înseamnă, l-am tradus în engleză, mi-a dat "imanent"; văd că e un anglicism - preluat de traducatorul cărţii - care înseamnă "iminent". Adică Dumnezeu, dacă vrea, poate să te judece imediat şi sentinţa lui este moarte (Daniel 5:25,30).

Andre Chouraqui a fost un evreu născut în Algeria. El recunoaşte că în concepţia evreilor antici, nu exista un "infern" în care oamenii ar fi fost chinuiţi în eternitate, după moarte. 
Îngerul lui Dumnezeu spune lămurit ca toţi morţii - fie buni, fie răi - dorm în ţărâna pământului, aşteptând învierea, nu într-un loc subteran şi acest fapt a fost confirmat de Domnul şi Mântuitorul Isus, evreu după neam omenesc, numit Ieşhua, care ca Fiu al lui Dumnezeu, a coborât din cer, ca să se nască ca om şi să ne conducă în tot adevărul: Daniel 12:2,13 Ioan 5:28,29.
Noul Testament nu învaţă altceva, după cum vedem la Ioan 5:28,29, în afară de Luca 16:19-31, care este un text neautentic, ataşat ulterior la Evanghelia după Luca. Sau nu a ştiut Domnul Isus cum vor sta lucruile? Nici vorbă!

Cei ce au falsificat Sfintele Scripturi, făcând din Dumnezeul dragostei şi dreptăţii, un zeu mitologic, sadic şi nedrept vor fi tare ruşinaţi de mârşăvia lor, precum toţi teologii şi cei care i-au urmat. Dar va fi prea târziu, pentru că lucrurile nu mai pot fi îndreptate spre mântuire: 
Toţi cei ce au fost înşelaţi şi au crezut în această minciună, iubind-o şi trăind zi de zi în această minciună grosolană şi denigratoare de Dumnezeu, sunt "afară" din "Cetate", adică sunt scoşi (pierduţi) pentru totdeauna din Regatul lui Dumnezeu, fără drept de apel... 
Apocalipsa 22:15.15. 15. Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună
Ce avertizare teribilă! Şi ce înşelaţi sunt cei care cred că, mai pot fi mântuiţi cei din aşazisul purgator! Nimeni nu poate fi mântuit după ce moare! Mântuirea fiecaruia se decide acum, în această viaţă. Nu vă lăsaţi amăgiţi! Iubite suflete, dacă nu eşti în clar ce este adevărul în privinţa stării morţilor şi a mântuirii sau nemântuirii lor, nu sta nepăsător şi cercetează zi şi noapte Sfintele Scripturi, dar cu nepărtinire. Ia în mană mai multe traduceri şi nu uita de rugăciune şi pocăinţă. Să nu crezi că având o minte nepocăită şi cu o inima lumească, vei înţelege adevărul. Nu! Nu te amăgi!

Unde "locuieşte" sufletul unui om? Conform "părerii" lui Dumnezeu, sufletul unui om "locuieşte" în sânge.

Priviţi traducerea literala a lui Darby, în limba engleză:
Leveticus 17: 11for the soul of the flesh is in the blood; and I have given it to you upon the altar to make atonement for your souls, for it is the blood that maketh atonement for the soul. 12Therefore have I said unto the children of Israel, No soul of you shall eat blood, neither shall the stranger who sojourneth among you eat blood. 13And every one of the children of Israel, and of the strangers who sojourn among them, that catcheth in the hunt a beast or fowl that may be eaten, he shall pour out the blood thereof, and cover it with earth;

Levitic 17:11. Căci sufletul trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele voastre, căci prin sufletul din el face sângele ispăşire.
12. De aceea am zis copiilor lui Israel: "Nimeni dintre voi să nu mănânce sânge şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru să nu mănânce sânge.
13. Dacă vreunul din copiii lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor vânează o fiară sau o pasăre care se mănâncă, să-i verse sângele şi să-l acopere cu ţărână. 

Dacă sufletul unui om locuieşte în sânge, şi prin sânge ajunge peste tot, nu e de mirare că în concepţia vechilor evrei sufletul se poate odihni, poate mânca, poate bea, se poate veseli şi poate muri:

Luca 12:19. Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te.

 20. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?

Unii traduc sufletul prin viaţă. Chiar şi aşa impropriu, dacă sufletul este viaţa, cum este viaţa "nemuritoare", din moment ce murind ne pierdem viaţa? E clar că versetul din Matei 10:28 este modificat. "În textul autograf al apostolului Matei nu exista "şi nu pot ucide sufletul", aşa cum am arătat că nu exista nici în versiunea din care a citat Iustin Martirul, din secolul II, în lucrarea sa, Apologia I, capitolul XIX.


APOLOGIA I, 

CAPITOLUL XIX – ÎNVIEREA ESTE POSIBILĂ

"Oricărei persoane chibzuite i s-ar părea incredibil, dacă noi nu am avea trupuri şi cineva i-ar spune că dintr-o mică picătură de sămânţă omenească se vor forma oase, muşchi şi carne, luând forma pe care o avem acum. Acum, să spunem ipotetic astfel: dacă voi înşivă nu aţi fi aşa cum sunteţi acum, dacă nu v-aţi fi născut din asemenea părinţi şi cineva v-ar arăta sămânţa umană şi imaginea unui om şi v-ar spune cu încredere că, dintr-o asemenea substanţă va lua naştere un astfel de produs, aţi crede înainte să vedeţi cu ochii voştri? Nimeni nu ar îndrăzni să nege. În acelaşi fel, voi nu credeţi pentru că nu aţi văzut niciodată un om înviind din morţi. Dar, după cum nu aţi fi crezut la început că este posibil să apară o persoană dintr-o picătură de sămânţă şi acum vedeţi totuşi rezultatul, înţelegeţi că nu este imposibil ca trupurile oamenilor, după ce au putrezit, ca şi seminţele descompuse în pământ, să se ridice din nou, la vremea desemnată de Dumnezeu şi să se îmbrace în neputrezire. Noi nu putem concepe felul în care îşi imaginează puterea demnă de Dumnezeu aceia care spun că toate lucrurile se întorc la sursa din care au provenit şi că, dincolo de aceasta, nici măcar Dumnezeu Însuşi nu poate face nimic. Dar vedem clar că ei nu ar fi crezut că este posibil să devină ceea ce sunt şi să fie formaţi dintr-un asemenea material din care văd astăzi că sunt făcuţi ei înşişi şi întreaga lume. Iar noi am învăţat că este mai bine să credem chiar ceea ce este imposibil naturii noastre şi oamenilor decât să nu credem, întocmai ca restul lumii. Căci noi ştim că Stăpânul nostru, Isus Cristos, a spus că „ceea ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu” şi „nu vă temeţi de cei ce vă ucid trupul şi apoi nu mai pot face nimic; ci temeţi-vă de Cel care, după moarte, vă poate arunca şi trupul şi sufletul în gheena”. Gheena este locul unde vor fi pedepsiţi cei ce au trăit în răutate şi nu au crezut că lucrurile pe care Dumnezeu ne-a învăţat prin Cristos se vor întâmpla."


Din păcate, Iustin Martirul credea ca sufletul nu moare imediat, ci abia după înviere. Iată de ce el ar fi avut interesul să păstreze textul cu "şi nu pot ucide sufletul", daca aşa exista pe timpul lui. Dar după cum vedem, nu aşa era în evanghelia de pe timpul său, sau cel puţin nu în copia pe care o deţinea el...

Pentru mai multe informaţii, scrieti-mi la comentarii.

Postări recomandate

413








343








312








173








151








127








125








102








91








91