Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta chin veşnic. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta chin veşnic. Afișați toate postările

joi, 24 septembrie 2015

76. Este "iadul" o realitate? Adevărul despre "iad"

"Iadul" e o adaptare făcuta din mitologia păgână la creştinism, cu interpolările de rigoare în cărţile Noului Legământ (Noul Testament), unde cândva nu exista o boabă sau o fărâmă de gând despre iad şi chinuri eterne în foc. Adică "iadul" a fost introdus pe furis în creştinism, după moartea apostolilor, când pentru a face această credinţă acceptabilă, au fost modificate câteva texte din cărţile Noului Legământ, pe lângă care s-au inserat în text bucăţi din texte apocrife (neautentice). Acest blog prezinta o documentare temeinică, fiind rodul cercetării care a început în anul 1991: 

Ce este plata pentru păcat? Iadul? 

Află răspunsul din câteva versete:

Romani 6:23. "Fiindcă plata păcatului este moartea ("şi nu "chinuire veşnică în flăcările iadului"), dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru."
2Tesalonicei 1:9. "Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veșnică ("şi nu chinuire vesnica in flacarile iadului") de la fața Domnului și de la slava puterii Lui,"
Evrei 10:26,27. "Căci dacă păcătuim de voia noastră, după ce am luat cunoştiinţă despre adevăr, nu ne mai rămâne, pentru păcate, nici o jertfă, ci o înfricoşată aşteptare a judecăţii şi iuţimea focului care va mistui pe cei potrivnici ("şi nu chinuirea vesnica in flacarile iadului")."




Plata pentru cei ce au trăit acum - în această viaţă - în păcat este "gheena" - aşa se numea în antichitate crematoriul de gunoaie de lângă Ierusalim (Matei 10:28), dar nu este singurul simbol al nimicirii, acesta mai fiind numit şi "întunericul  de afară" (Matei 25:30), "tăiatul în două" (Matei 24:51), aruncarea "în iazul de foc" (Apocalipsa 20:15), toate fiind simboluri pentru moartea veşnică, adică moartea a doua, din care nu mai este niciodată scăpare. Nu este nici o scuză, la înviere, pentru cei ce au făcut răul intenţionat şi nu s-au pocăit. Soluţia este pocăinţa, şi asta se poate face numai în această viaţă. După ce mori nu mai poţi face nimic, pentru ca să scapi de moartea cea veşnică, adică moartea a doua. Se numeşte moartea a doua, deoarece toţi vor învia şi se vor prezenta la judecată, înaintea lui Dumnezeu. Pentru cei ce au făcut răul în această viaţă, pe care au trăit-o înainte de a muri, la înviere şi judecată nu există nici o scăpare, deoarece ei primesc sentinţa şi se duc definitiv în neat, în nefiinţă, în moartea a doua. Păcatoşii care nu s-au pocăit, mor de două ori, odată la sfârşitul vieţii lor şi odată la înviere, după ce vor fi judecaţi. Deci a doua oară păcătoşii vor trăi foarte puţin, doar atât ca să-şi audă sumarizarea păcatelor în capete de acuzaţie şi să audă apoi sentinţa. Învierea pentru cei păcătoşi, chiar dacă vor trăi foarte puţin, până la primirea sentinţei, este necesară din mai multe motive.
Un motiv este că Dumnezeu nu se lasă batjocorit şi fiecare trebuie să-şi plece genunchiul în faţa Lui, deci să-şi recunoască greşeala ca Acan, şi Biblia spune că toţi cei care vor merge în moartea a doua îşi vor recunoaşte greşeala, cu plânsul şi scrâşnirea dinţilor, asta însemnând o imensă părere de rău, ştiind că pierd toată gloria veşniciei viitorului, nefiind iertaţi pentru ce au făcut.
Un alt motiv este că ei trebuie să fie condamnaţi de cei sfinţi, ca să nu existe nici un dubiu asupra judecăţii ce s-a făcut. Nimeni nu va putea zice "Apoi ştii ce, x sau y ar fi meritat viaţa veşnică, dacă judecata ar fi fost făcuta de oameni, dar fiind făcută de Dumnezeu, el n-a ţinut cont de asta şi de asta..." Dumnezeu Tatăl nu mai judecă pe nimeni (Ioan 5:22), el a dat toată judecata Fiului, iar Fiul a dat-o sfinţilor (1Corinteni 6:2). Sfinţii vor judeca lumea, nu Dumnezeu, nu Fiul, nu îngerii. Şi ei vor face judecata având ca etalon de judecată "Cuvântul lui Dumnezeu".
Un alt motiv este că ei trebuie să fie un exemplu înfiorător al rebeliunii eşuate pentru veşnicie. Dumnezeu nu poate greşi, tot ce face el este suprem faţă de toţi şi toate. Deci nimeni nu trebuie să se pună alături de el în nici o chestiune. El este sfânt şi drept, gata să ierte, dar şi foarte aspru faţă de cei ce n-au dat curs invitaţiei milei şi iertării Sale.

Nu există nici un motiv pentru ca un păcătos să fie chinuit veşnic. Nici unul măcar! Ar fi un abuz asupra înţelepciunii, dreptăţii şi iubirii. 

Vrei "Adevărul" despre "iad"? Roagă-te sincer pentru adevăr. Citeste Biblia "fără ochelarii puşi de pastorul sau de cultul tău" de la Geneza la Apocalipsa şi compară cu ce am scris pe acest blog. Vei afla ca învăţătura despre "iad" e falsificarea Bibliei, făcută de gnosticii care mai apoi s-au numit "catolici". Vei afla ca "iadul" e minciuna lui Satan, Diavolul.

Dumnezeu nu "scuză" păcătosii nemântuiţi, dar nici nu îi "chinuie" etern. Altfel el ar fi numit oare "iubire"? El cheamă la pocainţă şi nu spune "Vreau să forţez pe oameni la pocăinţă, că altfel îi chinui etern în focul din iad". 

Ajunge ca pedeapsă "moartea a doua". Nu fiţi "mai drepţi" ca Dumnezeu. Aşa a făcut şi Satan, mentorul ce stă în spatele minciunii despre chinurile veşnice din iad.

Vă invit să citiţi articolul ce are legătură cu acest subiect:
 "Ce spune internetul despre "Inventatorii iadului", cine au fost ei? Filozofii păgâni!"