Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta duhuri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta duhuri. Afișați toate postările

joi, 23 iulie 2015

74. Comentariu despre "duhurile" de la 1Petru 3:18-20 şi despre cei "morţi" de la 1Petru 4:6

1Petru 3:18-20 şi 4:6 nu se poate aduce în sprijinul doctrinei despre nemurirea sufletului şi a chinului vesnic, din următoarele motive

Cornilescu 1Petru 3:18-20
18. Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, 19. în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare,
20. care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.

GBV 1Petru 3:18-20
 18. pentru că şi Hristos a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă la Dumnezeu, fiind omorât în carne, dar făcut viu în duh,
19. prin care, de asemenea, mergând, a predicat duhurilor care sunt în închisoare,
20. odinioară neascultătoare, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta în zilele lui Noe, pe când se pregătea corabia, în care puţini, adică opt suflete, au fost salvaţi prin apă;

Câteva cuvinte din textul grec: zōopoiētheis (făcut viu) de pneumati (în duh) en ho (prin care) kai (şi) tois en (celor în) phylakē (închisoare), pneumasin (la spirite) poreutheis (a propovaduit)

Oamenii sunt numiţi suflete, iar îngerii sunt numiţi duhuri. Când aceste duhuri sunt trimise pe pământ, iau formă vizibilă şi sunt numiţi îngeri. Prima trimitere a acestor duhuri a fost după izgonirea oamenilor din Eden, ca să păzească intrarea de la grădina Edenului:
Geneza 3:24. Şi l-a alungat pe om; şi a pus heruvimii şi flacăra sabiei strălucitoare spre răsăritul grădinii Edenului, ca să păzească drumul către pomul vieţii.

Legat de 1Petru 3:18-20, prin Geneza 3:24, Geneza 6:1-4, 2Petru 2:4 şi Iuda 1:6 avem o deschidere mai largă la ceea ce spunea apostolul aici. Nişte îngeri - nu se ştie dacă cei dintre cei ce păzeau Edenul sau alţii - au părăsit domeniul lor de viaţă net superior celor oamenilor şi s-au ataşat vieţii pământeşti, pentru care au fost decăzuţi la o stare de vieţuire ca într-o închisoare, privaţi de anumite libertăţi. Aceşti îngeri decăzuţi vor sta în această stare până ce Dumnezeu îi va judeca prin sfinţi:  1Corinteni 6:3. "Nu ştiţi, oare, că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult cele lumeşti?"

Ce trebuia să le propovăduiască Domnul Isus acestor îngeri decăzuţi şi de ce trebuie ei judecaţi de oamenii sfinţi şi nu de către îngerii sfinţi?

Ce trebuia să le propovăduiască Domnul Isus acestor îngeri decăzuţi? După ce s-a înălţat la cer, Fiul lui Dumnezeu s-a dus ca procuror şi le-a prezentat capetele de acuzare, experimentând acum pe viu ispitele lansate de duhurile rele, ispite prin care trec toţi oamenii. 
Evrei 4:15. "Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat." 
Nici o ispită de a lor nu-şi are justificare. Şi de ce trebuie ei judecaţi de oamenii sfinţi şi nu de către îngerii sfinţi? Fiindcă îngerii decăzuţi au păcătuit împotriva oamenilor, înşelându-i şi nenorocindu-i prin pofte. 
Luca 11:24. "Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: "Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit." 

Avem aici un răspuns: Când un duh necurat este biruit şi alungat dintr-un om, caută locuri fără apa, deoarece apa îi aduce aminte de distrugerea teribila de pe timpul lui Noe, şi această distrugere îi aduce aminte că odată şi odată şi ei vor pieri. De aceea nu renunţă ca să se lupte pentru sufletul celui eliberat, pentru că ştie că atunci când se va împlini numărul întreg al neamurilor ce trebuie să intre în regatul lui Dumnezeu ca preoţi şi regi, soarta lor va fi pecetluită (Romani 11:25). Cu cât întârzie mai mult planul lui Dumnezeu cu atât îşi prelungesc agonia, trăind într-o stare nefericită ca cea dintr-o temniţă. Deci 1Petru 3:18-20 nu se poate aduce în sprijinul doctrinei despre nemurirea sufletului şi a chinului vesnic. Textul nu vorbeşte de oamenii morţi ci de îngerii decăzuţi.

1Petru 4:6 nu se poate aplica celor morţi literalmente, ci doar celor morţi în păcat. Vestea bună ar fi putut fi predicată doar celor drepţi, însă Dumnezeu în iubirea lui a extins harul şi asupra celor ce au fost morţi în păcat. Textul vorbeşte clar, aceştia nu sunt încă judecaţi, ci li s-a predicat tocmai ca să fie judecaţi: "Fiindcă pentru aceasta s-a vestit Evanghelia şi celor morţi, ca să fie judecaţi potrivit oamenilor", ori dacă aceşti morţi sunt deja în iad, atunci au fost deja judecaţi şi textul ar fi contradictoriu. Evanghelia li s-a predicat atunci când au fost vii şi trăiau pe pâmântul acesta, dar aceştia sunt numiţi "morţi", dacă trăiesc în păcat.
A se compara cu Ioan 5:25. "Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor învia."
Apostolul Petru a folosit aceeaşi metaforă, ca şi Domnul nostru Isus Christos, de la care a învăţat această figură de stil.
FIGURĂ DE STIL (FIGURĂ POETICĂ) s. f. + prep. + s. n. (< it., lat. figura + lat. de + fr. style): procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt în sens figurat, în cadrul unei opere literare, ca în exemplul „Și-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint” (M. Eminescu).
A se vedea şi textul aramaic: Aramaic Bible in Plain English
For because of this, The Good News was proclaimed also to the dead that they would be judged as children of men in the flesh and they would live in God by The Spirit.


Postări recomandate
413








343








312








173








151








127








125








102








91








91