Ignoranţa, baza multor rătăciri

 Cunoașterea adevărului învierii, poate ajuta? (Adevăratul motiv al crimelor de la Charlie Hebdo)I

IN MEMORIAM Oscar Cullmann
 
Jurnaliştii de la Charlie Hebdo au fost ucişi de terorişti în mijlocul Parisului pe 7 ianuarie 2015. Charlie Hebdo este o revistă săptămânală satirică franceză care publică în principal ilustraţii (caricaturi şi desene), precum şi reportaje, articole controversate şi glume. O revistă cu opinii puternice de stânga și anti-religioase, se caracterizează printr-o poziție critică asupra islamului, catolicismului, iudaismului și extremismului de dreapta.
Revista a fost fondată în 1969 și a fost publicată până în 1981. După o pauză de mai bine de zece ani, publicația a fost reluată în 1992, fiind editat de François Cavanna (1969–1981), Philippe Val (1992–2009) și Stéphane Charbonnier (2009 –2014).
Amenințată de mai multe ori de fundamentaliștii islamiști, revista a răspuns provocărilor menținându-și tonul satiric și punând pe Allah într-o situație de nedescris. Vechiul sediu a fost incendiat pe 2 noiembrie 2011. Pe 7 ianuarie 2015, în cadrul unei ședințe editoriale, a fost atacat și noul sediu al săptămânalului satiric din Paris. Atacul asupra revistei Charlie Hebdo a provocat 12 morți și 11 răniți, iar atacatorii au fost uciși două zile mai târziu de forțele speciale de poliție.

 Pentru că seamănă vânt și culeg furtună. (Os. 8:7)
Adevărata cauză a crimelor de la Charlie Hebdo este ignoranța. Pe de o parte, din partea celor care au provocat-o, pe de altă parte, din partea celor care au participat la ea. Unde este limita dintre o glumă curajoasă și o batjocură fără gust? Dacă ar fi știut că cine seamănă vânt culege furtună, cred că ar fi procedat altfel. Este chiar atât de important să-i umilești pe alții?
Acesta este un exemplu bun pentru noi, ca să nu facem astfel.
Aceasta este pe de o parte.
Pe de altă parte, dacă doctrina învierii ar fi fost cunoscută și luată în serios, este probabil ca nici această crimă să nu fi avut loc. Desigur, ei nu pun preț pe viața lor sau a celorlalți, dacă pot primi imediat mântuirea veșnică, fără înviere. Nu vă mirați dacă azi sau mâine se întâmplă și aici, iar un bărbat își ucide fratele, în credința că 72 de fecioare îl așteaptă când va muri.

Conform interpretării Bibliei făcute de predicatorii protestanți timpurii, dacă murim, răsplata noastră veșnică poate fi dată de Dumnezeu numai la înviere (Daniel 12:2, Ioan 5:28,29). Până atunci, moartea este un somn dulce (Luther Martin). Din păcate, acest lucru a fost uitat sau este interpretat greșit în multe cercuri, din moment ce lumea noastră creștină de credință de astăzi – și din trecut – se află încă sub influența scriitorilor păgâni. Renumitul teolog protestant (luteran) Oscar Cullmann a atras atenția asupra acestui lucru: Nemurirea sufletului sau învierea morților? Mărturia Noului Testament. (Prelegerea Ingersoll, 1955. Londra: Epworth.)
În prefața sa, el scrie: „Nici o altă publicație a mea nu a evocat un asemenea entuziasm sau o ostilitate violentă. Acest studiu s-a bazat pe exegeză și, până acum, niciun critic de amploare nu a încercat să mă respingă prin exegeză”.
 
În concluzia sa, el avertizează că învățăturile marilor filozofi, Socrate și Platon, nu pot fi în niciun fel însoțite de învățăturile Noului Testament, adică nu pot fi împăcate. Dar persoanele, viețile și moartea lor pot fi încă respectate de creștini, așa cum au demonstrat apologeții din secolul al II-lea.
Cartea a fost pe world wide web și această pagină a fost vizitată de 205.718 ori, apoi textul a fost eliminat, mă întreb de ce? A dat faliment ziarul sau a deranjat pe cineva de sus dacă citeau cartea mai multe persoane?
 
De asemenea, citind cartea, a apărut întrebarea - deoarece acesta nu este un studiu voluminos, dacă poate Cullmann știa mai multe despre lucruri decât îndrăznea să scrie, temându-se de alte complicații? S-ar putea să existe în Biblie niște inserții străine care strica armonia internă a cărții sfinte și de aceea predicatorii protestanți de astăzi cad în număr mare în mâinile unei ideologii greșite?
Și desigur, dacă s-ar afla aceste lucruri, cu siguranță ar fi un avantaj pentru teologia protestantă, pentru că, după cum vedem, este în declin numeric.
Prin urmare, nu este de mirare că, dacă astfel de date ar exista, acestea ar fi păstrate sub un lacăt cu șapte sigilii, astfel încât partea protestantă să nu câștige un avantaj în dezbaterile teologice, ca de exemplu că Matei 10:28 a fost cunoscut altfel de anumiţi scriitori din secolul I-III.

Nemurirea sufletului sau invierea mortilor? - Oscar Cullmann

Oscar Cullman scria despre doctrina sufletului nemuritor că nu se poate justifica cu Noul Testament şi nu se poate suprapune peste învăţătura despre învierea din morţi, ea provenind din gândirea păgână a vechilor greci.

Aşadar vă supun atenţiei această carte scoasă de Editura Herald în anul 2007, dar şi la EMAG, o lucrare interesantă a lui Oscar Cullmann intitulată provocator: Nemurirea sufletului sau învierea morţilor? Eu am cumpărat cartea dela un anticariat.

Oscar Cullmann (25 februarie 1902, Strasbourg - 16 ianuarie 1999, Chamonix) a fost un teolog luteran. El a ţinut o prelegere şi a scris o carte având numele "Nemurirea sufletului; sau, Învierea morților?: Mărturia Noului Testament." Ingersoll Lecture, 1955. Londra: Epworth.

https://www.emag.ro/nemurirea-sufletului-sau-invierea-mortilor-oscar-cullmann-her973-7970-98-5/pd/EHH750BBM/

36. Dionis Bodiu despre cartea lui Oscar Cullmann

 

Ce spun Dumnezeu şi Satan despre moarte?

Dumnezeu este iubire, de aceea dragostea Sa pentru cei ce-l iubesc nu va pieri niciodată. Dacă ne vom pocăi cu adevarat, iubind pe Dumnezeu, pe Domnul Iisus, Fiul Său şi pe semenii noştrii, nu vom pieri niciodata, chiar dacă vom muri. Moartea-i ca un somn dulce pe o canapea (Luther Martin). Chiar dacă vom muri, vom învia la viaţă veşnică şi binecuvântată, cu trupul, duhul şi sufletul nostru la un loc. În afară de păcatele şi stricăciunea noastră, nimic nu va rămânea din noi în moarte. Şi vom fi veşnic fericiţi! Însă murim chiar şi cu sufletul? Chiar şi cu sufletul trebuie să plătim pentru păcate? Ce spun Dumnezeu şi Satan în această cea mai veche controversă? Ce este moartea şi ce afectează din om? Oare numai trupul? Numai trupul păcătuieşte din noi? Nu te lăsa înşelat de Diavol!

Teologul lutheran Oscar Cullmann a scris o carte interesantă în acest subiect. Iar bloggerul Dionis Bodiu a scris despre cartea lui Oscar Cullmann următoarea recomandare:

 

"Vă supun atenţiei o carte scoasă de Editura Herald în anul 2007, o lucrare interesantă a lui Oscar Cullmann intitulată provocator: Nemurirea sufletului sau învierea morţilor?. În ciuda dimensiunilor reduse, ea se recomandă prin profunzimea abordării ca un material valoros şi folositor acelora care vor să reflecteze mai în amănunţime asupra uneia dintre doctrinele fundamentale ale creştinismului, legată de soarta omului după moarte."
https://dyobodiu.wordpress.com/2011/01/10/nemurirea-sufletului/

35. Oscar Cullmann: Nemurirea sufletului sau învierea morţilor? (carte - text englez)

 Nemurirea sufletului sau învierea morților? de Oscar Cullmann
Oscar Cullmann, D.Th, D.D., a fost profesor la Facultatea de Teologie a Universității din Basel și al Sorbonnei din Paris. Lucrarea de față este traducerea unui studiu publicat deja în Elveția (Mélanges offersts à KARL BARTH à la occasion de 70 de ani de la Reinhardt, Bâle, 1956) [Theologische Zeitschrift, N. 2, pp. 126ff] Vezi, de asemenea, Verbum Caro [1956], pp. 58ff.) Din care a apărut un rezumat în diferite periodice franceze.
Prefaţă"Nici o altă publicație a mea nu a provocat un astfel de entuziasm sau o ostilitate violentă. Exegeza a stat la baza acestui studiu și până acum nici un critic de o mare varietate nu a încercat să mă respingă prin exegeză".IntroducereIdeea larg acceptată a "nemuririi sufletului" este una dintre cele mai mari neînțelegeri ale creștinismului. Conceptul de moarte și înviere este ancorat în evenimentul Hristos (așa cum se va vedea în paginile următoare) și, prin urmare, este incompatibil cu credința grecească în nemurire.Capitolul 1: Ultimul inamicNimic nu arată mai bine diferența radicală dintre doctrina greacă a nemuririi sufletului și doctrina creștină a Învierii decât moartea lui Socrate în contrast cu moartea lui Isus.Capitolul 2: Salariul păcatului: MoarteaCredința în înviere presupune conexiunea evreiască între moarte și păcat. Moartea nu este ceva dorit de Dumnezeu, ca în gândirea filosofilor greci; este mai degrabă ceva, anormal, opus lui Dumnezeu.Capitolul 3: Primul - născut din morțiHristos a înviat: adică noi stăm în noua eră în care moartea este cucerită, în care coruptibilitatea nu mai există. Căci dacă există într-adevăr un corp spiritual (nu un suflet nemuritor, ci un corp spiritual) care a ieșit dintr-un trup firesc, atunci într-adevăr puterea morții este ruptă.Capitolul 4: Cei care dormMoartea este cucerită, dar nu va fi anulată până la sfârșit. În Noul Testament nu se spune nimic despre detaliile condițiilor provizorii. Auzim numai acest lucru: Ne apropiem de Dumnezeu.ConcluzieÎnvățătura marilor filozofi Socrates și Platon nu poate fi în niciun fel însoțită de cea a Noului Testament. Că persoana, viața și moartea lor pot fi totuși onorate de creștini, așa cum au arătat apologeții secolului al doilea.Vizualizata de 205718 ori.

Immortality of the Soul or Resurrection of the Dead? by Oscar Cullmann

Oscar Cullmann, D.Th, D.D., was Professor of the Theological Faculty of the University of Basel and of the Sorbonne in Paris. The present work is the translation of a study already published in Switzerland, (Mélanges offerts à KARL BARTH à l’occasion de ses 70 ans [pubi. by Reinhardt, Bâle, 1956][Theologische Zeitschrift, N. 2, pp. 126ff]. See also Verbum Caro [1956], pp. 58ff.) of which a summary has appeared in various French periodicals.


Preface
"No other publication of mine has provoked such enthusiasm or such violent hostility. Exegesis has been the basis of this study, and so far, no critic of a wide variety of kinds has attempted to refute me by exegesis."
Introduction
The widely accepted idea of ‘The immortality of the soul’ is one of the greatest misunderstandings of Christianity. The concept of death and resurrection is anchored in the Christ-event (as will be shown in the following pages), and hence is incompatible with the Greek belief in immortality.
Chapter 1: The Last Enemy
Nothing shows better the radical difference between the Greek doctrine of immortality of the soul and the Christian doctrine of the Resurrection than the death of Socrates in contrast to the death of Jesus.
Chapter 2: The Wages of Sin: Death
The belief in the resurrection presupposes the Jewish connexion between death and sin. Death is not something willed by God, as in the thought of the Greek philosophers; it is rather something, abnormal, opposed to God.
Chapter 3: The First-Born from the Dead
Christ is risen: that is we stand in the new era in which death is conquered, in which corruptibility is no more. For if there is really one spiritual body (not an immortal soul, but a spiritual body) which has emerged from a fleshly body, then indeed the power of death is broken.
Chapter 4: Those Who Sleep
Death is conquered, but it will not be abolished until the End. Nothing is said in the New Testament about the details of the interim conditions. We only hear this: We are nearer to God.
Conclusion
The teaching of the great philosophers Socrates and Plato can in no way be brought into consonance with that of the New Testament. That their person, their life, and their bearing in death can none the less be honoured by Christians as the apologists of the second century have shown.
Viewed 205718 times.

http://www.religion-online.org/showbook.asp?title=1115