Descoperirile
arheologice arată că în antichitate se practicau sinucideri în grup, pe fundalul credinţei oarbe şi false că oamenii trăiesc conştient
după moarte:
"Dar, în afară de pietre preţioase, aceste morminte ne mai rezervaseră şi o înfiorătoare surpriză. În cripte au fost găsite turme de boi cu scheletele încă în hamuri, iar fiecare căruţă era încărcată cu mobilă. Tot alaiul avea datoria să-l însoţească pe nobil şi după moarte, aşa cum se poate deduce din scheletele bogat îmbrăcate şi ornamentate. Mormântul Doamnei Shubad are 20 de astfel de schelete, altele au chiar 70. Ce s-ar fi putut întâmpla pe vremea aceea? Nu avem nici o indicaţie că ar fi fost victimele unei morţi violente. În procesiuni solemne, se pare, însoţitorii alături de căruţele încărcate trase de boi duceau trupul în mormânt. În timp ce mormântul era sigilat însoţitorii îşi pregăteu stăpânul pentru odihnă dinăuntru. Apoi luau un drog, se adunau în jurul lui, şi mureau din propria lor voinţă, doar pentru a-l servi mai departe într-o existenţă viitoare. Timp de două secole cetăţenii Urului şi-au îngropat personalităţile în aceste morminte." Citat din cartea: Şi totuşi Biblia are dreptate, p 34, 35
Cei ce cred în nemurirea sufletului spun că textele din Vechiul Testament care vorbesc de moartea sufletelor sunt de fapt un punct de vedere uman şi nu divin, pentru că oamenii vorbesc şi nu Dumnezeu. Ei spun că suntem "eretici" dacă credem că sufletul e muritor.
Ce înseamna a fi "eretic"? Pe scurt: Cel ce ţine învăţături greşite.
Cine aveau învăţături greşite? Cei care nu-l cunosteau pe adevăratul Dumnezeu.
De ce nu îl cunoşteau pe adevăratul Dumnezeu? Pentru că nu aveau cuvântul lui, iar neavând cuvântul lui, puteau greşi. Şi au greşit. Cine? Ei. Adică păgânii.
La fel şi azi: Cei care nu au Cuvântul sau nu cred Cuvântul lui Dumnezeu - deşi în mod paradoxal spun că ei îl cred - pot să se numească creştini, că nu vor fi. Vor fi un fel de hibrizi, corcituri, păgâno-creştini, care tot un soi de păgân este. Spus mai pe şleau (deschis): sunt creştini de rit păgân.
Haideţi să vedem un text:
Cine vorbeste aici? Un om sau Dumnezeu? E părerea unui om sau ştiinţa lui Dumnezeu?
Iată cum începe capitolul în ebraică:
וַיְהִ֥י דְבַר־יְהוָ֖ה אֵלַ֥י לֵאמֹֽר׃
1 Cuvântul lui יְהוָ֖ה a venit la mine şi mi-a zis:
יְהוָ֖ה
Cuvântul subliniat este numele lui Dumnezeu, Iehova.
Însă unii obiectează în continuare: Cum se face ca Noul Testament vorbeşte diferit şi spune că sufletul este nemuritor?
Nu este chiar aşa. Ca o avertizare, Fiul lui Dumnezeu a spus unui evreu din timpul său, ştiind că mulţi evrei abandonaseră adevărul strămoşilor lor despre moartea sufletului şi călcaseră şi ei pe această strâmbătate, preluând ideea nemuririi sufletului de la păgâni: Ioan 3:13. "Nimeni nu s-a suit în cer" Existenta susţinerii nemuririi sufletului în Noul Testament este doar o aparenţă, "o iluzie optică" în sens spiritual, din cauza unor interpolări (adăugiri) ataşate ulterior textului original. Un astfel de text este la Matei 10:28 unde s-a introdus "şi nu pot ucide sufletul". Această frază n-a existat în original (dovadă fiind textul paralel din Evanghelia după Luca 12:4,5), ci a fost introdusă abia după moartea lui Iustin Martirul, care deşi credincios ideei greşite a nemuririi sufletului, citeză Matei 10:28 diferit faţă de ce avem noi astăzi:
Apologia I, capitolul XIX
"Căci noi ştim că Stăpânul nostru, Isus Christos, a spus că „ceea ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu” şi „nu vă temeţi de cei ce vă ucid trupul şi apoi nu mai pot face nimic; ci temeţi-vă de Cel care, după moarte, vă poate arunca şi trupul şi sufletul în gheena”. Gheena este locul unde vor fi pedepsiţi cei ce au trăit în răutate şi nu au crezut că lucrurile pe care Dumnezeu ne-a învăţat prin Christos se vor întâmpla."
Chiar Domnul Isus spune tot în acel capitol, că sufletul se poate pierde din cauza prigonitorilor (cum au şi murit mulţi martiri), deci nu avea cum să susţină două concepţii total opuse, în acelaşi timp:
Matei 10:39 conform cu textul grec: Cine îşi găseşte sufletul îl va pierde; şi cine îşi pierde sufletul pentru mine îl va găsi.
Este clar, dragi creştini de rit păgân: Fiul n-a venit din cer ca să-l combată pe Tatăl său în privinţa morţii sufletului! Dar cei ce n-au fost suficient de vigilenţi, au fost înşelaţi şi prin adaugirile lor au înşelat şi au nemorocit spiritual o mulţime de oameni.
Pe aceste texte adăugate ulterior s-a creat o adevărată isterie spirituală, ca omul supravieţuieşte morţii cu sufletul şi dacă este bun merge imediat în cer, iar dacă este rău merge imediat în flăcările iadului, ca să fie chinuit.
Dumnezeu este singurul nemuritor:
Aşadar de unde s-a preluat la păgâni acest concept de "nemurire", dacă de la Dumnezeu nu? De la Satan Diavolul, care a avut tupeul să spună ca omul e nemuritor şi are în continuare tupeul să mintă şi să susţină această mare minciună:
Nu ştiu dacă există vreo naţiune sau trib păgân care să nu fi fost înşelat să creada în nemurirea sufletului, pentru că Satan Diavolul i-a inşelat pe toţi în această privinţă:
Deci cei care sustin nemurirea sufletului, nu sunt de fapt creştini autentici, ci cu părere de rău trebuie să spun ca sunt doar "corcituri", păgânism şi creştinism amestecat, aşadar "Creştini de rit păgân". Spun asta nu cu răutate, ci în glumă, dar cu o părere de rău autentică, dorind să conştientizez "creştinii de rit păgân" asupra stării lor de fapt.
Articole Recomandate
Practic nu există nici o religie păgână care să nu creadă în nemurirea sufletului. Păgânismul era centrat în jurul acestei idei, dovadă fiind obiceiurile de înmormântări la păgâni:
Invitaţie la o înmormântare păgână (filă de istorie din epopeea "Iliada" scrisă de Homer)
http://sufletulestemuritor.blogspot.ro/2014/08/invitatie-la-o-inmormantare-pagana.html
„Nimic nu este mai tenace decât concepţiile referitoare la cultul morţilor, nimic nu se conservă cu mai multă consistenţă de-a lungul generaţiilor ca obiceiurile funerare.” (Cumont, 1949, p.11)
Articole top "must read" recomandate
"Dar, în afară de pietre preţioase, aceste morminte ne mai rezervaseră şi o înfiorătoare surpriză. În cripte au fost găsite turme de boi cu scheletele încă în hamuri, iar fiecare căruţă era încărcată cu mobilă. Tot alaiul avea datoria să-l însoţească pe nobil şi după moarte, aşa cum se poate deduce din scheletele bogat îmbrăcate şi ornamentate. Mormântul Doamnei Shubad are 20 de astfel de schelete, altele au chiar 70. Ce s-ar fi putut întâmpla pe vremea aceea? Nu avem nici o indicaţie că ar fi fost victimele unei morţi violente. În procesiuni solemne, se pare, însoţitorii alături de căruţele încărcate trase de boi duceau trupul în mormânt. În timp ce mormântul era sigilat însoţitorii îşi pregăteu stăpânul pentru odihnă dinăuntru. Apoi luau un drog, se adunau în jurul lui, şi mureau din propria lor voinţă, doar pentru a-l servi mai departe într-o existenţă viitoare. Timp de două secole cetăţenii Urului şi-au îngropat personalităţile în aceste morminte." Citat din cartea: Şi totuşi Biblia are dreptate, p 34, 35
Cei ce cred în nemurirea sufletului spun că textele din Vechiul Testament care vorbesc de moartea sufletelor sunt de fapt un punct de vedere uman şi nu divin, pentru că oamenii vorbesc şi nu Dumnezeu. Ei spun că suntem "eretici" dacă credem că sufletul e muritor.
Ce înseamna a fi "eretic"? Pe scurt: Cel ce ţine învăţături greşite.
Cine aveau învăţături greşite? Cei care nu-l cunosteau pe adevăratul Dumnezeu.
De ce nu îl cunoşteau pe adevăratul Dumnezeu? Pentru că nu aveau cuvântul lui, iar neavând cuvântul lui, puteau greşi. Şi au greşit. Cine? Ei. Adică păgânii.
La fel şi azi: Cei care nu au Cuvântul sau nu cred Cuvântul lui Dumnezeu - deşi în mod paradoxal spun că ei îl cred - pot să se numească creştini, că nu vor fi. Vor fi un fel de hibrizi, corcituri, păgâno-creştini, care tot un soi de păgân este. Spus mai pe şleau (deschis): sunt creştini de rit păgân.
Haideţi să vedem un text:
Ezechiel 18:20 Sufletul
care păcătuieşte, acela va muri! Fiul nu va fi responsabil de
nelegiuirea tatălui şi nici tatăl – de nelegiuirea fiului. După cum
dreptatea celui drept îi va fi de folos doar lui, tot aşa răutatea celui
rău se va răsfrânge doar asupra lui.
Cine vorbeste aici? Un om sau Dumnezeu? E părerea unui om sau ştiinţa lui Dumnezeu?
Iată cum începe capitolul în ebraică:
וַיְהִ֥י דְבַר־יְהוָ֖ה אֵלַ֥י לֵאמֹֽר׃
1 Cuvântul lui יְהוָ֖ה a venit la mine şi mi-a zis:
יְהוָ֖ה
Cuvântul subliniat este numele lui Dumnezeu, Iehova.
Însă unii obiectează în continuare: Cum se face ca Noul Testament vorbeşte diferit şi spune că sufletul este nemuritor?
Nu este chiar aşa. Ca o avertizare, Fiul lui Dumnezeu a spus unui evreu din timpul său, ştiind că mulţi evrei abandonaseră adevărul strămoşilor lor despre moartea sufletului şi călcaseră şi ei pe această strâmbătate, preluând ideea nemuririi sufletului de la păgâni: Ioan 3:13. "Nimeni nu s-a suit în cer" Existenta susţinerii nemuririi sufletului în Noul Testament este doar o aparenţă, "o iluzie optică" în sens spiritual, din cauza unor interpolări (adăugiri) ataşate ulterior textului original. Un astfel de text este la Matei 10:28 unde s-a introdus "şi nu pot ucide sufletul". Această frază n-a existat în original (dovadă fiind textul paralel din Evanghelia după Luca 12:4,5), ci a fost introdusă abia după moartea lui Iustin Martirul, care deşi credincios ideei greşite a nemuririi sufletului, citeză Matei 10:28 diferit faţă de ce avem noi astăzi:
Apologia I, capitolul XIX
"Căci noi ştim că Stăpânul nostru, Isus Christos, a spus că „ceea ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu” şi „nu vă temeţi de cei ce vă ucid trupul şi apoi nu mai pot face nimic; ci temeţi-vă de Cel care, după moarte, vă poate arunca şi trupul şi sufletul în gheena”. Gheena este locul unde vor fi pedepsiţi cei ce au trăit în răutate şi nu au crezut că lucrurile pe care Dumnezeu ne-a învăţat prin Christos se vor întâmpla."
Chiar Domnul Isus spune tot în acel capitol, că sufletul se poate pierde din cauza prigonitorilor (cum au şi murit mulţi martiri), deci nu avea cum să susţină două concepţii total opuse, în acelaşi timp:
Matei 10:39 conform cu textul grec: Cine îşi găseşte sufletul îl va pierde; şi cine îşi pierde sufletul pentru mine îl va găsi.
Este clar, dragi creştini de rit păgân: Fiul n-a venit din cer ca să-l combată pe Tatăl său în privinţa morţii sufletului! Dar cei ce n-au fost suficient de vigilenţi, au fost înşelaţi şi prin adaugirile lor au înşelat şi au nemorocit spiritual o mulţime de oameni.
Pe aceste texte adăugate ulterior s-a creat o adevărată isterie spirituală, ca omul supravieţuieşte morţii cu sufletul şi dacă este bun merge imediat în cer, iar dacă este rău merge imediat în flăcările iadului, ca să fie chinuit.
Dumnezeu este singurul nemuritor:
1Timotei 6:16 El,
singurul Care are nemurirea, Care locuieşte într-o lumină de care
nimeni nu se poate apropia şi pe Care nici un om nu L-a văzut şi nici
nu-L poate vedea. A Lui să fie onoarea şi puterea veşnică! Amin.
Aşadar de unde s-a preluat la păgâni acest concept de "nemurire", dacă de la Dumnezeu nu? De la Satan Diavolul, care a avut tupeul să spună ca omul e nemuritor şi are în continuare tupeul să mintă şi să susţină această mare minciună:
Geneza 3:4 Dar şarpele i-a zis femeii: - Nu veţi muri nicidecum!
Nu ştiu dacă există vreo naţiune sau trib păgân care să nu fi fost înşelat să creada în nemurirea sufletului, pentru că Satan Diavolul i-a inşelat pe toţi în această privinţă:
"Marele
balaur a fost aruncat, şi anume şarpele cel vechi, numit diavolul şi
Satan, cel care înşală întreaga omenire, a fost aruncat pe pământ, iar
împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui."
Apocalipsa 12:9Deci cei care sustin nemurirea sufletului, nu sunt de fapt creştini autentici, ci cu părere de rău trebuie să spun ca sunt doar "corcituri", păgânism şi creştinism amestecat, aşadar "Creştini de rit păgân". Spun asta nu cu răutate, ci în glumă, dar cu o părere de rău autentică, dorind să conştientizez "creştinii de rit păgân" asupra stării lor de fapt.
Articole Recomandate
Practic nu există nici o religie păgână care să nu creadă în nemurirea sufletului. Păgânismul era centrat în jurul acestei idei, dovadă fiind obiceiurile de înmormântări la păgâni:
Invitaţie la o înmormântare păgână (filă de istorie din epopeea "Iliada" scrisă de Homer)
http://sufletulestemuritor.blogspot.ro/2014/08/invitatie-la-o-inmormantare-pagana.html
„Nimic nu este mai tenace decât concepţiile referitoare la cultul morţilor, nimic nu se conservă cu mai multă consistenţă de-a lungul generaţiilor ca obiceiurile funerare.” (Cumont, 1949, p.11)
O întrebare pentru cei în pragul sinuciderii (în special ptr. cei care pregătesc atentate sinucigaţe): Există viaţă după moarte?
http://inasteptareatestului.blogspot.ro/2012/11/exista-viata-dupa-moarte.htmlArticole top "must read" recomandate
413
| ||||||||||
343
| ||||||||||
8 iul. 2013, 16 comentarii
|
312
| |||||||||
24 sept. 2015
|
173
| |||||||||
151
| ||||||||||
11 sept. 2014
|
127
| |||||||||
23 iul. 2015
|
125
| |||||||||
102
| ||||||||||
91
| ||||||||||
91
|