- Ce pedeapsă vor avea ei?
Har şi pace tuturor de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, Fiul Său! Slăvit şi onorat să fie Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc şi Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, în veci de veci! Amin!
Citiţi, comparaţi, meditaţi, Dumnezeu ne cheamă ca să nu fim fecioare credule, ci fecioare înţelepte (Matei 25:1-13).
Multe biserici susţin că cei nemântuiţi sunt chinuiţi veşnic în foc după ce mor. Şi o fac deoarece nu studiază suficient de bine Biblia.
Dumnezeu spune că oamenii care sunt morţi, coboară în ţărână Geneza
3:22. Fapt confirmat şi de îngerul Său în Daniel 12:2.
La Geneza 3:22 nu există nici o specificare, dacă textul de aici se referă numai la trupul de carne, sau la Adam în general, la omul per ansamblu (trup, duh, suflet).
Dacă un om ar muri numai cu trupul, şi sufletul (sau duhul) ar trăi, întreb, de ce Dumnezeu n-a explicat această latură a situaţiei lui Adam? Nu a explicat, deoarece nu era cazul. Biblia e complementară şi spune că şi sufletul e muritor, există o listă întreagă de versete. Din punctul de vedere al Bibliei, omul este mort până la înviere, atât cu trupul, cât şi cu sufletul şi duhul. Deci este vorba de o moarte totală a fiinţei umane, nu una parţială.
Pentru cei ce presupun că după ce mor, oamenii încă mai trăiesc conştient, fie în rai, fie în iad, indiferent din cultul care fac parte, există o mare problemă. Dacă acest lucru este neadevărat, Dumnezeu este supărat pe ei, fiindcă nici un neadevăr nu lucrează spre gloria Creatorului. Neştiinţa lor nu îi va scuza, cum nu a scuzat nici pe prietenii lui Iov. "Pledoaria" lor adresată lui Dumnezeu, că prin asta au dorit să atragă pe oameni la credinţă prin rai sau să îi facă pe oameni "mai credincioşi" înfricându-i cu existenţa unui loc cu chin pentru păcătoşi, nu va ţinea, din contră, li se va imputa o aşa scuză hidoasă. Şi în acest caz atenţie mare la poziţia lui Dumnezeu:
"Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? Şi să spuneţi minciuni, ca să-l apăraţi?" (Iov 13:7)
"Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov, şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n'aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov." (Iov 42:8)
Totuşi, întreabă unii, nu vorbeşte Biblia despre o astfel de pedeapsă a chinuirii veşnice? Deoarece Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos a spus că cei nedrepţi vor fi aruncaţi în focul gheenei. Înseamnă acest loc, un loc de chin real, undeva în cer, pe pământ sau sub pământ?
Ce este Gheena? În ebraică înseamnă Valea Hinnom.
Dacă am traduce această expresie cheie aşa cum suna ea în urechile auditoriului de atunci, am ajunge la o concluzie corectă:
Marcu 9:47 Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este
mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât
să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul Văii Hinnom,
48 “unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge”
Ca să înţelegem corect versetul 48, cuvântul cheie este “Gheena” adică
"Valea Hinnom", care era o rampă de gunoi a Ierusalimului şi a
localităţilor învecinate. În ochii audienţei de atunci, care asista la cuvântările
Domnului nostru Isus, era o realitate perceptibilă zilnic, clipă de clipă, un
loc geografic bine definit şi arhicunoscut, destul de măricel (deoarece
Ierusalimul era mare şi se aduna mult gunoi). În acest loc deşeurile erau
aprinse, pentru a face loc la altele. Ca la orice rampa vastă de gunoi, focul
nu mistuie tot pe alocuri - în special pe la marginile rampei, de aceea
în aceste locuri mărginaşe şi viermii erau o realitate zilnica, adică ca şi cum
nu ar muri, nu se sfârşesc (gr. teleuta)... nu că ar fi nemuritori.
“Gheena” era o vale blestemată, la sud de cetatea Ierusalim, unde se aduceau jertfe de copii unor zei canaaneni (Moloh) în secolele VII-VI î.Ch. Ca să împiedice acest lucru, mai târziu, valea a fost folosită pentru depozitarea gunoaielor. Din cauza murdăriei permanente, focului, fumului şi mirosului și a prostului renume, a fost dat ca exemplu figurativ, pentru soarta celor nemântuiţi.
În Noul Testament, cuvântul gheena apare la Matei 5:22,29,30, 10:28, 18:9, 23:15,33. Marcu 9:43,45,47, Luca 12:5, Iacov 3:6.
Să trecem în revistă acestea:
Matei 5:22. Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: "Prostule!" va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: "Nebunule!" va cădea sub pedeapsa focului gheenei.
Matei 5:29. Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.
30. Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.
Matei 10:28. "Nu vă temeţi de cei care vă ucid şi după aceea nu mai pot face nimic, ci de El să vă temeţi care după moarte are putere să arunce atât sufletul cât şi trupul în gheena” (Matei 10:28 în Iustin Martirul)
Matei 18:9. Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul gheenei.
Matei 23:15. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă.
Matei 23:33. Şerpi, pui de năpârci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei?
Marcu 9:43. Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât să ai două mâini, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge,
Marcu 9:45. Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge,
Marcu 9:47. Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi, şi să fii aruncat în focul gheenei,
Luca 12:5. Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.
Iacov 3:6. Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei.
Ni se atrage atenţia că Evanghelia după Marcu are şi următorul text, care arată
spre o scenă literală: unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.
Dacă textul din Marcu 9:48 ar fi o scenă literală din viitor, asta ar însemna, ca în împărăţia lui Dumnezeu, această fostă rampa de gunoi de lângă Ierusalim să fie activată din nou. Dar, ar încăpea acolo toţi păcătoşii nemântuiţi, care au existat vreodată? Mă îndoiesc.
Mai degrabă avem de a face cu o figură de stil, care reprezintă distrugerea dezolantă. Să ne amintim că "Dumnezeu este un foc mistuitor" Evrei 12:29, iar distrugerea va fi totală, după cum scrie: "Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi." Evrei 10:26,27
De ce anumite texte au fost modificate?
Comparând anumite citate biblice vechi cu Biblia zilelor noastre, vedem că pe
ici colo, anumite texte biblice au fost modificate, pentru a se crea impresia
că omul, chiar dacă moare, trăieşte conştient cu sufletul până la înviere, la
înviere fiind înviat doar trupul, care se va reuni cu sufletul.
Cine a modificat fraza “şi nu pot ucide sufletul” din Matei 10:28 şi de ce?
Iustin Martirul a fost un scriitor şi apologet creştin, care a trăit în secolele I-II AD. El a murit în jurul anului 160 ca martir. “Apologet” este un cuvânt grec care înseamnă “apărător al credinţei”. În mod surprinzător, atunci când el citează Matei 10:28, în acest verset nu apare expresia “şi nu pot ucide sufletul”.
Avem doar două posibilitaţi de interpretare:
1. Fie Iustin Martirul a modificat versetul şi a eliminat fraza “şi nu pot ucide sufletul”
2. Fie acest verset a fost modificat după ce a murit el, introducându-se fraza “şi nu pot ucide sufletul”
În “Apologia întâia a lui Iustin Martirul” el redă acest verset în felul următor:
"Nu va temeţi de cei care vă ucid şi după aceea nu mai pot face nimic, ci de El să vă temeţi care după moarte are putere să arunce atât sufletul cat si trupul in gheena” Matei 10:28
"Fear not them that kill you, and after that can do no more; but fear Him who after death is able to cast both soul and body into gehenna."[43] - in First Apology of Justin, Matthew 10:28, NIV, NAB
Cum am putea discerne dacă nu cumva Iustin Martirul a modificat acest verset, scoţând fraza “şi nu pot ucide sufletul”?
Ei bine, aceasta rostire a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus a fost citat şi de evanghelistul Luca şi în mod surprinzător nici la el nu apare fraza “şi nu pot ucide sufletul”:
“Vă spun vouă, prietenii mei: Să nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi: temeţi-vă de acela care, dupa ce a ucis, are putere să arunce în gheenă. Da, va spun, de el să vă temeţi.” Luca 12: 4,5
Deci nu Iustin Martirul a scos afară expresia “şi nu pot ucide sufletul”, ci mai degrabă altcineva a înserat această expresie în Evanghelia dupa Matei, tocmai pentru a susţine ideea falsă, că sufletul este nemuritor prin naştere şi nu are nevoie de înviere ca trupul. Oare de ce? Motivul a fost necunoaşterea (sau neacceptarea) a ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre suflet în Vechiului Testament, că sufletul este muritor şi poate fi ucis de oameni.
Marcu 9:43-48 modificat extins
În templele antice, precum şi în anumite acţiuni din antichitate, se folosea
napalm, o substanţă ce nu putea fi stinsă, până la completa ei ardere. Era
numit “focul de nestins”, nu din cauza că nu se stingea niciodată, ci din cauza
puterii sale de ardere. Indiferent dacă la rampa de gunoi din Valea Hinnom se
folosea sufl sau napalm, datorită faptului ca oraşul era mare, depozitul de
gunoi putea ardea în continu, creând impresia unui foc care nu se stinge.
Aşa apare Marcu 9:43-48 în Textul Sahidic Coptic foarte vechi din sec II, Codex Sinaiticus sec. IV, etc., iar dacă traducem şi cuvantul “Gheena”, avem o viziune clară despre text:
43. Dacă mâna ta te face să cazi, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât să ai două mâini, şi să mergi în Valea Hinnom, în focul de nestins,
44. (Nu apar cuvintele din textul Bibliei moderne.)
45. Dacă piciorul tău
te face să cazi, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop,
decât să ai două picioare, şi să fii aruncat în Valea Hinnom,
46. (Idem)
47. Şi dacă ochiul tău te face să cazi, scoate-l; este mai bine pentru tine să
intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi, şi să
fii aruncat în Valea Hinnom,
48. unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.
După cum vedem, expresia “unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.” Apare doar o singură dată, nu de trei ori. Numai că, cineva a dorit să impresioneze şi l-a băgat de trei ori.
Implicaţii teologice
Ultimul verset citat arată situaţia din Valea Hinnom: focul ce ardea în continu
şi viermii ce mişunau pe la marginea depozitului de gunoi. În mod bizar, textul
de la versetul 48 a fost copiat şi inserat între textele arătate mai sus.
Dar oare chiar aşa va fi în “veacul viitor” lângă oraşul Ierusalim? Chiar dacă ar fi aşa cuvânt după cuvânt, ad literam, textul nu conţine imagini de chin, ci mai degrabă descrie un loc al arderii, al distrugerii complete în modul cel mai dezolant, cu viermi:
unde viermele lor nu moare (până ce are de ros - nota mea), şi focul nu se stinge (până ce are ce arde - nota mea).
Să vedem de ce putem interpreta textul asa:
Matei 3:12 “Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într'un foc care nu se stinge.”
Oare Domnul şi Mantuitorul nostru Isus, chiar
are în mână o lopată la a doua venire? Vine într-o arie, există grâu, grânar
literal, se apucă de ars pleava în mod literal, sau toate acestea sunt figuri
de stil (simboluri)? De ce atunci aruncatul în Gheena trebuie să se înţeleagă
literal? Toate aceste expresii sunt figuri de stil, având o semnificaţie anume:
"aruncat în Gheena (focul din Valea Hinnom)" (Marcu 9:47),
"aruncat în întunericul cel mai din afară" (Matei 8:12), "îl va
tăia în două" (Matei 24:51), "aruncat în lacul de foc"
(Apocalipsa 20:15). Ce semnifică toate acestea? Nu semnifică oare
"mistuirea" (Evrei 10:27), arderea până la anihilarea completă,
nimicirea desăvârşită prin focul lui Dumnezeu (Matei 10:28)?
Ce înseamnă să interpretăm totul literal şi unde duce asta? Ar duce în primul rând la o acumulare de simboluri, dintre care nici una n-ar trebui interpretată simbolic. Literal ar însemna ca toţi păcătoşii să fie aruncaţi în focul din Valea Hinnom de lângă Ierusalim şi cu toate că acolo va fi foc, va fi totuşi întunericul cel mai dinafară, în care toţi păcătoşii vor fi tăiaţi în două şi pe urmă vor fi scoşi din Gheena şi aruncaţi într-un lac de foc care arde cu sufl şi pucioasă. Ciudat, nu? Dacă luam literal, de ce luăm numai una şi nu toate acestea? Pe ce considerent aleg numai ce le place, nu şi tăiatul în două sau întunericul cel mai mare, de exemplu?
Iată un exemplu unde după o logică greşită focul
nu ar trebui să se stingă, totuşi s-a stins, după ce scopul a fost atins:
"daca
a osândit El la pieire şi a prefăcut în cenusă cetăţile Sodoma şi Gomora,
ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire," (2Pet.2:6)
"Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile
dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul
altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic."
(Iuda.1:7)
Putem spune parafrazat, fără teamă de a greşi,
că focul şi viermii trăiesc până ce au ce consuma:
"Şi, când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea; căci viermele lor nu va muri (până ce va roade tot, şi focul lor nu se va stinge (până ce va mistui tot); şi vor fi o pricina de groază pentru orice făptură.” (Isa.66:24)
Matei 3:12 Acela Îşi are lopata în mînă, Îşi va curăţi cu desăvîrşire aria, şi Îşi va strînge grîul în grînar; dar pleava o va arde într'un foc care nu se stinge (până ce nu va consuma, nimici, distruge, preface în cenuşă totul din păcătoşi).”
Fraza aceasta poate fi foarte bine înţeleasă în
contextul acelor vremi care vor veni. Completând acest citat cu ce spune Domnul
nostru Isus, apostolul Ioan (la Apocalipsa) şi profetul Ezechiel despre
timpurile din urmă, putem spune următoarele:
1. După ce "Biserica - Adunarea Sfintilor - Ekklesia" va fi răpită la cer, plăgile şi urgiile din timpul sfârşitului, vor reduce semnificativ populaţia pământului (Apocalipsa 9:18)
2. Foarte mulţi vor muri de foc, cutremur, grindină, cădere de meteoriţi, otrava din râurile infectate de ploile acide, etc.. Vor fi cadavre peste tot, nefiind îngropaţi, lăsaţi pradă viermilor şi animalelor. (Apocalipsa 19:17,18,21)
3. Profetul Ezechiel spune că misiunea poporului ce supravieţuieşte această perioadă (şi care nu fac parte din "Biserica - Adunarea Sfintilor - Ekklesia"), este de a delega o anume categorie de oameni, pentru a cerceta locul cadavrelor şi o altă categorie pentru a strânge şi a îngropa acestea (Ezechiel 37:11-16).
4. Strângerea şi îngroparea cadavrelor mutilate de foc, intemperii, animale sălbatice, etc. şi conţinând viermi nu va fi o muncă plăcută ci una de groază. Cadavrele vor fi strânse în locuri speciale, şi îngropate în morminte comune. Vă recomand să citiţi, să comparaţi şi să puneţi în puzzle armonios versetele din Ezechiel, Evanghelii şi Apocalipsa.
Concluzie:
Departe fiind gândul de a-i disculpa pe păcătoşii nemântuiţi, înteleg şi laud judecata dreapta a lui Dumnezeu, un Dumnezeu al dreptăţii şi fără nedreptate (Exod 32:4). Dacă păcătoşii nu au păcătuit veşnic, nu poţi aplica o pedeapsă veşnică, în sensul de ai tot tortura, clipă de clipă, pentru veşnicii şi încă în foc. Ar fi nedrept, din partea unui Dumnezeu drept. De aceea unii dintre cei ce cred că păcătoşii trebuie chinuiţi pentru păcate, susţin un chin limitat (ex. adventişti, Edward William Fudge, etc.), după care păcătoşii vor fi distruşi definitiv. Dar nici această idee nu se regăseşte în Biblie. Şi aici mă gândesc la Biblia veche. Biblia modernă conţine într-adevăr idea chinului ca pedeapsă veşnică (Luca 16:19-31) dar oricine va cerceta subiectul imparţial, va constata că este un text străin de Biblia veche, fiind ataşat ulterior. Fenomenul îmbogăţirii textelor antice nu a fost ceva nou, inventat de creştinii de tip neghină ce s-au îndepărtat de doctrinele adevărate, ci a fost un fenomen întâlnit şi în altă parte.
Exemplu: Odiseea, de Homer
Nu toate varianteletextuale se armonizează între ele, ceea ce arată că epopeea lui Homer a fost "îmbogăţită" ulterior cu alte mituri. Se presupune că un astfel de mit, anexat ulterior a fost călătoria lui Ulise în Infern.
"Într-adevăr, Ulise ajunse în Infern, în lumea morţilor şi îl întâlni pe proorocul Tiresias care îi spuse ce mai avea de făcut şi prin ce mai avea să treacă până să ajungă acasă. Tot aici o întâlni şi pe mama sa, care murise în timp ce el era la războiul Troiei. Ea îi spuse că soţia lui, Penelopa, îl aşteaptă şi plânge zi şi noapte de dorul lui, iar fiul Telemac, creşte liniştit şi sănătos. Apoi Ulise îi văzu pe Agamemnon, mort după terminarea războiului troian, pe Ahile şi pe însuşi Heracle."
http://www.lecturirecenzate.ro/2010/09/odiseea/
Textul introdus mai târziu a fost
"canonizat", în sensul că a fost acceptat ca fiind din textul original.
"Majoritatea savanților sunt de acord că
Iliada și Odiseea au suportat un proces de standardizare și rafinare începând
cu secolul VIII î.Hr.. Un rol important în această standardizare pare-se a fost
jucat de către tiranul atenian Hipparchus, care a reformat recitarea poeziei
homerice la festivalul panathenaic. Mulți clasiciști consideră că această
reformă trebuie să fi implicat producerea unui text scris canonic."
http://ro.wikipedia.org/wiki/Homer
Aşa s-a întâmplat din păcate şi cu manuscrisele biblice, anumite texte fiind schimbate, cum ar fi Matei 10:28, iar altele au fost introduse, cum ar fi Luca 16:19-31.
Să stăm de veghe cum se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Să nu ne lăsăm furaţi de nici o ideologie străină. de Biblia veche. Aceasta este rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele Fiului său mă rog, Amin!
Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!
Dumnezeu să aibă milă de noi. Amin!
