Har şi pace tuturor
de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, Fiul
Său! Slăvit şi onorat să fie Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc şi Fiul său,
Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, în veci de veci! Amin!
Ştiu că liderilor cultelor numite nesectare sau evanghelice le este frică de a
nu crede ca şi cultele numite "secte" şi acest "scut" este
folosit cu succes: dacă crezi că sufletul este muritor, atunci crezi ca
"sectele" şi prin urmare eşti "sectar".
Dar ei nu ştiu, că în secolul II AD înca se mai credea că sufletul învie şi el
împreună cu trupul.
Episcopul Policap al Smirnei, unul dintre ucenicii apostolului Ioan, s-a rugat
astfel în ceasul martirizării sale: "Te preamăresc, că m-ai socotit
vrednic pentru această zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor
Tăi, în paharul Christosului Tău, la învierea sufletului şi a trupului la
viaţa veşnică prin neputrezirea din Duhul Sfânt."
Eusebiu De Cesareea -
Istoria eclesiastică
Iată ultima rugăciune a episcopului martir Policarp al Smirmei (secolul II):
"Atotputernice Dumnezeule, Tată a iubitului şi binecuvântatului Tău
slujitor, Isus Christos, prin care am ajuns la cunoştinţa Ta, Dumnezeul
îngerilor, a puternicilor, a tuturor creaturilor şi a tuturor celor drepţi,
care trăim înaintea feţei Tale: Te preamaresc, că m-ai socotit vrednic pentru
aceasta zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor Tăi, în paharul
Christosului Tău, la învierea sufletului şi a trupului la viaţa
veşnică prin neputrezirea din Duhul Sfânt. Să fiu primit printre ei înaintea
feţei Tale, ca o jertfă grasă şi plăcută, aşa cum Tu, veşnic drept Dumnezeu ai
hotărât mai dinainte, mi-ai făcut de cunoscut în prealabil, iar acum
împlineşti. Pentru toate acestea Te laud, Te preamăresc si Te slăvesc vesnic,
prin al Tau mare preot ceresc, Fiul Tău drag, Isus Christos. Prin El si
impreuna cu El, a Ta este slava luminoasa, in Duhul Sfant acum şi în
eternitatea care va veni. Amin.”
Episcopul
Teofil al Antiohiei (169-177), scria:
"Dumnezeu
înviază trupul tău nemuritor, împreună cu sufletul; şi atunci, pentru că
vei fi nemuritor, vei vedea pe Cel nemuritor, dacă vei crede de acum în
El”.
Cartea Întâia către
Autolic, Capitolul VII
Iată ce a scris un cercetător ortodox Gheorghi Vasilievici Florovski
(†1979):
"Aspectul
frapant al istoriei timpurii a doctrinei creștine despre om este că mulți
dintre principalii scriitori ai secolului al II-lea par să fi negat în mod
hotărât nemurirea (naturală) a sufletului. Și aceasta nu pare să fie o opinie
excepțională sau extravagantă a numai câtorva scriitori, ci mai degrabă
învățătura comună din acea perioadă. Iar această convingere nu a fost complet
abandonată într-o perioadă mai târzie."
Aşadar liderii
creştinilor din secolul II, credeau că sufletul moare odată cu trupul şi învie
odată cu trupul, pentru că acceptau mărturia Bibliei că şi sufletul e muritor,
aşa cum scria GV Florovski.
Pentru unii e şocantă această mărturie, deoarece au fost învăţaţi altfel, din
neştiinţă.
Deci, dragii mei, nu vă temeţi, dacă un episcop martir din secolul II, bine
văzut, care nu a fost niciodată considerat "sectar" a avut
înţelepciunea să creadă că sufletul moare şi învie odată cu trupul, la fel şi
episcopul Teofil al Antiochiei împreună cu alţii, atunci merită să cercetaţi
mai bine subiectul. Oricum, atât printre "evanghelici" cât şi printre
ortodocşi este acceptată ideea că omul nu este nemuritor din naştere, cum a
afirmat Diavolul (Geneza 3:4) ci că nemurirea este condiţionată de ascultare şi
se primeşte numai la judecata celor vii şi a celor morţi:
"Între creştinii evanghelici există o minoritate semnificativă de
susţinători ai nemuririi condiţionate, aşa cum declară The British Evangelical
Alliance."
"În ultimele şase decade doctrina nemuririi condiţionate a fost acceptată
de un spectru larg de teologi din cadrul Bisericii Ortodoxe."
A se vedea topicul "Nemurirea conditionata" de pe Enciclopedia Libera
Wikipedia.
Bine - mi-ar putea spune cineva - lasă-l tu pe Policarp, lasă-l tu pe Teofil şi
pe ceilalţi şi du-te la Domnul Isus, vezi ce spune în predica despre Bogatul
nemilostiv şi săracul Lazăr?
OK, prietene, eu m-am dus demult la predica respectivă, am citit-o, răscitit-o
şi m-am întrebat, şi te intreb, de ce spune predica respectivă altceva decât a
spus Domnul Isus şi întreaga Biblie despre ziua judecăţii, despre înviere şi
despre cei din morminte? Pare că vorbesc doi predicatori diferiţi, unul într-un
fel, cum vorbeşte Biblia de la Geneza la Apocalipsa, altul altfel, dintr-o altă
carte, o apocrifă neautorizată de Dumnezeu....
Nu fi fraier! Hai să comparăm predica despre bogatul nemilostiv şi săracul
Lazăr cu ce spune Biblia:
Geneza 3:19. "În
sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci
din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce."
Aici, Dumnezeu însuşi spune că omul când moare se duce în ţărâna din care a
fost creat. Nu spune că se duce în cer şi nici în nu ştiu ce lac de foc
subteran. Să îţi notezi ca să nu uiţi niciodată, că textul sfânt spune de
"ţărâna pământului" şi nu de altceva. Dacă dorim să fim fecioare
înţelepte şi credincioase, trebuie să rămânem la terminologia (cuvintele)
Bibliei.
Acest adevăr mai apoi este confirmat în multe locuri din Vechiul Testament, ca
de exemplu chiar de un înger al lui Dumnezeu, deci hotărârea lui Dumnezeu nu
s-a schimbat:
Daniel 12:2. "Mulţimea celor ce dorm în ţărâna pământului se va
scula: unii pentru viaţă veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine
veşnică."
Vă rog frumos sa va notati, ca aici nu Daniel vorbeşte, ci chiar un înger al
lui Dumnezeu. Şi el foloseste aceeasi terminologie ca în primul caz arătat. O
să rămâi de ruşine veşnică dacă nu crezi asta, ci crezi o minciună de la
Diavol! Cum e să-l crezi pe Diavol şi pe Dumnezeu şi îngerul Său, nu? Nu o să
ai răsplata minciunii, a Diavolului?
Şi acum să vedem, că Domnul şi Mântuitorul nostru Isus, confirmă şi el acest
adevăr sfânt şi divin:
Ioan 3:13. "Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din
cer, adică Fiul omului, care este din cer."
Ioan 5:28. "Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi
cei din morminte vor auzi glasul Lui
29. şi vor ieşi afară
din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut
răul vor învia pentru judecată."
Apoi vine celălalt
predicator, din apocrifa neautorizata şi îl combate pe Domnul Isus, spunând:
"A venit timpul când săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul
lui Avraam." Luca 16:22
Interesant, după cum citim în Biblie, toţi merg în tărână, da acesta merge în
sânul lui Avraam. Şi mă întreb, pe bună dreptate, dar aceia care au murit
înainte de Avraam, unde o fi mers? Sau au aşteptat pe afară pe undeva până vine
Avraam?
Este “Lazăr şi
bogatul”, o poveste adevărată?
Cu câţiva ani în
urmă, la secţiunea engleză despre "Bogatul nemilostiv şi săracul
Lazăr" scria:
"A fourth view
holds that the story was not told by Jesus. Proponents of this view
suggest that it is significant that only the Gospel of Luke mentions Jesus
telling the story"
"O a patra
părere este că relatarea n-a fost spusă de Isus. Proponenţii
acestei păreri sugerează că este semnificativ, căci numai Evanghelia după Luca
menţionează pe Isus spunând relatarea."
După aceea,
mențiunea a fost ștearsă, dar întrebarea rămâne în continuare.
Dacă aceasta este o poveste adevărată?
http://en.wikipedia.org/wiki/Lazarus_and_Dives
Menţionez că această
părere nu am scris-o eu. După ce am arătat în stânga şi în dreapta această a
patra părere, această filă a fost revizuită, stergându-se această a patra părere.
Întrebare: CINE A ŞTERS ŞI DE CE A ŞTERS de pe Wikipedia a patra
părere despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr? Evident că această menţiune
a fost ştearsă cu scopul de a se ascunde o părere care îi poate conduce pe
oameni la adevărul biblic despre adevărata stare a morţilor până la înviere. Deci
le este frică de informaţia cu a patra părere. Dacă nu le-ar fi fost frică să
arate că există şi o a patra părere, acest lucru nu stârnea curiozitate spre o
cercetare mai profundă a subiectului. Însă tocmai această frică de a arăta şi o
a patra părere, arată că această poveste merită a fi cercetată minuţios, ca să
vedem dacă a fost spusă sau dacă n-a fost spusă de Domnul Isus.
Deoarece nu ştiam
nimic despre aceasta a patra părere, am rugat pe cineva să mă ajute. Cu
ajutorul unei politiste din SUA, Doralynn (căreia îi mulţumesc), am reuşit să
îi găsesc. Când mi-a scris, m-a avertizat astfel: “am aflat că ei susţin mântuirea universală,
o altă extremă, poziţia lor despre predica apocrifă Bogatul nemilostiv şi
săracul Lazăr, o puteţi citi aici:
http://www.thepathoftruth.com/teachings/lazarus-rich-man-pagan-parable.htm”
Am citit articolul şi
am găsit lucruri interesante, pe unele le pot accepta, pe altele nu, cum ar fi
mântuirea universala.
În povestea cu “Lazăr şi bogatul”, ni se spune că plata păcatului este chinul
în foc. Dar care este plata pentru păcat, conform Bibliei per ansamblul ei?
Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă că plata păcatului este moartea şi nu chinul: Fiindcă
plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa
veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru. Romani 6:23.
"Iazul de
foc", la care fac unii referinţă ca să justifice autenticitatea textului
despre săracul Lazăr şi bogatul nemilostiv, este un aspect profetic avertizator
despre pedeapsa veşnică ce îi aşteaptă pe cei pierduţi: Apocalipsa 20:14. Acest
iaz nu este un loc de tortură veşnică, ci arată un loc de nimicire veşnică. Pedeapsa
pentru păcatele celor nemântuiţi este moartea eternă, extincţia eternă, după
cum se arată atât de clar: "Iazul de foc este moartea a doua"
Apocalipsa 20:14, prin "văpaia unui foc care va mistui (şi nu chinui
etern) pe potrivnici" Evrei 10:27.
Deoarece Dumnezeu
iubeşte orice om şi nu doreşte ca cineva să ajungă acolo, porunceşte acum
tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască şi să se lepede de păcate,
pocăinţa însemnând întoarcerea la Dumnezeu cu căinţă şi renunţarea la păcate:
Luca 15:11-21; Fapte 17:30; Romani 2:1-16. Nu există posibilitatea salvării
după ce un om moare nepocăit, de aceea din iubire adevărată faţă de semenii
noştrii, trebuie să ne dăm toată silinţa de a conştientiza pe cei ce sunt pe
calea pierzării: Evrei 9:27Matei 24:14; Apocalipsa 20:11-15.
Îngerii cunosc
adevarul despre starea mortilor, deci ei nu duc pe nimeni “în aşazisul sân al
lui Avraam”:
“Mulţimea celor ce
dorm în tărâna pământului se va trezi” Daniel 12:2 - această afirmaţie a fost
făcută de un ânger şi vorbeşte de starea celor morţi până la înviere. Învierea
încă nu a avut loc, morţii sunt în mormânt. Deci următoarea afirmaţie este
falsă:
"săracul
a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam"
Cu toţii cunoaştem afirmaţia de mai sus despre săracul Lazăr din Luca 16:19-31.
Acest text contrazice flagrant toată Biblia de la Geneza şi până la Apocalipsa.
Importanţa armoniei interioare a textelor Bibliei este faţiş contrară cu acest
text şi îl declară un text străin, textul din Luca 16:19-31 fiind o apocrifă
ataşată ulterior Evangheliei după Luca. Este clar că avem de a face cu o
antiteză: Biblie versus autor "Bogatul şi Lazăr". Este clar că
autorul acestei predici nu a fost Domnul Isus, deoarece el a confirmat
ce a spus îngerul lui Daniel (Daniel 12:2), afirmând că la trâmbiţa învierii
morţii vor auzi glasul lui din morminte şi nu din sânul lui Avraam.
“Nu vă miraţi de
lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi
glasul lui” Ioan 5:28,29.
Diferenţe
semnificative
- Ce spune întreaga Biblie despre Avraam, unde s-a dus după moartea lui şi în ce
stare este el acolo (Daniel 12:2)?
- Ce spune autorul predicii apocrife “Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr”
despre unde s-a dus Avraam şi în ce stare este el acolo (Luca 16:19-31)? El
spune că Avraam cunoaşte pe cei mântuiţi, dar Biblia spune că nu:
"Totuşi Tu eşti Tatăl nostru! Căci Avraam nu ne cunoaşte, şi Israel
nu ştie cine suntem; dar Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Tu, din veşnicie Te
numeşti "Mântuitorul nostru"." Isaia 63:16
Avem de a face cu o contradicţie evidentă, care descalifică şi demască textul
ca fiind un text stăin de Biblie.
Din contextul larg al Bibliei observăm, că învăţătura despre nemurirea
sufletelor şi a chinului veşnic al păcătoşilor nu este de origine divină. Nu
putem lăsa sau distorsiona înţelesul textelor ce combat clar aceste idei, de
dragul unor oameni care au introdus texte străine pentru aşi susţine părerile.
Biblia arata clar că
şi sufletul moare, nu numai trupul:
"Iată,
toate sufletele (ebr. nefeş) sunt ale Mele. După cum sufletul (nefeş) fiului
este al Meu, tot aşa şi sufletul (nefeş) tatălui este al Meu. Sufletul (nefeş)
care păcătuieşte, acela va muri." Ezechiel 18:4;
"Sufletul
(nefeş) care păcătuieşte acela va muri." Ezechiel 18:20;
Noul Testament nu are
cum să înveţe o cu totul altă viziune despre moartea sufletului!
Conform Noului
Testament sufletul este muritor:
"Soală-te,
ia Copilaşul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei care
căutau să ia sufletul ("psuchen" şi nu "zoe" (viaţa)
conform manuscriselor greceşti)) Copilaşului." Matei 2:20
Iată (în Biblia pe
care o posed) un text modificat de traducători. N-au mai tradus fidel textul
grec, caci textul este redat astfel:
"Soală-te, ia
Copilaşul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei care
căutau să ia viaţa Copilaşului."
Păi nu e totuna vor
întreba unii? Nu! Sufletul este mai mult decât viaţa, după cum o imagine din
monitorul unui PC este mai mult decât curentul.
Nemurirea este
condiţionată şi nu înnăscută, altfel nu am muri:
“Nemurirea
condiționată, sau condiționalismul, este un concept întâlnit în mozaismul
antic, în unele mișcări creștine vechi, în unele confesiuni radical-protestante
și la unii teologi din trecut și din prezent. Este definit de doctrina
condiționalistă sau hypnopsihitistă[1] (gr. hypnos = somn) sau psychopannychitistă[2] (gr. psyché = suflet; pannychios =
care stă toată noaptea) sau tnitopsihistă (gr. thnetos =
muritor), prin care omul este privit ca fiind în mod natural și holistic,
muritor, nemurirea constituind darul lui Dumnezeu prin înviere și/sau răpire la
cer. Acest punct de vedere se află în contradicție acută cu doctrina nemuririi
naturale a sufletului (sau doctrina imortalității inerente sau spiritualismul),
care provine din filozofia greacă,[3] și reprezintă poziția populara
(folclor) din creștinism. Nemurirea naturală a sufletului îl
privește pe om dihotomizat în corp și suflet, corpul fiind muritor, iar
sufletul fiind în mod natural nemuritor și conștient. Condiționaliștii resping
spiritualismul (conceptul nemuririi naturale a sufletului/spiritului)
considerându-l ca fiind esența tuturor religiilor păgâne și fundamental opus
invățăturii Bibliei.
Între creștinii
evanghelici există o minoritate semnificativă de susținători ai nemuririi
condiționate, așa cum declară The British Evangelical Alliance.[4] Un grup
compact al minorității evanghelice sunt adventiștii de ziua a șaptea. În ultimele șase decenii doctrina nemuririi condiționate a fost
acceptată de un spectru larg de teologi din cadrul Bisericii Ortodoxe.[5]” Wikipedia
Filiera prin care a ajuns nemurirea sufletelor la geci
(fiindcă ei nu au luat-o de la evrei şi nici din Biblie), este următoarea: “Se
crede că Pythagora a fost primul care a vorbit despre nemurirea sufletului. Dar
din scrierile celor vechi, transmise nouă prin Cicero (Tuscul. I), aflăm totusi
că nu Pytahagora, “ci Pherekide Sirianul, dascălul lui Pythagora, a fost primul
care a sustinut că sufletele oamenilor sunt nemuritoare; această părere i-a
transmis-o discipolului său, Pythagora, care a întărit-o şi mai mult”. Să-l
adăugăm aici si pe Diodor Sicilianul ( Bibl. H., c. a V-a, p.m. 212).” Lundius
Aşadar dacă vrei să
fii obiectiv, caută informaţii despre suflet în toată Biblia şi verifică în
textul ebraic şi grec, dacă textele sunt redate fidel în limba română. Sunt
site-uri biblice cu interlineare, unde poţi face asta, de exemplu pe Biblehub.
Subiectul acesta
trebuie tratat cu atenţie, deoarece una spune Dumnezeu şi alta spune Satan
Diavolul. E cea mai veche dispută (controversă)” din lume, ridicată de Diavol,
în Grădina Edenului (Geneza 3).
A făcut parte textul
cu bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr din Evanghelia după Luca? Cu siguranţă
nu, deoarece îi dă dreptate Diavolului, îl contrazice pe Dumnezeu şi contrazice
toată Biblia.
Să stăm de veghe cum
se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Să nu ne
lăsăm furaţi de nici o ideologie străină. de Biblia veche. Aceasta este
rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele
Fiului său mă rog, Amin!
Dumnezeu să ne
binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi
înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!
Dumnezeu să aibă milă
de noi. Amin!
