Faceți căutări pe acest blog
Se afișează postările cu eticheta trup. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta trup. Afișați toate postările

sâmbătă, 14 decembrie 2024

Trup, duh şi suflet

 Diferenţa dintre duh şi suflet
Duh și Suflet (diferențe)
Este corect să spunem că omul are trup, suflet și duh? Care este diferența dintre duh și suflet? Este corect să vorbim despre moartea și învierea sufletului?
Duhul în ebraică: ruach, în greacă: pneuma, în latină spiritus, este „ceva” interior. Dar ce? Sufletul în ebraică: nefesh, în greacă: psükhé, în latină: anima. Este tot "ceva" din interior. Dar ce?
Duhul omului și sufletul lui sunt două părți interioare ale ființei noastre, dar care sunt caracteristicile lor? Cum ar trebui și cum putem face diferența între cele două?
Biblia distinge clar și distinct între suflet și duh, nu numai în scrierea celor două cuvinte, ci și în sensul lor (deci nu sunt sinonime). Consider că este corect și important ca aceste cuvinte trebuie lăsate în textul Bibliei, aşa cum sunt şi nu este bine ca ele să fie redate preferenţial, după gustul unui traducător. Dacă citiți cu atenție Biblia, veți vedea că sufletul are proprietăți precum: mănâncă, bea, încântă, laudă pe cineva, motiv pentru care iubitul nostru Domn Isus nu a negat viziunea evreiască asupra sufletului, de fapt, el se exprimă ca evreii în VT. Iar fericitul nostru apostol Pavel numește trupul (în greacă "soma") „soma psuhikon”, adică „trup sufletesc”, neabătându-se de la credința strămoșilor săi, care gândeau la fel. Sufletul este lumea noastră senzorială. Fără simțuri, corpul este mort. Tocmai de aceea, conform Bibliei, sufletul este muritor.
Să comparăm două versete din Biblie - ambele spun că sufletul mănâncă.
Leviticul 7:18 Dacă un suflet (ebraică: nefesh) mănâncă din carnea jertfei sale de mulţumire a treia zi, nu va fi bun; oricine l-a sacrificat, nu va fi socotit în favoarea lui, de fapt va fi abominabil; iar dacă un suflet (ebraică: nefesh) mănâncă din ea, poartă povara fărădelegii sale.
Luca 12:19 „Și [acesta] spun sufletului meu (greacă: psyche): Sufletul meu (greacă: psyche), ai multe bunuri strânse pentru mulți ani; fă-te confortabil, mănâncă, bea, distrează-te!”
De asemenea, sufletul poate vorbi: Luca 1:46 „Atunci Maria a zis: „Sufletul Meu preamărește pe Domnul”.
Am văzut ce poate face sufletul. Dar ce poate face duhul? Vom vedea ce poate face duhul și astfel vom experimenta că duhul uman este mintea umană. Deci simțim lumea cu simțurile noastre și înțelegem lumea cu duhul nostru, adică lucrurile din jurul nostru. După cum vom vedea, duhul are caracteristici precum: gândește, caută, plănuiește, se bucură.
Iov 20:3 ..., dar duhul meu priceput (ebraică: ruah) va răspunde pentru mine.
Psalms 77:6 (77:7) Îmi aduc aminte de cântările mele noaptea; Gândesc în inima mea și duhul meu caută (ebraică: ruach):
Luca 1:47 Și duhul meu (greacă: pneuma) se bucură de Dumnezeu, care mă păzește.
Ioan 11:33 Isus, deci, când a văzut mormântul și pe iudeii care veneau cu el, a fost tulburat în duh (greacă: pneuma) și foarte zguduit.
Isaia 11:2. În care stă duhul (ebraică: ruach) lui Iehova: duhul înțelepciunii și al înțelegerii (ruach), duhul sfatului și al puterii (ruach), duhul (ruach) cunoașterii și al fricii de Iehova.”
Există un acord complet între VT și NT în acest domeniu de exprimare.
Deci duhul este ceva „intern” care vine de la Dumnezeu, deoarece este:
1. înțelepciune și înțelegere
2. consiliu și putere
3. cunoașterea lui Dumnezeu și frica de Dumnezeu
Limbajul uman a fost inventat și editat de Dumnezeu. Deci nu eu, nici oamenii din vechime nu l-au „inventat” sau „editat”, ci Dumnezeu ​​și El a declarat ceea ce trebuia declarat. În cele din urmă, cel care respinge sensul corect și folosirea legitimă a cuvântului suflet şi duh în toate domeniile arătate în Biblie, confundând cele două concepte diferite de duh și suflet cu alte cuvinte, respinge de fapt pe Dumnezeu. Înlocuirea cuvintelor autentice din Biblie cu alte cuvinte este iraţională, indiferent care este cauza pentru care se face "cruciadă" împotriva lor.
Deci, unde este plasat sufletul şi duhul în constituția omului?
Conform Bibliei, aceasta este formula corectă
Geneza 2:7 (materia) + Eclesiastul 12:7 (duhul) = 1Corinteni 15:40 (sufletul)
Geneza 2:7 Iehova Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.
Eclesiastul 12:7 7 Şi ţărâna va deveni pământ, cum era înainte; iar duhul se va întoarce la Dumnezeu, care l-a dat.
1 Corinteni 15:40 Și sunt trupuri duhovniceşti (soma pneumatikon) și trupuri sufleteşti (soma psuchikon); dar slava celor cereşti este diferită de cea a celor pământeşti.

Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: , ,

vineri, 23 februarie 2018

95. Omul este decăzut (păcătos) numai cu trupul, nu şi cu sufletul?

De ce şi sufletul este păcătos şi trebuie să moară?

Luca 12:
19. Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te.
20. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?
21. Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.

Biblia spune clar că sufletul poate păcătui, şi dacă păcătuieşte, nu scapă de sentinţa care spune: "plata păcatului este moartea" Romani 6:23 "Sufletul care păcătuieşte acela va muri" Ezechiel 18:20. "Suflete preacurvare, nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu?" Iacov 4:4
  Viziunea aceasta păgână, cu nemurirea sufletului şi cu viaţa de după moarte, venită în creştinism prin literatura apocrifă şi prin gnostici, şi moştenită prin filiera diferitelor ramuri din creştinism, nu concordă (nu este în armonie) cu Scriptura, după care moartea este un blestem şi un duşman al credincioşilor (1Corinteni 15:26); când colo prin apologia păgâno-gnostică, ei fac într-un mod indirect (neintenţionat, fără ca să prevadă implicările) din trupul carnal o închisoare în care sufletul este prizonier, deşi trupul creştinului este o "jertfă vie, sfântă şi plăcută ptr. Domnul" (Romani 12:1) şi "templul Duhului Sfânt" (1Corinteni 6:19), care va fi răscumpărat (1Cor.6:20), transformat şi slăvit (1Corinteni 15:51-54). Iar din moarte fac o binecuvântare şi un salvator, un mântuitor al sufletelor credincioşilor, un egal al lui Christos … mai mult chiar, diminuează astfel (fără să-şi dea seama) la jumătate jertfa lui Christos, dat fiind că dacă sufletul credincioşilor este nemuritor, şi nu moare, el nici nu mai trebuie răscumpărat din moarte, doar trupul. 
Dacă moartea elibereaza sufletul nemuritor de trupul muritor, înseamnă că moartea este un fel de mântuitor şi nu un blestem. Dar astfel omul decăzut ar fi doar pe jumătate păcătos, cu trupul, când colo este decăzut total şi trebuie răscumpărat total: trup şi suflet. Căci Christos a murit pentru omul întreg (trup şi suflet), urmând ca la înviere să elibereze din legăturile morţii omul întreg (atât trupul cât şi sufletul credincios). De asemenea ei fac din moarte o minciună, căci moartea nici nu mai este moarte, ci o poartă spre o altă viaţă, prin care a trecut şi Christos, deci prin urmare prin dogma nemuririi sufletului, nici Christos nu a murit, ci doar a trecut într-o altă sferă superioară a vieţii.  "Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea." 1Cor. 15:26 Nicăieri nu scrie că moartea ar fi doar vrăjmaşul trupului, nu şi al sufletului. Domnul nostru Isus Christos a murit şi cu trupul şi cu sufletul, pentru a putea salva atât trupul cât şi sufletul păcătoşilor:
Isaia 53:
10. DOMNUL (YHWH) a găsit cu cale să-l zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce îşi va da sufletul ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea lui Iehova va propăşi în mâinile lui. 11. Va vedea rodul muncii sufletului lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa lui, Robul meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra lui povara nelegiuirilor lor.
12. De aceea, îi voi da partea lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că şi-a dat sufletul la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi s-a rugat pentru cei vinovaţi. 

Ioan 10:
11. Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă sufletul pentru oi.
12. Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie.
13. Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi.
14. Eu sunt păstorul cel bun. Eu îmi cunosc oile mele, şi ele mă cunosc pe mine,
15. aşa cum mă cunoaşte pe mine Tatăl şi cum cunosc eu pe Tatăl; şi eu îmi dau sufletul pentru oile mele.
Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: , , , , ,
Abonați-vă la: Postări (Atom)