Har, pace şi
binecuvântare de la Dumnezeu, Tatăl nostru din ceruri şi de la Fiul său, Domnul
şi Mântuitorul nostru! Slăvit şi onorat să fie Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc şi
Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, în veci de veci! Amin!
Traducerea baptistă-independentă din Cluj-Napoca - numită “Biblia
Fidela”, redă cuvântul grec ᾅδης (hadēs), prin “iad”, în loc de
“locuinţa morţilor” extinzând acest cuvânt şi acolo unde este gheena în textul
grec - care nu este un cuvânt de origine greacă.
Iată un astfel de exemplu din textul grec tradus de ei:
Apocalipsa 20:13 Și marea a dat pe morții care erau în ea; și moartea și
iadul (în greacă “hadesul”) au dat pe morții care erau în ele; și au fost
judecați, fiecare conform cu faptele lor.
14 Și moartea și iadul (în greacă “hadesul”) au fost aruncate în lacul de foc (limnen tou
piros). Aceasta este moartea a doua.
Însă au ei dreptate, în acest mod de a opera în textul biblic?
Traducătorul NT, Viorel Raţiu, baptist, le-a adresat următoarele
întrebări:
- De ce aţi tradus “gheena” cu iad,
dacă în greacă apare “gheena” preluat direct din ebraică şi care nu are nici o
legatură cu “iad”, care provine din “ades” (ᾅδης - citit hades) şi care este
echivalent cu “şheol” din ebraică, având sensul de “locuinţa morţilor” atat în
N.T. cât şi V.T.. De fapt în Septuaginta, în greacă, apare “ades” în loc de “şheol”.
Mai târziu scriitorii creştini au inventat cuvântul “iad” din a(i)des şi
i-au dat sensul opus al paradisului (raiului), adică locul unde vor merge cei
condamnaţi după judecata de apoi. Vezi Matei 5:26,30; 10:28; 23:15; Luca 12:5;
Marcu 9:43, 45; Iacob 3:6; Apocalipsa 6:8 etc.
- De ce aţi tradus “eis ten geennan tou piros” cu “focul iadului”, pe
când corect ar fi “gheena focului” sau “gheena cu foc”? Nici în această
expresie nu apare “ades”.
Aşadar versiunea Biblia Fidelă nu este deloc fidelă atunci când
repoziţionează sensul cuvântului hades, făcându-l ca din locuinţa morţilor să
devină doar un “iad”. Prin iad mulţi înţeleg un loc de chin veşnic pentru cei
răi, dar în contextul biblic, cuvântul hades nu acest sens îl are.
Ce înţelegeau grecii păgâni prin cuvântul ᾅδης - citit “hades”?
Hades era un zeu din mitologia greacă, care domnea peste locul sufletelor
morților din subteran, numit tot hades, după numele acestui zeu închipuit.
Intrarea în acest loc, era printr-o peşteră, care era traversată de un râu.
Înainte de a intra în acel loc, toate sufletele morților trebuiau să plătească
plutașului o monedă pentru ai duce peste râul de foc și lavă numit Styx.
Hadesul subteran era păzit de un câine cu trei capete pe nume Cerber. El nu
lăsa sufletele morților să evadeze. Hades avea trei nivele:
- Primul nivel, era locul unde aşteptau
sufletele morţilor până la separarea celor buni de cei răi (triere)
- Al doilea nivel era un câmp al
plăcerii (Câmpiile Elizee) unde sufletele oamenilor buni se desfătau
- Al treilea nivel era locul de
pedeapsă, numit Tartarul, un loc urât, cu lavă, în care se chinuiau sufletele
oamenilor răi
Aşadar
nici măcar grecii păgâni, nu înţelegeau că hadesul per ansambul lui însemna un
loc de chin, ci doar unul din nivelele lui avea această destinaţie, tartarul.
Multe popoare aveau concepţii similare cu ale grecilor (a se vedea "Istoria
infernurilor" de Georges Minois aparută la editura Humanitas).
Dumnezeu
interzise toţi zeii păgâni şi toate credinţele şi practicile ce erau legate de
aceste zeităţi:
Levitic 18:3. Să nu faceţi ce se face în ţara Egiptului unde aţi locuit
şi să nu faceţi ce se face în ţara Canaanului unde vă duc Eu: să nu vă luaţi
după obiceiurile lor.
Ezechiel 20:18. Atunci am zis fiilor lor în pustiu: "Nu vă luaţi
după rânduielile părinţilor voştri, nu ţineţi obiceiurile lor şi nu vă spurcaţi
cu idolii lor!
Din păcate, ulterior, nişte idei din această concepţie idolatră păgână s-au
suprapus peste concepţia ebraică şi mai apoi prin această filieră peste cea creştină.
În epoca elenistică (când evreii au fost sub stăpânirea grecilor) traducătorii
au redat cuvântul şheol prin cuvântul hades.
Ce credeau evreii despre “şheol”?
Concepţia ebraică originală, biblică, plasa toţi morţii la un loc, în
ţărâna pământului, numit în ebraică “şheol” şi era văzut ca un loc temporal al
celor morţi, sufletele decedate dormind somnul morţii în acest mormânt comun al
omenirii, până la înviere (Daniel 12:2, Ioan 5:28,29).
Domnul
Isus a spus că la trâmbiţa învierii morţii vor auzi glasul lui din morminte şi
nu din alte locuri infernale sau paradiziace: Ioan 5:28,29.
Morţii
(inclusiv Avraam) conform Bibliei dorm în moarte:
"...
multitudinea (nota: cei buni şi cei răi) celor ce dorm în tărâna
pământului..." Daniel 12:2 Young
's
Literal Version
"…iar
unii au adormit…" 1Corinteni 15:6
"…cei
care au adormit în Hristos" 1Corinteni 15:18
"…pârga
celor adormiţi…" 1Corinteni 15:20
"…nu
toţi vom adormi…" 1Corinteni 15:51
"…cei
ce au adormit…" 1Tesaloniceni 4:13
"…Ştefan
…a adormit." Fapte 7:59,60
"…a
adormit …" Fapte 13:36
"…de
când au adormit părinţii noştrii…" 2Petru 3:4
Concluzie
Dacă
idea păgână de “iad” - ce provinde din păgânism de la credinţele idolatre - nu
se regăseşte în Biblie, excepţie făcând doar apocrifa Bogatul nemilostiv şi
săracul Lazar, care oricum nu este un text spus de Domnul şi Mântuitorul Isus,
atunci nu are rost să reintroducem un astfel de cuvânt, cu o astfel de
încărcătură mitologică păgână. Traducerile moderne trebuie să fie în lumina
adevărului biblic şi nu în întunericul spiritual moştenit din ţinutul antic
păgân.
Cuvântul iad produce
confuzie
"Fraţilor, iadul încă nu s-a deschis" spunea pastorul baptist Beni
Fărăgău, din Biserica Baptistă, Cluj-Napoca, într-o expunere rostită la Radio
Vocea Evangheliei. Mai sunt şi alţi predicatori evanghelici, printre care cel
mai cunoscut este Zaharia Bica, alături de cei peste 20 de predicatori
evanghelici (2007), care susţin varianta de mai sus despre “iad”: că “iadul”
încă nu s-a deschis. Dar ce să înţeleagă din această notă enoriaşul baptist sau
un alt evanghelic, având în vedere că ei sunt învăţaţi că cei răi după ce mor merg
imediat în iad şi se chinuie acolo până în veci?
Cartea Apocalipsa susţine că cei ce nu sunt găsiţi în Cartea Vieţii vor
fi aruncaţi în foc abia după învierea şi judecata lor (Apocalipsa 20:11-15).
Atunci ce rost are să arunci un iad cu foc într-un alt iad cu foc? Altfel spus,
de ce să arunci iadul în iad?
Conform
Bibliei plata păcatului este moartea (Romani 6:23), şi nu chinul. Biblia este
clară: „Si păcatul, odată făptuit, aduce moartea” şi nu chinul (Iacov 1:15). Văpaia
focului teribil din Apocalipsa 20:11-15 are
rolul de a mistui pentru totdeauna şi nu acela de a chinui etern pe cei care
s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi au trăit cum au dorit ei, în păcate
neiertate. Aceasta este moartea a doua, extincţia totală: atât a trupului, cât
şi a sufletului.
În “Apologia întâia a lui Iustin Martirul”
sec. II (între anii 130-160) Iustin citează
versetul din Matei 10:28 în felul următor:
"Nu vă temeţi de cei care vă ucid şi după aceea nu mai pot face nimic, ci de El să vă temeţi care după moarte are putere să
arunce atât sufletul cât şi trupul în gheena” Matei 10:28
La distanţă de el în
timp, dar şi ca spaţiu apare Clement din Alexandria (155-215). Citatul din
Matei 10:28 în 2 Clement „nu vă temeți de cei care vă omoară și nu vă pot face
nimic mai mult; dar temeți-vă de Cel care, după ce ați murit, are putere atât
asupra sufletului, cât și asupra trupului, pentru a-i arunca în focul gheenei."
A se compara cu pasajul similar din Evanghelia după Luca:
“Vă spun vouă, prietenii mei: Să nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi:
temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheenă. Da, vă
spun, de el să vă temeţi.” Luca 12: 4,5
Dacă aveti întrebari importante cu privire la acest subiect, vă invit să
studiaţi articolele biblice de pe blogul care se ocupă de acest caz:
Murim Sau Nu Murim? Ce Spun Dumnezeu Si Satan In Cea
Mai Veche Controversa?
http://sufletulestemuritor.blogspot.com/
Să stăm de veghe cum
se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Să nu ne
lăsăm furaţi de nici o ideologie străină. de Biblia veche. Aceasta este
rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele
Fiului său mă rog, Amin!
Dumnezeu să ne
binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi
înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!
Dumnezeu să aibă milă
de noi. Amin!