A murit Domnul nostru Isus Hristos doar cu trupul, sau şi cu sufletul?

  Verifică-ţi cunoştinţele

 

1. Care este cuvântul ebraic pentru "viaţă"?

Răspuns:  חַיִּים  ḥayyīm (substantiv, masculin plural).

Vedem acest cuvânt la Deuteronom 30:19 astfel:

Textul tradus din ebraică (VDC):

Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa (ḥayyîm), ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta,

 

2. Care este cuvântul ebraic pentru "suflet"?

Răspuns: נֶ֣פֶשׁ népeš (substantiv, feminin singular).

Vedem acest cuvânt la Geneza 2:7 astfel:

Textul tradus din ebraică (VDC):

Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet (nepeš) viu.

 

3. Expresia din legea talionului este "viaţă pentru viaţă" sau "suflet pentru suflet" (Exod 21:23-25)? 

Răspuns: “sufletul pentru suflet” (“nepeš taḥat nāpeš”).

Vedem acest cuvânt la Exodul 21:23-25 astfel:

Textul tradus din ebraică, conform Bibliei Ortodoxe (VDC redă eronat “viaţă pentru viaţă”):

Iar de va fi şi altă vătămare, atunci să plătească suflet pentru suflet (“nepeš taḥat nāpeš”),

Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior,

Arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie.

 

4. Ce însemnă atunci expresia "vei da" din fraza "vei da suflet pentru suflet"?

Răspuns: Este o situaţie juridică acolo. Înseamnă că judecătorul trebuie să dispună ca acela care este vinovat de pierderea unui suflet omenesc, să dea echivalentul lui în schimb, propriul său suflet. Bineânţeles, nu o dădea de bună voie, ci era condamnat. În româneşte am spune asta: „vei (se va) plăti cu sufletul!”

 

5. Ce arată versetele din Exod 21:22,23 în contextul istoric şi cultural de atunci?

Răspuns: Dumnezeu a dat o lege care avea rol preventiv, ca oamenii să nu fie neglijenţi, ci să aibă grijă şi să nu comită accidente mortale. Dacă era lovită o femeie însărcinată, existau două posibilităţi: să nască înainte de vreme, astfel făptaşul plătea o amendă pe măsură; dar exista şi posibilitatea ca să fie afectat sufletul fătului sau / şi a femeii. În acest caz, făptaşul trebuia să plătească cu sufletul.  Cuvântul pentru “nenorocire (vătămare)” în aceste versete înseamnă “accident fatal/mortal”.

 

6. Pentru a răscumpăra omul căzut în "nenorocire de moarte" (a se compara Isaia 53:12 cu Exod 21:23), conform legii talionului, Fiul lui Dumnezeu trebuia să îşi dea la moarte doar trupul sau şi sufletul?

Răspuns: În Isaia 53:12 textul ebraic spune clar că (pe lângă trup) şi-a dat la moarte şi sufletul, deoarece aici apare cuvântul napšô un derivat al lui népeš, care trebuie tradus în mod obişnuit ca sufletul (său):

לָכֵן אֲחַלֶּק-לוֹ בָרַבִּים, וְאֶת-עֲצוּמִים יְחַלֵּק שָׁלָל, תַּחַת אֲשֶׁר הֶעֱרָה לַמָּוֶת נַפְשׁוֹ, וְאֶת-פֹּשְׁעִים נִמְנָה; וְהוּא חֵטְא-רַבִּים נָשָׂא, וְלַפֹּשְׁעִים יַפְגִּיעַ.

lākēn ʾăḥalleqlô bārabbîm wĕʾetʿăṣûmîm yĕḥallēq šālāl taḥat ʾăšer heʿĕrâ lammāwet napšô wĕʾetpōšĕʿîm nimnâ wĕhûʾ ḥēṭĕʾrabbîm nāśāʾ wĕlappōšĕʿîm yapgîaʿ

Textul tradus din ebraică:

 “De aceea îi voi împărți o parte între cei mari și va împărți prada cu cei puternici; pentru că și-a expus (dat) sufletul (napšô) până la moarte și a fost numărat printre cei fărădelege; totuși a purtat păcatul multora și a mijlocit pentru cei păcătoşi.”

Că textul trebuie redat astfel, arată şi Evangheliile traduse de BOR, unde conform textului grec, este “sufletul” (psychen):

Matei 20:28 După cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El şi să-Şi dea sufletul (psychen) răscumpărare pentru mulţi.

Marcu 10:45 Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul (psychen) răscumpărare pentru mulţi.

Ioan 15:13 Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul (psychen) lui să şi-l pună pentru prietenii săi.

 

7. Adam a păcătuit doar cu trupul sau şi cu sufletul? Dar noi?

Răsuns: Nu există păcat doar cu trupul. Trupul nu păcătuieşte singur, ci sufletul/persoana păcătuieşte în trup, folosindu-se de trup. Imaginea de suflet nepăcătos şi păcat doar cu trupul nu există în ebraica biblică. Deoarece omul păcătuieşte atât cu trupul, cât şi cu sufletul, este drept ca şi sufletului să i se aplice moartea ca pedeapsă. La fel este vorba şi în cazul lui Adam.

După cum am văzut din răspunsuri, sufletul unui om putea fi vătămat de moarte, adică ucis din neglijenţă, pentru care trebuia să se plătească un preţ corespunzător; adică cel vinovat trebuia să plătească cu însuşi sufletul său. La fel, Domnul Isus şi-a dat sufletul la moarte pentru noi, plătind preţul răscumpărării cu întreaga sa fiinţă/persoană, înţeleasă în întregime ca trup şi suflet. Când a strigat „Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”, acesta a fost strigătul disperării, deoarece ştia că va fi părăsit şi trup şi suflet în moarte. El cunoştea foarte bine cuvintele profeţiei din Isaia 53:12 şi nu se aştepta să moară doar cu trupul, iar cu sufletul să meargă în paradis, cum cred eronat mulţi oameni.

 

Marea vină a traducătorilor

 

Din păcate, această vină o poarta anumiţi traducători care nu au redat corect nici pasajul din Isaia 53:12, nici acele pasaje din Evanghelie în care se confirmă această profeţie:

 

Pentru ca nici Fiul omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata ca rascumparare pentru multi." (Mat.20:28)

 

Caci Fiul omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata rascumparare pentru multi!" (Marc.10:45)

 

Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai. (Ioan.15:13)

 

Toate aceste redări sunt greşite, deoarece în textul grec este cuvântul psychen (sufletul) şi nu zoen (viaţa).

 

Încă nu am citit nicăieri în Biblie, că "viaţa" mănâncă, bea, cântă, laudă sau face altceva de genul acesta, aspecte pe care le poate face sufletul – conform Bibliei:  Luca 12:19 Și voi spune sufletului meu: „Suflete al meu, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani: odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te.”

 

Niciodată nu vom spune că:  „Viaţa mea, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani: odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te.” Nici nu vom spune: „Duh al meu, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani: odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te.”

 

De aceea trebuie să fie păstrate cuvintele originale şi să nu se traducă preferenţial. De ce?

 

Prin cuvântul "viaţă" definim o sinteză a proceselor biologice, fizice, chimice, mecanice care caracterizează organismele; faptul de a fi viu; stare a ceea ce este viu; biologicul uman.

 

Prin "suflet" definim totalitatea însușirilor senzuale (simţurile), morale (percepţiile despre lume, felul de a vedea lucrurile) și intelectuale (cunoştinţele, fie bune, fie rele) din om; psihicul uman, conștiința umană.

 

Prin cuvântul "duh" definim o stare sau capacitate umană, fizică (putere, mică sau mare) sau intelectuală, minte, inteligență, umor, duh bucuros, bun sau rău (înzestrare, felul de a fi).

 

După cum vedem viaţa, sufletul şi duhul sunt cele trei aspecte ale unui om viu, fiecare însemnând altceve, deci ele nu sunt inter-schimbabile şi nu se pot aplica în sensul pe care le-au aplicat anumiţi traducători, din neştiinţă sau din raţiuni numai de ei ştiute.

 

Aşadar Domnul nostru Isus Hristos a murit nu numai cu trupul de carne, ci şi cu sufletul. Concluzie: nu există suflet nemuritor. Singurul care are nemurirea este Dumnezeu. Moartea nu este o poartă spre o altă viaţă. Ea închide orice element al vieţii, până la înviere. Aşadar, învierea este acea poartă spre o altă viaţă.

 

Iată trei exemple de traducere preferenţială (nebiblică): 

 

În traducerea făcută de Dumitru Cornilescu găsim "Căci viaţa trupului este în sânge." Leviticul 17:11 – deşi nu aşa este în textul ebraic. Asemănător redau şi alte traduceri, cum ar fi Biblia Ortodoxă şi Biblia tradusă de Creştinii după Evanghelie. Aceştia din urmă menţionează în paranteză (sufletul).

 

Acest text este tradus preferenţial, redarea cuvântului Scripturii potrivit cu textul ebraic este: 

 

 "Căci sufletul (nepeş) cărnii (habbasar) este în sânge (baddom)." 

 

 "Căci viaţa oricărui trup stă în sângele lui, care este în el." Leviticul 17:14 redare după Cornilescu, cea Ortodoxă şi Creştinii după Evanghelie la fel, evită redarea cuvintelor potrivite.

 

Acest text este tradus preferenţial, redarea cuvântului Scripturii potrivit cu textul ebraic este: 

 

 "Căci sufletul (nepeş) oricărei cărni (basar) stă în sângele lui, care este în el." 

 

"Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa (psychen) chiar până la moarte." Apocalipsa 12:11 redare după Cornilescu, la fel şi Creştinii după Evanghelie. Ortodocşii redau cuvântul psychen corect.

 

Acest text este tradus preferenţial, redarea cuvântului potrivit cu textul grec este: "Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit sufletul (psychen) chiar până la moarte." 

 

Desigur, a mânca, bea, cânta, lăuda sau a face altceva de genul acesta se pot face "în viaţă", în cursul unei vieţi, de către fiinţa umană, numită şi "suflet viu".

 

Aşadar, se poate vorbi de o viaţă sfântă sau lumească, de o viaţă cumpătată sau risipitoare, de o viaţă fericită şi veselă sau nefericită şi tristă, de o viaţă îmbelsugată sau săracă, etc., ceea ce dovedeşte că viaţa este o stare de fapt, compusă din fapte şi acţiuni ale fiinţei umane numită "om" sau "suflet viu".

 

Să privim cum se vorbeşte de "viaţă" în câteva din versetele Bibliei: 

 

 "Şi DOMNUL Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă (chaiyim), şi omul a devenit un suflet (nefeş) viu (chaiyah)." Geneza 2:7 

 

Nu vom folosi niciodată o formă schimbată în “i-a suflat în nări suflare de suflet, şi omul a devenit o viaţă vie.” De ce, dacă sufletul înseamnă viaţă şi s-ar putea inter-schimba oricând dorim? Deci, este o idee greşită. Anticii nu aşa le-au folosit în Sfintele Scripturi. Nu se poate deoarece: sufletul este suflet şi viaţa este viaţă. Lăsaţi-le aşa cum le-au formulat anticii.

 

 "Tot ce avea suflare de duh de viaţă (chaiyim) în nările sale, tot ce era pe pământul uscat a murit." Geneza 7:22 

 

Nu vom folosi niciodată o formă schimbată în “Tot ce avea suflare de duh de suflet în nările sale”.

 

 "Iată ţi-am pus azi înainte viaţa (hachaiyim) şi binele, moartea şi răul" ... "Chem azi cerul şi pământul martori împotriva voastraă că ţi-am pus înainte viaţa (hachaiyim) şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege deci viaţa, ca să trăieşti, tu şi samânţa ta" Deuteronom 30:15,19 

 

Nu vom folosi niciodată o formă schimbată în “ţi-am pus azi înainte sufletul şi binele” sau “ţi-am pus înainte sufletul şi moartea ... Alege deci sufletul, ca să trăieşti...”

 

"După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit şi au slăvit pe Dumnezeu, zicând: "Dumnezeu a dat deci şi celorlalte popoare pocăinţa, spre viaţă (zoin)." Fapte 11:18 

 

Nu vom folosi niciodată o formă schimbată în “Dumnezeu a dat deci şi celorlalte popoare pocăinţa, spre suflet.”

 

 "Căci în El avem viaţa (zomin), mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştrii: "Căci vlăstarii Lui suntem." Fapte 17:28 

 

Nu vom folosi niciodată o formă schimbată în “Căci în El avem sufletul, mişcarea şi fiinţa”.

 

 "Şi porunca, ea, care era pentru viaţă (zoin), a dovedit că mie mi-a fost spre moarte." Romani 7:10 

 

Nu vom folosi niciodată o formă schimbată în “Şi porunca, ea, care era pentru suflet.”

 

 "Căci, dacă lepădarea lor, a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă (zoi) dintre cei morţi?" Romani 11:15 

 

Nu vom folosi niciodată o formă schimbată în “ce va fi primirea lor din nou, decât suflet dintre cei morţi?”

 

 "pentru unii, o mireasmă de la moarte spre moarte; dar pentru ceilalţi, o mireasmă de la viaţă la viaţă (zois eis zoin). Şi cine este de ajuns pentru aceste lucruri?" 2Corinteni 2:16 

 

Nu vom folosi niciodată o formă schimbată în “o mireasmă de la viaţă la suflet”.

 

 "care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al literei, ci al Duhului; căci litera omoară, dar Duhul dă viaţă (zoopoiei)." 2Corinteni 3:6 

 

Nu vom folosi niciodată o formă schimbată în “căci litera omoară, dar Duhul dă suflet”.

 

 "Când se va arăta Hristos, viaţa (zoi) noastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreuna cu El în slavă." Coloseni 3:4 

 

Nu vom folosi niciodată o formă schimbată în “Când se va arăta Hristos, sufletul noastru”.

 

 "Luptă-te lupta cea bună a credinţei, apucă viaţa (zois) veşnica la care ai fost chemat şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori." 1Timotei 6:12 

 

Nu vom folosi niciodată o formă schimbată în “apucă sufletul veşnic la care ai fost chemat”.

 

 "pentru că viaţa (zoi) a fost arătată şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa (zoin) veşnică, care era cu Tatăl şi care ne-a fost arătată;" 1Ioan 1:2 

 

Nu vom folosi niciodată o formă schimbată în “pentru că sufletul a fost arătat ... şi vă vestim sufletul veşnic”.

 

 "Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă (zoen), pentru că iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său, rămâne în moarte." 1Ioan 3:14 

 

Nu vom folosi niciodată o formă schimbată în “Noi ştim că am trecut din moarte la suflet”.

 

Aşadar în lumea antică a Bibliei şi în vocabularul gândirii folosit în Sfintele Scripturi sufletul, duhul şi viaţa nu sunt cuvinte interschimbabile, fiecare are rolul lui specific în comunicare. Le lăsăm cu teamă sfântă aşa cum au fost lăsate de Dumnezeu însuşi, Legiuitorul gândirii şi comunicării. Nu ne ghidăm după lumina traducătorilor, ci după lumina Autorului cea a inspirat scriitorii Sfintelor Scripturi. Iar acolo unde aceste cuvinte au fost traduse greşit din ebraică sau greacă, ele trebuie repuse în forma lor originală.

 

Studiul imparţial făcut pe textul ebraic şi grec arată clar că Domnul Isus nu a murit doar cu trupul, ci şi cu sufletul. În cele trei zile şi trei nopţi el a fost în mormântul de piatră, atât cu trupul, cât şi cu sufletul, fiind mort trup şi suflet. În această stare a aşteptat învierea din moarte. După ce a înviat el a spus clar că în acest timp nu a fost în cer, la Tatăl (Ioan 20:17).

 

Cine doreşte să falsifice în continuare aceste texte, şi să „dovedească” prin minciună că Domnul Isus a murit doar cu trupul, nu şi cu sufletul, nu are decât. Răsplata lui va fi pe măsură:

 

Daniel 12: 2. Mulţimea celor ce dorm în ţărâna pământului se va scula: unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.

 

Apocalipsa 21: 8. Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua."

 

Vrei să învii ca un mincinos, pentru ocară şi ruşine veşnică, fiind aruncat în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua, Gheena (Matei 10:28)? Atunci ai grijă ce crezi. Nu te lăsa înşelat de Satan Diavolul (Apocalipsa 12:9).

Despre suflet, un capitol mult dezbătut în lingvistica din toate timpurile

 Despre suflet

Sufletul este un capitol mult dezbătut în lingvistica din toate timpurile. Însă cine l-ar putea cunoaşte mai bine decât Cel ce l-a creat, deoarece şi Creatorul are un suflet al Său:
"Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu (ebr. nafşi). Am pus Duhul Meu (ebr. ruhi) peste El; El va vesti neamurilor judecata." (Isaia 42:1)
În textul citat vedem cuvintele "sufletul meu" şi "duhul meu" ca două stări care arată două aspecte diferite: sufletul este legat de plăcere (senzaţie), iar duhul de judecată (intelect).

De reţinut: cuvântul "suflet", în ebraica este "nepheşh" (nefeş), în greacă este "psyche", iar în latină este “anima”.

Să vedem aşadar cum este descris "sufletul" în Biblie, de către Dumnezeu:

- Conform cu textul ebraic, "sufletul" este în sânge şi s-ar fi putut mânca împreuna cu sângele (lucru interzis în Legea lui Dumnezeu, dată lui Moise):
"Ak (Dar) basar (carnea) benafsow (cu sufletul în) damow (sânge) lo (nu) tokelu (mâncaţi) Geneza 9:4
"Pentru că sufletul (nefeş) cărnii (basar) este în sânge (damow) şi vi l-am dat pentru altar spre a face ispăşire pentru sufletele voastre, deoarece sângele este cel care face ispăşire pentru suflet." Levitic 17:11

Locul sufletului în trupul uman, conform ştiinţei lui Dumnezeu este în sânge:

"Numai ia aminte să nu mănânci sângele; pentru că sângele (damow) are în el sufletul (nefeş); şi să nu mănânci sufletul (nefeş) cu carnea (basar)." (Deuteronom 12:23).

- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate mânca sânge (lucru interzis) şi carne, deoarece sufletul este în sângele care inundă tot trupul - deci şi în gură, arătând prin asta că sufletul este partea senzorială din om, însumând totalitatea simţurilor umane (gustă, simte, place, etc.):

"Dacă s-ar întâmpla să mănânce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulţumire, jertfa lui nu va fi primită şi nu se va ţine în seamă celui ce a adus-o: ci va fi un lucru urâcios şi, sufletul (nefeş) care va mânca din ea, îşi va purta nelegiuirea."

Sufletul vinovat de nerespectarea Legii lui Dumnezeu, trebuia pedepsit şi dat spre nimicire (moarte), fapt ce arată că nu era nemuritor şi nu era separabil de trup, cum credeau filozofii păgâni:

"dar sufletul (nefeş) care, găsindu-se în stare de necurăţie, va mânca din carnea jertfei de mulţumire care este a DOMNULUI, să fie nimicit din poporul său." Levitic 7:20
"Sufletul (nefeş) care va mânca sânge de orice fel va fi nimicit din poporul său." Levitic 7:27

Sufletul este antropomorf ca şi trupul, căci de fapt sufletul ghidează trupul, la fel cum un program ghidează un robot în ingineria robotică:
"De aceea am zis fiilor lui Israel: "Nici un suflet (nefeş) dintre voi să nu mănânce sânge, şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru să nu mănânce sânge." Levitic 17:12

Poziţia lui Dumnezeu este clară în aceste texte, aici El vorbeşte nu Moise. Moise a fost doar o gură folosită de Dumnezeu, ca să spunem aşa. Dumnezeu este cel mai mare dintre toţi lingviştii şi folozofii lumii din toate timpurile. Ne vom ghida după ce spune El, nu după cum spunea Platon. Avem aşadar “poziţia oficială” a lui Dumnezeu despre suflet, nu a unui om pe nume Moise, cum cred unii:
"Orice suflet (nefeş), fie născut în tară, fie străin, care va mânca dintr-un animal sălbatic mort sau sfâşiat, să-şi spele hainele, să se scalde în apa şi va fi necurat până seara; apoi va fi curat." Levitic 17:15

Aşadar, sufletul totalizează simţul omenesc. Sufletul este echivalent (sinonim) cu simţul, sufletul fiind simţul. Altfel spus simțul este un program special de percepţie a omului creat de Dumnezeu sau altfel spus capacitatea fiziologică a organismelor care asigură date pentru percepție.

Simțurile au fost cunoscute şi clasificate din antichitate:
- a vedea, percepție vizuală cu ochii
- a auzi, percepție auditivă cu urechile
- a mirosi, percepție olfactivă cu nasul
- a gusta, percepție gustativ cu limba
- a pipăi, percepție tactilă cu pielea
- intuiţia - numită şi „al șaselea simț”
- senzaţia intelectuală (bună, confuză sau rea: plâns, râs, durere, nesiguranţă, etc.)

Exemple de simțuri

Simțul vizual (văzul)
Simțul auditiv (auzul)
Simțul olfactiv (mirosul)
Simțul gustativ (gustul)
Simțul tactil (mecanorecepția)
Simțul termic (termocepția)
Simțul timpului (cronocepția)
Simțul spațiului
Simțul setei
Simțul foamei
Simțul mâncărimii
Simțul presiunii
Simțul orientării
Simțul durerii (nocicepția)
Simțul mișcării (propriocepția)
Simțul preaplinului
Simțul nevoii de oxigen
Simțul echilibrului (echilibriocepția)
Simțul oboselii

- Iată de ce conform cu textul ebraic, "sufletul" se poate usca (ofili):
"Şi acum ni s-a uscat sufletul (nefeş): nu mai este nimic! Ochii nostrii nu văd decât mana aceasta." Numeri 11:6
- Iată de ce conform cu textul ebraic, "sufletul" poate atinge lucruri necurate:
"Orice lucru de care se va atinge cel necurat va fi necurat; şi sufletul (nefeş) care se va atinge de el să fie necurat până seara." Numeri 19:22
- Iată de ce conform cu textul ebraic, "sufletul" poate fi sfâşiat ca de un leu:
"Scapă-mă de toţi cei care mă urmăresc şi eliberează-mă, ca să nu sfâşie sufletul (nefeş) meu ca un leu care te face bucăţi, ..." Psalmii 7:1,2
- Iată de ce conform cu textul ebraic, "sufletul" poate merge în groapă (mormânt):
"ca să-i păzească sufletul (nefeş) de groapa şi viaţa de loviturile sabiei."
"sufletul (nefeş) i se apropie de groapă, şi viaţa de vestitorii morţii."
"Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă, şi viaţa mea vede lumina!"
"ca să-i ridice sufletul (nefeş) din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii." Iov 33:18,22,28,30
"DOAMNE, Tu mi-ai scos sufletul (nefeş) din Locuinţa morţilor (şheol), Tu m-ai ţinut cu viaţă în mijlocul celor ce se coboara în groapă." Psalmii 30:3

Şi iată de ce poţi vorbi din simţământ, "simţind cu alţii":
Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi. (1Petru 3:8)

Ce este duhul? Care este diferenţa dintre duh şi suflet?

Duh și Suflet: există diferențe?

Este corect să spunem că omul are trup, suflet și duh? Care este diferența dintre duh și suflet? Este corect să vorbim despre moartea și învierea sufletului?

Duhul în ebraică: ruach, în greacă: pneuma, în latină spiritus, este „ceva” din interior. Dar ce? Sufletul în ebraică: nefesh, în greacă: psyche, în latină: anima. Este la fel ceva din interiorul omului. Duhul uman și sufletul sunt două părți interioare ale ființei noastre, dar care sunt caracteristicile lor? Cum ar trebui și cum putem face diferența între cele două?

Biblia distinge clar și distinct între suflet și duh, nu numai în scrierea celor două cuvinte, ci și în sensul lor (deci nu sunt sinonime). Dacă citiți cu atenție Biblia, veți vedea că sufletul are proprietăți precum mănâncă şi bea, motiv pentru care iubitul nostru Domn Isus nu a negat viziunea evreiască asupra sufletului (Luca 12:19). Iar apostolul Pavel numește trupul (soma) „soma psychikon”, adică „trup sufletesc”, neabătându-se de la credința strămoșilor săi, care gândeau la fel. Deci sufletul este lumea noastră senzorială, simţurile trupului, care îşi au sediul în sângele care inundă tot trupul. De aceea se spune că sufletul omului este în sânge. Ei bine, oare simțurile noastre mai trăiesc undeva atunci când murim? Nu. Fără suflet, adică fără simțuri, corpul este mort.

Să comparăm două versete din Biblie - ambele spun că sufletul mănâncă (deci e vorba de simţuri).
Leviticul 7:18  Dacă s-ar întâmpla să mănânce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulţumire, jertfa lui nu va fi primită, şi nu se va ţine în seamă celui ce a adus-o: ci va fi un lucru urâcios, şi sufletul (în ebraică "nefeş") care va mânca din ea îşi va purta vina.
Luca 12:19 şi voi zice sufletului meu: "Suflete (în greacă "psyche"), ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!"
De asemenea, sufletul poate vorbi, căci trebuie să simţi ce vorbeşti: Luca 1:46 „Atunci Maria a zis: „Sufletul (în greacă psyche) Meu mărește pe Domnul”.

Am văzut ce este şi ce poate face sufletul. Dar ce este şi ce poate face duhul?

Duhul este definit în DEX (dicţionarul explicativ) ca fiind conştiinţă, gândire, intelect, minte, raţiune.

Definiţia aceasta este în armonie cu ceea ce arată Biblia, despre calităţile duhului: odihnă, înţelepciune, pricepere, sfat, tărie, cunoştinţă, frică

"Duhul lui Yehowah se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Yehowah." (Isaia 11:2, textul ebraic)

Deşi duhul merge la Dumnezeu în clipa morţii, duhul nu este respiraţia (suflarea), ci forţa care o ţine să funcţioneze:

Eclesiastul 12:7 până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.

Ezechiel 37:8. M-am uitat şi iată că le-au venit vine, carnea a crescut şi le-a acoperit pielea pe deasupra; dar nu era încă duh în ele....14. Voi pune duhul Meu în voi, şi veţi trăi; vă voi aşeza iarăşi în ţara voastră, ...

Fapte 1:8. Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului."

Aşadar duhul este puterea intelectuală a lui Dumnezeu ce ţine omul în viaţă, putere şi intelect.

De ce trebuie moartea nimicită? Cele mai citite articole tematice despre moarte de pe acest blog în anul 2000 AD

 Adevărul e interesant! De pe ce platforme şi din ce ţări accesează oamenii blogul?

Ce este moartea şi de ce trebuie nimicită, dacă am mai putea trăi pe undeva, imediat după ce murim?

Conform textului din Biblia ebraică, Dumnezeu va nimici moartea:
"...nimiceste moartea pe vecie: Yehowah Dumnezeu sterge lacrimile de pe toate fetele si indeparteaza de pe tot pamantul ocara poporului Sau; da, Yehowah a vorbit." (Isa.25:8)

Adevărul e crud: Nu putem trăi fără înviere şi fără ca moartea să fie nimicită. Dacă moartea nu ar fi distrusă, chiar dacă am învia, am muri din nou.

Blogul a fost accesat de pe:
www.google.ro
1,07 K
m.facebook.com
1,02 K
www.google.com
729
www.facebook.com
183
l.facebook.com
116
www.youtube.com
94
sufletulestemuritor.blogspot.com
80
lm.facebook.com
71
www.google.es
69
Altele
21,8 K
Adresele URL sursă cele mai importante
Intrare Afișări de pagină
https://www.google.ro/    697
http://m.facebook.com    553
http://m.facebook.com/    426
https://www.google.com/    384
http://www.google.com/    170
https://www.facebook.com/    130
http://www.google.ro/    95
https://www.youtube.com/    79
http://thetaoofbadass.pw/?a_aid=517d032416eac    51
Alta 22674
România
8,74 K
Rusia
5,17 K
Statele Unite ale Americii
4,55 K
Regatul Unit
830
Germania
801
Franța
768
Suedia
622
Ucraina
492
Canada
361
Altele
2,92 K
©2022 Blogger
Fii şi tu unul dintre cei care se interesează de adevăr! Nu te lăsa înşelat de Satan Diavolul, cel mai mare mincinos şi înselător din toate timpurile.

Citeşte Apocalipsa 12:9 cu maximă atenţie. Poate şi tu eşti unul dintre ei....

 

Vă recomand cele mai citite articole  tematice despre moarte (în anul 2000 AD), de la 1 la 20, de pe blogul "Ce spun Dumnezeu şi Satan despre moarte?" 

Lista celor mai citite postări de pe blogul "Ce spun Dumnezeu şi Satan despre moarte?" 

1.
Există viaţă după moarte, până la înviere?
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

2.
Cum a fost dus de nas regele Saul de "preoteasa" păgână din En-Dor?
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

3.
Comentariu despre "duhurile" de la 1Petru 3:18-20 şi despre cei "morţi" de la 1Petru 4:6
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

4.
De ce trebuie examinat cu atenţie autenticitatea pasajului din Luca 16:19-31?
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

5.
UNDE MERGEM DUPĂ MOARTE? - O analiză biblică
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

6.
Cum trebuie redat corect Matei 10:28: “nu pot ucide sufletul” sau “nu mai pot face nimic”?
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

7.
Ar trebui să folosim din nou cuvântul “iad” în traducerile moderne ale Bibliei?
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

8.
Este "iadul" o realitate? Adevărul despre "iad"
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

9.
Jmecheriile "cărturarilor"
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

10.
Este MOARTEA o uşă spre o altă viaţă?
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

11.
Iadul, făcătorul de ateişti - Nicu Butoi
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

12.
Despre cei morţi: Când vor fi făcuţi vii, conform Bibliei?
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

13.
Tu ce opinie ai despre moartea Domnului Isus: eretică sau adevărată?
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

14.
Moartea lui Socrate şi a lui Isus, un contrast
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

15.
Cum trebuie redat corect Evrei 9:27: "odată" sau "o singură dată"?
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

16.
Ororile de la o înmormântare păgână (filă de istorie din epopeea "Iliada" scrisă de Homer)
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

17.
Ce fel de foc este focul din Gheenă? Cât se poate rezista în el?
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

18.
Întâlniri, mese rotunde, conferinţe, etc., despre şi în legătură cu "sufletul este muritor"
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

19.
Recomandare film autobiografic despre pastorul şi autorul Edward William Fudge: Hell and Mr Fudge (Iadul şi domnul Fudge)
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

20.
Oscar Cullmann: Nemurirea sufletului sau învierea morţilor? (carte - text englez)
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic
https://sufletulestemuritor.blogspot.com/

Ce fel de foc este focul din Gheenă? Cât se poate rezista în el?

Cum e să fii distrus trup şi suflet în Ghneenă?

 

"....ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă." (Matei 10:28)

S-a pus problema dacă focul din Gheena este simbolic sau figurativ?
Dacă este simbolic nu avem ce comenta, e simbolic şi punct. Însă dacă e un foc adevărat, ce efecte are?
Focul  ce a căzut peste Sodoma a fost figurativ? Nu, ci literal. Ce efecte a avut? Înţelesul din Scripturi este ca la înviere cei răi vor fi distrusi într-un foc teribil, ca cel de la Sodoma şi Gomora, unde vor pieri cu totul, trup si suflet, aşa cum scrie la Matei 10:28.

Ideea din Scripturi nu este al chinului etern pentru nemântuiţi, ci un foc al  distugerii eterne. Cât au rezistat cei din Sodoma în acel foc teribil?
"dar, în  ziua cînd a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă (sulf) din  cer, şi i-a pierdut pe toţi." (Luca 17:29)

Ce s-a întâmplat la Sodoma? A plouat foc şi sulf.
Grozăvia care a urmat:
La  contactul cu focul sulful arde şi miroase urât, iar în contact cu apa,  sulful aprins se stinge, dar lichidul format (acidul sulfuric) e atât de  coroziv că distruge totul in cale, inclusiv pielea si carnea. Dacă  acest element intră iarăşi în contact cu apa începe să fiarbă şi  împroaşcă substanţe ca de vitriol. Dacă acest lichid intră în contact cu  orice tip de metal se transformă în sare, însă degajă o cantitate mare  de hidrogen, iar acesta intrând în contact cu focul - care continua să  cadă din cer - crea un fel de bombe cu hidrogen.
"Arma  nucleară cu fuziune (arma termonucleară, bomba cu Hidrogen) folosește  energia rezultată din fisiune pentru a comprima și încălzi deuteriul și  tritiul până aceștia fuzionează.
Efecte:
Explozia  nucleară are efecte imediate dacă eşti în epicentrul ei. Unda de șoc, radiația termică, radiația ionizantă promptă produc ca substantele sa se topeasca pur şi simplu, practic te topeşti într-o secunda sau două de la detonare, din cauza căldurii mari a focului atomic.

 

Poate cineva să vorbească cu morții?

Buna tuturor! Întrebarea de mai sus este un subiect interesant: este posibilă invocarea morților sau poate nimeni nu poate vorbi vreodată cu morții?

Există lucruri în Biblie care sunt greu de înțeles la prima vedere:
2 Petru 3:15 Şi socotiţi îndelunga răbdare a Domnului nostru drept mântuire; precum v-a scris și iubitul nostru frate Pavel, după înțelepciunea care i-a fost dată.
16.Aproape în toate scrisorile sale, când vorbește despre lucrurile acestea; în care sunt niște lucruri greu de înțeles, pe care ignoranții și instabilii le răsucesc și le răsucesc, ca și alte scrieri, spre pierderea lor.
În capitolul 28 din 1Samuel, se desfășoară în fața noastră o poveste interesantă, în care o femeie din En-Dor îndrăznește să declare celor din jur că poate vorbi cu morții. Aceasta ajunge la urechile agentului regelui Saul, iar regele, care se află într-o situație dificilă, călătorește acolo deghizat și îi cere femeii să-l cheme pe profetul Samuel.
Dar poate cineva să vorbească cu morții înainte de înviere? Au existat două opinii cu privire la această întrebare. După unii, da, și de aceea femeia a vorbit cu adevărat cu profetul Samuel. Potrivit altora, nu și deci nu profetul Samuel a apărut, ci un demon sau chiar Satana însuși, care s-a prefăcut a fi profetul Samuel.
Ei bine, după spusele unui episcop ortodox de Cluj - regretatul Bartolomeu Ananaia, există o a treia opinie. Și această părere este că femeia din En-Dori a mințit.
Potrivit acestora, merită să examinăm și ideea dacă este într-adevăr o minciună și că celelalte două păreri nu au dreptate în interpretarea persoanei „Samuel” din capitolul 28 din 1 Samuel.
De aceea m-am gândit că ar trebui să mă uit și la textul Septuagintei grecești. Și m-am uitat, dar imediat am fost surprins de o discrepanță. Acolo, nu a fost tradus ca „care cheamă morții”, ci „grăitoare di pântec”. O altă surpriză este cuvântul „căzut” care a fost folosit în loc de „vei fi cu mine” (1 Samuel 28:19).
Se poate ca traducătorii Septuagintei să fi avut un manuscris ebraic în care scria "grăitoare din pântec", care este o expresie peiorativă (de batjocură). Mai există o diferenţă în Septuaginta, în loc de "veţi fi cu mine" există expresia "veţi cădea” ...
Indiferent care text este corect, rezultatul bătăliei era previzibil în fața tuturor, privind la raportul de putere. Toată lumea ar fi putut "ghici" asta, adică toată lumea ar fi bănuit (intuit) cine va câştiga dacă se va da bătălia. Ei bine, această bănuială a fost ambalată inteligent de această femeie, ca și cum ar fi primit-o de la profetul Samuel.
Dumnezeu știa foarte bine că morților nu li se poate vorbi până la înviere și știa foarte bine că cei care spun că pot face asta chiar mint. Prin urmare, el a interzis cu strictețe tuturor să meargă la astfel de mincinoși, care pretindeau că pot vorbi cu morții.
Leviticul 19:31. 31 Sa nu alergati la cei ce cheama mortii, pe la vrajitori sa nu umblati si sa nu va intinati cu ei. Căci eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
Deuteronom 18:9. Când vei intra în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu înveți să faci după urâciunile acestor popoare.
10. Să nu se găsească printre voi, care să-și treacă fiul sau fiica prin foc, nici ghicitor, nici vrăjitor, nici ghicitor, nici vrăjitor;
11. Nici unul care face farmece, nici unul care cheamă duhurile, nici unul care face magii;
12. Pentru că Domnul urăște pe oricine face aceste lucruri și pentru astfel de urâciuni, Domnul Dumnezeul tău îi alungă dinaintea ta.

https://aupv.blogspot.com/2013/11/keso-reakcio-levelezo-lista-tarsaknak.html

 

Matei 10:28 în scrierile creştinilor din secolul II-III (Iustin, Clement, Tertullian)

Matei 10:28 în scrierile creştinilor din secolul II-III (Iustin, Clement, Tertullian)

Autorii sus amintiţi au fost scriitori faimoşi, cunoscuţi până în zilele noastre. În mod interesant ei au cunoscut altfel versetul din Matei 10.28...

După ce Marcion din Sinope şi mişcarea sa de antisemiţi din secolul II au început să grecizeze (păgânizele) Scriptura şi credinţa, au apărut redări diferite, faţă de ce era în original.

Biblia, Vechiul şi Noul Testament împreună, au multe mărturii, că sufletul este muritor, la fel ca trupul şi are nevoie de înviere la fel ca trupul. Însă păgânii greci credeau altfel, că sufletul este nemuritor şi că omul la moarte îşi continuă existenţa fară trup, trupul fiind de fapt o temniţă, care nu mai este necesar. De aceea râdeau de apostolul Pavel când le vorbea de înviere şi nici nu au considerat că ar mai merita să-l asculte, aşa că s-au scuzat "politicos" că îl vor asculta altă dată (adică, la paştele cailor, niciodată):

Când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: "Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată." (Fapte 17:32)

Toate acestea mărturisesc că fraza “şi nu pot ucide sufletul” din Matei 10:28 este o modificare scribală a expresiei “şi după aceea nu mai pot face nimic”, făcută probabil în secolul III, după moartea lui Iustin Martirul (160) şi a lui Clement din Alexandria (215) pentru a sprijini doctrina nemuririi sufletelor.

Din mărturia unui tânăr evreu înaintea regelui Antiochus Theos Epifanes, sec. II î.e.n, reiese clar că sufletul se poate da la moarte:

“Iar eu, precum şi fraţii mei, şi trupul şi sufletul mi-l dau (la moarte) pentru legile părinteşti, rugându-mă lui Dumnezeu, ca să nu întârzie a Se milostivi spre poporul acesta şi pe tine prin certări şi prin bătăi să te facă să mărturiseşti cum că El singur este Dumnezeu.” 2Macabei 7:37.

O altă mărturie ar fi din rugăciunea episcopului martir Policarp al Smirnei, sec II., care vorbea de învierea sufletului alături de trup (expresie pe care o găsim şi în scrierea episcopului Teofil al Antiochiei din secolul II).

"Atotputernice Dumnezeule, Tată a iubitului şi binecuvântatului tău slujitor, Isus Christos, prin care am ajuns la cunoştinţa ta, Dumnezeul îngerilor, a puternicilor, a tuturor creaturilor şi a tuturor celor drepţi, care trăim înaintea feţei tale: Te preamăresc, că m-ai socotit vrednic pentru această zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor tăi, în paharul Christosului tău, LA ÎNVIEREA SUFLETULUI şi a trupului la viaţa veşnică prin neputrezirea din Duhul sfânt. Să fiu primit printre ei înaintea feţei tale, ca o jertfă grasă şi plăcută, aşa cum tu, veşnic drept Dumnezeu ai hotărât mai dinainte, mi-ai făcut de cunoscut în prealabil, iar acum împlineşti. Pentru toate acestea te laud, te preamăresc şi te slăvesc prin veşnicul tău mare preot ceresc, Fiul tău drag, Isus Christos. Prin el şi împreuna cu el, a ta este slava luminoasă în Duhul sfânt, acum şi în eternitatea care va veni. Amin.” Eusebiu, Istoria Eclesiastică, Rugăciunea episcopului martir Policarp al Smirnei, sec II

Citat din Iustin Martirul, sec. II (între anii 130-160)

În “Apologia întâia a lui Iustin Martirul” el citează versetul din Matei 10:28 în felul următor:

"Nu vă temeţi de cei care vă ucid şi după aceea nu mai pot face nimic, ci de El să vă temeţi care după moarte are putere să arunce atât sufletul cât şi trupul în gheena” Matei 10:28

La distanţă de el în timp, dar şi ca spaţiu apare Clement din Alexandria (155-215). Citatul din Matei 10:28 în 2 Clement „nu vă temeți de cei care vă omoară și nu vă pot face nimic mai mult; dar temeți-vă de Cel care, după ce ați murit, are putere atât asupra sufletului, cât și asupra trupului, pentru a-i arunca în focul gheenei. "

Ar mai fi de citat Tertullian, care se apropie de ce avem noi, desi nu identic, fapt care arată că in timpul lui inovaţia versetului a ajuns deja în Africa.

A se compara cu pasajul similar din Evanghelia după Luca:

“Vă spun vouă, prietenii mei: Să nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi: temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheenă. Da, vă spun, de el să vă temeţi.” Luca 12: 4,5

Să stăm de veghe cum se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Să nu ne lăsăm furaţi de nici o ideologie străină de Biblia veche. Aceasta este rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele Fiului său mă rog, Amin!

Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!

Dumnezeu să aibă milă de noi. Amin!

Feriţi-vă de un alt Isus, un alt duh şi de o altă evanghelie

Avertizarea Bibliei despre un alt Isus, un alt duh, şi o altă Evanghelie

In adevar, daca vine cineva sa va propovaduiasca un alt Isus pe care noi nu l-am propovaduit sau daca este vorba sa primiti un alt duh pe care nu l-ati primit sau o alta Evanghelie pe care n-ati primit-o, of, cum il ingaduiti de bine! (2Cor.11:4)

Din zecile de schiseme sectare aparute în SUA, multe dintre acestea s-au agăţat de iluzia unei iertări pe care Biblia nu o oferă. Şi ele o propovăduiesc ca "evanghelie".
De exemplu, în jurul anilor 1900, un fost pastor aventist propovaduia că indiferent ce au făcut oamenii în această viaţă şi indiferent cum şi-au încheiat viaţa, ei sunt iertaţi pe baza sângelui lui Isus Christos şi li se va oferi o şansă de îndeptare în impărăţia sa.
Toate sectele care au iesit din aceasta miscare propovaduiesc intr-un fel sau altul, acest mesaj delirant al apostaziei, contrat afirmatiilor clare ale Bibliei.
Conform Bibliei predicatorul fals va fi pedepsit
Daca insa strajerul va vedea venind sabia, si nu va suna din trambita, si daca poporul nu va fi instiintat, si va veni sabia si va rapi viata vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuirii lui, dar voi cere sangele lui din mana strajerului." (Ezec.33:6)
Conform Bibliei cei ce nu cred, nu sunt absolviti de vina
Cine crede in Fiul are viata vesnica; dar cine nu crede in Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el." (Ioan.3:36)
Conform Bibliei trebuie sa lupti puternic impotriva pacatului, ca sa-l biruiesti
Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: "Sa nu preacurvesti."
Dar Eu va spun ca oricine se uita la o femeie ca s-o pofteasca, a si preacurvit cu ea in inima lui.
Daca deci ochiul tau cel drept te face sa cazi in pacat, scoate-l si leapada-l de la tine; caci este spre folosul tau sa piara unul din madularele tale si sa nu-ti fie aruncat tot trupul in gheena. (Matei 5:27-29)
Dacă un curvar care a crezut o astfel de "evanghelie de paie" a iertarii necondiţionate, şi nu s-a pocait, ce va păţi la judecată:
Dar, cu impietrirea inimii tale, care nu vrea sa se pocaiasca, iti aduni o comoara de manie pentru ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu, (Rom.2:5)
Deci indiferent ce nume "pompoase" isi iau aceste secte, Biblia ne avertizeaza sa ne ferim de ele:
Daca nu iubeste cineva pe Domnul nostru Isus Hristos, sa fie anatema! "Maranata!" (Domnul nostru vine!) (1Cor.16:22)
Dar, chiar daca noi insine sau un inger din cer ar veni sa va propovaduiasca o Evanghelie deosebita de aceea pe care v-am propovaduit-o noi, sa fie anatema! (Gal.1:8)
Cum am mai spus, o spun si acum: daca va propovaduieste cineva o Evanghelie deosebita de aceea pe care ati primit-o, sa fie anatema! (Gal.1:9)
Cuvnatul "anatema" înseamnă blestemat. Ce teribil sună, căci a fi blestemat înseamnă a nu fi iertat şi prin urmare a nu avea viaţă veşnică, căci " mania lui Dumnezeu ramane peste el" (Ioan.3:36)!

Alege bine "sfetnicii"

În urmă cu câţiva ani, celebratul maestru-ziarist Ion Cristoiu, a scris un articol excelent despre oracolul de la Delfi. Oracolele (sau templele unde se făceau preziceri) au jucat un rol important în cultura diferitelor popoare păgâne. Un rol oarecum asemănător au jucat prăvilarii din România, despre care nuvelistul Ion Agârbiceanu oferă detaii picante. În ambele cazuri, în spatele acestor prezicători se afla o afacere cu un scenariu bine pus la punct, care le aducea un venit substanţial, iar altora de la caz la caz, reuşite sau necaz, cel mai celebru caz de prezicere din istorie care a dus la necaz fiind păţania regelui Croesus al Lydiei (560–546 î.H.), considerat cel mai bogat monarh din acel timp.

 

Trăim într-o lume cu necazuri şi probleme şi nu ştii pe ce sfetnic cazi. Iar când te duci la sfetnicii la care Dumnezeu nu te lasă, primeşti sfatul pe care El nu ţi l-ar fi dat, dar prin neascultare "ţi l-ai meritat".

"Căutaţi-mi o femeie ce grăieşte din pântec!" - a poruncit necăjitul rege Saul, al Israelului.

Versiunea Septuagintei la 1Samuel 28:1-11 ne dă un detaliu interesant, despre oracolul la care s-a dus regele neascultător: era o găitoare din pântec, pe care grecii o numeau Pythia sau Pythona. Aşa numeau grecii din antichitate preoteasa de la oracolele templelor zeităţilor păgâne, unde chipurile vorbea un zeu şarpe din subteran, pe care îl numeau Python.

1 Şi a fost aşa: în vremea aceea, Străinii s-au strâns în taberele lor, ca să pornească război împotriva lui Israel; Şi Anchus i-a zis lui David: ,,Să ştii bine că vei ieşi cu mine la război - Şi tu, şi oamenii tăi." 2 Şi David i-a zis lui Anchus: "Astfel vei şti acum ce va face robul tău." Anchus i-a zis lui David: ,,Astfel te voi face căpetenia străjilor mele pentru totdeauna." 3 Şi Samuel a murit şi l-au jelit, tot Israelul, şi l-au îngropat la Armathaim, în cetatea lui. Şi Saul i-a alungat din ţară pe grăitorii din pântec şi pe ghicitori. 4 Şi Străinii s-au strâns şi au venit de şi-au pus tabăra la Soman; iar Saul a strâns tot poporul lui Israel şi şi-au pus tabăra la Gelbue. 5 Şi Saul a văzut tabăra Străinilor şi s-a înspăimântat şi i-a stat inima [în piept]. 6 Atunci Saul l-a întrebat pe Domnul, dar Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin dezvăluiri, nici prin profeţi. 7 Şi Saul le-a zis slujitorilor săi: ,,Căutaţi-mi o femeie ce grăieşte din pântec: mă voi duce la ea şi voi cerceta prin ea!" Iar [slujitorii] i-au zis: ,,Iată, la Aendor se află o femeie care grăieşte din pântec." 8 Şi Saul s-a acoperit cu totul, şi-a luat alte straie şi a plecat, împreună cu doi bărbaţi; şi au ajuns la femeie noaptea şi i-a-zis: ,,Ghiceşte-mi din pântec şi adu-mi-l pe cel pe care ţi-l voi spune eu! 9 Şi femeia i-a răspuns: ,,Iată, tu ştii câte a făcut Saul, cum i-a stârpit din ţară pe grăitorii din pântec şi pe ghicitori; de ce-mi ademeneşti sufletul ca să îl dai morţii?" 10 Saul însă i s-a jurat, zicând: ,,Viu este Domnul, dacă ţi se va găsi vreo vină pentru aceasta!" 11 Şi femeia a zis: ,,Pe cine să-l aduc?" ,,Să mi-l aduci pe Samuel!", a zis.

Observaţi că relatarea numeşte pe acea femeie "grăitoare din pântec", un termen antic pentru cuvântul modern "ventriloc"? Versiunea Septuaginta a fost prima traducere a Vechiului Testament în limba greacă.

Traducerea latină Vulgata, ne spune la fel în 1Samuel 28:3:

"Iară Samuil murisă, şi l-au plâns pre el tot Israilul, şi l-au îngropat în Armatem, în cetatea lui. Şi Saul au scos afară pre cei ce grăia din pântece, şi pre gâcitorii de pre pământ."

Observaţi că versiunea Vulgata tradusă în română redă cuvântul "pitona" ca "grăitoare din pântece"?

Având acest detaliu important, de ce m-aş încrede în această preoteasă păgână, care "grăia din pântec", că ar fi enunţat cuvintele profetului Samuel, în ciuda faptului că Dumnezeu a spus clar şi răspicat să ne ferim de aşa ceva. Oare nu de aceea ne spune Dumnezeu să ne ferim de ei, deoarece acestea dădeau sfaturi greşite? Oare nu de aceea a pierit şi regele Saul? Oare nu a fost dus de nas regele Saul de preoteasa din En-Dor, dându-i-se un sfat greşit? Ce sfat greşit i s-a dat? Să meargă la luptă şi să moară acolo. Putea să facă şi altfel? Da, să asculte de sfatul lui Dumnezeu şi să cedeze tronul lui David, cel desemnat ca noul rege al lui Israel. David nu l-ar fi ucis şi nu i-ar fi confiscat nici averile. Astfel, ascultând de sfatul lui Dumnezeu, putea să trăiască fericit, alături de copii şi nepoţi, până la adânci bătrâneţi.

Şansa ratată de regele Saul prin neascultare

 

Învăţăminte

Pâna nu a mers la ea, regele Saul mai avea o şansă. Şansa de a se pocăi. Şansa de a accepta omul din planul lui Dumnezeu: pe David. Dacă s-ar fi pocăit şi s-ar fi smerit, ar fi abdicat în favoarea lui David. Făcând aşa putea salva locul al doilea în regat, pentru fiul său Ionathan, acela de a fi comandantul armatei şi să devină astfel al doilea om în regat ca importanţă, cum şi-a dorit. Astfel, Israelul putea fi mântuit mai repede din mâna filisteenilor şi el putea muri de bătrâneţe şi nu de sabie. Dar setea lui pentru domnie şi grija pentru ce vor spune oamenii i-au luat minţile. Şi a făcut lucruri detestabile, ucigând pe gabaoniţi şi pe cei ce l-au ajutat pe David. Putea să îşi ţină nepoţii pe genunchi şi nu ca din cauza lui aceştia să fie spânzuraţi.

Mersul la acea femeie păgână, necredincioasă, a fost picătura care a umplut paharul nelegiuirilor lui Saul. El şi-a săpat singur groapa destinului, ascultând de glasul înşelător care l-a aruncat pur şi simplu în groapă înainte de vreme. Păcat de fiul său, Ionathan şi de ceilalţi fii şi ostaşi. Este o mare lecţie de învăţat de aici “Ai grijă cu cine te însoţeşti, ca să nu ai partea lui.” Oare nu a ştiut Ionathan, despre nelegiuirile tatălui său? A ştiut. Şi totuşi nu s-a îndepărtat de el, chiar dacă nu a fost de acord cu tatăl său. Asta înseamnă că nu este suficient a nu fi de acord cu cineva rău, ci şi a nu fi lângă un astfel de om, căci un astfel de om îţi poate aduce nenorocirea. Locul lui Ionathan era lânga noul rege desemnat, David, dacă dorea locul al doilea în regat. Când nu suntem la locul potrivit, cu oamenii potriviţi, ne aşteaptă mari încercări, uneori fatale, căci lumea neascultătoare de Dumnezeu te trage în jos şi devii victimă colaterală. Regele Saul n-a fost la locul potrivit şi cu omul potrivit. Ionathan n-a fost la locul potrivit şi cu omul potrivit. Iată o lecţie demnă pentru o adâncă cugetare.

Să stăm de veghe cum se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Aceasta este rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele Fiului său mă rog, Amin!

Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!

Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne păzească de sfetnicii Celui Rău. Amin!

PE CE NE BAZĂM CÂND DISCUTĂM PE PRINCIPIUL"SOLA SCRIPTURA"?

După cucerirea Constantinopolului de către turci - evenimentul a avut loc în ziua de marți, 29 mai 1453 - au venit mulţi refugiaţi greci în vest şi au adus cu ei Biblia grecilor ortodocşi. Teologii din vest au rămas uimiţi să constate că în multe locuri Biblia grecilor ortodocşi nu coresponda cu Biblia catolicilor din Vest şi s-a pornit o campanie de verificare: Care Biblie este mai bună?
În paralel, s-a pornit şi o discuţie pe baza diferenţelor de opinie legate de ele. Aşa s-a ajuns la dezbaterea care a pus creştinătatea de atunci pe jar.
Ieri a fost Ziua Reformei Lutherane, în amintirea acestui eveniment.
Am observar că unii au oroare faţă de cuvântul "reformă", atunci când vine vorba de subiecte de credinţă, înţelegând-o ca pe o inovaţie... deşi nu este cazul. În timpul lui Luther, cuvântul a fost perceput ca "reformularea" anumitor învăţături ale clerului Bisericii Catolice, considerate de unii ca fiind deviate de la Biblie.
Controversa a izbucnit în jurul indulgenţelor, vândute ca bilete de iertare a păcatelor. În cele din urmă Luther a găsit 95 de greşeli în formulările Bisericii Catolice, pe care el le-a reformulat, pe baza principiului "Sola Scriptura!"
Dar se naşte întrebarea: Cum s-a ajuns la deviaţiile din Biblia Catolică?
Emanuel Conţac, oferă un răspuns în cartea sa "Dilemele Fidelităţii - Condiţionări culturale şi teologice în traducerea Biblieie".
În recenzia cărţii ni se arată ce a dezbătut autorul în această lucrare: "Analiza versiunilor Noului Testament sub raport doctrinar este importanta fiindca adesea traducatorii Bibliei, indiferent de spatiul teologic caruia ii apartin, sunt predispusi sa introduca in textul tradus o terminologie care sprijina sau favorizeaza propriile dogme. Astfel, versete neimportante in sustinerea unei dogme devin argumente care o intaresc. Din acest motiv, istoria gandirii crestine se afla in stransa legatura cu interpretarea si traducerea textelor biblice."
Pe scurt spus, un traducător nu ar trebui să-şi dea cu părerea atunci când traduce un text. Adică, nu traduce după gustul tău, după percepţia ta. Lasă textul în pace.
Cu ani în urmă am avut marele privilegiu să găsesc o carte în care erau înşirate versetele biblice găsite în cărţile creştinilor scrise în antichitate. A fost şi o surpriză, deoarece am găsit anumiţi autori care cunoşteau anumite versete altfel, decât cunoaştem noi astăzi.
De exemplu, singurul text din Biblie unde scrie că sufletul nu poate fi ucis de oameni este la Matei 10:28, în rest peste tot scrie că sufletul poate fi ucis. Cineva mi-a dat o listă cu toate locurile, din care citez parţial câteva versete biblice care arată clar că sufletul (în ebraică nefeş) este muritor:
"acel suflet (nefeş) va fi nimicit din Israel" Exodul 12:15;
"sufletul (nefeş) acela va fi nimicit din adunarea lui Israel” Exodul 12:19;
"sufletele (nefeş) lor vor fi nimicite din mijlocul poporului lor" Leviticul 18:29;
"sufletul (nefeş) acela va fi nimicit din poporul lui" Leviticul 19:8;
"sufletul (nefeş) acela să fie nimicit din poporul lui" Numerii 9:13;
"şi că ne veţi scăpa sufletele (nefeş) de la moarte" Iosua 2:13;
"Eu sunt cauza morţii tuturor sufletelor (nefeş) din casa tatălui tău!" 1Samuel 22:19-22;
"ca să le scape sufletul (nefeş) de la moarte şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei" Psalmul 33:19;
"Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi toţi cei care îmi caută sufletul (nefeş) ca să-l distrugă!" Psalmul 40:14;
"Iţi voi aduce jertfe de mulţumire căci mi-ai salvat sufletul (nefeş) de la moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu înaintea lui Dumnezeu în lumina celor vii." Psalmul 56:12,13;

Nepotrivirea este evidentă şi contrastul este izbitor dacă ne uităm cu băgare de seamă la textul din Matei 10:28, şi asta ridică mari semne de întrebare. Această contradicţie poate fi eliminată doar într-un singur fel, examinând corectitudinea redării acestui text mergând înapoi în timp, urmărind prin manuscrisele vechi creştine, cum a fost citat acest verset din cele mai vechi timpuri. Şi cum ar fi fost de aşteptat, în cel mai timpuriu citat existent în formă scrisă a versetului, redat undeva între anii 130-140 în scrierea numită "Apologia întâi" de Iustin Martirul, fraza "şi nu pot ucide sufletul" lipseşte cu desăvârşire, ceea ce ne arată că acest verset a fost modificat ulterior. Acest autor a citat şi alte versete biblice care se potrivesc cu ce avem noi la ora actuală în Biblie, dar acest verset de la Matei 10:28 nu se potriveşte. E ciudat, nu-i aşa?

Citatul din Matei 10:28 în Prima Apologie a lui Iustin Martirul, originar din Flavia-Neapolis (fostul Sichem, în Israelul antic) (100-166) sună aşa: „Nu vă temeți de cei care vă omoară și, după aceea, nu mai pot face nimic; ci vă temeți de Cel care după moarte este capabil să arunce sufletul și trupul în gheenă”

Dacă el ar fi singurul care redă fără acel „şi nu pot ucide sufletul”, am putea cădea la bănuială că a schimbat ceva care nu-i convenea. Însă nu el este singurul. La distanţă de el în timp, dar şi ca spaţiu apare Clement din Alexandria (155-215). Citatul din Matei 10:28 în 2 Clement „și, în același fel, nu vă temeți de cei care vă omoară și nu vă pot face nimic mai mult; dar temeți-vă de Cel care, după ce ați murit, are putere atât asupra sufletului, cât și asupra trupului, pentru a-i arunca în focul gheenei. "

Oarecum mai apropiat de redarea din Bibliile noastre este sensul din Matei 10:28 găsit la Tertulian din Cartagina (Africa) (155-240) Despre Învierea Cărnii „Dar El ne învață, de asemenea, că „El este mai degrabă de temut, care este capabil să distrugă atât trupul, cât și sufletul în gheenă”, adică numai Domnul; „nu pe cei care ucid trupul, dar nu sunt capabili să vatăme sufletul”

Citatul din Matei 10:28 în Tertullian De Fuga In Persecutione „Nu vă temeți de cei care sunt capabili să omoare trupul, dar nu pot face nimic împotriva sufletului; ci vă temeți de Acela care poate distruge atât trupul, cât și sufletul în gheenă.”

Constatăm astfel, că în timpul lui Tertullian unii au început să schimbe sensul original, spre ce ar fi dorit ei să sune.

Vedem în aceste citate de la aceşti autori creştini renumiţi care au trăit în secolele II şi III AD, că versetul din Matei 10:28 nu este citat având fraza „şi nu pot ucide sufletul”. Acest lucru mă face să cred că acest verset a suferit o modificare în cursul timpului, iar actuala formă din textul românesc al Bibliei nu este cea originală.

În această perioadă au început să se dezvolte mai multe ramificaţii ale textului Biblic, cum ne spune şi mărturia grăitoare a lui Origen, un scriitor care a trăit în secolul II şi III:
„E un fapt învederat astăzi că există printre manuscrise o mare felurime, fie din pricina nepurtării de grijă a scribilor, fie din pricina îndrăznelii deşănţate a oamenilor care îndreaptă scrierea, sau chiar din cauză că sînt unii care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor, rânduindu-se corectori cu de la ei putere." (Origen, Contra lui Celsus)

https://www.scriptum.ro/librarie/dilemele-fidelitatii-conditionari-culturale-si-teologice-in-traducerea-bibliei.html

Aşadar, rămâne să stabilim:
PE CE NE BAZĂM CÂND DISCUTĂM PE PRINCIPIUL"SOLA SCRIPTURA"?
Dacă Iustin şi Clement ar învia mâine şi ne-am pune să discutăm cu ei despre Matei 10:28, care text ar fi "Sola Scriptura"? Cel din zilele lor sau cel din zilele noastre?

Nemurirea sufletului sau învierea trupului: care este mărturia Noului Testament?

Ce soartă așteaptă sufletul când trupul moare?
Oare sufletul plânge când trupul moare?
Sau este bucuros să fie eliberat din sclavie?
Sau se stinge cu trupul și are aceeași soartă în moarte?
 
Deși părerea că sufletul supraviețuiește morții trupului era foarte comună în lumea credinței păgâne din timpurile străvechi, aceasta nu era punctul de vedere al bisericii creștine timpurii.
Sufletul nu este nemuritor în sine, după Domnul Isus Hristos:
„Cine își va găsi (își păstrează) sufletul (ψυχὴ) îl va pierde, iar cine își va pierde sufletul (ψυχὴ) pentru mine îl va găsi”. (Matei 10:39)
„Cine își iubește sufletul (ψυχὴ) îl va pierde; iar cel care își urăște sufletul (ψυχὴ) în această lume îl va păstra pentru totdeauna.” (Ioan 12:25)
Aici citim că un om poate să-și piardă sufletul (ψυχὴ) pentru Isus – probabil stins de oameni: Cum de atunci ar putea fi nemuritor?
 
Când sufletul moare, iese din viaţă împreună cu trupul, intră într-o stare apropiată semnificaţiei de somn și se ridică la sfârșitul lumii cu trupul, primind viața veșnică dacă a murit ca om drept. Athenagoras, un apărător creștin al credinței din secolul al II-lea, credea că sufletele dorm (într-un fel de somn de moarte) între moarte și înviere: „Morții și cei adormiți sunt supuși unor condiții similare”.
Ioan Damaschinul a clasificat această idee creștină timpurie drept netopsihism („moartea sufletului”).
 
Nemurirea sufletului sau învierea trupului: Mărturia Noului Testament (disponibil online în anumite limbi)

 „Nemurirea sufletului sau învierea trupului: Mărturia Noului Testament”, scris de Oscar Cullmann, explică faptul că viziunea asumată a nemuririi sufletului, nu este compatibilă cu învierea.
Totuși, din secolul al II-lea, odată cu mortalitatea sufletului susţinut de Biblie şi de Bisericile Apostolice, doctrina păgânilor s-a infiltrat între creștini și aceasta a fost încorporată în doctrina creștină, spunând că numai trupul moare. Eustratios din Constantinopol (după 582) a condamnat ceea ce el a numit hipnopsihismul („somnul sufletului”). Și nu s-au oprit aici, ci au încercat să revizuiască anumite versete din Biblie.

Un exemplu în acest sens este cel mai vechi citat din Matei 10:28 - scris de creştinul Iustin Martirul din secolul al II-lea - care nu conține „dar ei nu pot ucide sufletul”.

Aceasta este de acord cu ceea ce este în Luca Evangelium 12:4: Eu vă spun, prietenilor mei: Nu vă temeți de cei care ucid trupul, dar nu mai pot face nimic.
Pe lângă lectura clară a lui Luca, nu a fost formulată diferit nici în Matei, textul original.
 
Dacă oamenii nu pot ucide sufletul (ψυχὴ), dar totuși cineva își poate "pierde sufletul (ψυχὴ) pentru Mine”, este o antiteză şi este o contradicție clară, ambele nu pot fi adevărate.

Luând în considerare textul grecesc din Matei 10:39 și Ioan 12:25, ar fi lipsit de sens să spunem și să credem că „dar ei nu pot ucide sufletul”, mai degrabă dă motive să bănuim că a fost făcută o inserție timpurie în textul lui Matei 10:28, iar textul suna, aşa cum îl citim în Iustin Martirul şi la Clement din Alexandria.

Tu ce opinie ai despre moartea Domnului Isus: eretică sau adevărată?

Opinii eretice despre moartea Domnului nostru Isus

Ereticii din primele secole ale erei creştine aveau păreri greşite despre moartea Domnului Isus, care din păcate s-au păstrat până în zilele noastre în anumite cercuri religioase (ca de exemplu la musulmani).
Unii cred că în relatarea biblică, răstignirea lui Isus nu a durat suficient pentru ca acesta să moară, aşa ca l-au luat de pe cruce ca fiind mort doar în aparenţă, adică leşinat, în timp ce alții consideră că Dumnezeu a dat înfățișarea lui Isus celui care i-a dezvăluit locația celor care l-au persecutat (adică lui Iuda Iscarioteanul, care a fost confundat din această cauză cu Isus). Astfel, în concepţia lor El ar fi fost înlocuit în timp ce adevăratul Isus a plecat și călăii au crezut că victima este Isus, determinând pe toată lumea să creadă că Isus a fost răstignit. O a treia explicație a fost că doar trupul lui Iisus a fost pironit în cuie pe o cruce, dar, deoarece sufletul său este nemuritor, el nu a putut muri „cu adevărat”; aşa că nu ar fi fost răstignit [până la moarte] doar cu trupul, nu şi cu sufletul. Alţii susțineau că răstignirea nici nu s-a întâmplat, totul fiind o născocire.

Opinia adevărată

Ce arată Biblia?
Sufletul este muritor, conform Bibliei.
Domnul nostru Isus și-a dat și sufletul său minunat de iubitor de oameni ca răscumpărare. Ceea ce dai cuiva, nu poți păstra. Domnul Isus și-a dat la moarte atât trupul cât și sufletul, nu doar trupul. Nu a fost într-o moarte aparentă, o moarte clinică, doar a trupului, cum credeau ereticii. Înțelegerea acestei morţi totale nu este numai binevenită, ci şi esenţială. El a murit de tot pentru noi, nu a murit doar cu tupul şi cu sufletul a trăit în continuare. El a fost mort în sens total.
Dacă Domnul Isus nu și-a dat sufletul ca răscumpărare, ci l-a păstrat, atunci nu a murit total, ci doar fizic, iar dacă nu a murit total, doar fizic, atunci totul este în zadar, deoarece El a fost chemat să-și dea sufletul ca răscumpărare, conform cuvintelor Lui:
La fel, Fiul omului nu a venit să fie slujit, ci să slujească și să-și dea sufletul („psyche” în greacă) ca răscumpărare pentru mulți. (Matei 20:28).
Doar ereticii din primele secole credeau diferit. El nu a fost în moarte clinică, doar cu trupul, ci a fost mort în sens deplin, atât cu trupul, cât şi cu sufletul. Acesta este adevărul profeţit care s-a şi împlinit. Cine nu crede aşa, este eretic. Eretic este acela care crede Biblia doar parţial sau aproape deloc.