Biblia consemnează că cei credincioşi puneau morţii în mormânt. Însă oamenii care s-au înstrăinat de adevăratul Dumnezeu, aşa-numiţii păgâni, aveau obiceiuri stranii în ce priveşte pe cei morţi. Unii - cum ar fi şciţii - chiar îi mâncau, după cum citim în scrierea "Istorii" a "părintelui disciplinei istoriei" Herodot. Alţii îi incinerau, cum citim în epopeea "Iliada", de Homer. Aceste incinerări erau însoţite uneori de sacrificii umane şi de animale.
De ce îşi ardeau păgânii morţii? Aceştia îşi ardeau morţii deoarece credeau că sufletul este încătuşat în trup, iar pentru a-l elibera, trebuia ca trupul să fie ars.
Diavolul a minţit prima pereche de oameni, cu afirmaţia bombastică: "Hotărât că nu veţi muri!". Dar ei au murit. Şi au pierit în marele potop toţi urmaşii lor care au trăit în nelegiuire umplând lumea de atunci cu violenţă. Însa nu a pierit minciuna, deoarece Satan Diavolul a rămas acelaşi, după cum spune şi proverbul înţelept: Lupul îşi schimbă părul dar năravul ba! Satan şi-a schimbat doar părul, adică a schimbat doar exteriorul acelei minciuni spuse atunci, spunând acelaşi lucru în continuare sub o altă formă: nemurirea sufletului. El nu mai putea înşela lumea atât de făţis, fiindcă toţi ştiau că mor, de aceea îi trebuia un alibi, un pretext mai bun. Astfel a luat fiinţă învăţătura că omul moare doar cu corpul, însă sufletul lui este nemuritor şi prin acest suflet omul mort trăieşte de fapt în continuare. El a inspirat pe păgâni să ardă morţii, ca sufletul lor să poată fi eliberat cât mai repede din trupul carnal. Această practică s-a răspândit mai ales la popoarele indo-ariano-europene care îşi ardeau morţii. Ritualurile ce însoţeau arderea morţilor erau variate, complexe, costisitoare şi însoţite de ucideri înfiorătoare ca jertfe şi magie, precum chemarea sufletelor celor morţi.
În epopeea Iliada
scrisă de Homer, este prezentat ceremonialul arderii lui Patroclu,
prietenul lui Ahile. Camarazii lui în care de luptă dau de trei ori ocolul
cadavrului, iar Ahile punându-şi mâinile pe pieptul mortului strigă:
"Şi
în al morţii lăcas mi te bucură, scumpe Patroclu, iată, aduc la împlinire ce
jurasem să fac. Hector zace ucis şi-l dau pradă
câinilor, iar pe mormântul tău vor
cădea, tăiate de mine, capetele a doisprezece tineri ilieni de viţă."
Apoi Achile îşi scoate armele şi găteşte praznicul de doliu. Sunt jerfite o mulţime de animale, de diferite soiuri, sângele curgând în pâraie în jurul mortului, ca ofrandă de jertfă pentru lumea de dincolo. În cealaltă zi, camarazii mortului presară pe el smocuri din părul lor, Achile îşi taie pletele şi le pune în mâna lui Patroclu. Este ridicat rugul, se jertfesc din nou animale, cadavrul este înfăşurat în grăsimea lor, împrejur sunt puse cărnuri şi ulcioare cu miere şi ulei. În cele din urmă sunt înjunghiaţi patru cai, doi câini ai stăpânului decedat şi cei doisprezece tineri, apoi totul este mistuit de foc. Ahile toată noaptea toarna vin negru pe pământ şi cheamă sufletul mortului. În zori focul este stins şi rămăşiţele nemistuite ale mortului sunt puse într-o ulcică de aur, între două straturi de grăsime şi peste ele se face un tumul de pământ, în formă de movilă.
Este îngrozitor ce a făcut şi un mare păcat, dacă ne gândim la cei doisprezece tineri ucişi cu bestialitate.
Câtă bătaie de cap obositoare, magii, sacrificii sadice şi ceremonii costisitoare a dat Satan paganilor înstrăinaţi de adevăratul Dumnezeu... Să-i mulţumim lui Dumnezeu, că prin prorocii săi sfinţi şi prin Fiul său ceresc, a adus lumina sfinţeniei Sale în această chestiune. Din păcate mulţi creştini veniţi dintre păgâni şi-au păstrat o parte din vechile practici şi credinţe cu privire la cei morţi încercând să le "încreştineze", lucru imposibil, fiind ca şi otrava pusă în apă. Dacă oamenii morţi, prin sufletele lor aşazise nemuritoare ar fi în lumea cerească, cea spirituală, sfinţii proroci din Vechiul Testament n-ar spune contrariul, că cei morţi nu ştiu nimic şi Fiul ceresc al lui D-zeu nu ar fi spus aşa: "Nimeni nu s-a suit în cer" (Ioan 3:13) şi "Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul lui şi vor ieşi din ele" (Ioan 5:28,29), ci ar fi spus altfel: "Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din cer vor auzi glasul lui şi vor coborî jos".
Dacă aveti întrebari importante cu privire la acest subiect, vă invit să studiaţi articolele biblice de pe blogul care se ocupă de acest caz:
Murim Sau Nu Murim? Ce Spun Dumnezeu Si Satan In Cea Mai Veche Controversa?
http://sufletulestemuritor.blogspot.com/
Să stăm de veghe cum se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Să nu ne lăsăm furaţi de nici o ideologie străină. de Biblia veche. Aceasta este rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele Fiului său mă rog, Amin!
Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!
Dumnezeu să aibă milă de noi. Amin!
