PE CE NE BAZĂM CÂND DISCUTĂM PE PRINCIPIUL"SOLA SCRIPTURA"?

După cucerirea Constantinopolului de către turci - evenimentul a avut loc în ziua de marți, 29 mai 1453 - au venit mulţi refugiaţi greci în vest şi au adus cu ei Biblia grecilor ortodocşi. Teologii din vest au rămas uimiţi să constate că în multe locuri Biblia grecilor ortodocşi nu coresponda cu Biblia catolicilor din Vest şi s-a pornit o campanie de verificare: Care Biblie este mai bună?
În paralel, s-a pornit şi o discuţie pe baza diferenţelor de opinie legate de ele. Aşa s-a ajuns la dezbaterea care a pus creştinătatea de atunci pe jar.
Ieri a fost Ziua Reformei Lutherane, în amintirea acestui eveniment.
Am observar că unii au oroare faţă de cuvântul "reformă", atunci când vine vorba de subiecte de credinţă, înţelegând-o ca pe o inovaţie... deşi nu este cazul. În timpul lui Luther, cuvântul a fost perceput ca "reformularea" anumitor învăţături ale clerului Bisericii Catolice, considerate de unii ca fiind deviate de la Biblie.
Controversa a izbucnit în jurul indulgenţelor, vândute ca bilete de iertare a păcatelor. În cele din urmă Luther a găsit 95 de greşeli în formulările Bisericii Catolice, pe care el le-a reformulat, pe baza principiului "Sola Scriptura!"
Dar se naşte întrebarea: Cum s-a ajuns la deviaţiile din Biblia Catolică?
Emanuel Conţac, oferă un răspuns în cartea sa "Dilemele Fidelităţii - Condiţionări culturale şi teologice în traducerea Biblieie".
În recenzia cărţii ni se arată ce a dezbătut autorul în această lucrare: "Analiza versiunilor Noului Testament sub raport doctrinar este importanta fiindca adesea traducatorii Bibliei, indiferent de spatiul teologic caruia ii apartin, sunt predispusi sa introduca in textul tradus o terminologie care sprijina sau favorizeaza propriile dogme. Astfel, versete neimportante in sustinerea unei dogme devin argumente care o intaresc. Din acest motiv, istoria gandirii crestine se afla in stransa legatura cu interpretarea si traducerea textelor biblice."
Pe scurt spus, un traducător nu ar trebui să-şi dea cu părerea atunci când traduce un text. Adică, nu traduce după gustul tău, după percepţia ta. Lasă textul în pace.
Cu ani în urmă am avut marele privilegiu să găsesc o carte în care erau înşirate versetele biblice găsite în cărţile creştinilor scrise în antichitate. A fost şi o surpriză, deoarece am găsit anumiţi autori care cunoşteau anumite versete altfel, decât cunoaştem noi astăzi.
De exemplu, singurul text din Biblie unde scrie că sufletul nu poate fi ucis de oameni este la Matei 10:28, în rest peste tot scrie că sufletul poate fi ucis. Cineva mi-a dat o listă cu toate locurile, din care citez parţial câteva versete biblice care arată clar că sufletul (în ebraică nefeş) este muritor:
"acel suflet (nefeş) va fi nimicit din Israel" Exodul 12:15;
"sufletul (nefeş) acela va fi nimicit din adunarea lui Israel” Exodul 12:19;
"sufletele (nefeş) lor vor fi nimicite din mijlocul poporului lor" Leviticul 18:29;
"sufletul (nefeş) acela va fi nimicit din poporul lui" Leviticul 19:8;
"sufletul (nefeş) acela să fie nimicit din poporul lui" Numerii 9:13;
"şi că ne veţi scăpa sufletele (nefeş) de la moarte" Iosua 2:13;
"Eu sunt cauza morţii tuturor sufletelor (nefeş) din casa tatălui tău!" 1Samuel 22:19-22;
"ca să le scape sufletul (nefeş) de la moarte şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei" Psalmul 33:19;
"Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi toţi cei care îmi caută sufletul (nefeş) ca să-l distrugă!" Psalmul 40:14;
"Iţi voi aduce jertfe de mulţumire căci mi-ai salvat sufletul (nefeş) de la moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu înaintea lui Dumnezeu în lumina celor vii." Psalmul 56:12,13;

Nepotrivirea este evidentă şi contrastul este izbitor dacă ne uităm cu băgare de seamă la textul din Matei 10:28, şi asta ridică mari semne de întrebare. Această contradicţie poate fi eliminată doar într-un singur fel, examinând corectitudinea redării acestui text mergând înapoi în timp, urmărind prin manuscrisele vechi creştine, cum a fost citat acest verset din cele mai vechi timpuri. Şi cum ar fi fost de aşteptat, în cel mai timpuriu citat existent în formă scrisă a versetului, redat undeva între anii 130-140 în scrierea numită "Apologia întâi" de Iustin Martirul, fraza "şi nu pot ucide sufletul" lipseşte cu desăvârşire, ceea ce ne arată că acest verset a fost modificat ulterior. Acest autor a citat şi alte versete biblice care se potrivesc cu ce avem noi la ora actuală în Biblie, dar acest verset de la Matei 10:28 nu se potriveşte. E ciudat, nu-i aşa?

Citatul din Matei 10:28 în Prima Apologie a lui Iustin Martirul, originar din Flavia-Neapolis (fostul Sichem, în Israelul antic) (100-166) sună aşa: „Nu vă temeți de cei care vă omoară și, după aceea, nu mai pot face nimic; ci vă temeți de Cel care după moarte este capabil să arunce sufletul și trupul în gheenă”

Dacă el ar fi singurul care redă fără acel „şi nu pot ucide sufletul”, am putea cădea la bănuială că a schimbat ceva care nu-i convenea. Însă nu el este singurul. La distanţă de el în timp, dar şi ca spaţiu apare Clement din Alexandria (155-215). Citatul din Matei 10:28 în 2 Clement „și, în același fel, nu vă temeți de cei care vă omoară și nu vă pot face nimic mai mult; dar temeți-vă de Cel care, după ce ați murit, are putere atât asupra sufletului, cât și asupra trupului, pentru a-i arunca în focul gheenei. "

Oarecum mai apropiat de redarea din Bibliile noastre este sensul din Matei 10:28 găsit la Tertulian din Cartagina (Africa) (155-240) Despre Învierea Cărnii „Dar El ne învață, de asemenea, că „El este mai degrabă de temut, care este capabil să distrugă atât trupul, cât și sufletul în gheenă”, adică numai Domnul; „nu pe cei care ucid trupul, dar nu sunt capabili să vatăme sufletul”

Citatul din Matei 10:28 în Tertullian De Fuga In Persecutione „Nu vă temeți de cei care sunt capabili să omoare trupul, dar nu pot face nimic împotriva sufletului; ci vă temeți de Acela care poate distruge atât trupul, cât și sufletul în gheenă.”

Constatăm astfel, că în timpul lui Tertullian unii au început să schimbe sensul original, spre ce ar fi dorit ei să sune.

Vedem în aceste citate de la aceşti autori creştini renumiţi care au trăit în secolele II şi III AD, că versetul din Matei 10:28 nu este citat având fraza „şi nu pot ucide sufletul”. Acest lucru mă face să cred că acest verset a suferit o modificare în cursul timpului, iar actuala formă din textul românesc al Bibliei nu este cea originală.

În această perioadă au început să se dezvolte mai multe ramificaţii ale textului Biblic, cum ne spune şi mărturia grăitoare a lui Origen, un scriitor care a trăit în secolul II şi III:
„E un fapt învederat astăzi că există printre manuscrise o mare felurime, fie din pricina nepurtării de grijă a scribilor, fie din pricina îndrăznelii deşănţate a oamenilor care îndreaptă scrierea, sau chiar din cauză că sînt unii care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor, rânduindu-se corectori cu de la ei putere." (Origen, Contra lui Celsus)

https://www.scriptum.ro/librarie/dilemele-fidelitatii-conditionari-culturale-si-teologice-in-traducerea-bibliei.html

Aşadar, rămâne să stabilim:
PE CE NE BAZĂM CÂND DISCUTĂM PE PRINCIPIUL"SOLA SCRIPTURA"?
Dacă Iustin şi Clement ar învia mâine şi ne-am pune să discutăm cu ei despre Matei 10:28, care text ar fi "Sola Scriptura"? Cel din zilele lor sau cel din zilele noastre?