Har şi pace tuturor de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, Fiul Său! Slăvit şi onorat să fie Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc şi Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, în veci de veci! Amin!
Legea lui Dumnezeu din antichitate, dată evreilor, conţinea o mare avertizare: VDC Leviticul 19:31 · Să nu vă duceți la cei ce cheamă duhurile morților, nici la vrăjitori: să nu-i întrebați, ca să nu vă spurcați cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
De ce era dată o astfel de lege? Şi ce pericol îi păştea pe cei care încălcau această lege?
VDC 1 Samuel 28:6. Saul a întrebat pe Domnul, şi Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin proroci. 7. Atunci Saul a zis slujitorilor lui: "Căutaţi-mi o femeie care să cheme morţii, ca să mă duc s-o întreb." Slujitorii lui i-au zis: "Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morţii." 8. Atunci Saul s-a schimbat, a luat alte haine şi a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: "Spune-mi viitorul chemând un mort şi scoală-mi pe cine-ţi voi spune."
Particularităţile textului biblic în care regele Saul se duce la o femeie păgână din localitatea canaaneană En-Dor, corelate cu istoria antică a popoarelor păgâne, arată că aceasta a fost o preoteasă a cultului Şarpelui, la un templu păgân.
Biblia arată că localitatea En-Dor a fost şi a rămas o localitate canaanită, deci păgână. Ei nu au fost cuceriţi, ci doar supuşi la un bir.
VDC Iosua 17:11. Manase stăpânea în Isahar şi în Aşer: Bet-Şean cu satele lui, Ibleam cu satele lui, locuitorii Dorului cu satele lui, locuitorii din En-Dor cu satele lui, locuitorii din Taanac cu satele lui şi locuitorii din Meghido cu satele lui, cele trei înălţimi. 12. Fiii lui Manase n-au putut să izgonească pe locuitorii din aceste cetăţi, şi canaaniţii au izbutit astfel să rămână în ţara aceasta. 13. Când copiii lui Israel au fost destul de tari, au supus pe canaaniţi la un bir, dar nu i-au izgonit.
Mitologia unui zeu Şarpe, exista la multe popoare păgâne. O preoteasă păgână consacrată transmiterii mesajului Şarpelui, intra în tranşă și aiura, iar preoții păgâni interpretau spusele ei ca să dea un răspuns "divin" celor ce veneau să consulte oracolul în diferite probleme. De pe urma acestei practici trăiau toţi cei dedicaţi acestui cult, fiind o afacere bănoasă în toată regula.
Dumnezeu arată clar de ce au fost inventaţi şi făcuţi zeii de către autorii lor:
VDC Isaia 44:10. Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu sau să fi turnat un idol, şi să nu fi tras niciun folos din el?
Aşadar, argumentaţia despre nemurirea sufletului nu trebuie dusă acolo unde nu este cazul. Regele Saul s-a dus unde nu trebuia, la o astfel de preoteasă păgână care locuia la En-Dor. En-Dor era o cetate păgână necucerită, doar supusă la bir. În aceste cetăţi cucerite era impusă legea din Israel, dar ei practicau pe ascuns vechile lor practici păgâne.
Mărturia textului ebraic şi grec şi a traducerilor antice
În textul grec din Faptele Apostolilor 16:16 o femeie ce ghicea este descrisă ca având un duh al lui Python sau "duhul lui Python".
Cine era acest Python?
În credinţa păgână a grecilor, o credinţă imaginară falsă, Geea (numită şi Gaia) s-a născut după Chaos (Haosul), zămislindu-i, la rândul ei, pe Uranus (Cerul), Ourea (Munții) , pe Pontus (Marea) şi pe alţii. Aceştia credeau că din unirea ei cu Uranus s-au născut titanii, titanidele, hecatonchirii și ciclopii. Şarpele Python era considerat unul din fii acestei zeiţe Geea, iar pe nevasta acestui şarpe o chema Pythona Delfi (Şerpoaica Delfi). Iată de ce preotesele de la templele păgâne dedicate transmiterii prezicerilor Şarpelui, erau numite „pythone”, adică „şerpoaice”.
Unii din traducătorii români omit particularitatea din redarea acestui text grec (de exemplu D. Cornilescu), însă cei mai curajoşi îşi iau inima în dinţi şi redau, ca de exemplu "duh pitonicesc" în versiunea BOR sau arată cum este fraza într-o notă de subsol (versiunea NTR). Alte surse arată că preotesele păgâne care pretindeau că aveau duhul lui Python (atenţie mare) "grăiau din pântec", adică foloseau arta ventrilocilor. Astfel, se confirmă ideea redării din Septuaginta, al cărui autor a fost mai aproape de evenimente ca noi.
Pe de altă parte, acum îmi este şi mai clar de ce s-a supărat apostolul Pavel, respingând asocierea cu o preoteasă păgână a Şarpelui Python.
De ce era nevoie de o vorbire din pântec în stil ventriloc a preoteselor păgâne, dacă duhul Şarpelui Python oricum vorbea efectiv prin ele? Trebuia să se audă vocea Şarpelui, nu vocea ei. Însă dacă nu vorbea Şarpele - mă refer la vorbire (grăire auzibilă) în sens tradiţional, atunci ea trebuia să creeze o impresie ca şi cum nu ea ar vorbi ci Şarpele. Înţelegeţi cliseul? Este destul de banal şi este un truc, nimic mai mult, folosit cu iscusinţă de iluzionişti.
Versiunea Septuagintei la 1Samuel 28:1-11
1 Şi a fost aşa: în vremea aceea, Străinii s-au strâns în taberele lor, ca să pornească război împotriva lui Israel; Şi Anchus i-a zis lui David: ,,Să ştii bine că vei ieşi cu mine la război - Şi tu, şi oamenii tăi." 2 Şi David i-a zis lui Anchus: "Astfel vei şti acum ce va face robul tău." Anchus i-a zis lui David: ,,Astfel te voi face căpetenia străjilor mele pentru totdeauna." 3 Şi Samuel a murit şi l-au jelit, tot Israelul, şi l-au îngropat la Armathaim, în cetatea lui. Şi Saul i-a alungat din ţară pe grăitorii din pântec şi pe ghicitori. 4 Şi Străinii s-au strâns şi au venit de şi-au pus tabăra la Soman; iar Saul a strâns tot poporul lui Israel şi şi-au pus tabăra la Gelbue. 5 Şi Saul a văzut tabăra Străinilor şi s-a înspăimântat şi i-a stat inima [în piept]. 6 Atunci Saul l-a întrebat pe Domnul, dar Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin dezvăluiri, nici prin profeţi. 7 Şi Saul le-a zis slujitorilor săi: ,,Căutaţi-mi o femeie ce grăieşte din pântec: mă voi duce la ea şi voi cerceta prin ea!" Iar [slujitorii] i-au zis: ,,Iată, la Aendor se află o femeie care grăieşte din pântec." 8 Şi Saul s-a acoperit cu totul, şi-a luat alte straie şi a plecat, împreună cu doi bărbaţi; şi au ajuns la femeie noaptea şi i-a-zis: ,,Ghiceşte-mi din pântec şi adu-mi-l pe cel pe care ţi-l voi spune eu! 9 Şi femeia i-a răspuns: ,,Iată, tu ştii câte a făcut Saul, cum i-a stârpit din ţară pe grăitorii din pântec şi pe ghicitori; de ce-mi ademeneşti sufletul ca să îl dai morţii?" 10 Saul însă i s-a jurat, zicând: ,,Viu este Domnul, dacă ţi se va găsi vreo vină pentru aceasta!" 11 Şi femeia a zis: ,,Pe cine să-l aduc?" ,,Să mi-l aduci pe Samuel!", a zis.
Observaţi că relatarea o numeşte pe acea femeie "grăitoare din pântec", un termen antic pentru cuvântul modern "ventriloc"? Versiunea Septuaginta a fost prima traducere a Vechiului Testament în limba greacă.
Vulgata - 1Samuel 28:3. Iară Samuil murisă, şi l-au plâns pre el tot Israilul, şi l-au îngropat în Armatem, în cetatea lui. Şi Saul au scos afară pre cei ce grăia din pântece, şi pre gâcitorii de pre pământ.
Observaţi că versiunea Vulgata tradusă în română redă cuvântul "pitona" ca "grăitoare din pântece"?
De ce m-aş încrede în această preoteasă păgână a Şarpelui, care "grăia din pântec"? Mă încred în Cuvântul lui Dumnezeu, care spune să mă feresc de ei. Oare nu de aceea ne spune Dumnezeu să ne ferim de ei, deoarece acestea dădeau sfaturi greşite? Oare nu de aceea a pierit şi regele Saul? Oare nu a fost dus de nas regele Saul de preoteasa din En-Dor, dându-i-se un sfat greşit? Ce sfat greşit i s-a dat? Să meargă la luptă şi să moară acolo. Putea să facă şi altfel? Da, să asculte de sfatul lui Dumnezeu şi să cedeze tronul lui David, cel desemnat ca noul rege al lui Israel. David nu l-ar fi ucis şi nu i-ar fi confiscat nici averile. Astfel, ascultând de sfatul lui Dumnezeu, putea să trăiască fericit, alături de copii şi nepoţi, până la adânci bătrâneţi.
Întorcându-ne la problematica de interpretare a acestui pasaj dificil, traducătorul Septuagintei în limba română, Bartolomeu Ananina, a prezentat trei posibilităţi de interpretare.
Care dintre cele trei variante este cea mai plauzibilă?
1. Preoteasa păgână a cultului Şarpelui a vorbit într-adevăr cu profetul Samuel
2. Preoteasa păgână a cultului Şarpelui nu a vorbit cu profetul Samuel, ci cu un demon sau chiar cu Satana care s-a dat drept profetul Samuel
3. Preoteasa păgână a cultului Şarpelui a vrut să se răzbune pe regele Saul şi pe Israeliţi şi astfel a făcut un scenariu abil. Ea nu a vorbit nici cu profetul Samuel, nici cu vreo fiinţă supranaturală, bună sau rea (înger sau demon), ci a înscenat totul în chip dibaci, luând în calcul situaţia religioasă, economică şi politico-militară a momentului, dându-l pe mâna inamicului pe regele credul.
În plus, din traducerea literală a textului (Young’s Literal Version) şi din versiunea Septuagintei, aflăm că preoteasa păgână şi regele Saul nu au fost în aceeaşi cameră în timpul redării mesajului, deci înşelarea se putea face şi mai bine, printr-un zid subţire sau carpetă de despărţire:
Textul Masoretic după Young: And the woman cometh in unto Saul, (Și femeia a intrat la Saul,)
LXX după Bartolomeu Anania „Iar femeia a intrat la Saul”
În Biblie sunt anumite noduri gordiene. Nodul gordian este expresia utilizată pentru a descrie o problemă extrem de complicată, care, aparent, nu are soluție. Uneori textul biblic este de neânţeles, fie din nepurtarea de grijă a traducătorilor sau copiatorilor manuscriselor, care pe alocuri au şi îmbogăţit textul spre a suna cum îl înţelegeau ei, fie că unele relatări din Biblie nu sunt explicate pe detalii, din moment ce întâmplările sunt naraţiuni şi nu comentarii. Interpretate dintr-un anumit unghi par să fie aşa cum spun unii pro, alteori aşa cum spun alţii contra, iar alteori nici unii pro, nici alţii dintre contra nu au dreptate, ci adevărul este undeva la mijloc.
În Biblie scrie clar că localitatea En-Dor a fost şi a rămas o localitate păgână. Dacă neglijăm această informaţie exactă a Bibliei, nu putem înţelege deznodământul tracic al sfârşitului regelui neascultător de Dumnezeu, Saul. Da, în Biblie scrie că femeia din En-Dor a spus că a văzut ridicându-se un om în vârstă cu o mantie şi că regele Saul s-a grăbit să creadă că ea spune adevărul, în ciuda avertizării clare din Legea lui Dumnezeu – de a nu merge şi vorbi cu ei. Numai luând în calcul şi această notă clară a Bibliei, putem pricepe că femeia nu a vorbit cu profetul Samuel. Dacă Biblia spune clar că En-Dor era o localitate păgână şi practica chemării morţilor nu este demnă de încredere, la ce să ne aşteptăm? Privit numai după un verset, poate părea că femeia vorbise cu profetul Samuel. Însă dacă luăm în calcul informaţiile clare din mai multe versete, Biblia descalifică sută la sută pretenţia acelei femei de a fi putut vorbi cu profetul Samuel.
1. Exceptând textul din Luca 16 despre bogatul nemilostiv, care este un text dubios, ataşat ulterior Evangheliei după Luca, Biblia spune clar că oamenii nu ştiu nimic în starea de moarte şi până la înviere nu au gânduri, nu au sentimente şi nu pot face nimic, aşadar nici comunica între ei sau alţii, fiindcă dorm în somnul morţii. Femeia aceea păgână din En-Dor spune exact invers, că morţii stiu lucrurile, vorbesc, gândesc, pot depune anumite acţiuni, etc..
2. Biblia spune că duhul unui om este la Dumnezeu, mai exact în mâna Lui şi nu în mormânt. Numai la înviere îşi pot relua activităţile cei morţi. Chiar dacă duhul oamenilor ar fi în mormânt, nimeni nu ar avea acces la cei morţi, pentru că cheile locuinţei morţilor sunt ţinute de Fiul Său. Femeia păgână din En-Dor spune exact invers, că duhul este în cei morţi, că ea are chei la toate duhurile din morminte şi că poate avea acces oricând la oricine vrea ea. Cine susţine că trebuie să am încredere în femeia aceea şi să admit că ea spune adevărul, mă face să mă înfior. CE CREDUL AŞ FI!
3. Biblia susţine că nu trebuie să avem încredere în acest tip de oameni şi să nu ne ducem la ei ca să îi consultăm, deci implicit susţine că ei mint. Cine ne poate ajuta să acceptăm sau să nu acceptăm ce a spus femeia aceea? Numai Dumnezeu! De acord? ŞI EL SPUNE SĂ NU AVEM ÎNCREDERE ÎN ASTFEL DE SURSE. Şi ce dacă vorbele ei s-au împlinit? Dumnezeu spune să nu mergem la ei, nici dacă cuvintele lor s-ar împlini:
Deuteronom 13:1. Dacă se va ridica în mijlocul tău un proroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune, 2. şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicând: "Haidem după alţi dumnezei" - dumnezei pe care tu nu-i cunoşti - "şi să le slujim!" 3. să n-asculţi cuvintele acelui proroc sau visător de vise, căci Domnul Dumnezeul vostru vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru. 4. Voi să mergeţi după Domnul Dumnezeul vostru şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-I slujiţi şi de El să vă alipiţi.
Şansa ratată de regele Saul prin neascultare
Învăţăminte
Pâna nu a mers la ea, regele Saul mai avea o şansă. Şansa de a se pocăi. Şansa de a accepta omul din planul lui Dumnezeu: pe David. Dacă s-ar fi pocăit şi s-ar fi smerit, ar fi abdicat în favoarea lui David. Făcând aşa putea salva locul al doilea în regat, pentru fiul său Ionathan, acela de a fi comandantul armatei şi să devină astfel al doilea om în regat ca importanţă, cum şi-a dorit. Astfel, Israelul putea fi mântuit mai repede din mâna filisteenilor şi el putea muri de bătrâneţe şi nu de sabie. Dar setea lui pentru domnie şi grija pentru ce vor spune oamenii i-au luat minţile. Şi a făcut lucruri detestabile, ucigând pe gabaoniţi şi pe cei ce l-au ajutat pe David. Putea să îşi ţină nepoţii pe genunchi şi nu ca din cauza lui aceştia să fie spânzuraţi.
Mersul la acea femeie păgână, necredincioasă, a fost picătura care a umplut paharul nelegiuirilor lui Saul. El şi-a săpat singur groapa destinului, ascultând de glasul înşelător care l-a aruncat pur şi simplu în groapă înainte de vreme. Păcat de fiul său, Ionathan şi de ceilalţi fii şi ostaşi. Este o mare lecţie de învăţat de aici “Ai grijă cu cine te însoţeşti, ca să nu ai partea lui.” Oare nu a ştiut Ionathan, despre nelegiuirile tatălui său? A ştiut. Şi totuşi nu s-a îndepărtat de el, chiar dacă nu a fost de acord cu tatăl său. Asta înseamnă că nu este suficient a nu fi de acord cu cineva rău, ci şi a nu fi lângă un astfel de om, căci un astfel de om îţi poate aduce nenorocirea. Locul lui Ionathan era lânga noul rege desemnat, David, dacă dorea locul al doilea în regat. Când nu suntem la locul potrivit, cu oamenii potriviţi, ne aşteaptă mari încercări, uneori fatale, căci lumea neascultătoare de Dumnezeu te trage în jos şi devii victimă colaterală. Regele Saul n-a fost la locul potrivit şi cu omul potrivit. Ionathan n-a fost la locul potrivit şi cu omul potrivit. Iată o lecţie demnă pentru o adâncă cugetare.
Să stăm de veghe cum se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Aceasta este rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele Fiului său mă rog, Amin!
Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!
Dumnezeu să aibă milă de noi. Amin!
