Har şi pace tuturor de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, Fiul Său! Slăvit şi onorat să fie Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc şi Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, în veci de veci! Amin!
Textul din Luca 16:19-31 face parte din cele patru texte majore considerate de către unii a fi de origine străină în Evanghelii: Marcu 16:9-20, Luca 16:19-31, Ioan 7:53-11, Ioan 21:1-25.
Pentru a vedea dacă Luca 16:19-31 este autentic sau nu, să punem alături două texte biblice:
"Mulţimea celor ce dorm în ţărâna
pământului se va scula: unii pentru viaţă veşnică, şi alţii pentru ocară
şi ruşine veşnică." Daniel 12:2. YLT
"A venit timpul când săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam." Luca 16:22
Interesant… Conform îngerului, toţi merg în tărână, dar acesta merge în sânul lui Avraam. Şi se poate întreba: Dar cei care au murit înainte de Avraam, unde au mers? Şi apoi, ar fi contrazis Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, pe un înger al lui Dumnezeu?
Aşadar, cât de credibil poate fi acest pasaj?
Cel mai vechi fragment de manuscris care conţine Luca 16 este mss P75, având şi alte tendinţe eretice, dar încă se mai discută dacă manuscrisul este din secolul II sau secolul III. Manuscrisul este pro-gnostic, deoarece exclude agonia lui Christos în grădina Ghetsimani (Luca 22: 43-44). Deci nu ne putem baza pe el în totalitate. Vechimea nu este întotdeauna o garanţie a fidelităţii textuale.
Un mare semn de întrebare este de ce acest fragment din Luca 16:19-31 nu este citat sub nici o formă de către cei mai importanţi autori ai secolului II, doar de cei cu tendinţe eterice, gnostice (Marcion) sau pro-gnostice encratite (Tatian, Clement).
Iată de ce, în ceea ce privește evaluarea și explicația acestui pasaj, în creștinism au apărut trei tradiţii: fie ca o întâmplare reală, fie ca o povestire cu tâlc (pildă), fie că povestea nu a fost spusă de Domnul nostru Isus.
Cum văd cercetătorii acest lucru: „Unii spun că povestea este în întregime atribuită Domnului Isus (Bauckham 1991, 45; Marshall, 634; Blomberg, 203-5; Jeremias 1972, 186; Fitzmyer 1985, 1127; Hock, Vol. 4, 266-) 7) în timp ce alții o văd ca o poveste pre-creștină atribuită lui Isus (Bultmann 1963, 203), o inserție apocrifă ulterioară (întreaga poveste, Cairus şi alţii 2006, 35-45) sau o editare proprie a evanghelistului Luca (Drury, 159-60).
Unii erau nedumeriţi încă din antichitate, chiar dacă o preferau ca argument forte în doctrina lor, de exemplu Origene, de ce povestea apare brusc în locația sa actuală (Reiling și Swellengrebel, 569-70). Eruditul Aecio Cairus şi alţii susțin excluderea pasajului 16:19-31 din versiunea originală a Evangheliei, pentru o tranziție lină de la 16:18 la 17:1 (Cairus, 43). El vede versetele 19-31 ca întrerupea fluxului naraţiei, „pentru aceeași condamnare a doctrinei fariseului introdusă în 16:15-17” (Marshall, 632).
Referințe: Daniel Berchie, Samson Dakio, Luca 16: 19-31: The Intermediate State of the Soul
Mulţi cred că Dumnezeu îi chinuie etern pe oamenii păcătoşi în iadul cu foc, datorită acestui pasaj. Dar ce se întâmplă în cazul în care acest pasaj este un text străin ataşat ulterior Evangheliei după Luca şi mesajul din acest pasaj nu este adevărat?
Evident, este foarte grav, deoarece orice neadevăr, pus pe seama lui Dumnezeu este o hulă, o denigrare a Sa, a se vedea Geneza 3:1-5 şi Iov 42:8.
Există motive serioase de îndoială, cu privire la autenticitatea acestui text. Oare mesajul exprimat în acest pasaj nu va face din Dumnezeu un zeu ca acei zei păgâni ai infernurilor, un sadic, un monstru? Citiţi cartea "Istoria infernurilor" aparută la Editura Humanitas.
Iată mai jos câteva motive serioase şi expresive pentru care nu există un chin etern şi Luca 16:19-31 este un text străin, ataşat ulterior Evangheliei după Luca, pentru a se sustine dogma păgână a nemuririi sufeltelor şi pe de alta parte, a chinuirii celor răi:
1. Autorul acestui text nu a fost Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, deoarece el a spus că la trâmbiţa învierii morţii vor auzi glasul lui din morminte şi nu din sânul lui Avraam: Ioan 5:28,29, nici din iadul cu foc. Pe care variantă o alegem? Ambele nu pot fi adevărate.
2. Morţii (inclusiv Avraam) conform Bibliei dorm, iar conform textului adăugat din Luca 16:19-31 sunt vii.
Pe care variantă o alegem? Ambele nu pot fi adevărate.
Iată şi o listă cu versete biblice ce confirmă starea omului în somnul de moarte:
"... multitudinea (nota: cei buni si cei rai) celor ce dorm în tărâna pământului..." Daniel 12:2 Young's Literal "…iar unii au adormit…" 1Corinteni 15:6
"…cei care au adormit în Christos" 1Corinteni 15:18
"…pârga celor adormiţi…" 1Corinteni 15:20
"…nu toţi vom adormi…" 1Corinteni 15:51
"…cei ce au adormit…" 1Tesaloniceni 4:13
"…Ştefan …a adormit." Fapte 7:59,60
"…a adormit …" Fapte 13:36
"…de când au adormit părinţii noştrii…" 2Petru 3:4
3. Vi se pare drept ca pentru păcatele făcute într-o viaţă de om, de 70-80 de ani să fii pedepsit veşnic? Legea lui Dumnezeu reflectă caracterul său drept, iar aceasta spunea ca toate pedepsele să fie drepte (Deuteronom 19:21). În Legea lui Moise nu era nici o pedeapsă în care să se ceară mai mult decât era necesar, dar nici mai puţin. Se cerea exact echivalentul pagubei.
4. Ideea chinuirii eterne a păcătoşilor în foc, ca pedeapsă pentru păcatele lor, diminuează iubirea lui Dumnezeu, căci cum putem spune că Dumnezeu este iubire, când mânia şi supărarea lui nu poate fi niciodată domolită, ci îi chinuieşte etern pe cei păcătoşi? Ai putea fi fericit pe deplin ştiind ca poate un membru din familia, rudele tale sau prietenii tai este chinuit veşnic in foc? Ai putea iubi o astfel de fiinţă atât de crudă?
Cum este o astfel de afirmaţie despre caracterul lui Dumnezeu compatibilă cu doctrina iadului? (2Samuel 24:14; Psalmii 30:5; 103:9; Isaia 57:16; Ieremia 3:5; Mica 7:18).
5. Nemurirea este promisă doar pentru cei drepţi! Mulţi creştini imaturi din punct de vedere spiritual, cred în suferinţa veşnică a celor păcătoşi, deoarece nu au reuşit să înţeleagă faptul că viaţa veşnică este rezultatul unei uniri în sens spiritual cu Dumnezeu ("Dumnezeu sa fie TOTUL IN TOTI" 1Corinteni 15:28), astfel cei răi, care nu s-au unit spiritual cu Dumnezeu, pierd favoarea vieţii veşnice promise de El (Ioan 3:16; Fapte 17:25; 1Corinteni 15:52-54; 2Tesaloniceni 1:9).
6. Dumnezeu a promis că va pune capăt păcatului şi suferinţei! Un alt motiv pentru care nu este posibil chinul veşnic, este că acesta ar perpetua şi imortaliza păcatul, suferinţa şi durerea. Toţi oamenii astfel pedepsiţi l-ar blestema zilnic, clipă de clipă, pe Dumnezeu, pe Christos, pe sfinţii îngeri şi pe sfinţii. Mulţi fac asta acum când nu sunt chinuiţi şi o duc bine, gândiţi-vă ce potop de înjurături şi blesteme ar scoate în timp ce ar fi chinuiţi! Asta ar contrazice Cuvântul lui Dumnezeu care declară că acestea vor dispărea şi că Dumnezeu face toate lucrurile noi (Apocalipsa 21:4,5). Ori dacă iadul descris de Dante există etern, înseamnă că Dumnezeu ori nu vrea ori nu poate elimina păcatul şi suferinţa. Dar dacă Dumnezeu poate, de ce ar lăsa ca să fie insultat, blestemat şi hulit, pe veci, de catre oamenii răi dintr-un astfel de iad?
7. Misiunea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos ca Domn şi Rege, este să nimicească toate persoanele rele şi nelegiuite, fie spirituale sau fizice, cât şi toate lucrurile rele, şi apoi cu mandatul încheiat, să preda domnia în mâna Tatălui, ca El să fie totul în toţi. Dacă iadul suferinţelor există veşnic atunci însemnă că Domnul Isus nu a nimicit orice domnie, stăpânire, putere contrară lui Dumnezeu (1Corinteni 15:26).
8. Dumnezeu doreşte să fie totul în toţi! La sfârşit, caracterul lui Dumnezeu va fi totul în toţi (1Corinteni 15:28), acesta este scopul final, ca în toate făpturile să locuiască Dumnezeu în mod plenar prin calităţile sale, ca toate creaturile să aibă calităţile lui Dumnezeu, dar acest lucru ca în toţi să fie Dumnezeu nu e posibil dacă cei răi mai există pe undeva.
9. Plata păcatului nu este chinul veşnic! Conform Bibliei plata păcatului este moartea, atât (Romani 6:23). Fiul lui Dumnezeu, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus a plătit această plată prin moartea Sa (Evrei 7:27; 1Timotei 2:5,6). Dacă plata păcatului ar fi fost „chinul etern” atunci Domnul Isus ar fi trebuit să se chinuiască etern ca să ne răscumpere, dând “chin etern pentru chin etern”, ca sa aducă balanţa justiţiei divine pe poziţia de egalitate. Dar Biblia este clară: „Şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea”, nu chin veşnic (Iacov 1:15). Astfel, alegerea este între viaţă veşnică şi moarte veşnică, nu între viaţă veşnică şi chin veşnic! Dumnezeu să fie slăvit pentru toate judecăţile sale drepte şi adevărate! Amin.
Aşadar, dacă nu examinăm cu atenţie autenticitatea pasajului din Luca 16:19-31, vom fi înşelaţi.
Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său şi să ne dea o minte ageră şi înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu