Har, pace şi binecuvântare de la Dumnezeu, Tatăl nostru din ceruri şi de la Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru! Slăvit şi onorat să fie Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc şi Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, în veci de veci! Amin!
Traducerea baptistă-independentă din Cluj-Napoca - numită “Biblia Fidela”, redă cuvântul grec ᾅδης (hadēs), prin “iad”, în loc de “locuinţa morţilor” extinzând acest cuvânt şi acolo unde este gheena în textul grec - care nu este un cuvânt de origine greacă.
Iată un astfel de exemplu din textul grec tradus de ei:
Apocalipsa 20:13 Și marea a dat pe morții care erau în ea; și moartea și iadul (în greacă “hadesul”) au dat pe morții care erau în ele; și au fost judecați, fiecare conform cu faptele lor.
14 Și moartea și iadul (în greacă “hadesul”) au fost aruncate în lacul de foc (limnen tou piros). Aceasta este moartea a doua.
Însă au ei dreptate, în acest mod de a opera în textul biblic?
Traducătorul NT, Viorel Raţiu, baptist, le-a adresat următoarele
întrebări:
- De ce aţi tradus “gheena” cu iad,
dacă în greacă apare “gheena” preluat direct din ebraică şi care nu are nici o
legatură cu “iad”, care provine din “ades” (ᾅδης - citit hades) şi care este
echivalent cu “şheol” din ebraică, având sensul de “locuinţa morţilor” atat în
N.T. cât şi V.T.. De fapt în Septuaginta, în greacă, apare “ades” în loc de “şheol”.
Mai târziu scriitorii creştini au inventat cuvântul “iad” din a(i)des şi i-au dat sensul opus al paradisului (raiului), adică locul unde vor merge cei condamnaţi după judecata de apoi. Vezi Matei 5:26,30; 10:28; 23:15; Luca 12:5; Marcu 9:43, 45; Iacob 3:6; Apocalipsa 6:8 etc.
- De ce aţi tradus “eis ten geennan tou piros” cu “focul iadului”, pe când corect ar fi “gheena focului” sau “gheena cu foc”? Nici în această expresie nu apare “ades”.
Aşadar versiunea Biblia Fidelă nu este deloc fidelă atunci când repoziţionează sensul cuvântului hades, făcându-l ca din locuinţa morţilor să devină doar un “iad”. Prin iad mulţi înţeleg un loc de chin veşnic pentru cei răi, dar în contextul biblic, cuvântul hades nu acest sens îl are.
Ce înţelegeau grecii păgâni prin cuvântul ᾅδης - citit “hades”?
Hades era un zeu din mitologia greacă, care domnea peste locul sufletelor morților din subteran, numit tot hades, după numele acestui zeu închipuit. Intrarea în acest loc, era printr-o peşteră, care era traversată de un râu. Înainte de a intra în acel loc, toate sufletele morților trebuiau să plătească plutașului o monedă pentru ai duce peste râul de foc și lavă numit Styx. Hadesul subteran era păzit de un câine cu trei capete pe nume Cerber. El nu lăsa sufletele morților să evadeze. Hades avea trei nivele:
- Primul nivel, era locul unde aşteptau sufletele morţilor până la separarea celor buni de cei răi (triere)
- Al doilea nivel era un câmp al plăcerii (Câmpiile Elizee) unde sufletele oamenilor buni se desfătau
- Al treilea nivel era locul de pedeapsă, numit Tartarul, un loc urât, cu lavă, în care se chinuiau sufletele oamenilor răi
Aşadar nici măcar grecii păgâni, nu înţelegeau că hadesul per ansambul lui însemna un loc de chin, ci doar unul din nivelele lui avea această destinaţie, tartarul.
Multe popoare aveau concepţii similare cu ale grecilor (a se vedea "Istoria infernurilor" de Georges Minois aparută la editura Humanitas).
Dumnezeu interzise toţi zeii păgâni şi toate credinţele şi practicile ce erau legate de aceste zeităţi:
Levitic 18:3. Să nu faceţi ce se face în ţara Egiptului unde aţi locuit şi să nu faceţi ce se face în ţara Canaanului unde vă duc Eu: să nu vă luaţi după obiceiurile lor.
Ezechiel 20:18. Atunci am zis fiilor lor în pustiu: "Nu vă luaţi după rânduielile părinţilor voştri, nu ţineţi obiceiurile lor şi nu vă spurcaţi cu idolii lor!
Din păcate, ulterior, nişte idei din această concepţie idolatră păgână s-au suprapus peste concepţia ebraică şi mai apoi prin această filieră peste cea creştină. În epoca elenistică (când evreii au fost sub stăpânirea grecilor) traducătorii au redat cuvântul şheol prin cuvântul hades.
Ce credeau evreii despre “şheol”?
Concepţia ebraică originală, biblică, plasa toţi morţii la un loc, în ţărâna pământului, numit în ebraică “şheol” şi era văzut ca un loc temporal al celor morţi, sufletele decedate dormind somnul morţii în acest mormânt comun al omenirii, până la înviere (Daniel 12:2, Ioan 5:28,29).
Domnul Isus a spus că la trâmbiţa învierii morţii vor auzi glasul lui din morminte şi nu din alte locuri infernale sau paradiziace: Ioan 5:28,29.
Morţii (inclusiv Avraam) conform Bibliei dorm în moarte:
"... multitudinea (nota: cei buni şi cei răi) celor ce dorm în tărâna pământului..." Daniel 12:2 Young
's Literal Version
"…iar unii au adormit…" 1Corinteni 15:6
"…cei care au adormit în Hristos" 1Corinteni 15:18
"…pârga celor adormiţi…" 1Corinteni 15:20
"…nu toţi vom adormi…" 1Corinteni 15:51
"…cei ce au adormit…" 1Tesaloniceni 4:13
"…Ştefan …a adormit." Fapte 7:59,60
"…a adormit …" Fapte 13:36
"…de când au adormit părinţii noştrii…" 2Petru 3:4
Concluzie
Dacă idea păgână de “iad” - ce provinde din păgânism de la credinţele idolatre - nu se regăseşte în Biblie, excepţie făcând doar apocrifa Bogatul nemilostiv şi săracul Lazar, care oricum nu este un text spus de Domnul şi Mântuitorul Isus, atunci nu are rost să reintroducem un astfel de cuvânt, cu o astfel de încărcătură mitologică păgână. Traducerile moderne trebuie să fie în lumina adevărului biblic şi nu în întunericul spiritual moştenit din ţinutul antic păgân.
Cuvântul iad produce confuzie
"Fraţilor, iadul încă nu s-a deschis" spunea pastorul baptist Beni Fărăgău, din Biserica Baptistă, Cluj-Napoca, într-o expunere rostită la Radio Vocea Evangheliei. Mai sunt şi alţi predicatori evanghelici, printre care cel mai cunoscut este Zaharia Bica, alături de cei peste 20 de predicatori evanghelici (2007), care susţin varianta de mai sus despre “iad”: că “iadul” încă nu s-a deschis. Dar ce să înţeleagă din această notă enoriaşul baptist sau un alt evanghelic, având în vedere că ei sunt învăţaţi că cei răi după ce mor merg imediat în iad şi se chinuie acolo până în veci?
Cartea Apocalipsa susţine că cei ce nu sunt găsiţi în Cartea Vieţii vor fi aruncaţi în foc abia după învierea şi judecata lor (Apocalipsa 20:11-15). Atunci ce rost are să arunci un iad cu foc într-un alt iad cu foc? Altfel spus, de ce să arunci iadul în iad?
Conform Bibliei plata păcatului este moartea (Romani 6:23), şi nu chinul. Biblia este clară: „Si păcatul, odată făptuit, aduce moartea” şi nu chinul (Iacov 1:15). Văpaia focului teribil din Apocalipsa 20:11-15 are rolul de a mistui pentru totdeauna şi nu acela de a chinui etern pe cei care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi au trăit cum au dorit ei, în păcate neiertate. Aceasta este moartea a doua, extincţia totală: atât a trupului, cât şi a sufletului.
În “Apologia întâia a lui Iustin Martirul” sec. II (între anii 130-160) Iustin citează versetul din Matei 10:28 în felul următor:
"Nu vă temeţi de cei care vă ucid şi după aceea nu mai pot face nimic, ci de El să vă temeţi care după moarte are putere să arunce atât sufletul cât şi trupul în gheena” Matei 10:28
La distanţă de el în timp, dar şi ca spaţiu apare Clement din Alexandria (155-215). Citatul din Matei 10:28 în 2 Clement „nu vă temeți de cei care vă omoară și nu vă pot face nimic mai mult; dar temeți-vă de Cel care, după ce ați murit, are putere atât asupra sufletului, cât și asupra trupului, pentru a-i arunca în focul gheenei."
A se compara cu pasajul similar din Evanghelia după Luca:
“Vă spun vouă, prietenii mei: Să nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi: temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheenă. Da, vă spun, de el să vă temeţi.” Luca 12: 4,5
Dacă aveti întrebari importante cu privire la acest subiect, vă invit să studiaţi articolele biblice de pe blogul care se ocupă de acest caz:
Murim Sau Nu Murim? Ce Spun Dumnezeu Si Satan In Cea Mai Veche Controversa?
http://sufletulestemuritor.blogspot.com/
Să stăm de veghe cum se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Să nu ne lăsăm furaţi de nici o ideologie străină. de Biblia veche. Aceasta este rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele Fiului său mă rog, Amin!
Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!
Dumnezeu să aibă milă de noi. Amin!
