Întrebare despre Convenția Teocratică din 2026 (MIREform)

 Întrebare despre Convenția Teocratică din 2026 (MIREform)

Când și unde va avea loc? În ce limbă?

Bună ziua,

Dacă Iehova, Tatăl nostru, va dori, va avea loc în luna august a acestui an, în ultima sâmbătă și duminică a lunii, la Cluj-Napoca. Voi anunța și locația. Dacă Dumnezeu nu vrea, nu se va ține.

Oricine dorește să se înscrie trebuie să returneze următorul formular completat. Nu vom asigura cazare sau mâncare.

Limbi: Română, Maghiară

Formular de înscriere pentru Convenția Teocratică din august

Credeți, pe baza textului din Matei 4:4, că omul trebuie să trăiască nu numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu?

Da.

Nu.

Credeți în Iehova Dumnezeu ca Tatăl nostru ceresc Atotputernic, Creator și Domn Suveran al cerului și al pământului, conform Exodului 20 și Ioan 17:1-3?

Da.

Nu.

Crezi că Isus este calea, adevărul și viața Tatălui, nu un Conducător uman sau un Corp de Guvernare, conform textului din Ioan 14:6?

Da.

Nu.


Reguli


Bunătatea și curtoazia sunt obligatorii în timpul convenției.

Cu toții vrem să creăm un mediu incluziv. Cu toții merităm respect. Discuțiile pozitive sunt naturale, iar curtoazia este esențială. Oricine nu se va comporta corespunzător nu va avea voie să participe. Trebuie să se răspundă la toate cele trei întrebări incluzive și la reguli.




Cu respect,
Ionica Takacs
MIREform

ianostakacs@gmail.com

Vă rugăm să distribuiți.

Ce se întâmplă cu sufletul după moarte (Horia-Roman Patapievici )

Reflecțiile unui filozof

Horia-Roman Patapievici despre suflet

https://www.facebook.com/reel/249541541477418

Știa Dumnezeu că Lucifer, Adam și Eva vor cădea în păcat?

 Ezechiel 28:14 Erai un heruvim ocrotitor cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. 14 Tu erai heruvimul pus ca sa ocrotesti; te asezasem pe muntele cel sfant al lui Dumnezeu, si umblai prin mijlocul pietrelor celor de foc.

15 Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine. 15 Fost-ai fara prihana in caile tale din ziua facerii tale si pana s-a incuibat in tine nelegiuirea. (Biblia lui Cornilescu în paralel cu Biblia ortodocșilor)

Întrebarea nr 1: Tu (cititorule) ai fi pus pe cineva în funcția de ocrotitor, dacă știai că va cădea?

Întrebarea nr 2: De ce ar fi pus Dumnezeu pe Lucifer în această poziție, dacă știa că va cădea?

Poziția mea este bazată pe textul biblic care ne arată că Dumnezeu a făcut toate ”foarte bine”, deci erau PERFECTE.

Geneza 1:31 BC + BO Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea. 31 Si a privit Dumnezeu toate cate a facut si iata erau bune foarte. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a sasea.

Iată DE CE l-a pus Dumnezeu pe Lucifer în poziția de ”ocrotitor”, pentru că era ”foarte bun”, adică ”PERFECT”. Acum, dacă ai pus pe cineva ”foarte bun” (perfect) în slujba de ”ocrotitor”, cum ai putea ști CU SIGURANȚĂ că se va răscula, sau măcar l-ai putea bănui de intenții rele?

Dacă Dumnezeu știa că Lucifer, Adam și Eva vor cădea în păcat, atunci nu mai era un Dumnezeu al dragostei care crede totul și speră totul, ci era un zeu păgân, pasiv, crud și nemilos, care joacă un teatru sfânt cu creaturile sale (vorba lui Dante, joacă ”o comedie divină”) care cu toate că știa, și era omniscient, omniprezent și omnipotent, a stat cu mâinile în sân și n-a făcut nimic să-i oprească și pe urmă i-a și chinuit etern în foc.

Mie nu-mi pace un astfel de zeu păgân (numit Treime) și nu mă voi închina niciodată lui.

Dumnezeul meu sfânt și drag este YEHOWAH, DUMNEZEU TATĂL, singurul Dumnezeu adevărat, care nu are nimic comun cu zeul păgân numit Treime și băgat în creștinătate pe ușa din dos. Dumnezeul meu iubit și scump este cel din 1Corinteni capitolul 13, care crede totul, speră totul și rabdă totul. Până se va împlini în mod deplin planul său veșnic: CA EL SĂ FIE TOTUL ÎN TOȚI (CEI CE VOR).

Corect sau greșit?

 CORECT SAU GREȘIT?

Nu trebuie să ne rugăm sfinților care au murit, deoarece morții (inclusiv sfinții) nu văd, nu aud și nu pot face nimic, conform Bibliei.
Morţii nu stiu nimic, nu sunt conştienţi, ei nu simt nimic şi nici nu le pot face rău sau bine celor vii. În Eclesiastul 9:5 se spune: „Cei vii știu că vor muri, dar cei morţi nu știu de nimic . . .”
Citește mai departe starea celor morți în versiunile paralele Cornilescu și Ortodoxă:
Eclesiastul 9
1 Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri şi am văzut că cei neprihăniţi şi înţelepţi, şi faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu, atât dragostea, cât şi ura. Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor. 1 Cu adevarat toate acestea le-am pus la inima si inima mea le-a vazut: ca cei drepti si cei intelepti impreuna cu toate faptele lor sunt in mina lui Dumnezeu. Nici macar iubirea, nici ura nu o cunoaste omul; ci totul este desertaciune inaintea oamenilor,
2 Tuturor li se întâmplă toate deopotrivă: aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel rău, cel bun şi curat ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă ca şi cel ce n-aduce jertfă; cel bun ca şi cel păcătos, cel ce jură ca şi cel ce se teme să jure! 2 Caci toti au aceeasi soarta: cel drept ca si cel pacatos, cel bun ca si cel rau, cel curat ea si cel necurat, cel ce aduce jertfa ca si cel ce nu aduce, cel bun ca si cel rau, cel ce jura ca si cel ce cinsteste juramantul.
3 Iată cel mai mare rău în tot ce se face sub soare: anume că aceeaşi soartă au toţi. De aceea şi este plină inima oamenilor de răutate şi de aceea este atâta nebunie în inima lor tot timpul cât trăiesc. Şi după aceea? Se duc la cei morţi. 3 Este un mare rau in tot ceea ce se face sub soare, caci toti au aceeasi soarta si pe langa aceasta inima oamenilor este plina de rautate si nebunia in inima lor dainuieste toata viata lor si se duc in acelasi loc cu cei morti;
4 Căci cine este scutit? Oricine trăieşte tot mai trage nădejde; căci un câine viu face mai mult decât un leu mort. 4 Oare cine va ramane in viata? Pentru toti cei vii este o nadejde, caci un caine viu este mai de pret decat un caine mort.
5 Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită. 5 Cei vii stiu ca vor muri, dar cei morti nu stiu nimic si parte de rasplata nu mai au, caci numele lor a fost uitat.
6 Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor demult au şi pierit, şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. 6 Si dragostea lor, ura lor si pizma lor a pierit de mult si nu se vor mai bucura niciodata de ceea ce se face sub soare.
Evrei 11:
32 Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de proroci! 32 Si ce voi mai zice? Caci timpul nu-mi va ajunge, ca sa vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel si de prooroci,
33 Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor, 33 Care prin credinta, au biruit imparatii, au facut dreptate, au dobandit fagaduintele, au astupat gurile leilor,
34 au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe. 34 Au stins puterea focului, au scapat de ascutisul sabiei, s-au imputernicit, din slabi ce erau s-au facut tari in razboi, au intors taberele vrajmasilor pe fuga;
35 Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea, şi au fost chinuiţi. 35 Unele femei si-au luat pe mortii lor inviati. Iar altii au fost chinuiti, neprimind izbavirea, ca sa dobandeasca mai buna inviere;
36 Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare; 36 Altii au suferit batjocura si bici, ba chiar lanturi si inchisoare;
37 au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferăstrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi - 37 Au fost ucisi cu pietre, au fost pusi la cazne, au fost taiati cu fierastraul, au murit ucisi cu sabia, au pribegit in piei de oaie si in piei de capra, lipsiti, stramtorati, rau primiti.
38 ei, de care lumea nu era vrednică - au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului. 38 Ei, de care lumea nu era vrednica, au ratacit in pustii, si in munti, si in pesteri, si in crapaturile pamantului.
39 Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit; 39 Si toti acestia, marturisiti fiind prin credinta, n-au primit fagaduinta ,
40 pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi. 40 Pentru ca Dumnezeu randuise pentru noi ceva mai bun, ca ei sa nu ia fara noi desavarsirea.
Daniel 12
1 În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte. 1 Si in vremea aceea se va scula Mihail, marele voievod care ocroteste pe fiii poporului tau, si va fi vreme de stramtorare cum n-a mai fost de cand sunt popoarele si pana in vremea de acum. Dar in vremea aceea, poporul tau va fi mantuit si anume oricine va fi gasit scris in carte.
2 Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică. 2 Si multi dintre cei care dorm in tarana pamantului se vor scula, unii la viata vesnica, iar altii spre ocara si rusine vesnica.
3 Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci. 3 Si cei intelepti vor lumina ca stralucirea cerului si cei care vor fi indrumat pe multi pe calea dreptatii vor fi ca stelele in vecii vecilor.
Ioan 5
28 Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui 28 Nu va mirati de aceasta; caci vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui,
29 şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată. 29 Si vor iesi, cei ce au facut cele bune spre invierea vietii si cei ce au facut cele rele spre invierea osandirii.

Trup, duh şi suflet

 Diferenţa dintre duh şi suflet
Duh și Suflet (diferențe)
Este corect să spunem că omul are trup, suflet și duh? Care este diferența dintre duh și suflet? Este corect să vorbim despre moartea și învierea sufletului?
Duhul în ebraică: ruach, în greacă: pneuma, în latină spiritus, este „ceva” interior. Dar ce? Sufletul în ebraică: nefesh, în greacă: psükhé, în latină: anima. Este tot "ceva" din interior. Dar ce?
Duhul omului și sufletul lui sunt două părți interioare ale ființei noastre, dar care sunt caracteristicile lor? Cum ar trebui și cum putem face diferența între cele două?
Biblia distinge clar și distinct între suflet și duh, nu numai în scrierea celor două cuvinte, ci și în sensul lor (deci nu sunt sinonime). Consider că este corect și important ca aceste cuvinte trebuie lăsate în textul Bibliei, aşa cum sunt şi nu este bine ca ele să fie redate preferenţial, după gustul unui traducător. Dacă citiți cu atenție Biblia, veți vedea că sufletul are proprietăți precum: mănâncă, bea, încântă, laudă pe cineva, motiv pentru care iubitul nostru Domn Isus nu a negat viziunea evreiască asupra sufletului, de fapt, el se exprimă ca evreii în VT. Iar fericitul nostru apostol Pavel numește trupul (în greacă "soma") „soma psuhikon”, adică „trup sufletesc”, neabătându-se de la credința strămoșilor săi, care gândeau la fel. Sufletul este lumea noastră senzorială. Fără simțuri, corpul este mort. Tocmai de aceea, conform Bibliei, sufletul este muritor.
Să comparăm două versete din Biblie - ambele spun că sufletul mănâncă.
Leviticul 7:18 Dacă un suflet (ebraică: nefesh) mănâncă din carnea jertfei sale de mulţumire a treia zi, nu va fi bun; oricine l-a sacrificat, nu va fi socotit în favoarea lui, de fapt va fi abominabil; iar dacă un suflet (ebraică: nefesh) mănâncă din ea, poartă povara fărădelegii sale.
Luca 12:19 „Și [acesta] spun sufletului meu (greacă: psyche): Sufletul meu (greacă: psyche), ai multe bunuri strânse pentru mulți ani; fă-te confortabil, mănâncă, bea, distrează-te!”
De asemenea, sufletul poate vorbi: Luca 1:46 „Atunci Maria a zis: „Sufletul Meu preamărește pe Domnul”.
Am văzut ce poate face sufletul. Dar ce poate face duhul? Vom vedea ce poate face duhul și astfel vom experimenta că duhul uman este mintea umană. Deci simțim lumea cu simțurile noastre și înțelegem lumea cu duhul nostru, adică lucrurile din jurul nostru. După cum vom vedea, duhul are caracteristici precum: gândește, caută, plănuiește, se bucură.
Iov 20:3 ..., dar duhul meu priceput (ebraică: ruah) va răspunde pentru mine.
Psalms 77:6 (77:7) Îmi aduc aminte de cântările mele noaptea; Gândesc în inima mea și duhul meu caută (ebraică: ruach):
Luca 1:47 Și duhul meu (greacă: pneuma) se bucură de Dumnezeu, care mă păzește.
Ioan 11:33 Isus, deci, când a văzut mormântul și pe iudeii care veneau cu el, a fost tulburat în duh (greacă: pneuma) și foarte zguduit.
Isaia 11:2. În care stă duhul (ebraică: ruach) lui Iehova: duhul înțelepciunii și al înțelegerii (ruach), duhul sfatului și al puterii (ruach), duhul (ruach) cunoașterii și al fricii de Iehova.”
Există un acord complet între VT și NT în acest domeniu de exprimare.
Deci duhul este ceva „intern” care vine de la Dumnezeu, deoarece este:
1. înțelepciune și înțelegere
2. consiliu și putere
3. cunoașterea lui Dumnezeu și frica de Dumnezeu
Limbajul uman a fost inventat și editat de Dumnezeu. Deci nu eu, nici oamenii din vechime nu l-au „inventat” sau „editat”, ci Dumnezeu ​​și El a declarat ceea ce trebuia declarat. În cele din urmă, cel care respinge sensul corect și folosirea legitimă a cuvântului suflet şi duh în toate domeniile arătate în Biblie, confundând cele două concepte diferite de duh și suflet cu alte cuvinte, respinge de fapt pe Dumnezeu. Înlocuirea cuvintelor autentice din Biblie cu alte cuvinte este iraţională, indiferent care este cauza pentru care se face "cruciadă" împotriva lor.
Deci, unde este plasat sufletul şi duhul în constituția omului?
Conform Bibliei, aceasta este formula corectă
Geneza 2:7 (materia) + Eclesiastul 12:7 (duhul) = 1Corinteni 15:40 (sufletul)
Geneza 2:7 Iehova Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.
Eclesiastul 12:7 7 Şi ţărâna va deveni pământ, cum era înainte; iar duhul se va întoarce la Dumnezeu, care l-a dat.
1 Corinteni 15:40 Și sunt trupuri duhovniceşti (soma pneumatikon) și trupuri sufleteşti (soma psuchikon); dar slava celor cereşti este diferită de cea a celor pământeşti.

Luca 23:43 între mitul eretic din traduceri şi realitatea textului

Ce a cerut tâlharul pocăit (fostul tâlhar) de pe cruce, lui Iisus?

 

Luca 23:42 BDC Şi a zis lui Isus: "Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!"    

Luca 23:42 BOR Si zicea lui Iisus: Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni in imparatia Ta.

 

Ce răspuns a primit de la Iisus?

 

Luca 23:43 în BDC , BOR şi textul grec

- Isus a răspuns: "Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai."   

- Si Iisus i-a zis: Adevarat graiesc tie, astazi vei fi cu Mine in rai.

- Kai eipen auto Amen soi lego semeron met' emou ese en to Paradeiso

Notă: Textul grecesc este ortografiat târziu de editori; în manuscrisele greceşti vechi ale NT nu apar nici spaţii între cuvinte, şi nici semne de punctuaţie.

 

Cum interpretăm cererea tâlharului pocăit?

 

Acest om care s-a pocăit în ceasul morţii sale, s-a referit clar la perioada venirii lui Mesia în Împărăţia sa.

Tâlharul - fiind evreu - știa mai bine decât mulţi dintre cei care citesc Biblia (sau chiar traduc Biblia) cu ochii legaţi de diferite tradiţii de interpretare - ca venirea lui Hristos era în viitor și nu în acea zi când murea împreună cu Isus. Deci nu i-a cerut un lucru imposibil. De aceea, Isus nu îl asigură în momentul discuției ca va fi cu El în rai, din clipa morţii, ci în viitor, la venirea Sa... Dovada ca Isus nu a fost în rai în clipa morţii Sale, o avem după învierea Sa, când îi adresează unei femei credinciose următoarele cuvinte:

 

Ioan 20:17 BDC "Nu mă ţine", i-a zis Isus, "căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru."    

Ioan 20:17 BOR Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, caci inca nu M-am suit la Tatal Meu. Mergi la fratii Mei si le spune: Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru si la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru.

 

Cum împăcăm textele contradictorii din BDC şi BOR? Cum ne poate ajuta textul grec?

 

Dacă Domnul nostru încă nu a ajuns la Tatăl în acel timp, cum ar trebui plasată virgula în mod corect (cert)? Este clar că semnele de punctuație nu au scopul de a schimba sensul unei afirmații.

Cu siguranţă, punctuaţia din acest text poate fi aranjată altfel, după context (a se vedea cererea fostului tâlhar) şi astfel, sensul răspunsului primit trebuie legat de întrebare, nu de năzbâtâile teologice din era gnostică (sec I-V) sau evul mediu şi întunecat, în care din păcate se mai zbate majoritatea Creştinătăţii.

Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu putea fi în rai (paradis) cu fostul tâlhar, înainte de la învierea Lui, ci doar la venirea Sa în Împărăţie. De fapt asta a cerut şi fostul tâlhar, compară Luca 23:43 şi Ioan 20:17 în orice Biblie doreşti.

O dovadă în plus este că, după spusele Lui, El a fost în timpul celor trei zile de înainte de învierea Lui în inima pământului şi nu în rai (Matei 12:40) şi aici a fost chiar şi sufletul Lui, nu numai trupul (Faptele Apostolilor 2:31).

În plus, tâlharul pocăit, care se afla pe o cruce alături de Isus, nu putea merge în raiul (paradisul) din cer, deoarece nu moartea era uşa spre raiul Împărăţiei, ci învierea:

Fapte 24:15 BDC şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.  

Fapte 24:15 BOR Avand nadejde in Dumnezeu, pe care si acestia insisi o asteapta, ca va sa fie invierea mortilor: si a dreptilor si a nedreptilor.

 

Concluzia

 

Fostul tâlhar îi cere lui Isus ca în viitor, la venirea Sa în Împărăţie, să-şi aducă aminte de el, deci el se gândea la timpul de după învierea morţilor, nu la seara aceea.

Prin urmare, dacă conform declaraţiilor Sale clare din Matei 12:40 şi Ioan 20:17, Iisus între moarte și înviere, nu a fost în rai, înseamnă că El a fost unde erau toți morții, unde fusese și prietenul Său Lazăr, iar punerea greşită a virgulei ar fi fără echivoc o aventură eretică.

 

Ortografierea și traducerea corectă a textului grec din Luca 23:43 este: Kai (Şi) eipen (îi răspuse) auto (lui): Amen (Amin) soi lego (îţi spun) semeron (astăzi), met' (cu) emou (mine) ese (vei fi) en (în) to Paradeiso (Rai, Paradis).

Şi îi răspuse lui: Amin îţi spun astăzi, cu mine vei fi în Rai (Paradis).

 

Alte redări similare, care urmează acest raționament, referitor la Luca 23:43

 

Manuscrisul grec Vaticanus, din secolul IV, are punctuaţia după cuvântul "astăzi".

Manuscrisul curetonian siriac (cele patru evanghelii), secolul V: „Amin îți spun astăzi că vei fi cu mine în Grădina Edenului”. (Francis Burkitt, The Curetonian Version of the Four Gospels, vol. 1, Cambridge, 1904)

Mărturia lui Hesychius, preot şi exeget din Ierusalim (secolele IV-V),  sună astfel: „Unii, de fapt, citesc astfel: «Adevărat îți spun astăzi», și pun o virgulă; apoi continuă: «Vei fi cu mine în Paradis»”. (Textul grecesc se găsește în Patrologiae Graecae, vol. 93, col. 1432, 1433.)

Mărturia lui Teofilact, (secolele XI-XII), despre unii care susțineau că trebuie „să se pună un semn de punctuație după «astăzi», astfel încât să se citească: «Adevărat îți spun astăzi»; și apoi adaugă cuvintele: «Vei fi cu mine în Paradis»”. (Patrologiae Graecae, vol. 123, col. 1104)

George Lamsa, traducătorul Bibliei aramaice ((ediția din 1933) siriaca veche din Orientul Mijlociu), afirma: „În acest text, accentul se pune pe cuvântul «astăzi» și trebuie citit: «Adevărat îți spun astăzi, vei fi cu mine în Paradis». Promisiunea a fost făcută în acea zi și urma să se împlinească ulterior. Această formulare este tipic orientală și transmite ideea că promisiunea a fost făcută într-o anumită zi și avea să fie respectată negreșit”. (Gospel Light – Comments on the Teachings of Jesus From Aramaic and Unchanged Eastern Customs, p. 303, 304)

 

Versiunea engleză Rotherham şi NWT şi cele germane de L. Reinhardt și de W. Michaelis, redau versetul într-un mod similar celor amintite mai sus din lumea antică.

 

Traduction Oecuménique de la Bible (TOB) redă acest text într-o formă "imparţială" - deşi virgula de după „aujourd’hui” nu aparţine propoziţiei următoare, ci celei precedente:

„Jésus lui répondit: «En vérité, je te le dis, aujourd’hui, tu seras avec moi dans le paradis.”

 

 

Definiţia sufletului

 Despre suflet (sufletul altfel spus)

 

Sufletul este un capitol mult dezbătut în lingvistica din toate timpurile. Însă cine l-ar putea cunoaşte mai bine decât Cel ce l-a creat, deoarece şi Creatorul are un suflet al Său:

"Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu (ebr. nafşi). Am pus Duhul Meu (ebr. ruhi) peste El; El va vesti neamurilor judecata." (Isaia 42:1)

În textul citat vedem cuvintele "sufletul meu" şi "duhul meu" ca două stări care arată două aspecte diferite: sufletul este legat de plăcere (senzaţie), iar duhul de judecată (intelect).

De reţinut: cuvântul "suflet", în ebraica este "nepheşh" (nefeş), în greacă este "psyche", iar în latină este “anima”.

Să vedem aşadar cum este descris "sufletul" în Biblie, de către Dumnezeu:

- Conform cu textul ebraic, "sufletul" este în sânge şi s-ar fi putut mânca împreuna cu sângele (lucru interzis în Legea lui Dumnezeu, dată lui Moise):

"Ak (Dar) basar (carnea) benafsow (cu sufletul în) damow (sânge) lo (nu) tokelu (mâncaţi) Geneza 9:4

"Pentru că sufletul (nefeş) cărnii (basar) este în sânge (damow) şi vi l-am dat pentru altar spre a face ispăşire pentru sufletele voastre, deoarece sângele este cel care face ispăşire pentru suflet." Levitic 17:11

Locul sufletului în trupul uman, conform ştiinţei lui Dumnezeu este în sânge:

"Numai ia aminte să nu mănânci sângele; pentru că sângele (damow) are în el sufletul (nefeş); şi să nu mănânci sufletul (nefeş) cu carnea (basar)." (Deuteronom 12:23).

- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate mânca sânge (lucru interzis) şi carne, deoarece sufletul este în sângele care inundă tot trupul - deci şi în gură, arătând prin asta că sufletul este partea senzorială din om, însumând totalitatea simţurilor umane (gustă, simte, place, etc.):

"Dacă s-ar întâmpla să mănânce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulţumire, jertfa lui nu va fi primită şi nu se va ţine în seamă celui ce a adus-o: ci va fi un lucru urâcios şi, sufletul (nefeş) care va mânca din ea, îşi va purta nelegiuirea."

Sufletul vinovat de nerespectarea Legii lui Dumnezeu, trebuia pedepsit şi dat spre nimicire (moarte), fapt ce arată că nu era nemuritor şi nu era separabil de trup, cum credeau filozofii păgâni:

"dar sufletul (nefeş) care, găsindu-se în stare de necurăţie, va mânca din carnea jertfei de mulţumire care este a DOMNULUI, să fie nimicit din poporul său." Levitic 7:20

"Sufletul (nefeş) care va mânca sânge de orice fel va fi nimicit din poporul său." Levitic 7:27

Sufletul este antropomorf ca şi trupul, căci de fapt sufletul ghidează trupul, la fel cum un program ghidează un robot în ingineria robotică:

"De aceea am zis fiilor lui Israel: "Nici un suflet (nefeş) dintre voi să nu mănânce sânge, şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru să nu mănânce sânge." Levitic 17:12

Poziţia lui Dumnezeu este clară în aceste texte, aici El vorbeşte nu Moise. Moise a fost doar o gură folosită de Dumnezeu, ca să spunem aşa. Dumnezeu este cel mai mare dintre toţi lingviştii şi folozofii lumii din toate timpurile. Ne vom ghida după ce spune El, nu după cum spunea Platon. Avem aşadar “poziţia oficială” a lui Dumnezeu despre suflet, nu a unui om pe nume Moise, cum cred unii:

"Orice suflet (nefeş), fie născut în tară, fie străin, care va mânca dintr-un animal sălbatic mort sau sfâşiat, să-şi spele hainele, să se scalde în apa şi va fi necurat până seara; apoi va fi curat." Levitic 17:15

Aşadar, sufletul totalizează simţul omenesc. Sufletul este echivalent (sinonim) cu simţul, sufletul fiind simţul. Altfel spus simțul este un program special de percepţie a omului creat de Dumnezeu sau altfel spus capacitatea fiziologică a organismelor care asigură date pentru percepție.

Simțurile au fost cunoscute şi clasificate din antichitate:

- a vedea, percepție vizuală cu ochii

- a auzi, percepție auditivă cu urechile

- a mirosi, percepție olfactivă cu nasul

- a gusta, percepție gustativ cu limba

- a pipăi, percepție tactilă cu pielea

- intuiţia - numită şi „al șaselea simț”

- senzaţia intelectuală (bună, confuză sau rea: plâns, râs, durere, nesiguranţă, etc.)

Exemple de simțuri

Simțul vizual (văzul)

Simțul auditiv (auzul)

Simțul olfactiv (mirosul)

Simțul gustativ (gustul)

Simțul tactil (mecanorecepția)

Simțul termic (termocepția)

Simțul timpului (cronocepția)

Simțul spațiului

Simțul setei

Simțul foamei

Simțul mâncărimii

Simțul presiunii

Simțul orientării

Simțul durerii (nocicepția)

Simțul mișcării (propriocepția)

Simțul preaplinului

Simțul nevoii de oxigen

Simțul echilibrului (echilibriocepția)

Simțul oboselii

- Iată de ce conform cu textul ebraic, "sufletul" se poate usca (ofili):

"Şi acum ni s-a uscat sufletul (nefeş): nu mai este nimic! Ochii nostrii nu văd decât mana aceasta." Numeri 11:6

- Iată de ce conform cu textul ebraic, "sufletul" poate atinge lucruri necurate:

"Orice lucru de care se va atinge cel necurat va fi necurat; şi sufletul (nefeş) care se va atinge de el să fie necurat până seara." Numeri 19:22

- Iată de ce conform cu textul ebraic, "sufletul" poate fi sfâşiat ca de un leu:

"Scapă-mă de toţi cei care mă urmăresc şi eliberează-mă, ca să nu sfâşie sufletul (nefeş) meu ca un leu care te face bucăţi, ..." Psalmii 7:1,2

- Iată de ce conform cu textul ebraic, "sufletul" poate merge în groapă (mormânt):

"ca să-i păzească sufletul (nefeş) de groapa şi viaţa de loviturile sabiei."

"sufletul (nefeş) i se apropie de groapă, şi viaţa de vestitorii morţii."

"Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă, şi viaţa mea vede lumina!"

"ca să-i ridice sufletul (nefeş) din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii." Iov 33:18,22,28,30

"DOAMNE, Tu mi-ai scos sufletul (nefeş) din Locuinţa morţilor (şheol), Tu m-ai ţinut cu viaţă în mijlocul celor ce se coboara în groapă." Psalmii 30:3

Şi iată de ce poţi vorbi din simţământ, "simţind cu alţii":

Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi. (1Petru 3:8)