Faceți căutări pe acest blog

duminică, 13 iulie 2014

Figuri de stil sau scene literale?

Subiect dedicat pedepsei celor nemântuiţi

- Ce pedeapsă vor avea ei?

 

Har şi pace tuturor de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, Fiul Său! Slăvit şi onorat să fie Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc  şi Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, în veci de veci! Amin!

 

Citiţi, comparaţi, meditaţi, Dumnezeu ne cheamă ca să nu fim fecioare credule, ci fecioare înţelepte (Matei 25:1-13).

 

Multe biserici susţin că cei nemântuiţi sunt chinuiţi veşnic în foc după ce mor. Şi o fac deoarece nu studiază suficient de bine Biblia.


Dumnezeu spune că oamenii care sunt morţi, coboară în ţărână Geneza 3:22. Fapt confirmat şi de îngerul Său în Daniel 12:2.

La Geneza 3:22 nu există nici o specificare, dacă textul de aici se referă numai la trupul de carne, sau la Adam în general, la omul per ansamblu (trup, duh, suflet).

Dacă un om ar muri numai cu trupul, şi sufletul (sau duhul) ar trăi, întreb, de ce Dumnezeu n-a explicat această latură a situaţiei lui Adam? Nu a explicat, deoarece nu era cazul. Biblia e complementară şi spune că şi sufletul e muritor, există o listă întreagă de versete. Din punctul de vedere al Bibliei, omul este mort până la înviere, atât cu trupul, cât şi cu sufletul şi duhul. Deci este vorba de o moarte totală a fiinţei umane, nu una parţială.

 

Pentru cei ce presupun că după ce mor, oamenii încă mai trăiesc conştient, fie în rai, fie în iad, indiferent din cultul care fac parte, există o mare problemă. Dacă acest lucru este neadevărat, Dumnezeu este supărat pe ei, fiindcă nici un neadevăr nu lucrează spre gloria Creatorului. Neştiinţa lor nu îi va scuza, cum nu a scuzat nici pe prietenii lui Iov. "Pledoaria" lor adresată lui Dumnezeu, că prin asta au dorit să atragă pe oameni la credinţă prin rai sau să îi facă pe oameni "mai credincioşi" înfricându-i cu existenţa unui loc cu chin pentru păcătoşi, nu va ţinea, din contră, li se va imputa o aşa scuză hidoasă. Şi în acest caz atenţie mare la poziţia lui Dumnezeu:

"Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? Şi să spuneţi minciuni, ca să-l apăraţi?" (Iov 13:7) 

"Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov, şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastrăcăci n'aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov." (Iov 42:8) 

 

Totuşi, întreabă unii, nu vorbeşte Biblia despre o astfel de pedeapsă a chinuirii veşnice? Deoarece Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos a spus că cei nedrepţi vor fi aruncaţi în focul gheenei. Înseamnă acest loc, un loc de chin real, undeva în cer, pe pământ sau sub pământ?

 

Ce este Gheena? În ebraică înseamnă Valea Hinnom.

Dacă am traduce această expresie cheie aşa cum suna ea în urechile auditoriului de atunci, am ajunge la o concluzie corectă:


Marcu 9:47  Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul Văii Hinnom,

48 “unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge” 


Ca să înţelegem corect versetul 48, cuvântul cheie este “Gheena” adică "Valea Hinnom", care era o rampă de gunoi a Ierusalimului şi a localităţilor învecinate. În ochii audienţei de atunci, care asista la cuvântările Domnului nostru Isus, era o realitate perceptibilă zilnic, clipă de clipă, un loc geografic bine definit şi arhicunoscut, destul de măricel (deoarece Ierusalimul era mare şi se aduna mult gunoi). În acest loc deşeurile erau aprinse, pentru a face loc la altele. Ca la orice rampa vastă de gunoi, focul nu mistuie tot pe alocuri  - în special pe la marginile rampei, de aceea în aceste locuri mărginaşe şi viermii erau o realitate zilnica, adică ca şi cum nu ar muri, nu se sfârşesc (gr. teleuta)... nu că ar fi nemuritori.

 

“Gheena” era o vale blestemată, la sud de cetatea Ierusalim, unde se aduceau jertfe de copii unor zei canaaneni (Moloh) în secolele VII-VI î.Ch. Ca să împiedice acest lucru, mai târziu, valea a fost folosită pentru depozitarea gunoaielor. Din cauza murdăriei permanente, focului, fumului şi mirosului și a prostului renume, a fost dat ca exemplu figurativ, pentru soarta celor nemântuiţi.

 

În Noul Testament, cuvântul gheena apare la Matei 5:22,29,30, 10:28, 18:9, 23:15,33. Marcu 9:43,45,47, Luca 12:5, Iacov 3:6.

 

Să trecem în revistă acestea:

Matei 5:22. Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: "Prostule!" va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: "Nebunule!" va cădea sub pedeapsa focului gheenei.

Matei 5:29. Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.

30. Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.

Matei 10:28. "Nu vă temeţi de cei care vă ucid şi după aceea nu mai pot face nimic, ci de El să vă temeţi care după moarte are putere să arunce atât sufletul cât şi trupul în gheena” (Matei 10:28 în Iustin Martirul)

Matei 18:9. Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul gheenei.

Matei 23:15. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă.

Matei 23:33. Şerpi, pui de năpârci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei?

Marcu 9:43. Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât să ai două mâini, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge,

Marcu 9:45. Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge,

Marcu 9:47. Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi, şi să fii aruncat în focul gheenei,

Luca 12:5. Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.

Iacov 3:6. Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei.


Ni se atrage atenţia că Evanghelia după Marcu are şi următorul text, care arată spre o scenă literală: unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.

 

Dacă textul din Marcu 9:48 ar fi o scenă literală din viitor, asta ar însemna, ca în împărăţia lui Dumnezeu, această fostă rampa de gunoi de lângă Ierusalim să fie activată din nou. Dar, ar încăpea acolo toţi păcătoşii nemântuiţi, care au existat vreodată? Mă îndoiesc.

Mai degrabă avem de a face cu o figură de stil, care reprezintă distrugerea dezolantă. Să ne amintim că "Dumnezeu este un foc mistuitor" Evrei 12:29, iar distrugerea va fi totală, după cum scrie: "Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi." Evrei 10:26,27


De ce anumite texte au fost modificate?


Comparând anumite citate biblice vechi cu Biblia zilelor noastre, vedem că pe ici colo, anumite texte biblice au fost modificate, pentru a se crea impresia că omul, chiar dacă moare, trăieşte conştient cu sufletul până la înviere, la înviere fiind înviat doar trupul, care se va reuni cu sufletul.

Cine a modificat fraza “şi nu pot ucide sufletul” din Matei 10:28 şi de ce?

 

Iustin Martirul a fost un scriitor şi apologet creştin, care a trăit în secolele I-II AD. El a murit în jurul anului 160 ca martir. “Apologet” este un cuvânt grec care înseamnă “apărător al credinţei”. În mod surprinzător, atunci când el citează Matei 10:28, în acest verset nu apare expresia “şi nu pot ucide sufletul”.

Avem doar două posibilitaţi de interpretare:

1.    Fie Iustin Martirul a modificat versetul şi a eliminat fraza “şi nu pot ucide sufletul”

2.    Fie acest verset a fost modificat după ce a murit el, introducându-se fraza “şi nu pot ucide sufletul”

În “Apologia întâia a lui Iustin Martirul” el redă acest verset în felul următor:

"Nu va temeţi de cei care vă ucid şi după aceea nu mai pot face nimic, ci de El să vă temeţi care după moarte are putere să arunce atât sufletul cat si trupul in gheena” Matei 10:28

"Fear not them that kill you, and after that can do no more; but fear Him who after death is able to cast both soul and body into gehenna."[43] - in First Apology of Justin, Matthew 10:28, NIV, NAB

 

Cum am putea discerne dacă nu cumva Iustin Martirul a modificat acest verset, scoţând fraza “şi nu pot ucide sufletul”?

Ei bine, aceasta rostire a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus a fost citat şi de evanghelistul Luca şi în mod surprinzător nici la el nu apare fraza “şi nu pot ucide sufletul”:

 “Vă spun vouă, prietenii mei: Să nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi: temeţi-vă de acela care, dupa ce a ucis, are putere să arunce în gheenă. Da, va spun, de el să vă temeţi.” Luca 12: 4,5

 

Deci nu Iustin Martirul a scos afară expresia “şi nu pot ucide sufletul”, ci mai degrabă altcineva a înserat această expresie în Evanghelia dupa Matei, tocmai pentru a susţine ideea falsă, că sufletul este nemuritor prin naştere şi nu are nevoie de înviere ca trupul. Oare de ce? Motivul a fost necunoaşterea (sau neacceptarea) a ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre suflet în Vechiului Testament, că sufletul este muritor şi poate fi ucis de oameni.

 

Marcu 9:43-48 modificat extins


În templele antice, precum şi în anumite acţiuni din antichitate, se folosea napalm, o substanţă ce nu putea fi stinsă, până la completa ei ardere. Era numit “focul de nestins”, nu din cauza că nu se stingea niciodată, ci din cauza puterii sale de ardere. Indiferent dacă la rampa de gunoi din Valea Hinnom se folosea sufl sau napalm, datorită faptului ca oraşul era mare, depozitul de gunoi putea ardea în continu, creând impresia unui foc care nu se stinge.

 

Aşa apare Marcu 9:43-48 în Textul Sahidic Coptic foarte vechi din sec II, Codex Sinaiticus sec. IV, etc., iar dacă traducem şi cuvantul “Gheena”, avem o viziune clară despre text:

43. Dacă mâna ta te face să cazi, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât să ai două mâini, şi să mergi în Valea Hinnom, în focul de nestins,

44. (Nu apar cuvintele din textul Bibliei moderne.)

45. Dacă piciorul tău te face să cazi, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare, şi să fii aruncat în Valea Hinnom,
46. (Idem)
47. Şi dacă ochiul tău te face să cazi, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi, şi să fii aruncat în Valea Hinnom,

48. unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.

 

După cum vedem, expresia “unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.” Apare doar o singură dată, nu de trei ori. Numai că, cineva a dorit să impresioneze şi l-a băgat de trei ori.

 

Implicaţii teologice


Ultimul verset citat arată situaţia din Valea Hinnom: focul ce ardea în continu şi viermii ce mişunau pe la marginea depozitului de gunoi. În mod bizar, textul de la versetul 48 a fost copiat şi inserat între textele arătate mai sus.

 

Dar oare chiar aşa va fi în “veacul viitor” lângă oraşul Ierusalim? Chiar dacă ar fi aşa cuvânt după cuvânt, ad literam, textul nu conţine imagini de chin, ci mai degrabă descrie un loc al arderii, al distrugerii complete în modul cel mai dezolant, cu viermi:

unde viermele lor nu moare (până ce are de ros - nota mea), şi focul nu se stinge (până ce are ce arde - nota mea).

 

Să vedem de ce putem interpreta textul asa:

 

Matei 3:12 “Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într'un foc care nu se stinge.” 


Oare Domnul şi Mantuitorul nostru Isus, chiar are în mână o lopată la a doua venire? Vine într-o arie, există grâu, grânar literal, se apucă de ars pleava în mod literal, sau toate acestea sunt figuri de stil (simboluri)? De ce atunci aruncatul în Gheena trebuie să se înţeleagă literal? Toate aceste expresii sunt figuri de stil, având o semnificaţie anume: "aruncat în Gheena (focul din Valea Hinnom)" (Marcu 9:47), "aruncat în întunericul cel mai din afară" (Matei 8:12), "îl va tăia în două" (Matei 24:51), "aruncat în lacul de foc" (Apocalipsa 20:15). Ce semnifică toate acestea? Nu semnifică oare "mistuirea" (Evrei 10:27), arderea până la anihilarea completă, nimicirea desăvârşită prin focul lui Dumnezeu (Matei 10:28)?

 

Ce înseamnă să interpretăm totul literal şi unde duce asta? Ar duce în primul rând la o acumulare de simboluri, dintre care nici una n-ar trebui interpretată simbolic. Literal ar însemna ca toţi păcătoşii să fie aruncaţi în focul din Valea Hinnom de lângă Ierusalim şi cu toate că acolo va fi foc, va fi totuşi întunericul cel mai dinafară, în care toţi păcătoşii vor fi tăiaţi în două şi pe urmă vor fi scoşi din Gheena şi aruncaţi într-un lac de foc care arde cu sufl şi pucioasă. Ciudat, nu? Dacă luam literal, de ce luăm numai una şi nu toate acestea? Pe ce considerent aleg numai ce le place, nu şi tăiatul în două sau întunericul cel mai mare, de exemplu?


Iată un exemplu unde după o logică greşită focul nu ar trebui să se stingă, totuşi s-a stins, după ce scopul a fost atins:

"daca a osândit El la pieire şi a prefăcut în cenusă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire," (2Pet.2:6)
"Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic." (Iuda.1:7)


Putem spune parafrazat, fără teamă de a greşi, că focul şi viermii trăiesc până ce au ce consuma:

"Şi, când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea; căci viermele lor nu va muri (până ce va roade tot, şi focul lor nu se va stinge (până ce va mistui tot); şi vor fi o pricina de groază pentru orice făptură.” (Isa.66:24)

Matei 3:12 Acela Îşi are lopata în mînă, Îşi va curăţi cu desăvîrşire aria, şi Îşi va strînge grîul în grînar; dar pleava o va arde într'un foc care nu se stinge (până ce nu va consuma, nimici, distruge, preface în cenuşă totul din păcătoşi).” 


Fraza aceasta poate fi foarte bine înţeleasă în contextul acelor vremi care vor veni. Completând acest citat cu ce spune Domnul nostru Isus, apostolul Ioan (la Apocalipsa) şi profetul Ezechiel despre timpurile din urmă, putem spune următoarele:

1. După ce "Biserica - Adunarea Sfintilor - Ekklesia" va fi răpită la cer, plăgile şi urgiile din timpul sfârşitului, vor reduce semnificativ populaţia pământului (Apocalipsa 9:18)

2. Foarte mulţi vor muri de foc, cutremur, grindină, cădere de meteoriţi, otrava din râurile infectate de ploile acide, etc.. Vor fi cadavre peste tot, nefiind îngropaţi, lăsaţi pradă viermilor şi animalelor. (Apocalipsa 19:17,18,21)

3. Profetul Ezechiel spune că misiunea poporului ce supravieţuieşte această perioadă (şi care nu fac parte din "Biserica - Adunarea Sfintilor - Ekklesia"), este de a delega o anume categorie de oameni, pentru a cerceta locul cadavrelor şi o altă categorie pentru a strânge şi a îngropa acestea (Ezechiel 37:11-16).

4. Strângerea şi îngroparea cadavrelor mutilate de foc, intemperii, animale sălbatice, etc. şi conţinând viermi nu va fi o muncă plăcută ci una de groază. Cadavrele vor fi strânse în locuri speciale, şi îngropate în morminte comune. Vă recomand să citiţi, să comparaţi şi să puneţi în puzzle armonios versetele din Ezechiel, Evanghelii şi Apocalipsa.

 

Concluzie:

Departe fiind gândul de a-i disculpa pe păcătoşii nemântuiţi, înteleg şi laud judecata dreapta a lui Dumnezeu, un Dumnezeu al dreptăţii şi fără nedreptate (Exod 32:4). Dacă păcătoşii nu au păcătuit veşnic, nu poţi aplica o pedeapsă veşnică, în sensul de ai tot tortura, clipă de clipă, pentru veşnicii şi încă în foc. Ar fi nedrept, din partea unui Dumnezeu drept. De aceea unii dintre cei ce cred că păcătoşii trebuie chinuiţi pentru păcate, susţin un chin limitat (ex. adventişti, Edward William Fudge, etc.), după care păcătoşii vor fi distruşi definitiv. Dar nici această idee nu se regăseşte în Biblie. Şi aici mă gândesc la Biblia veche. Biblia modernă conţine într-adevăr idea chinului ca pedeapsă veşnică (Luca 16:19-31) dar oricine va cerceta subiectul imparţial, va constata că este un text străin de Biblia veche, fiind ataşat ulterior. Fenomenul îmbogăţirii textelor antice nu a fost ceva nou, inventat de creştinii de tip neghină ce s-au îndepărtat de doctrinele adevărate, ci a fost un fenomen întâlnit şi în altă parte.

Exemplu: Odiseea, de Homer

Nu toate varianteletextuale se armonizează între ele, ceea ce arată că epopeea lui Homer a fost "îmbogăţită" ulterior cu alte mituri. Se presupune că un astfel de mit, anexat ulterior a fost călătoria lui Ulise în Infern.

"Într-adevăr, Ulise ajunse în Infern, în lumea morţilor şi îl întâlni pe proorocul Tiresias care îi spuse ce mai avea de făcut şi prin ce mai avea să treacă până să ajungă acasă. Tot aici o întâlni şi pe mama sa, care murise în timp ce el era la războiul Troiei. Ea îi spuse că soţia lui, Penelopa, îl aşteaptă şi plânge zi şi noapte de dorul lui, iar fiul Telemac, creşte liniştit şi sănătos. Apoi Ulise îi văzu pe Agamemnon, mort după terminarea războiului troian, pe Ahile şi pe însuşi Heracle."

http://www.lecturirecenzate.ro/2010/09/odiseea/


Textul introdus mai târziu a fost "canonizat", în sensul că a fost acceptat ca fiind din textul original.


"Majoritatea savanților sunt de acord că Iliada și Odiseea au suportat un proces de standardizare și rafinare începând cu secolul VIII î.Hr.. Un rol important în această standardizare pare-se a fost jucat de către tiranul atenian Hipparchus, care a reformat recitarea poeziei homerice la festivalul panathenaic. Mulți clasiciști consideră că această reformă trebuie să fi implicat producerea unui text scris canonic."

http://ro.wikipedia.org/wiki/Homer

 

Aşa s-a întâmplat din păcate şi cu manuscrisele biblice, anumite texte fiind schimbate, cum ar fi Matei 10:28, iar altele au fost introduse, cum ar fi Luca 16:19-31.

 

Să stăm de veghe cum se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Să nu ne lăsăm furaţi de nici o ideologie străină. de Biblia veche. Aceasta este rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele Fiului său mă rog, Amin!

Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!

Dumnezeu să aibă milă de noi. Amin!

 

 

 

 

 

 

vineri, 4 iulie 2014

Cum a fost dus de nas regele Saul de "preoteasa" păgână din En-Dor?

Har şi pace tuturor de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, Fiul Său! Slăvit şi onorat să fie Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc  şi Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, în veci de veci! Amin!

Legea lui Dumnezeu din antichitate, dată evreilor, conţinea o mare avertizare: VDC Leviticul 19:31 · Să nu vă duceți la cei ce cheamă duhurile morților, nici la vrăjitori: să nu-i întrebați, ca să nu vă spurcați cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

De ce era dată o astfel de lege? Şi ce pericol îi păştea pe cei care încălcau această lege?

VDC 1 Samuel 28:6. Saul a întrebat pe Domnul, şi Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin proroci. 7. Atunci Saul a zis slujitorilor lui: "Căutaţi-mi o femeie care să cheme morţii, ca să mă duc s-o întreb." Slujitorii lui i-au zis: "Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morţii." 8. Atunci Saul s-a schimbat, a luat alte haine şi a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: "Spune-mi viitorul chemând un mort şi scoală-mi pe cine-ţi voi spune."

Particularităţile textului biblic în care regele Saul se duce la o femeie păgână din localitatea canaaneană En-Dor, corelate cu istoria antică a popoarelor păgâne, arată că aceasta a fost o preoteasă a cultului Şarpelui, la un templu păgân.

Biblia arată că localitatea En-Dor a fost şi a rămas o localitate canaanită, deci păgână. Ei nu au fost cuceriţi, ci doar supuşi la un bir.

VDC Iosua 17:11. Manase stăpânea în Isahar şi în Aşer: Bet-Şean cu satele lui, Ibleam cu satele lui, locuitorii Dorului cu satele lui, locuitorii din En-Dor cu satele lui, locuitorii din Taanac cu satele lui şi locuitorii din Meghido cu satele lui, cele trei înălţimi. 12. Fiii lui Manase n-au putut să izgonească pe locuitorii din aceste cetăţi, şi canaaniţii au izbutit astfel să rămână în ţara aceasta. 13. Când copiii lui Israel au fost destul de tari, au supus pe canaaniţi la un bir, dar nu i-au izgonit.

Mitologia unui zeu Şarpe, exista la multe popoare păgâne. O preoteasă păgână consacrată transmiterii mesajului Şarpelui, intra în tranşă și aiura, iar preoții păgâni interpretau spusele ei ca să dea un răspuns "divin" celor ce veneau să consulte oracolul în diferite probleme. De pe urma acestei practici trăiau toţi cei dedicaţi acestui cult, fiind o afacere bănoasă în toată regula.

Dumnezeu arată clar de ce au fost inventaţi şi făcuţi zeii de către autorii lor:

VDC Isaia 44:10. Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu sau să fi turnat un idol, şi să nu fi tras niciun folos din el?

Aşadar, argumentaţia despre nemurirea sufletului nu trebuie dusă acolo unde nu este cazul. Regele Saul s-a dus unde nu trebuia, la o astfel de preoteasă păgână care locuia la En-Dor. En-Dor era o cetate păgână necucerită, doar supusă la bir. În aceste cetăţi cucerite era impusă legea din Israel, dar ei practicau pe ascuns vechile lor practici păgâne.

Mărturia textului ebraic şi grec şi a traducerilor antice

În textul grec din Faptele Apostolilor 16:16 o femeie ce ghicea este descrisă ca având un duh al lui Python sau "duhul lui Python".

Cine era acest Python?

În credinţa păgână a grecilor, o credinţă imaginară falsă, Geea (numită şi Gaia) s-a născut după Chaos (Haosul), zămislindu-i, la rândul ei, pe Uranus (Cerul), Ourea (Munții) , pe Pontus (Marea) şi pe alţii. Aceştia credeau că din unirea ei cu Uranus s-au născut titanii, titanidele, hecatonchirii și ciclopii. Şarpele Python era considerat unul din fii acestei zeiţe Geea, iar pe nevasta acestui şarpe o chema Pythona Delfi (Şerpoaica Delfi). Iată de ce preotesele de la templele păgâne dedicate transmiterii prezicerilor Şarpelui, erau numite „pythone”, adică „şerpoaice”.

Unii din traducătorii români omit particularitatea din redarea acestui  text grec (de exemplu D. Cornilescu), însă cei mai curajoşi îşi iau inima în dinţi şi redau, ca de exemplu "duh pitonicesc" în versiunea BOR sau arată cum este fraza într-o notă de subsol (versiunea NTR). Alte surse arată că preotesele păgâne care pretindeau că aveau duhul lui Python (atenţie mare) "grăiau din pântec", adică foloseau arta ventrilocilor. Astfel, se confirmă ideea redării din Septuaginta, al cărui autor a fost mai aproape de evenimente ca noi.

Pe de altă parte, acum îmi este şi mai clar de ce s-a supărat apostolul Pavel, respingând asocierea cu o preoteasă păgână a Şarpelui Python.

De ce era nevoie de o vorbire din pântec în stil ventriloc a preoteselor păgâne, dacă duhul Şarpelui Python oricum vorbea efectiv prin ele? Trebuia să se audă vocea Şarpelui, nu vocea ei. Însă dacă nu vorbea Şarpele - mă refer la vorbire (grăire auzibilă) în sens tradiţional, atunci ea trebuia să creeze o impresie ca şi cum nu ea ar vorbi ci Şarpele. Înţelegeţi cliseul? Este destul de banal şi este un truc, nimic mai mult, folosit cu iscusinţă de iluzionişti. 

Versiunea Septuagintei la 1Samuel 28:1-11

1 Şi a fost aşa: în vremea aceea, Străinii s-au strâns în taberele lor, ca să pornească război împotriva lui Israel; Şi Anchus i-a zis lui David: ,,Să ştii bine că vei ieşi cu mine la război - Şi tu, şi oamenii tăi." 2 Şi David i-a zis lui Anchus: "Astfel vei şti acum ce va face robul tău." Anchus i-a zis lui David: ,,Astfel te voi face căpetenia străjilor mele pentru totdeauna." 3 Şi Samuel a murit şi l-au jelit, tot Israelul, şi l-au îngropat la Armathaim, în cetatea lui. Şi Saul i-a alungat din ţară pe grăitorii din pântec şi pe ghicitori. 4 Şi Străinii s-au strâns şi au venit de şi-au pus tabăra la Soman; iar Saul a strâns tot poporul lui Israel şi şi-au pus tabăra la Gelbue. 5 Şi Saul a văzut tabăra Străinilor şi s-a înspăimântat şi i-a stat inima [în piept]. 6 Atunci Saul l-a întrebat pe Domnul, dar Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin dezvăluiri, nici prin profeţi. 7 Şi Saul le-a zis slujitorilor săi: ,,Căutaţi-mi o femeie ce grăieşte din pântec: mă voi duce la ea şi voi cerceta prin ea!" Iar [slujitorii] i-au zis: ,,Iată, la Aendor se află o femeie care grăieşte din pântec." 8 Şi Saul s-a acoperit cu totul, şi-a luat alte straie şi a plecat, împreună cu doi bărbaţi; şi au ajuns la femeie noaptea şi i-a-zis: ,,Ghiceşte-mi din pântec şi adu-mi-l pe cel pe care ţi-l voi spune eu! 9 Şi femeia i-a răspuns: ,,Iată, tu ştii câte a făcut Saul, cum i-a stârpit din ţară pe grăitorii din pântec şi pe ghicitori; de ce-mi ademeneşti sufletul ca să îl dai morţii?" 10 Saul însă i s-a jurat, zicând: ,,Viu este Domnul, dacă ţi se va găsi vreo vină pentru aceasta!" 11 Şi femeia a zis: ,,Pe cine să-l aduc?" ,,Să mi-l aduci pe Samuel!", a zis.

 Observaţi că relatarea o numeşte pe acea femeie "grăitoare din pântec", un termen antic pentru cuvântul modern "ventriloc"? Versiunea Septuaginta a fost prima traducere a Vechiului Testament în limba greacă.

Vulgata - 1Samuel 28:3. Iară Samuil murisă, şi l-au plâns pre el tot Israilul, şi l-au îngropat în Armatem, în cetatea lui. Şi Saul au scos afară pre cei ce grăia din pântece, şi pre gâcitorii de pre pământ.

Observaţi că versiunea Vulgata tradusă în română redă cuvântul "pitona" ca "grăitoare din pântece"?

De ce m-aş încrede în această preoteasă păgână a Şarpelui, care "grăia din pântec"? Mă încred în Cuvântul lui Dumnezeu, care spune să mă feresc de ei. Oare nu de aceea ne spune Dumnezeu să ne ferim de ei, deoarece acestea dădeau sfaturi greşite? Oare nu de aceea a pierit şi regele Saul? Oare nu a fost dus de nas regele Saul de preoteasa din En-Dor, dându-i-se un sfat greşit? Ce sfat greşit i s-a dat? Să meargă la luptă şi să moară acolo. Putea să facă şi altfel? Da, să asculte de sfatul lui Dumnezeu şi să cedeze tronul lui David, cel desemnat ca noul rege al lui Israel. David nu l-ar fi ucis şi nu i-ar fi confiscat nici averile. Astfel, ascultând de sfatul lui Dumnezeu, putea să trăiască fericit, alături de copii şi nepoţi, până la adânci bătrâneţi.

Întorcându-ne la problematica de interpretare a acestui pasaj dificil, traducătorul Septuagintei în limba română, Bartolomeu Ananina, a prezentat trei posibilităţi de interpretare.

Care dintre cele trei variante este cea mai plauzibilă?

1. Preoteasa păgână a cultului Şarpelui a vorbit într-adevăr cu profetul Samuel

2. Preoteasa păgână a cultului Şarpelui nu a vorbit cu profetul Samuel, ci cu un demon sau chiar cu Satana care s-a dat drept profetul Samuel

3. Preoteasa păgână a cultului Şarpelui a vrut să se răzbune pe regele Saul şi pe Israeliţi şi astfel a făcut un scenariu abil. Ea nu a vorbit nici cu profetul Samuel, nici cu vreo fiinţă supranaturală, bună sau rea (înger sau demon), ci a înscenat totul în chip dibaci, luând în calcul situaţia religioasă, economică şi politico-militară a momentului, dându-l pe mâna inamicului pe regele credul.

În plus, din traducerea literală a textului (Young’s Literal Version) şi din versiunea Septuagintei, aflăm că preoteasa păgână şi regele Saul nu au fost în aceeaşi cameră în timpul redării mesajului, deci înşelarea se putea face şi mai bine, printr-un zid subţire sau carpetă de despărţire:

Textul Masoretic după Young: And the woman cometh in unto Saul, (Și femeia a intrat la Saul,)

LXX după Bartolomeu Anania „Iar femeia a intrat la Saul”

În Biblie sunt anumite noduri gordiene. Nodul gordian este expresia utilizată pentru a descrie o problemă extrem de complicată, care, aparent, nu are soluție. Uneori textul biblic este de neânţeles, fie din nepurtarea de grijă a traducătorilor sau copiatorilor manuscriselor, care pe alocuri au şi îmbogăţit textul spre a suna cum îl înţelegeau ei, fie că unele relatări din Biblie nu sunt explicate pe detalii, din moment ce întâmplările sunt naraţiuni şi nu comentarii. Interpretate dintr-un anumit unghi par să fie aşa cum spun unii pro, alteori aşa cum spun alţii contra, iar alteori nici unii pro, nici alţii dintre contra nu au dreptate, ci adevărul este undeva la mijloc.

În Biblie scrie clar că localitatea En-Dor a fost şi a rămas o localitate păgână. Dacă neglijăm această informaţie exactă a Bibliei, nu putem înţelege deznodământul tracic al sfârşitului regelui neascultător de Dumnezeu, Saul. Da, în Biblie scrie că femeia din En-Dor a spus că a văzut ridicându-se un om în vârstă cu o mantie şi că regele Saul s-a grăbit să creadă că ea spune adevărul, în ciuda avertizării clare din Legea lui Dumnezeu – de a nu merge şi vorbi cu ei. Numai luând în calcul şi această notă clară a Bibliei, putem pricepe că femeia nu a vorbit cu profetul Samuel. Dacă Biblia spune clar că En-Dor era o localitate păgână şi practica chemării morţilor nu este demnă de încredere, la ce să ne aşteptăm? Privit numai după un verset, poate părea că femeia vorbise cu profetul Samuel. Însă dacă luăm în calcul informaţiile clare din mai multe versete, Biblia descalifică sută la sută pretenţia acelei femei de a fi putut vorbi cu profetul Samuel.

1. Exceptând textul din Luca 16 despre bogatul nemilostiv, care este un text dubios, ataşat ulterior Evangheliei după Luca, Biblia spune clar că oamenii nu ştiu nimic în starea de moarte şi până la înviere nu au gânduri, nu au sentimente şi nu pot face nimic, aşadar nici comunica între ei sau alţii, fiindcă dorm în somnul morţii. Femeia aceea păgână din En-Dor spune exact invers, că morţii stiu lucrurile, vorbesc, gândesc, pot depune anumite acţiuni, etc..

2. Biblia spune că duhul unui om este la Dumnezeu, mai exact în mâna Lui şi nu în mormânt. Numai la înviere îşi pot relua activităţile cei morţi. Chiar dacă duhul oamenilor ar fi în mormânt, nimeni nu ar avea acces la cei morţi, pentru că cheile locuinţei morţilor sunt ţinute de Fiul Său. Femeia păgână din En-Dor spune exact invers, că duhul este în cei morţi, că ea are chei la toate duhurile din morminte şi că poate avea acces oricând la oricine vrea ea. Cine susţine că trebuie să am încredere în femeia aceea şi să admit că ea spune adevărul, mă face să mă înfior. CE CREDUL AŞ FI!

3. Biblia susţine că nu trebuie să avem încredere în acest tip de oameni şi să nu ne ducem la ei ca să îi consultăm, deci implicit susţine că ei mint. Cine ne poate ajuta să acceptăm sau să nu acceptăm ce a spus femeia aceea? Numai Dumnezeu! De acord? ŞI EL SPUNE SĂ NU AVEM ÎNCREDERE ÎN ASTFEL DE SURSE. Şi ce dacă vorbele ei s-au împlinit? Dumnezeu spune să nu mergem la ei, nici dacă cuvintele lor s-ar împlini: 

Deuteronom 13:1. Dacă se va ridica în mijlocul tău un proroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune, 2. şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicând: "Haidem după alţi dumnezei" - dumnezei pe care tu nu-i cunoşti - "şi să le slujim!" 3. să n-asculţi cuvintele acelui proroc sau visător de vise, căci Domnul Dumnezeul vostru vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru. 4. Voi să mergeţi după Domnul Dumnezeul vostru şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-I slujiţi şi de El să vă alipiţi.

Şansa ratată de regele Saul prin neascultare

Învăţăminte

Pâna nu a mers la ea, regele Saul mai avea o şansă. Şansa de a se pocăi. Şansa de a accepta omul din planul lui Dumnezeu: pe David. Dacă s-ar fi pocăit şi s-ar fi smerit, ar fi abdicat în favoarea lui David. Făcând aşa putea salva locul al doilea în regat, pentru fiul său Ionathan, acela de a fi comandantul armatei şi să devină astfel al doilea om în regat ca importanţă, cum şi-a dorit. Astfel, Israelul putea fi mântuit mai repede din mâna filisteenilor şi el putea muri de bătrâneţe şi nu de sabie. Dar setea lui pentru domnie şi grija pentru ce vor spune oamenii i-au luat minţile. Şi a făcut lucruri detestabile, ucigând pe gabaoniţi şi pe cei ce l-au ajutat pe David. Putea să îşi ţină nepoţii pe genunchi şi nu ca din cauza lui aceştia să fie spânzuraţi.

Mersul la acea femeie păgână, necredincioasă, a fost picătura care a umplut paharul nelegiuirilor lui Saul. El şi-a săpat singur groapa destinului, ascultând de glasul înşelător care l-a aruncat pur şi simplu în groapă înainte de vreme. Păcat de fiul său, Ionathan şi de ceilalţi fii şi ostaşi. Este o mare lecţie de învăţat de aici “Ai grijă cu cine te însoţeşti, ca să nu ai partea lui.” Oare nu a ştiut Ionathan, despre nelegiuirile tatălui său? A ştiut. Şi totuşi nu s-a îndepărtat de el, chiar dacă nu a fost de acord cu tatăl său. Asta înseamnă că nu este suficient a nu fi de acord cu cineva rău, ci şi a nu fi lângă un astfel de om, căci un astfel de om îţi poate aduce nenorocirea. Locul lui Ionathan era lânga noul rege desemnat, David, dacă dorea locul al doilea în regat. Când nu suntem la locul potrivit, cu oamenii potriviţi, ne aşteaptă mari încercări, uneori fatale, căci lumea neascultătoare de Dumnezeu te trage în jos şi devii victimă colaterală. Regele Saul n-a fost la locul potrivit şi cu omul potrivit. Ionathan n-a fost la locul potrivit şi cu omul potrivit. Iată o lecţie demnă pentru o adâncă cugetare.

Să stăm de veghe cum se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Aceasta este rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele Fiului său mă rog, Amin!

Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!

Dumnezeu să aibă milă de noi. Amin!