Faceți căutări pe acest blog

marți, 11 noiembrie 2014

40. Unde s-a rupt firul? Invit toţi apologeţii zilelor noastre să îl înfrunte pe Policarp!

Iată o mărturie şocantă în ultima rugăciune a episcopului martir Policarp al Smirmei (secolul II), liderul întregului răsărit, undeva pe la anul 155 sau 156, în care se spune că sufletul învie împreună cu trupul.  
Unde s-a rupt firul?  
De ce în zilele noastre apologeţii fac exact invers, susţinând nemurirea sufletului? Sau Policarp a greşit în ceea ce a spus?  
Iubite apologet al zilelor noastre, scolit după stereotepia teologică a zilelor noastre, ai avea curajul să îl înfrunţi, dacă el ar trăi astăzi?

Iată rugăciunea martirului Policarp:
"Atotputernice Dumnezeule, Tată a iubitului şi binecuvântatului Tău slujitor, Isus Christos, prin care am ajuns la cunoştinţa Ta, Dumnezeul îngerilor, a puternicilor, a tuturor creaturilor şi a tuturor celor drepţi, care trăim înaintea feţei Tale: Te preamaresc, că m-ai socotit vrednic pentru aceasta zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor Tăi, în paharul Christosului Tău, la învierea sufletului şi a trupului la viaţa veşnică prin neputrezirea din Duhul Sfânt. Să fiu primit printre ei înaintea feţei Tale, ca o jertfă grasă şi plăcută, aşa cum Tu, veşnic drept Dumnezeu ai hotărât mai dinainte, mi-ai făcut de cunoscut în prealabil, iar acum împlineşti. Pentru toate acestea Te laud, te preamăresc si te slăvesc vesnic, prin al Tau Mare Preot ceresc, Fiul Tău drag, Isus Christos. Prin El si impreuna cu El, a Ta este slava luminoasa, in Duhul Sfant acum şi în eternitatea care va veni. Amin.” (Varianta Episcopului Eusebiu de Cesareea, din Istoria Eclesiastica)



Nu era o părere singulară, deoarece un alt lider creştin, Teofil al Antiohiei (169-177), scria: 
"Dumnezeu înviază trupul tău nemuritor, împreună cu sufletul; şi atunci, pentru că vei fi nemuritor, vei vedea pe Cel nemuritor, dacă vei crede de acum în El”
Cartea Întâia către Autolic, Capitolul VII 

Poate veţi spune că a fost părerea a doi oameni. Însă iată ce consemnează enciclopedia lui Diderot în secţiunea despre THNETOPSYCHITES, s. m. pl. (Istoria Ecclesiastică):


"Encyclopédie de Diderot (1765)
THNETOPSYCHITES

THNETOPSYCHITES  - (Istoria bisericeasca)
Vechi eretici, crezând că sufletul uman este perfect asemănator cu cel al animalelor şi că el murea odată cu corpul - vezi SUFLETUL.
Acest cuvânt este compus din grecescul muritor şi suflet.
Nu am găsit niciunde referiri la aceşti eretici decât la Sfântul Ioan Damaschinul în anul 900, cu excepţia cazului în care ei nu sunt aceiaşi despre care vorbeste Eusebiu care zice că încă din timpurile lui Origene existau în Arabia eretici care credeau că sufletul uman murea odată cu corpul dar va reânvia odată cu corpul la sfârşitul lumii. Eusebiu adăuga că Origene a respins aceşti eretici într-un numeros conciliu şi le-a corectat erorile. Sfântul Augustin şi Isidor le spuneau eretici arabi.
Marshal în tabelele lui a denaturat înţelesul din cauză că a înţeles greşit şi în loc să scrie “thnetopshychites” a scris “thenopsychites”. De asemenea el i-a plasat în secolul 6 dar nu putem să ne dăm seama pe ce bază a făcut-o."

Enciclopedistul Denis Diderot foloseşte aceeaşi stereotipie ca în timpul său, numindu-i eretici. Dar acest punct de vedere nu este o erezie, pentru că, după cum aţi văzut mai sus, era susţinută de lideri creştini proeminenţi - Policarp al Smirnei,Teofil al Antiohiei - şi mase întregi de credincioşi din antichitate.

Textul în franceză

Encyclopédie de Diderot (1765)
THNETOPSYCHITES

THNETOPSYCHITES  - (Histoire ecclésiastique) anciens hérétiques, croyant que l'âme humaine était parfaitement semblable à celle des bêtes, et qu'elle mourait avec le corps. Voyez AME. Ce mot est composé du grec , mortel, et , âme. On ne trouve nulle part ces hérétiques que dans S. Jean Damascène, héres. xc. à-moins qu'ils ne soient les mêmes que ceux dont parle Eusebe, hist. ecclésiast. liv. IX. c. xxxviij. où il est dit que du temps d'Origène il y avait en Arabie des hérétiques, croyant que l'âme humaine mourait avec le corps, mais qu'elle ressusciterait avec le corps à la fin du monde. Eusebe ajoute qu'Origène réfuta ces hérétiques dans un concile nombreux, et qu'il les fit revenir de leurs erreurs. S. Augustin et Isidore les appellent hérétiques arabes. Marshal, dans ses tables, a défiguré ce mot faute de l'entendre, car il l'écrit thenopsychites, au-lieu de thnetopsychites : il les place aussi dans le sixième siècle, mais on ne peut deviner sur quel fondement il l'a fait. Diderot - Enciclopedia volum 16.djvu prima editie /

Despre scriitorul acestui articol enciclopedic:
"Denis Diderot (n. 5 octombrie 1713, Langres (Champagne-Ardenne); d. 31 iulie 1784, Paris) a fost un filosof și scriitor francez.
Născut la Langres, Diderot a fost o figură complexă a iluminismului francez, având o influență majoră asupra spiritului raționalist al secolului al XVIII-lea. Diderot a primit o educație iezuită și a renunțat la o carieră în drept, dedicându-se studiului și scrisului. În 1745, împreună cu D'Alembert, Diderot a început să editeze Encyclopédie, un proiect celebru, care i-a inclus aproape toți scriitorii francezi iluminiști importanți."
Wikipedia
http://ro.wikipedia.org/wiki/Denis_Diderot


Scurt istoric După ce primii creştini (evrei) AU PĂRĂSIT IERUSALIMUL ŞI IUDEEA, din cauza armatelor romane, ei s-au stabilit dincolo de Iordan, în Arabia, numită Arabia Petraea, după oraşul Petra (se mai numea Arabia Felix, adică Arabia Fericită).
Aceşti evrei-creştini, credeau FOARTE BINE că sufletul moare odată cu trupul şi va fi înviat odată cu trupul şi această credinţă au dat-o noilor convertiţi din Arabia. Arabii au avut această credinţă adevărată, până ce ereticul Origene (sec. II-III) a făcut mai multe călătorii şi i-a convins să renunţe, probabil nu pe toţi, după cum vedem la Marshal. Deci nu creştinii arabi erau eretici în aceasta privinta, cum mentioneaza greşit Diderot, ci Origene şi cei care l-au învăţat (gnosticii).

http://ro.wikipedia.org/wiki/Arabia_Petraea
http://en.wikipedia.org/wiki/Bosra

Totuşi, cum se face că în Biblie apare un verset în care se spune că oamenii nu pot ucide sufletul, la Matei 10:28? Adevărul dureros şi de neacceptat pentru mulţi este că acest text a fost modificat introducându-se o frază care nu a existat în textul origibal. De unde putem ştii asta? Dintr-o scriere a lui Iustin Martirul, care a trăit în secolul II şi ne dă versetul fără această frază neautentică.

Iată şi textul de înainte de corectiile catolico-gnostice, care nu conţinea "şi nu pot ucide sufletul":

MATEI 10:28
1 Şi, chemând pe cei doisprezece ucenici ai săi, le-a dat autoritate asupra duhurilor, ca să le scoată afară şi să vindece orice boală şi orice neputinţă trupească.
2 Iar numele celor doisprezece trimişi1 sunt acestea: primul, Simon, care se numeşte Chifa, şi Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zebedei şi Ioan, fratele lui;
3 Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov al lui Alfeu şi Lebeu, zis Tadeu;
4 Simon Canaanitul şi Iuda Iscarioteanul, care l-a şi vândut.
5 Pe aceştia doisprezece i-a trimis Isus, când le-a poruncit, spunând: „Nu mergeţi pe vreo cale a naţiunilor şi nu intraţi în vreo cetate a samaritenilor,
6 Ci mergeţi mai degrabă la oile pierdute  ale casei lui Israel.
7 Şi, mergând, predicaţi, spunând: «Regatul  cerurilor este aproape!»
8 Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi demoni; fără plată aţi primit, fără plată daţi.
9 Nu vă luaţi aur, nici argint, nici aramă la brâiele voastre,
10 Nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag;
11Dar pentru că vrednic este lucrătorul de hrana lui, în orice cetate sau sat intraţi, cercetaţi cine este vrednic acolo; şi acolo rămâneţi până când veţi pleca.
12 Şi, când intraţi în casă, salutaţi-o .
13 Şi dacă, în adevăr, casa este vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi.
14 Şi, dacă cineva nu vă va primi, nici nu va asculta cuvintele voastre, când plecaţi din casa sau din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre.
15 Adevărat vă spun, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi al Gomorei în ziua judecăţii, decât pentru cetatea aceea.
16 Iată, eu vă trimit ca oi în mijlocul lupilor; fiţi dar prudenţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii.
17 Dar păziţi-vă de oameni; pentru că vă vor preda sinedriilor şi vă vor biciui în sinagogile lor; 
18 Şi veţi fi aduşi înaintea guvernatorilor şi împăraţilor pentru mine, spre mărturie pentru ei şi pentru naţiuni.
19 Iar când vă vor preda, nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi vorbi, pentru că vi se va da în ceasul acela ce să vorbiţi;
20 Pentru că nu voi sunteţi cei care vorbiţi, ci spiritul Tatălui vostru vorbeşte în voi.
21 Şi frate va da la moarte pe frate, şi tată pe copil; şi copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi vor face să fie omorâţi.
22 Şi veţi fi urâţi de toţi, pentru numele meu; dar cine va răbda până la sfârşit, acela va fi mântuit.
23 Iar, când vă vor persecuta în cetatea aceasta, fugiţi în alta; pentru că, adevărat vă spun, nu veţi sfârşi cetăţile lui Israel, până când va veni fiul Omului.
24 Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său, nici rob mai presus decât stăpânul său.     
25  Ajunge ucenicului să fie ca învăţătorul său, şi robului ca stăpânul său. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Baalzebul2, cu cât mai mult pe cei din casa lui?
26 Deci nu vă temeţi de ei; pentru că nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nici ascuns care nu va fi cunoscut.
27 Ce vă spun eu la întuneric, vorbiţi la lumină; şi ce auziţi la ureche, predicaţi de pe acoperişuri.
28 Şi nu vă temeţi de cei care vă ucid şi după aceia nu mai pot face nimic3, mai bine temeţi-vă de acela, care va poate distruge, aruncând trupul împreună cu sufletul în gheena.
 29 Nu se vând oare două vrăbii cu un ban? Şi nici una din ele nu va cădea pe pământ fară ştirea Tatălui vostru;
30 Dar vouă chiar perii capului, toţi vă sunt număraţi.
31 Deci nu vă temeţi, voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.
32 Deci pe oricine mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi eu înaintea Tatălui meu care este în ceruri.
33 Dar pe oricine mă va tăgădui înaintea oamenilor, pe acela îl voi tăgădui şi eu înaintea Tatălui meu care este în ceruri.
34 Să nu gândiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.
35 Pentru că am venit să întorc pe om împotriva tatălui său şi pe fiică împotriva mamei sale şi pe noră împotriva soacrei sale;
36 Şi vrăjmaşi ai omului vor fi cei din casa lui.
37 Cine iubeşte pe tată sau pe mamă mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine; şi cine iubeşte pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine.
38 Şi cine nu-şi ia povara sa şi vine după mine nu este vrednic de mine.
39 Cine îşi găseşte sufletul îl va pierde; şi cine îşi pierde sufletul pentru mine îl va găsi.
40 Cine vă primeşte pe voi pe mine mă primeşte; şi cine mă primeşte pe mine  primeşte  pe  cel  care  m-a trimis pe mine.
41 Cine primeşte un profet în numele unui profet va primi răsplata unui profet; şi cine primeşte un om drept în numele unui om drept va primi răsplata unui om drept.
42 Şi oricine va da de băut numai un pahar cu apă rece unuia din micuţii aceştia, în numele unui  ucenic, adevărat  vă spun, nicidecum nu-şi va pierde răsplata“.

1 Greacă: apostoli 

2 Stăpânul demonilor  
3 Aşa cunoştea versetul Iustin Martirul in jurul anului 132.

luni, 10 noiembrie 2014

39. Falsificarea de la Matei 10:28

Dintre citatele des întâlnite în apărarea ideii că morţii mor doar cu trupul carnal, nu şi cu sufletul şi prin urmare sufletul nu moare şi nici nu învie, ci numai trupul cu care se "reuneşte", este Matei 10:28. 
Legat de mesajul acestui verset, am descoperit o redare foarte interesantă a versetului din Matei 10:28, pe e.catena.
Matt. 10:28 - NIV, NAB - in First Apology of Justin

    and, "Fear not them that kill you, and after that can do no more; but fear Him who after death is able to cast both soul and body into gehenna."[43]

și "Nu vă temeți de cei ce vă ucid, și după aceea nu pot mai mult, dar vă temeți de Cel care după moarte poate să arunce atât sufletul, cât și trupul în gheenă" [43].

Este cel mai vechi citat al Matei 10:28, scris înainte de anul 160. Este foarte interesantă această redare a versetului, mai ales că este susţinut atât de contextul mai larg care spune "iar cine-şi pierde sufletul ("psyche" în textul grec, Biblia Ortodoxa redă aici corect) lui pentru Mine îl va găsi" (deci sufletul e muritor, căci ce pierzi nu îl poţi păstra, însă se poate recâştiga). 

În textul grec al lui Iustin în locul lui "hell" apare "gehenna". 
Pe de altă parte Matei 10:28 varinta citată de Iustin Martirul, este foarte armonioasă cu Luca 12: 4,5:
"Dar vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceasta n-au ce să mai facă.
Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: Temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheena; da, vă zic vouă, de acela să vă temeţi."
Înainte de falsificarea versetului din Matei 10:28, ca mesaj textul suna ca şi în Luca 12:4,5.

Se naşte întrebarea, nu cumva textul lui Matei 10:28 a fost "reformulat" înspre susţinerea doctrinei nemuririi sufletului? Este evidentă reformularea, deoarece foarte multe versete biblice vorbesc despre moartea sufletelor.


Biblia arată clar că şi sufletul moare, nu numai trupul:

"Iată, toate sufletele (nefeş) sunt ale Mele. După cum sufletul (nefeş) fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul (nefeş) tatălui este al Meu. Sufletul (nefeş) care păcătuieşte, acela va muri." Ezechiel 18:4;
"Sufletul (nefeş) care păcătuieşte acela va muri." Ezechiel 18:20;
Noul Testament nu are cum să înveţe o cu totul altă viziune despre moartea sufletului!
Conform Noului Testament sufletul este muritor:
"Soală-te, ia Copilaşul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei care căutau să ia sufletul ("psuchen") Copilaşului." Matei 2:20

Sufletul este mai mult decât viaţa, după cum o imagine din monitorul unui PC este mai mult decât curentul.

Cine a avut interesul să falsifice textul de la Matei 10:28? Evident, gnosticii, care au fost o ramură eretică a creştinilor din secolele I-V, cu multe convingeri păgâne, ca de exemplu, credinţa în nemurirea sufletelor.

38. Cuiul bătut unde nu trebuia

Frază memorabilă într-un articol deosebit
"Nemurirea sufletului este un fel de cui al lui Pepelea bătut de păgȃnismul elen ȋn teologia creştină"
 https://dyobodiu.wordpress.com/2013/02/28/teologie-la-purtator-1-nemurirea-sufletului/

duminică, 9 noiembrie 2014

37. Unde punem virgula? Vaisamar blog

Invitat: Florin Laiu 
"(...) Diverse curente, confesiuni şi personalităţi din trecut sau din prezent resping dogma nemuririi inerente a sufletului/spiritului: tnetopsihiţii sau hipnopsihiţii din primele secole, mortaliştii protestanţi (Wycliffe, Luther, Sattler, Tyndale, Milton, Locke, Newton,  Priestly), unitarienii, cristadelfienii, toate confesiunile de tradiţie adventist-millerită, enciclopedii şi dicţionare biblice moderne, nu puţini teologi (Bromiley, Pinnock, Cullman http://jbburnett.com/resources/cullmann_immort-res.pdf, etc.). Lipsa unei mărturisiri a credinţei spiritualiste în formulările Crezului creştin este de asemenea elocventă: se afirmă exclusiv „învierea şi viaţa cea de veci”! (...)"

http://vaisamar.wordpress.com/2011/11/01/unde-punem-virgula-un-guestpost-de-florin-laiu-despre-luca-2343/#comments

sâmbătă, 8 noiembrie 2014

36. Dionis Bodiu despre cartea lui Oscar Cullmann

 
Ce spun Dumnezeu şi Satan despre moarte?
Dumnezeu este iubire, de aceea dragostea Sa pentru cei ce-l iubesc nu va pieri niciodată. Dacă ne vom pocăi cu adevarat, iubind pe Dumnezeu, pe Domnul Iisus, Fiul Său şi pe semenii noştrii, nu vom pieri niciodata, chiar dacă vom muri. Moartea-i ca un somn dulce pe o canapea (Luther Martin). Chiar dacă vom muri, vom învia la viaţă veşnică şi binecuvântată, cu trupul, duhul şi sufletul nostru la un loc. În afară de păcatele şi stricăciunea noastră, nimic nu va rămânea din noi în moarte. Şi vom fi veşnic fericiţi! Însă murim chiar şi cu sufletul? Chiar şi cu sufletul trebuie să plătim pentru păcate? Ce spun Dumnezeu şi Satan în această cea mai veche controversă? Ce este moartea şi ce afectează din om? Oare numai trupul? Numai trupul păcătuieşte din noi? Nu te lăsa înşelat de Diavol!
Teologul lutheran Oscar Cullmann a scris o carte interesantă în acest subiect. Iar bloggerul Dionis Bodiu a scris despre cartea lui Oscar Cullmann următoarea recomandare:
 
"Vă supun atenţiei o carte scoasă de Editura Herald în anul 2007, o lucrare interesantă a lui Oscar Cullmann intitulată provocator: Nemurirea sufletului sau învierea morţilor?. În ciuda dimensiunilor reduse, ea se recomandă prin profunzimea abordării ca un material valoros şi folositor acelora care vor să reflecteze mai în amănunţime asupra uneia dintre doctrinele fundamentale ale creştinismului, legată de soarta omului după moarte."
https://dyobodiu.wordpress.com/2011/01/10/nemurirea-sufletului/

joi, 6 noiembrie 2014

35. Oscar Cullmann: Nemurirea sufletului sau învierea morţilor? (carte - text englez)

 Nemurirea sufletului sau învierea morților? de Oscar Cullmann
Oscar Cullmann, D.Th, D.D., a fost profesor la Facultatea de Teologie a Universității din Basel și al Sorbonnei din Paris. Lucrarea de față este traducerea unui studiu publicat deja în Elveția (Mélanges offersts à KARL BARTH à la occasion de 70 de ani de la Reinhardt, Bâle, 1956) [Theologische Zeitschrift, N. 2, pp. 126ff] Vezi, de asemenea, Verbum Caro [1956], pp. 58ff.) Din care a apărut un rezumat în diferite periodice franceze.
Prefaţă"Nici o altă publicație a mea nu a provocat un astfel de entuziasm sau o ostilitate violentă. Exegeza a stat la baza acestui studiu și până acum nici un critic de o mare varietate nu a încercat să mă respingă prin exegeză".IntroducereIdeea larg acceptată a "nemuririi sufletului" este una dintre cele mai mari neînțelegeri ale creștinismului. Conceptul de moarte și înviere este ancorat în evenimentul Hristos (așa cum se va vedea în paginile următoare) și, prin urmare, este incompatibil cu credința grecească în nemurire.Capitolul 1: Ultimul inamicNimic nu arată mai bine diferența radicală dintre doctrina greacă a nemuririi sufletului și doctrina creștină a Învierii decât moartea lui Socrate în contrast cu moartea lui Isus.Capitolul 2: Salariul păcatului: MoarteaCredința în înviere presupune conexiunea evreiască între moarte și păcat. Moartea nu este ceva dorit de Dumnezeu, ca în gândirea filosofilor greci; este mai degrabă ceva, anormal, opus lui Dumnezeu.Capitolul 3: Primul - născut din morțiHristos a înviat: adică noi stăm în noua eră în care moartea este cucerită, în care coruptibilitatea nu mai există. Căci dacă există într-adevăr un corp spiritual (nu un suflet nemuritor, ci un corp spiritual) care a ieșit dintr-un trup firesc, atunci într-adevăr puterea morții este ruptă.Capitolul 4: Cei care dormMoartea este cucerită, dar nu va fi anulată până la sfârșit. În Noul Testament nu se spune nimic despre detaliile condițiilor provizorii. Auzim numai acest lucru: Ne apropiem de Dumnezeu.ConcluzieÎnvățătura marilor filozofi Socrates și Platon nu poate fi în niciun fel însoțită de cea a Noului Testament. Că persoana, viața și moartea lor pot fi totuși onorate de creștini, așa cum au arătat apologeții secolului al doilea.Vizualizata de 205718 ori.


Immortality of the Soul or Resurrection of the Dead? by Oscar Cullmann


Oscar Cullmann, D.Th, D.D., was Professor of the Theological Faculty of the University of Basel and of the Sorbonne in Paris. The present work is the translation of a study already published in Switzerland, (Mélanges offerts à KARL BARTH à l’occasion de ses 70 ans [pubi. by Reinhardt, Bâle, 1956][Theologische Zeitschrift, N. 2, pp. 126ff]. See also Verbum Caro [1956], pp. 58ff.) of which a summary has appeared in various French periodicals.


Preface
"No other publication of mine has provoked such enthusiasm or such violent hostility. Exegesis has been the basis of this study, and so far, no critic of a wide variety of kinds has attempted to refute me by exegesis."

Introduction
The widely accepted idea of ‘The immortality of the soul’ is one of the greatest misunderstandings of Christianity. The concept of death and resurrection is anchored in the Christ-event (as will be shown in the following pages), and hence is incompatible with the Greek belief in immortality.

Chapter 1: The Last Enemy
Nothing shows better the radical difference between the Greek doctrine of immortality of the soul and the Christian doctrine of the Resurrection than the death of Socrates in contrast to the death of Jesus.

Chapter 2: The Wages of Sin: Death
The belief in the resurrection presupposes the Jewish connexion between death and sin. Death is not something willed by God, as in the thought of the Greek philosophers; it is rather something, abnormal, opposed to God.

Chapter 3: The First-Born from the Dead
Christ is risen: that is we stand in the new era in which death is conquered, in which corruptibility is no more. For if there is really one spiritual body (not an immortal soul, but a spiritual body) which has emerged from a fleshly body, then indeed the power of death is broken.

Chapter 4: Those Who Sleep
Death is conquered, but it will not be abolished until the End. Nothing is said in the New Testament about the details of the interim conditions. We only hear this: We are nearer to God.

Conclusion
The teaching of the great philosophers Socrates and Plato can in no way be brought into consonance with that of the New Testament. That their person, their life, and their bearing in death can none the less be honoured by Christians as the apologists of the second century have shown.

Viewed 205718 times.

http://www.religion-online.org/showbook.asp?title=1115

miercuri, 5 noiembrie 2014

34. Despre iad (şi Dumnezeul Iubirii) - Zsolt Kovács Zsotza

Despre iad

Probabil se întorc o mulțime de frați creștini conservatori de la mine, dar în legătură cu învăţătura despre suferința veșnică a celor osândiţi văd că această învățătură nu este decât o interpretare biblică, o explicație teologică.
        Nu mai mult, nu mai puțin.


Nu ştiu cum creștinii calvinici de linie grea cum reconciliază predestinarea lor cu dragostea divină pe care o putem învăța din Biblie? Nu ar trebui ca cei mântuiţi să audă în mod literal strigătele inculpaților, cei care sunt mântuiți, ca să știe: aceştia vor suferi veșnic pentru totdeauna, care nu au putut nici măcar să aleagă răscumpărarea.
 

Conştiinţa ta ar fi șocantă!
Ar putea să se bucure în Împărăția lui Dumnezeu careva în vecii vecilor: fără o stare de conștiință trează, estompată, distorsionată? Nu pot nici măcar să presupun, că Yahweh Cel Preaânalt creează Iadul de foc, și creează omenirea în aşa fel, că majoritatea este aleasăde Domnul Dumnezeu însuși, la inevitabilul, veșnic, chin de foc conştient.
 

Cred că ar fi o mare inconsecvenţă să acuze incizitorii de răutate, și despre Dumnezeul Iubirii să se afirme cu hotărâre, că tortureze în focul iadului și pentru totdeauna - literalmente - sufletele nemântuite.
 

Eu am învățat din Scriptură:
Dumnezeu este Iubire. Eu nu aș putea să cresc animale în scopul, să îi torturez miliarde de ani și admir asta, deși unde este dragostea mea slabă în comparaţie cu cea a DOMNULUI Dumnezeu - cel care este el însuşi Dragostea? Nici măcar nu pot presupune ceva la fel despre Dumnezeu, darămite ceva mai sadic.



                         [Zsolt Kovács Zsotza] 




http://zsotza.blogspot.ro/2014/10/a-pokolrol.html