Aşa gândeau credincioşii din antichitate despre suflet: că el poate fi dat la moarte odată cu trupul şi că sufletul înviază odată cu trupul

Har, pace şi binecuvântare de la Dumnezeu, Tatăl nostru din ceruri şi de la Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru! Slăvit şi onorat să fie Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc şi Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, în veci de veci! Amin!

Împreună cu multe alte mărturii, toate acestea mărturisesc că fraza “şi nu pot ucide sufletul” din Matei 10:28 este o modificare scribală a expresiei “şi după aceea nu mai pot face nimic”, făcută probabil în secolul II sau III, după moartea lui Iustin Martirul (160)  pentru a sprijini doctrina nemuririi sufletelor.

Din mărturia unui tânăr evreu înaintea lui Antiochus Theos Epifanes, sec. II î.e.n:

 “Iar eu, precum şi fraţii mei, şi trupul şi sufletul mi-l dau pentru legile părinteşti, rugându-mă lui Dumnezeu, ca să nu întârzie a Se milostivi spre poporul acesta şi pe tine prin certări şi prin bătăi să te facă să mărturiseşti cum că El singur este Dumnezeu.” 2Macabei 7:37.

Mărturie din rugăciunea episcopului martir Policarp al Smirnei, sec II..

"Atotputernice Dumnezeule, Tată a iubitului şi binecuvântatului tău slujitor, Isus Christos, prin care am ajuns la cunoştinţa ta, Dumnezeul îngerilor, a puternicilor, a tuturor creaturilor şi a tuturor celor drepţi, care trăim înaintea feţei tale: Te preamăresc, că m-ai socotit vrednic pentru această zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor tăi, în paharul Christosului tău, la învierea sufletului şi a trupului la viaţa veşnică prin neputrezirea din duhul sfânt. Să fiu primit printre ei înaintea feţei tale, ca o jertfă grasă şi plăcută, aşa cum tu, veşnic drept Dumnezeu ai hotărât mai dinainte, mi-ai făcut de cunoscut în prealabil, iar acum împlineşti. Pentru toate acestea te laud, te preamăresc şi te slăvesc prin veşnicul tău mare preot ceresc, Fiul tău drag, Isus Christos. Prin el şi împreuna cu el, a ta este slava luminoasă în duhul sfânt, acum şi în eternitatea care va veni. Amin.”  Eusebiu, Istoria Eclesiastică, Rugăciunea episcopului martir Policarp al Smirnei, sec II

 

Citat din Iustin Martirul, sec. II (între anii 130-160)

În “Apologia întâia a lui Iustin Martirul” el citează versetul din Matei 10:28 în felul următor:

"Nu vă temeţi de cei care vă ucid şi după aceea nu mai pot face nimic, ci de El să vă temeţi care după moarte are putere să arunce atât sufletul cât şi trupul în gheena” Matei 10:28

La distanţă de el în timp, dar şi ca spaţiu apare Clement din Alexandria (155-215). Citatul din Matei 10:28 în 2 Clement „nu vă temeți de cei care vă omoară și nu vă pot face nimic mai mult; dar temeți-vă de Cel care, după ce ați murit, are putere atât asupra sufletului, cât și asupra trupului, pentru a-i arunca în focul gheenei. "

A se compara cu pasajul similar din Evanghelia după Luca:

“Vă spun vouă, prietenii mei: Să nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi: temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheenă. Da, vă spun, de el să vă temeţi.” Luca 12: 4,5

Dacă aveti întrebari importante cu privire la acest subiect, vă invit să studiaţi articolele biblice de pe blogul care se ocupă de acest caz:

Murim Sau Nu Murim? Ce Spun Dumnezeu Si Satan In Cea Mai Veche Controversa?

http://sufletulestemuritor.blogspot.com/

Să stăm de veghe cum se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Să nu ne lăsăm furaţi de nici o ideologie străină. de Biblia veche. Aceasta este rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele Fiului său mă rog, Amin!

Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!

Dumnezeu să aibă milă de noi. Amin!

 

Credinţa greşită, roada rea: Ucişi ca să le fie sclavi şi în „lumea de dincolo”

Har, pace şi binecuvântare de la Dumnezeu, Tatăl nostru din ceruri şi de la Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru! Slăvit şi onorat să fie Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc şi Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, în veci de veci! Amin!

Mulţi oameni din antichitate, care au fost sclavii bogătaşilor, au fost ucişi ca să le fie sclavi şi în aşazisa „lume de dincolo”. Aceştia au fost victime ale credintei "oarbe" în nemurirea sufletului.

 Dar care este situaţia din zilele noastre?

Ştiaţi că... situaţia nu este mai roză în zilele noastre???

Aproximativ 1 milion!!! de oameni se sinucid anual. Aşa reiese din sursele Organizaţiei Mondiale A Sănătăţii (WHO). Aşadar, mai mulţi oameni mor din propria mână, decât din războaie şi revolte. Statistic în fiecare 40 de secunde se sinucide o persoană. Şi mulţi o fac deoarece sunt învăţaţi că există viaţă conştientă după moarte.

Uneori oamenii se sinucid în grup, ca în cazul sectelor: adepţii lui Jim Jones în America De Sud, adepţii Templul Soarelui în Europa, adepţii lui Davin Koresh, Waco, Texas, SUA, unele grupuri în Japonia, secta "Restabiliatorii celor zece porunci" în Africa, etc..

Descoperirile arheologice arată că şi în antichitate se practicau sinucideri în grup, tot pe fundalul credinţei oarbe şi false că oamenii trăiesc conştient după moarte:

"Dar, în afară de pietre preţioase, aceste morminte ne mai rezervaseră şi o înfiorătoare surpriză. În cripte au fost găsite turme de boi cu scheletele încă în hamuri, iar fiecare căruţă era încărcată cu mobilă. Tot alaiul avea datoria să-l însoţească pe nobil şi după moarte, aşa cum se poate deduce din scheletele bogat îmbrăcate şi ornamentate. Mormântul Doamnei Shubad are 20 de astfel de schelete, altele au chiar 70. Ce s-ar fi putut întâmpla pe vremea aceea? Nu avem nici o indicaţie că ar fi fost victimile unei morţi violente. În procesiuni solemne, se pare, însoţitorii alături de căruţele încărcate trase de boi duceau trupul în mormânt. În timp ce mormântul era sigilat însoţitorii îşi pregăteu stăpânul pentru odihnă dinăuntru. Apoi luau un drog, se adunau în jurul lui, şi mureau din propria lor voinţă, doar pentru a-l servi mai departe într-o existenţă viitoare. Timp de două secole cetăţenii Urului şi-au îngropat personalităţile în aceste morminte."

Citat din cartea: Şi totuşi Biblia are dreptate, p 34,35

Iată roadele orbirii spirituale, orbire la cotă maximă. Care a fost cauza? Învăţătura falsă a nemuririi sufletului. O învăţătură bună nu poate produce roade stricate, dar o învăţătură rea, produce roade stricate.

NTLR Matei 7:

¹⁸ Un pom bun nu poate face roade stricate şi un pom stricat nu poate face roade bune.

¹⁹ Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.

²⁰ Aşadar, după roadele lor îi veţi recunoaşte.

Dacă aveti întrebari importante cu privire la acest subiect, vă invit să studiaţi articolele biblice de pe blogul care se ocupă de acest caz:

Murim Sau Nu Murim? Ce Spun Dumnezeu Si Satan In Cea Mai Veche Controversa?

http://sufletulestemuritor.blogspot.com/

Să stăm de veghe cum se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Să nu ne lăsăm furaţi de nici o ideologie străină. de Biblia veche. Aceasta este rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele Fiului său mă rog, Amin!

Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!

Dumnezeu să aibă milă de noi. Amin!

 

 

 

 

 

 

 

Ororile de la o înmormântare păgână (filă de istorie din epopeea "Iliada" scrisă de Homer)

Har, pace şi binecuvântare de la Dumnezeu, Tatăl nostru din ceruri şi de la Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru! Slăvit şi onorat să fie Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc şi Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, în veci de veci! Amin!

Biblia consemnează că cei credincioşi puneau morţii în mormânt. Însă oamenii care s-au înstrăinat de adevăratul Dumnezeu, aşa-numiţii păgâni, aveau obiceiuri stranii în ce priveşte pe cei morţi. Unii - cum ar fi şciţii - chiar îi mâncau, după cum citim în scrierea "Istorii" a "părintelui disciplinei istoriei" Herodot. Alţii îi incinerau, cum citim în epopeea "Iliada", de Homer. Aceste incinerări erau însoţite uneori de sacrificii umane şi de animale.

De ce îşi ardeau păgânii morţii? Aceştia îşi ardeau morţii deoarece credeau că sufletul este încătuşat în trup, iar pentru a-l elibera, trebuia ca trupul să fie ars.

Diavolul a minţit prima pereche de oameni, cu afirmaţia bombastică: "Hotărât că nu veţi muri!". Dar ei au murit. Şi au pierit în marele potop toţi urmaşii lor care au trăit în nelegiuire umplând lumea de atunci cu violenţă. Însa nu a pierit minciuna, deoarece Satan Diavolul a rămas acelaşi, după cum spune şi proverbul înţelept: Lupul îşi schimbă părul dar năravul ba! Satan şi-a schimbat doar părul, adică a schimbat doar exteriorul acelei minciuni spuse atunci, spunând acelaşi lucru în continuare sub o altă formă: nemurirea sufletului. El nu mai putea înşela lumea atât de făţis, fiindcă toţi ştiau că mor, de aceea îi trebuia un alibi, un pretext mai bun. Astfel a luat fiinţă învăţătura că omul moare doar cu corpul, însă sufletul lui este nemuritor şi prin acest suflet omul mort trăieşte de fapt în continuare. El a inspirat pe păgâni să ardă morţii, ca sufletul lor să poată fi eliberat cât mai repede din trupul carnal. Această practică s-a răspândit mai ales la popoarele indo-ariano-europene care îşi ardeau morţii. Ritualurile ce însoţeau arderea morţilor erau variate, complexe, costisitoare şi însoţite de ucideri înfiorătoare ca jertfe şi magie, precum chemarea sufletelor celor morţi.

În epopeea Iliada scrisă de Homer, este prezentat ceremonialul arderii lui Patroclu, prietenul lui Ahile. Camarazii lui în care de luptă dau de trei ori ocolul cadavrului, iar Ahile punându-şi mâinile pe pieptul mortului strigă: 
"Şi în al morţii lăcas mi te bucură, scumpe Patroclu, iată, aduc la împlinire ce jurasem să fac. Hector zace ucis şi-l dau pradă câinilor, iar pe mormântul tău vor cădea, tăiate de mine, capetele a doisprezece tineri ilieni de viţă."

Apoi Achile îşi scoate armele şi găteşte praznicul de doliu. Sunt jerfite o mulţime de animale, de diferite soiuri, sângele curgând în pâraie în jurul mortului, ca ofrandă de jertfă pentru lumea de dincolo. În cealaltă zi, camarazii mortului presară pe el smocuri din părul lor, Achile îşi taie pletele şi le pune în mâna lui Patroclu. Este ridicat rugul, se jertfesc din nou animale, cadavrul este înfăşurat în grăsimea lor, împrejur sunt puse cărnuri şi ulcioare cu miere şi ulei. În cele din urmă sunt înjunghiaţi patru cai, doi câini ai stăpânului decedat şi cei doisprezece tineri, apoi totul este mistuit de foc. Ahile toată noaptea toarna vin negru pe pământ şi cheamă sufletul mortului. În zori focul este stins şi rămăşiţele nemistuite ale mortului sunt puse într-o ulcică de aur, între două straturi de grăsime şi peste ele se face un tumul de pământ, în formă de movilă.

Este îngrozitor ce a făcut şi un mare păcat, dacă ne gândim la cei doisprezece tineri ucişi cu bestialitate.

Câtă bătaie de cap obositoare, magii, sacrificii sadice şi ceremonii costisitoare a dat Satan paganilor înstrăinaţi de adevăratul Dumnezeu... Să-i mulţumim lui Dumnezeu, că prin prorocii săi sfinţi şi prin Fiul său ceresc, a adus lumina sfinţeniei Sale în această chestiune. Din păcate mulţi creştini veniţi dintre păgâni şi-au păstrat o parte din vechile practici şi credinţe cu privire la cei morţi încercând să le "încreştineze", lucru imposibil, fiind ca şi otrava pusă în apă. Dacă oamenii morţi, prin sufletele lor aşazise nemuritoare ar fi în lumea cerească, cea spirituală, sfinţii proroci din Vechiul Testament n-ar spune contrariul, că cei morţi nu ştiu nimic şi Fiul ceresc al lui D-zeu nu ar fi spus aşa: "Nimeni nu s-a suit în cer" (Ioan 3:13) şi "Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul lui şi vor ieşi din ele" (Ioan 5:28,29), ci ar fi spus altfel: "Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din cer vor auzi glasul lui şi vor coborî jos".

Dacă aveti întrebari importante cu privire la acest subiect, vă invit să studiaţi articolele biblice de pe blogul care se ocupă de acest caz:

Murim Sau Nu Murim? Ce Spun Dumnezeu Si Satan In Cea Mai Veche Controversa?

http://sufletulestemuritor.blogspot.com/

Să stăm de veghe cum se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Să nu ne lăsăm furaţi de nici o ideologie străină. de Biblia veche. Aceasta este rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele Fiului său mă rog, Amin!

Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!

Dumnezeu să aibă milă de noi. Amin!

 

Unde punem virgula în Luca 23:43? Mărturii din secolele IV-XII

Unde punem virgula în Luca 23:43?

Har, pace şi binecuvântare de la Dumnezeu, Tatăl nostru din ceruri şi de la Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru! Slăvit şi onorat să fie Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc  şi Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, în veci de veci! Amin!

Deşi contexul biblic este hotărâtor în orice subiect, unii ţin să demonstreze - sărind peste această normă, că Domnul Isus şi tâlharul care s-a pocăit pe cruce, au mers în raiul ceresc al Tatălui, în clipa morţii lor.

Contextul clar, încălcat, ca dovadă:

Ioan 20:17 "Nu mă ţine", i-a zis Isus, "căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru."

Mai jos, un frate pe nume Ioan Albu, citează din mai multe surse grecești, în transliterare și oferă o traducere, arătând cum au înţeles unii textul între secolele IV-XII.

Conform „Înțelegerea și traducerea„ Astăzi ”din Luca 23.43” de J. Hong (publicat în „The Bible Translator”, Vol. 46, 1995, pp. 408-417), pentru semnele de punctuație din Luca 23:43, trei au fost oferite posibilități: a pune o virgulă înaintea cuvântului „azi”, a-l pune după „azi” sau a pune o virgulă atât înainte, cât și după „azi”.

Ocazional, manuscrisele grecești timpurii aveau anumite semne de punctuație, aceasta se găsește în unele MSS, și acesta este cazul aici, unde B (Vaticanus 1209) are un punct inferior ((hipostigmă) după semeron.

Potrivit A. T. Robertson, „A Grammar of the Greek New Testament”, Nashville, 1934, p. 242, referitor la punctuația folosită de acest MS, s-a reținut că în general „B are punctul superior ca punct, iar punctul inferior pentru o pauză mai scurtă”.

Cerneala literelor unciale din codexul B a fost la un moment dat o culoare maro decolorată, iar într-un secol mai târziu, un scrib a trasat peste multe dintre litere și semne de punctuație.

Cu toate acestea, în Luca 23:43 cerneala punctului inferior este aceeași cu literele textului și astfel, poate fi urmărită până în secolul al IV-lea e.n.

Vaticanus 1209 folosește semne de punctuație și în alte locuri. Astfel, la Romani 8: 5, ABCL și 26 cursive au un punct după sarka.

Există vreun MS care afișează punctuația ca în Luca 23:43, sau în sensul de redare este același, ca în Vaticanus 1209?

Da, conform lui F. C. Burkitt, „The Curetonian Version of the Four Gospels” (Vol. I, Cambridge, 1904), The Curetonian Syriac (secolul al V-lea e.n.) redă Luca 23:43 astfel:

„Amin, îți spun ţie astăzi că cu mine vei fi în grădina Edenului”.

Tines men houtos anaginoskousin Amen lego soi semeron kai hypostizousin eita epipherousin, hotiet' emou ese e to paradeiso.

(„Unii citesc într-adevăr în felul acesta: „Adevărat îţi spun astăzi” și pun virgulă; apoi adaugă: „Vei fi cu mine în Paradis.””) – Isihie (Hesychius) din Ierusalim, un scriitor ecleziastic care a murit în jurul anului 434 AD. Textul grecesc găsit în Patrologia Graeca, Vol. 93, coloanele 432, 1433.

Alloi de ekbiazontai to rhema, stizontes eis to <<Semeron,>> hin' e to legomenon toiouton <<Amen ego soi semeron>> eita to, <<met' emou ese en to paradeiso,>> epipherontes. („Dar alții apasă pe cele spuse, punând un semn de punctuație după „azi”, astfel încât să se spună astfel: „Adevărat îţi spun astăzi”; apoi adaugă expresia: „Vei fi cu mine în Paradis”.) - Theophylact, un scriitor eclesistic care a murit în jurul anului 1112 e.n. Ediție: Patrologia Graeca, Vol. 123, coloana 1104.

alloi -- to rheton ekbiazontai legousin gar dein hypostizontas (254: hypostizantas) anaginoskein amen lego soi semeron>> eith' houtos epipherein to met' emou ese etc. trebuie citit punând virgulă astfel: „Adevărat îţi spun astăzi”, apoi adăugând expresia astfel: „Vei fi cu mine”, etc. ") - Scholia 237, 239, 254. Text găsit în Novum Testamentum Graece, editio octava critica maior, de C. Tischendorf, Vol. I, Leipzig, 1869, sub Luca 23:43.

kai eutys eipen moi hoti amen amen semeron lego soi, met' emou ese en to parad[eiso].

(„Și îndată mi-a zis: „Adevărat astăzi îți spun că vei fi cu mine în Paradis.””)

--Descent into Hades, o scriere apocrifă din secolul al IV-lea e.n. Text găsit în Novum Testamentum Graece, editio octava critica maior, de C. Tischendorf, Vol. I, Leipzig, 869, sub Luca 23:43.

ho de eipen auto semeron lego soi aletheian hina se ekho eis ton parad [eison] met 'emou. („Și i-a zis: „Astăzi îți spun adevărul, ca vei fi cu mine în Rai.”) - Evanghelia lui Nicodim (= Faptele lui Pilat) b287, o scriere apocrifă din secolul al patrulea sau al cincilea e.n. Text găsit în Novum Testamentum Graece, editio octava critica maior, de C. Tischendorf, Vol. I, Leipzig, 1869, sub Luca 23:43.

Prin urmare, cel puțin din secolul al IV-lea e.n. până în secolul al XII-lea e.n. au existat cititori care au înțeles textul din Luca 23:43 ca „Adevărat îţi spun astăzi: Vei fi cu mine în Paradis”.

Chiar în acea zi, când Isus a murit, el se afla în Şheol sau Hades, și nu în Paradis. (Psalmii 16:8-11; Fapte 2:22-32) El a fost mort și în mormânt astat până a treia zi și apoi a înviat ca „primul rod” al învierii. (Fapte 10:40; 1 Corinteni 15:20; Coloseni 1:18)

Astfel, cuvântul „azi” din Luca 23:43 nu indică timpul în care tâlharul pocăit este cu Isus în Paradis, ci conţine promisiunea solemnă a Domnului Isus.

Dacă aveti întrebari importante cu privire la acest subiect, vă invit să studiaţi articolele biblice de pe blogul care se ocupă de acest caz:

Murim Sau Nu Murim? Ce Spun Dumnezeu Si Satan In Cea Mai Veche Controversa?

http://sufletulestemuritor.blogspot.com/

Să stăm de veghe cum se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Să nu ne lăsăm furaţi de nici o ideologie străină. de Biblia veche. Aceasta este rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele Fiului său mă rog, Amin!

Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!

Dumnezeu să aibă milă de noi. Amin!