Trup, duh şi suflet

 Diferenţa dintre duh şi suflet
Duh și Suflet (diferențe)
Este corect să spunem că omul are trup, suflet și duh? Care este diferența dintre duh și suflet? Este corect să vorbim despre moartea și învierea sufletului?
Duhul în ebraică: ruach, în greacă: pneuma, în latină spiritus, este „ceva” interior. Dar ce? Sufletul în ebraică: nefesh, în greacă: psükhé, în latină: anima. Este tot "ceva" din interior. Dar ce?
Duhul omului și sufletul lui sunt două părți interioare ale ființei noastre, dar care sunt caracteristicile lor? Cum ar trebui și cum putem face diferența între cele două?
Biblia distinge clar și distinct între suflet și duh, nu numai în scrierea celor două cuvinte, ci și în sensul lor (deci nu sunt sinonime). Consider că este corect și important ca aceste cuvinte trebuie lăsate în textul Bibliei, aşa cum sunt şi nu este bine ca ele să fie redate preferenţial, după gustul unui traducător. Dacă citiți cu atenție Biblia, veți vedea că sufletul are proprietăți precum: mănâncă, bea, încântă, laudă pe cineva, motiv pentru care iubitul nostru Domn Isus nu a negat viziunea evreiască asupra sufletului, de fapt, el se exprimă ca evreii în VT. Iar fericitul nostru apostol Pavel numește trupul (în greacă "soma") „soma psuhikon”, adică „trup sufletesc”, neabătându-se de la credința strămoșilor săi, care gândeau la fel. Sufletul este lumea noastră senzorială. Fără simțuri, corpul este mort. Tocmai de aceea, conform Bibliei, sufletul este muritor.
Să comparăm două versete din Biblie - ambele spun că sufletul mănâncă.
Leviticul 7:18 Dacă un suflet (ebraică: nefesh) mănâncă din carnea jertfei sale de mulţumire a treia zi, nu va fi bun; oricine l-a sacrificat, nu va fi socotit în favoarea lui, de fapt va fi abominabil; iar dacă un suflet (ebraică: nefesh) mănâncă din ea, poartă povara fărădelegii sale.
Luca 12:19 „Și [acesta] spun sufletului meu (greacă: psyche): Sufletul meu (greacă: psyche), ai multe bunuri strânse pentru mulți ani; fă-te confortabil, mănâncă, bea, distrează-te!”
De asemenea, sufletul poate vorbi: Luca 1:46 „Atunci Maria a zis: „Sufletul Meu preamărește pe Domnul”.
Am văzut ce poate face sufletul. Dar ce poate face duhul? Vom vedea ce poate face duhul și astfel vom experimenta că duhul uman este mintea umană. Deci simțim lumea cu simțurile noastre și înțelegem lumea cu duhul nostru, adică lucrurile din jurul nostru. După cum vom vedea, spiritul are caracteristici precum: gândește, caută, plănuiește, se bucură.
Iov 20:3 ..., dar duhul meu priceput (ebraică: ruah) va răspunde pentru mine.
Psalms 77:6 (77:7) Îmi aduc aminte de cântările mele noaptea; Gândesc în inima mea și duhul meu caută (ebraică: ruach):
Luca 1:47 Și duhul meu (greacă: pneuma) se bucură de Dumnezeu, care mă păzește.
Ioan 11:33 Isus, deci, când a văzut mormântul și pe iudeii care veneau cu el, a fost tulburat în duh (greacă: pneuma) și foarte zguduit.
Isaia 11:2. În care stă duhul (ebraică: ruach) lui Iehova: duhul înțelepciunii și al înțelegerii (ruach), duhul sfatului și al puterii (ruach), duhul (ruach) cunoașterii și al fricii de Iehova.”
Există un acord complet între VT și NT în acest domeniu de exprimare.
Deci duhul este ceva „intern” care vine de la Dumnezeu, deoarece este:
1. înțelepciune și înțelegere
2. consiliu și putere
3. cunoașterea lui Dumnezeu și frica de Dumnezeu
Limbajul uman a fost inventat și editat de Dumnezeu. Deci nu eu, nici oamenii din vechime nu l-au „inventat” sau „editat”, ci Dumnezeu ​​și El a declarat ceea ce trebuia declarat. În cele din urmă, cel care respinge sensul corect și folosirea legitimă a cuvântului suflet şi duh în toate domeniile arătate în Biblie, confundând cele două concepte diferite de duh și suflet cu alte cuvinte, respinge de fapt pe Dumnezeu. Înlocuirea cuvintelor autentice din Biblie cu alte cuvinte este iraţională, indiferent care este cauza pentru care se face "cruciadă" împotriva lor.
Deci, unde este plasat sufletul şi duhul în constituția omului?
Conform Bibliei, aceasta este formula corectă
Geneza 2:7 (materia) + Eclesiastul 12:7 (duhul) = 1Corinteni 15:40 (sufletul)
Geneza 2:7 Iehova Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.
Ecclesiastes 12:7 7 Şi ţărâna va deveni pământ, cum era înainte; iar duhul se va întoarce la Dumnezeu, care l-a dat.
1 Corinteni 15:40 Și sunt trupuri duhovniceşti (soma pneumatikon) și trupuri sufleteşti (soma psuchikon); dar slava celor cereşti este diferită de cea a celor pământeşti.

Luca 23:43 între mitul eretic din traduceri şi realitatea textului

Luca 23:43 între mitul eretic din traduceri şi realitatea textului

 

Ce a cerut tâlharul pocăit (fostul tâlhar) de pe cruce, lui Iisus?

 

Luca 23:42 BDC Şi a zis lui Isus: "Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!"    

Luca 23:42 BOR Si zicea lui Iisus: Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni in imparatia Ta.

 

Ce răspuns a primit de la Iisus?

 

Luca 23:43 în BDC , BOR şi textul grec

- Isus a răspuns: "Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai."   

- Si Iisus i-a zis: Adevarat graiesc tie, astazi vei fi cu Mine in rai.

- Kai eipen auto Amen soi lego semeron met' emou ese en to Paradeiso

Notă: Textul grecesc este ortografiat târziu de editori; în manuscrisele greceşti vechi ale NT nu apar nici spaţii între cuvinte, şi nici semne de punctuaţie.

 

Cum interpretăm cererea tâlharului pocăit?

 

Acest om care s-a pocăit în ceasul morţii sale, s-a referit clar la perioada venirii lui Mesia în Împărăţia lui.

Tâlharul - fiind evreu - știa mai bine decât mulţi dintre cei care citesc Biblia (sau chiar traduc Biblia) cu ochii legaţi de diferite tradiţii de interpretare - ca venirea lui Hristos era în viitor și nu în acea zi când murea împreună cu Isus. Deci nu i-a cerut un lucru imposibil. De aceea, Isus nu îl asigură în momentul discuției ca va fi cu El în rai, din clipa morţii, ci în viitor, la venirea Sa... Dovada ca Isus nu a fost în rai în clipa morţii Sale, o avem după învierea Sa, când îi adresează unei femei credinciose următoarele cuvinte:

 

Ioan 20:17 BDC "Nu mă ţine", i-a zis Isus, "căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru."    

Ioan 20:17 BOR Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, caci inca nu M-am suit la Tatal Meu. Mergi la fratii Mei si le spune: Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru si la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru.

 

Cum împăcăm textele contradictorii din BDC şi BOR? Cum ne poate ajuta textul grec?

 

Dacă Domnul nostru încă nu a ajuns la Tatăl în acel timp, cum ar trebui plasată virgula în mod corect (cert)? Este clar că semnele de punctuație nu au scopul de a schimba sensul unei afirmații.

Cu siguranţă, punctuaţia din acest text poate fi aranjată altfel, după context (a se vedea cererea fostului tâlhar) şi astfel, sensul răspunsului primit trebuie legat de întrebare, nu de năzbâtâile teologice din era gnostică (sec I-V) sau evul mediu şi întunecat, în care din păcate se mai zbate majoritatea Creştinătăţii.

Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu putea fi în rai (paradis) cu fostul tâlhar, înainte de la învierea Lui, ci doar la venirea Sa în Împărăţie. De fapt asta a cerut şi fostul tâlhar, compară Luca 23:43 şi Ioan 20:17 în orice Biblie doreşti.

O dovadă în plus este că, după spusele Lui, El a fost în timpul celor trei zile de înainte de învierea Lui în inima pământului şi nu în rai (Matei 12:40) şi aici a fost chiar şi sufletul Lui, nu numai trupul (Faptele Apostolilor 2:31).

În plus, tâlharul pocăit, care se afla pe o cruce alături de Isus, nu putea merge în raiul (paradisul) din cer, deoarece nu moartea era uşa spre raiul Împărăţiei, ci învierea:

Fapte 24:15 BDC şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.  

Fapte 24:15 BOR Avand nadejde in Dumnezeu, pe care si acestia insisi o asteapta, ca va sa fie invierea mortilor: si a dreptilor si a nedreptilor.

 

Concluzia

 

Fostul tâlhar îi cere lui Isus ca în viitor, la venirea Sa în Împărăţie, să-şi aducă aminte de el, deci el se gândea la timpul de după învierea morţilor, nu la seara aceea.

Prin urmare, dacă conform declaraţiilor Sale clare din Matei 12:40 şi Ioan 20:17, Iisus între moarte și înviere, nu a fost în rai, înseamnă că El a fost unde erau toți morții, unde fusese și prietenul Său Lazăr, iar punerea greşită a virgulei ar fi fără echivoc o aventură eretică.

 

Ortografierea și traducerea corectă a textului grec din Luca 23:43 este: Kai (Şi) eipen (îi răspuse) auto (lui): Amen (Amin) soi lego (îţi spun) semeron (astăzi), met' (cu) emou (mine) ese (vei fi) en (în) to Paradeiso (Rai, Paradis).

Şi îi răspuse lui: Amin îţi spun astăzi, cu mine vei fi în Rai (Paradis).

 

Alte redări similare, care urmează acest raționament, referitor la Luca 23:43

 

Manuscrisul grec Vaticanus, din secolul IV, are punctuaţia după cuvântul "astăzi".

Manuscrisul curetonian siriac (cele patru evanghelii), secolul V: „Amin îți spun astăzi că vei fi cu mine în Grădina Edenului”. (Francis Burkitt, The Curetonian Version of the Four Gospels, vol. 1, Cambridge, 1904)

Mărturia lui Hesychius, preot şi exeget din Ierusalim (secolele IV-V),  sună astfel: „Unii, de fapt, citesc astfel: «Adevărat îți spun astăzi», și pun o virgulă; apoi continuă: «Vei fi cu mine în Paradis»”. (Textul grecesc se găsește în Patrologiae Graecae, vol. 93, col. 1432, 1433.)

Mărturia lui Teofilact, (secolele XI-XII), despre unii care susțineau că trebuie „să se pună un semn de punctuație după «astăzi», astfel încât să se citească: «Adevărat îți spun astăzi»; și apoi adaugă cuvintele: «Vei fi cu mine în Paradis»”. (Patrologiae Graecae, vol. 123, col. 1104)

George Lamsa, traducătorul Bibliei aramaice ((ediția din 1933) siriaca veche din Orientul Mijlociu), afirma: „În acest text, accentul se pune pe cuvântul «astăzi» și trebuie citit: «Adevărat îți spun astăzi, vei fi cu mine în Paradis». Promisiunea a fost făcută în acea zi și urma să se împlinească ulterior. Această formulare este tipic orientală și transmite ideea că promisiunea a fost făcută într-o anumită zi și avea să fie respectată negreșit”. (Gospel Light – Comments on the Teachings of Jesus From Aramaic and Unchanged Eastern Customs, p. 303, 304)

 

Versiunea engleză Rotherham şi NWT şi cele germane de L. Reinhardt și de W. Michaelis, redau versetul într-un mod similar celor amintite mai sus din lumea antică.

 

Traduction Oecuménique de la Bible (TOB) redă acest text într-o formă "imparţială" - deşi virgula de după „aujourd’hui” nu aparţine propoziţiei următoare, ci celei precedente:

„Jésus lui répondit: «En vérité, je te le dis, aujourd’hui, tu seras avec moi dans le paradis.”

 

 

Definiţia sufletului

 

Definţia sufletului

 

Despre suflet (sufletul altfel spus)

 

Sufletul este un capitol mult dezbătut în lingvistica din toate timpurile. Însă cine l-ar putea cunoaşte mai bine decât Cel ce l-a creat, deoarece şi Creatorul are un suflet al Său:

"Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu (ebr. nafşi). Am pus Duhul Meu (ebr. ruhi) peste El; El va vesti neamurilor judecata." (Isaia 42:1)

În textul citat vedem cuvintele "sufletul meu" şi "duhul meu" ca două stări care arată două aspecte diferite: sufletul este legat de plăcere (senzaţie), iar duhul de judecată (intelect).

De reţinut: cuvântul "suflet", în ebraica este "nepheşh" (nefeş), în greacă este "psyche", iar în latină este “anima”.

Să vedem aşadar cum este descris "sufletul" în Biblie, de către Dumnezeu:

- Conform cu textul ebraic, "sufletul" este în sânge şi s-ar fi putut mânca împreuna cu sângele (lucru interzis în Legea lui Dumnezeu, dată lui Moise):

"Ak (Dar) basar (carnea) benafsow (cu sufletul în) damow (sânge) lo (nu) tokelu (mâncaţi) Geneza 9:4

"Pentru că sufletul (nefeş) cărnii (basar) este în sânge (damow) şi vi l-am dat pentru altar spre a face ispăşire pentru sufletele voastre, deoarece sângele este cel care face ispăşire pentru suflet." Levitic 17:11

Locul sufletului în trupul uman, conform ştiinţei lui Dumnezeu este în sânge:

"Numai ia aminte să nu mănânci sângele; pentru că sângele (damow) are în el sufletul (nefeş); şi să nu mănânci sufletul (nefeş) cu carnea (basar)." (Deuteronom 12:23).

- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate mânca sânge (lucru interzis) şi carne, deoarece sufletul este în sângele care inundă tot trupul - deci şi în gură, arătând prin asta că sufletul este partea senzorială din om, însumând totalitatea simţurilor umane (gustă, simte, place, etc.):

"Dacă s-ar întâmpla să mănânce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulţumire, jertfa lui nu va fi primită şi nu se va ţine în seamă celui ce a adus-o: ci va fi un lucru urâcios şi, sufletul (nefeş) care va mânca din ea, îşi va purta nelegiuirea."

Sufletul vinovat de nerespectarea Legii lui Dumnezeu, trebuia pedepsit şi dat spre nimicire (moarte), fapt ce arată că nu era nemuritor şi nu era separabil de trup, cum credeau filozofii păgâni:

"dar sufletul (nefeş) care, găsindu-se în stare de necurăţie, va mânca din carnea jertfei de mulţumire care este a DOMNULUI, să fie nimicit din poporul său." Levitic 7:20

"Sufletul (nefeş) care va mânca sânge de orice fel va fi nimicit din poporul său." Levitic 7:27

Sufletul este antropomorf ca şi trupul, căci de fapt sufletul ghidează trupul, la fel cum un program ghidează un robot în ingineria robotică:

"De aceea am zis fiilor lui Israel: "Nici un suflet (nefeş) dintre voi să nu mănânce sânge, şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru să nu mănânce sânge." Levitic 17:12

Poziţia lui Dumnezeu este clară în aceste texte, aici El vorbeşte nu Moise. Moise a fost doar o gură folosită de Dumnezeu, ca să spunem aşa. Dumnezeu este cel mai mare dintre toţi lingviştii şi folozofii lumii din toate timpurile. Ne vom ghida după ce spune El, nu după cum spunea Platon. Avem aşadar “poziţia oficială” a lui Dumnezeu despre suflet, nu a unui om pe nume Moise, cum cred unii:

"Orice suflet (nefeş), fie născut în tară, fie străin, care va mânca dintr-un animal sălbatic mort sau sfâşiat, să-şi spele hainele, să se scalde în apa şi va fi necurat până seara; apoi va fi curat." Levitic 17:15

Aşadar, sufletul totalizează simţul omenesc. Sufletul este echivalent (sinonim) cu simţul, sufletul fiind simţul. Altfel spus simțul este un program special de percepţie a omului creat de Dumnezeu sau altfel spus capacitatea fiziologică a organismelor care asigură date pentru percepție.

Simțurile au fost cunoscute şi clasificate din antichitate:

- a vedea, percepție vizuală cu ochii

- a auzi, percepție auditivă cu urechile

- a mirosi, percepție olfactivă cu nasul

- a gusta, percepție gustativ cu limba

- a pipăi, percepție tactilă cu pielea

- intuiţia - numită şi „al șaselea simț”

- senzaţia intelectuală (bună, confuză sau rea: plâns, râs, durere, nesiguranţă, etc.)

Exemple de simțuri

Simțul vizual (văzul)

Simțul auditiv (auzul)

Simțul olfactiv (mirosul)

Simțul gustativ (gustul)

Simțul tactil (mecanorecepția)

Simțul termic (termocepția)

Simțul timpului (cronocepția)

Simțul spațiului

Simțul setei

Simțul foamei

Simțul mâncărimii

Simțul presiunii

Simțul orientării

Simțul durerii (nocicepția)

Simțul mișcării (propriocepția)

Simțul preaplinului

Simțul nevoii de oxigen

Simțul echilibrului (echilibriocepția)

Simțul oboselii

- Iată de ce conform cu textul ebraic, "sufletul" se poate usca (ofili):

"Şi acum ni s-a uscat sufletul (nefeş): nu mai este nimic! Ochii nostrii nu văd decât mana aceasta." Numeri 11:6

- Iată de ce conform cu textul ebraic, "sufletul" poate atinge lucruri necurate:

"Orice lucru de care se va atinge cel necurat va fi necurat; şi sufletul (nefeş) care se va atinge de el să fie necurat până seara." Numeri 19:22

- Iată de ce conform cu textul ebraic, "sufletul" poate fi sfâşiat ca de un leu:

"Scapă-mă de toţi cei care mă urmăresc şi eliberează-mă, ca să nu sfâşie sufletul (nefeş) meu ca un leu care te face bucăţi, ..." Psalmii 7:1,2

- Iată de ce conform cu textul ebraic, "sufletul" poate merge în groapă (mormânt):

"ca să-i păzească sufletul (nefeş) de groapa şi viaţa de loviturile sabiei."

"sufletul (nefeş) i se apropie de groapă, şi viaţa de vestitorii morţii."

"Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă, şi viaţa mea vede lumina!"

"ca să-i ridice sufletul (nefeş) din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii." Iov 33:18,22,28,30

"DOAMNE, Tu mi-ai scos sufletul (nefeş) din Locuinţa morţilor (şheol), Tu m-ai ţinut cu viaţă în mijlocul celor ce se coboara în groapă." Psalmii 30:3

Şi iată de ce poţi vorbi din simţământ, "simţind cu alţii":

Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi. (1Petru 3:8)

 

 

Întrebări pertinente

 

Întrebări pertinente

 

Conform Dicţionarului Explicativ Al Limbii Romăne

 

pertinent, pertinentă adjectiv

 

 1. livresc Care se potrivește exact obiectului despre care este vorba, care este adecvat pentru ceea ce vrea să argumenteze.

    sinonime: adecvat convenabil nimerit potrivit

1.1. prin extensiune Care denotă profunzime, competență.

1.2. științe juridice Care se raportează exact la chestiune, la fondul cauzei.

        sinonime: potrivit

 

Starea celor morţi

 

Sfânta Biblie, Eclesiastul 9

 

1. Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri şi am văzut că cei neprihăniţi şi înţelepţi, şi faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu, atât dragostea, cât şi ura. Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor.

 

2. Tuturor li se întâmplă toate deopotrivă: aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel rău, cel bun şi curat ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă ca şi cel ce n-aduce jertfă; cel bun ca şi cel păcătos, cel ce jură ca şi cel ce se teme să jure!

 

3. Iată cel mai mare rău în tot ce se face sub soare: anume că aceeaşi soartă au toţi. De aceea şi este plină inima oamenilor de răutate şi de aceea este atâta nebunie în inima lor tot timpul cât trăiesc. Şi după aceea? Se duc la cei morţi.

 

4. Căci cine este scutit? Oricine trăieşte tot mai trage nădejde; căci un câine viu face mai mult decât un leu mort.

 

5. Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită.

 

6. Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor demult au şi pierit, şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.

 

7. Du-te, dar, de mănâncă-ţi pâinea cu bucurie şi bea-ţi cu inimă bună vinul; căci demult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum.

 

8. Hainele să-ţi fie albe în orice vreme, şi untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap.

 

9. Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti, în tot timpul vieţii tale deşarte pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare, în această vreme trecătoare; căci aceasta îţi este partea în viaţă în mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare.

 

10. Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuinţa morţilor în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!

 

11. Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi, bogăţia, nici cei învăţaţi, bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme şi de împrejurări.

 

12. Căci omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul, întocmai ca peştii prinşi în mreaja nimicitoare şi ca păsările prinse în laţ; ca şi ei sunt prinşi şi fiii oamenilor în vremea nenorocirii, când vine fără veste nenorocirea peste ei.

 

13. Am mai văzut următoarea înţelepciune sub soare şi mi s-a părut mare.

 

14. Era o mică cetate, cu puţini oameni în ea; şi a venit asupra ei un împărat puternic, a împresurat-o şi a ridicat mari întărituri împotriva ei.

 

15. În ea se afla un om sărac, dar înţelept, care a scăpat cetatea cu înţelepciunea lui. Şi nimeni nu se gândise la omul acela sărac.

 

16. Atunci am zis: "Mai bună este înţelepciunea decât tăria!" Totuşi înţelepciunea săracului este dispreţuită, şi nimeni nu-l ascultă.

 

17. Cuvintele înţelepţilor, ascultate în linişte, sunt mai de preţ decât strigătele unuia care stăpâneşte între nebuni.

 

18. Înţelepciunea este mai de preţ decât sculele de război; dar un singur păcătos nimiceşte mult bine.

 

 

1. Conform Bibliei unde se întorc oamenii după moarte?

In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat; caci tarana esti si in tarana te vei intoarce." (Fac.3:19)

 

2. Conform Bibliei, de ce a biruit moartea pe toţi oamenii, fără excepţie?

Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu. (Rom.3:23)

 

3. Conform Bibliei, Domnul Isus de ce nu a văzut pe nimeni în cer dintre oameni?

Domnul Isus a spus clar: Nimeni nu s-a suit in cer,... (Ioan.3:13)

 

4. Conform Bibliei câte ceruri sunt şi de ce nu a fost răpit Enoh în paradisul ceresc de unde a venit Fiul lui Dumnezeu?

Cunosc un om in Hristos, care, acum paisprezece ani, a fost rapit pana in al treilea cer (daca a fost in trup, nu stiu; daca a fost fara trup, nu stiu: Dumnezeu stie). (2Cor.12:2)

A pune cuvinte străine în Biblie este un pericol pentru înţelegerea corectă a textului sfânt. Exegeza textului grec din Evrei 11:5 nu arată că Enoh a fost luat de pe pământ: Prin credinţă a fost luat Enoh, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu l-a luat. Căci înainte de strămutarea lui s-a depus mărturie că Îi era plăcut lui Dumnezeu. (Felicitări celor de la Noua Traducere În Limba Română, care au respectat mesajul textului grec.)

 

5. Conform Bibliei câte morţi există pentru cei nemântuiţi? Conform textului de mai jos, Biblia nu arată că aceştia mor o singură dată şi apoi ajung în iad.

Judecarea celor morţi

 

Apocalipsa 20:11 Apoi am văzut un tron mare şi alb şi pe Cel Ce şedea pe el. Pământul şi cerul au dispărut din prezenţa Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. 12 I-am văzut pe morţii mari şi mici stând înaintea tronului. Au fost deschise nişte cărţi şi a fost deschisă şi o altă carte, care este Cartea Vieţii. Morţii au fost judecaţi potrivit cu faptele lor, aşa cum erau ele scrise în cărţi. 13 Marea i-a dat pe morţii care erau în ea, moartea şi Locuinţa Morţilor[c] i-au dat pe morţii care erau în ele şi fiecare a fost judecat după faptele lui. 14 Moartea şi Locuinţa Morţilor au fost aruncate în lacul de foc. Aceasta este a doua moarte: lacul de foc. 15 Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în lacul de foc. NTR

 

6. Conform Bibliei, de ce poate Dumnezeu să piardă (să distrugă (nimicească)) sufletul, dacă acesta este nemuritor?

Exegeza textului vechi din secolele II-III din Matei 10:28, nu arată că sufletul nu poate fi distrus. Conform textului pe care îl avem de la Iustin Martirul (Sec. I-II), Matei 10:28 suna astfel în secolul II: Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu mai pot face nimic; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.

 

7. Conform Bibliei, unde sunt acum toţi oamenii până la înviere, fie bogaţii, fie săracii care au murit? Nu arată toate aceste texte sfinte că pasajul din Luca 16:19-31 nu este unul autentic scris de doctorul evanghelist Luca, ci unul care a fost strecurat ulterior în Sfânta Biblie?

Multi din cei ce dorm in tarana pamantului se vor scula: unii pentru viata vesnica, si altii pentru ocara si rusine vesnica. (Dan.12:2)

Ahaz a adormit cu parintii sai si a fost ingropat in cetatea Ierusalimului, caci nu l-au pus in mormintele imparatilor lui Israel. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Ezechia. (2Cron.28:27)

Ezechia a adormit cu parintii sai si l-au ingropat in cel mai bun loc al mormintelor fiilor lui David. Tot Iuda si locuitorii Ierusalimului i-au dat cinste la moarte. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Manase. (2Cron.32:33)

Despuiati au fost vitejii aceia plini de inima, au adormit somnul de apoi; n-au putut sa se apere, toti acei oameni viteji. (Ps.76:5)

La mustrarea Ta, Dumnezeul lui Iacov, au adormit si calareti si cai. (Ps.76:6)

Nu va mirati de lucrul acesta; pentru ca vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui (Ioan.5:28)

Dupa aceea S-a aratat la peste cinci sute de frati deodata, dintre care cei mai multi sunt inca in viata, iar unii au adormit. (1Cor.15:6)

si prin urmare, si cei ce au adormit in Hristos sunt pierduti. (1Cor.15:18)

Nu voim, fratilor, sa fiti in necunostinta despre cei ce au adormit, ca sa nu va intristati ca ceilalti, care n-au nadejde. (1Tes.4:13)

Caci, daca credem ca Isus a murit si a inviat, credem si ca Dumnezeu va aduce inapoi, impreuna cu Isus, pe cei ce au adormit in El. (1Tes.4:14)

si vor zice: "Unde este fagaduinta venirii Lui? Caci, de cand au adormit parintii nostri, toate raman asa cum erau de la inceputul zidirii!" (2Pet.3:4)

Si am vazut niste scaune de domnie; si celor ce au sezut pe ele li s-a dat judecata. Si am vazut sufletele celor ce li se taiase capul din pricina marturiei lui Isus si din pricina Cuvantului lui Dumnezeu, si ale celor ce nu se inchinasera fiarei si icoanei ei si nu primisera semnul ei pe frunte si pe mana. Ei au inviat si au imparatit cu Hristos o mie de ani. (Apoc.20:4)

 

8. Conform Bibliei de unde învie oamenii şi de ce nu este menţionat “sânul lui Avraam” şi “Locul de chin” din Luca 16:19-31 ca loc al învierii, dacă acesta este un pasaj biblic autentic?

Marea a dat inapoi pe mortii care erau in ea; Moartea si Locuinta mortilor au dat inapoi pe mortii care erau in ele. Fiecare a fost judecat dupa faptele lui. (Apoc.20:13)

 

9. Poate mistui focul lui Dumnezeu şi sufletul sau numai trupul?

Ce arată Apocalipsa 20:10 în comparaţie cu Daniel 7:17 – Daniel 7:23 – Daniel 7:11 – Evrei 10:27 – Matei 10:28 în lumina Bibliei?

Ap. 20:10. Si diavolul, care-i insela, a fost aruncat in iazul de foc si de pucioasa, unde este fiara si prorocul mincinos. Si vor fi munciti zi si noapte in vecii vecilor.

Dan 7:11. Eu ma uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat pana cand fiara a fost ucisa, si trupul ei a fost nimicit si aruncat in foc ca sa fie ars.

Dan 7:17. "Aceste patru fiare mari sunt patru imparati care se vor ridica pe pamant.

dan 7:23. El mi-a vorbit asa: "Fiara a patra este o a patra imparatie care va fi pe pamant. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfasia tot pamantul, il va calca in picioare si-l va zdrobi.

Evr 10:27. ci doar o asteptare infricosata a judecatii si vapaia unui foc care va mistui pe cei razvratiti.

Mat 10:28 ... temeti-va mai degraba de Cel ce poate sa piarda si sufletul si trupul in gheena.

 

10. Dacă Dumnezu poate să piardă (distrugă, nimicească) şi sufletul în focul Gheenei conform Matei 10:28, de ce nu ar face-o cu privire la cei păcătoşi? De ce ar găsi o bucurie sadică veşnică în chinuirea lor? Ar fi demn de un Dumnezeu care este numit un “DRAGOSTE”?

Caci iata, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toti cei trufasi si toti cei rai vor fi ca miristea; ziua care vine ii va arde, zice Domnul ostirilor, si nu le va lasa nici radacina, nici ramura. (Mal.4:1)

Si ei s-au suit pe fata pamantului, si au inconjurat tabara sfintilor si cetatea preaiubita. Dar din cer s-a coborat un foc care i-a mistuit. (Apoc.20:9)

Cine nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru ca Dumnezeu este dragoste. (1Ioan.4:8)

Si noi am cunoscut si am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu fata de noi. Dumnezeu este dragoste; si cine ramane in dragoste ramane in Dumnezeu, si Dumnezeu ramane in el. (1Ioan.4:16)

 

 

AVERTIZMENT TERIBIL

 

Minciuna este un păcat teribil şi grav, pentru că ţine pe păcătos în părtăşie (legătură) cu Diavolul care este tatal minciunii. Din Biblie ştim bine starea morţilor şi prin asta putem filtra spusele Diavolului care spune exact contrariul lor, şi astfel putem discerne de ce a minţit femeia din En-Dor că poate vorbi cu morţii? Conform Bibliei, femeia din En-Dor

a fost o mincinoasă. Exegeza textului din 1Samuel 28:11 arată clar asta.

 

De ce trebuie să respingem toate minciunile prin Cuvântul Adevărului care ne eliberează de ele, dacă ne pocăim?

Deoarece cu minciunile diavoleşti ca cel din Luca 16:19-31 nu  se intră pe calea pocăinţei şi se ajunge la mântuire:

Afara sunt cainii, vrajitorii, curvarii, ucigasii, inchinatorii la idoli si oricine iubeste minciuna si traieste in minciuna! (Apoc.22:15)

 

(Exegeză DEX: EXEGÉZĂ, exegeze, s. f. Interpretare,

comentare, explicare istorică și filologică a unui text)