Trup, duh şi suflet

 Diferenţa dintre duh şi suflet
Duh și Suflet (diferențe)
Este corect să spunem că omul are trup, suflet și duh? Care este diferența dintre duh și suflet? Este corect să vorbim despre moartea și învierea sufletului?
Duhul în ebraică: ruach, în greacă: pneuma, în latină spiritus, este „ceva” interior. Dar ce? Sufletul în ebraică: nefesh, în greacă: psükhé, în latină: anima. Este tot "ceva" din interior. Dar ce?
Duhul omului și sufletul lui sunt două părți interioare ale ființei noastre, dar care sunt caracteristicile lor? Cum ar trebui și cum putem face diferența între cele două?
Biblia distinge clar și distinct între suflet și duh, nu numai în scrierea celor două cuvinte, ci și în sensul lor (deci nu sunt sinonime). Consider că este corect și important ca aceste cuvinte trebuie lăsate în textul Bibliei, aşa cum sunt şi nu este bine ca ele să fie redate preferenţial, după gustul unui traducător. Dacă citiți cu atenție Biblia, veți vedea că sufletul are proprietăți precum: mănâncă, bea, încântă, laudă pe cineva, motiv pentru care iubitul nostru Domn Isus nu a negat viziunea evreiască asupra sufletului, de fapt, el se exprimă ca evreii în VT. Iar fericitul nostru apostol Pavel numește trupul (în greacă "soma") „soma psuhikon”, adică „trup sufletesc”, neabătându-se de la credința strămoșilor săi, care gândeau la fel. Sufletul este lumea noastră senzorială. Fără simțuri, corpul este mort. Tocmai de aceea, conform Bibliei, sufletul este muritor.
Să comparăm două versete din Biblie - ambele spun că sufletul mănâncă.
Leviticul 7:18 Dacă un suflet (ebraică: nefesh) mănâncă din carnea jertfei sale de mulţumire a treia zi, nu va fi bun; oricine l-a sacrificat, nu va fi socotit în favoarea lui, de fapt va fi abominabil; iar dacă un suflet (ebraică: nefesh) mănâncă din ea, poartă povara fărădelegii sale.
Luca 12:19 „Și [acesta] spun sufletului meu (greacă: psyche): Sufletul meu (greacă: psyche), ai multe bunuri strânse pentru mulți ani; fă-te confortabil, mănâncă, bea, distrează-te!”
De asemenea, sufletul poate vorbi: Luca 1:46 „Atunci Maria a zis: „Sufletul Meu preamărește pe Domnul”.
Am văzut ce poate face sufletul. Dar ce poate face duhul? Vom vedea ce poate face duhul și astfel vom experimenta că duhul uman este mintea umană. Deci simțim lumea cu simțurile noastre și înțelegem lumea cu duhul nostru, adică lucrurile din jurul nostru. După cum vom vedea, spiritul are caracteristici precum: gândește, caută, plănuiește, se bucură.
Iov 20:3 ..., dar duhul meu priceput (ebraică: ruah) va răspunde pentru mine.
Psalms 77:6 (77:7) Îmi aduc aminte de cântările mele noaptea; Gândesc în inima mea și duhul meu caută (ebraică: ruach):
Luca 1:47 Și duhul meu (greacă: pneuma) se bucură de Dumnezeu, care mă păzește.
Ioan 11:33 Isus, deci, când a văzut mormântul și pe iudeii care veneau cu el, a fost tulburat în duh (greacă: pneuma) și foarte zguduit.
Isaia 11:2. În care stă duhul (ebraică: ruach) lui Iehova: duhul înțelepciunii și al înțelegerii (ruach), duhul sfatului și al puterii (ruach), duhul (ruach) cunoașterii și al fricii de Iehova.”
Există un acord complet între VT și NT în acest domeniu de exprimare.
Deci duhul este ceva „intern” care vine de la Dumnezeu, deoarece este:
1. înțelepciune și înțelegere
2. consiliu și putere
3. cunoașterea lui Dumnezeu și frica de Dumnezeu
Limbajul uman a fost inventat și editat de Dumnezeu. Deci nu eu, nici oamenii din vechime nu l-au „inventat” sau „editat”, ci Dumnezeu ​​și El a declarat ceea ce trebuia declarat. În cele din urmă, cel care respinge sensul corect și folosirea legitimă a cuvântului suflet şi duh în toate domeniile arătate în Biblie, confundând cele două concepte diferite de duh și suflet cu alte cuvinte, respinge de fapt pe Dumnezeu. Înlocuirea cuvintelor autentice din Biblie cu alte cuvinte este iraţională, indiferent care este cauza pentru care se face "cruciadă" împotriva lor.
Deci, unde este plasat sufletul şi duhul în constituția omului?
Conform Bibliei, aceasta este formula corectă
Geneza 2:7 (materia) + Eclesiastul 12:7 (duhul) = 1Corinteni 15:40 (sufletul)
Geneza 2:7 Iehova Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.
Ecclesiastes 12:7 7 Şi ţărâna va deveni pământ, cum era înainte; iar duhul se va întoarce la Dumnezeu, care l-a dat.
1 Corinteni 15:40 Și sunt trupuri duhovniceşti (soma pneumatikon) și trupuri sufleteşti (soma psuchikon); dar slava celor cereşti este diferită de cea a celor pământeşti.

Luca 23:43 între mitul eretic din traduceri şi realitatea textului

Luca 23:43 între mitul eretic din traduceri şi realitatea textului

 

Ce a cerut tâlharul pocăit (fostul tâlhar) de pe cruce, lui Iisus?

 

Luca 23:42 BDC Şi a zis lui Isus: "Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!"    

Luca 23:42 BOR Si zicea lui Iisus: Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni in imparatia Ta.

 

Ce răspuns a primit de la Iisus?

 

Luca 23:43 în BDC , BOR şi textul grec

- Isus a răspuns: "Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai."   

- Si Iisus i-a zis: Adevarat graiesc tie, astazi vei fi cu Mine in rai.

- Kai eipen auto Amen soi lego semeron met' emou ese en to Paradeiso

Notă: Textul grecesc este ortografiat târziu de editori; în manuscrisele greceşti vechi ale NT nu apar nici spaţii între cuvinte, şi nici semne de punctuaţie.

 

Cum interpretăm cererea tâlharului pocăit?

 

Acest om care s-a pocăit în ceasul morţii sale, s-a referit clar la perioada venirii lui Mesia în Împărăţia lui.

Tâlharul - fiind evreu - știa mai bine decât mulţi dintre cei care citesc Biblia (sau chiar traduc Biblia) cu ochii legaţi de diferite tradiţii de interpretare - ca venirea lui Hristos era în viitor și nu în acea zi când murea împreună cu Isus. Deci nu i-a cerut un lucru imposibil. De aceea, Isus nu îl asigură în momentul discuției ca va fi cu El în rai, din clipa morţii, ci în viitor, la venirea Sa... Dovada ca Isus nu a fost în rai în clipa morţii Sale, o avem după învierea Sa, când îi adresează unei femei credinciose următoarele cuvinte:

 

Ioan 20:17 BDC "Nu mă ţine", i-a zis Isus, "căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru."    

Ioan 20:17 BOR Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, caci inca nu M-am suit la Tatal Meu. Mergi la fratii Mei si le spune: Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru si la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru.

 

Cum împăcăm textele contradictorii din BDC şi BOR? Cum ne poate ajuta textul grec?

 

Dacă Domnul nostru încă nu a ajuns la Tatăl în acel timp, cum ar trebui plasată virgula în mod corect (cert)? Este clar că semnele de punctuație nu au scopul de a schimba sensul unei afirmații.

Cu siguranţă, punctuaţia din acest text poate fi aranjată altfel, după context (a se vedea cererea fostului tâlhar) şi astfel, sensul răspunsului primit trebuie legat de întrebare, nu de năzbâtâile teologice din era gnostică (sec I-V) sau evul mediu şi întunecat, în care din păcate se mai zbate majoritatea Creştinătăţii.

Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu putea fi în rai (paradis) cu fostul tâlhar, înainte de la învierea Lui, ci doar la venirea Sa în Împărăţie. De fapt asta a cerut şi fostul tâlhar, compară Luca 23:43 şi Ioan 20:17 în orice Biblie doreşti.

O dovadă în plus este că, după spusele Lui, El a fost în timpul celor trei zile de înainte de învierea Lui în inima pământului şi nu în rai (Matei 12:40) şi aici a fost chiar şi sufletul Lui, nu numai trupul (Faptele Apostolilor 2:31).

În plus, tâlharul pocăit, care se afla pe o cruce alături de Isus, nu putea merge în raiul (paradisul) din cer, deoarece nu moartea era uşa spre raiul Împărăţiei, ci învierea:

Fapte 24:15 BDC şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.  

Fapte 24:15 BOR Avand nadejde in Dumnezeu, pe care si acestia insisi o asteapta, ca va sa fie invierea mortilor: si a dreptilor si a nedreptilor.

 

Concluzia

 

Fostul tâlhar îi cere lui Isus ca în viitor, la venirea Sa în Împărăţie, să-şi aducă aminte de el, deci el se gândea la timpul de după învierea morţilor, nu la seara aceea.

Prin urmare, dacă conform declaraţiilor Sale clare din Matei 12:40 şi Ioan 20:17, Iisus între moarte și înviere, nu a fost în rai, înseamnă că El a fost unde erau toți morții, unde fusese și prietenul Său Lazăr, iar punerea greşită a virgulei ar fi fără echivoc o aventură eretică.

 

Ortografierea și traducerea corectă a textului grec din Luca 23:43 este: Kai (Şi) eipen (îi răspuse) auto (lui): Amen (Amin) soi lego (îţi spun) semeron (astăzi), met' (cu) emou (mine) ese (vei fi) en (în) to Paradeiso (Rai, Paradis).

Şi îi răspuse lui: Amin îţi spun astăzi, cu mine vei fi în Rai (Paradis).

 

Alte redări similare, care urmează acest raționament, referitor la Luca 23:43

 

Manuscrisul grec Vaticanus, din secolul IV, are punctuaţia după cuvântul "astăzi".

Manuscrisul curetonian siriac (cele patru evanghelii), secolul V: „Amin îți spun astăzi că vei fi cu mine în Grădina Edenului”. (Francis Burkitt, The Curetonian Version of the Four Gospels, vol. 1, Cambridge, 1904)

Mărturia lui Hesychius, preot şi exeget din Ierusalim (secolele IV-V),  sună astfel: „Unii, de fapt, citesc astfel: «Adevărat îți spun astăzi», și pun o virgulă; apoi continuă: «Vei fi cu mine în Paradis»”. (Textul grecesc se găsește în Patrologiae Graecae, vol. 93, col. 1432, 1433.)

Mărturia lui Teofilact, (secolele XI-XII), despre unii care susțineau că trebuie „să se pună un semn de punctuație după «astăzi», astfel încât să se citească: «Adevărat îți spun astăzi»; și apoi adaugă cuvintele: «Vei fi cu mine în Paradis»”. (Patrologiae Graecae, vol. 123, col. 1104)

George Lamsa, traducătorul Bibliei aramaice ((ediția din 1933) siriaca veche din Orientul Mijlociu), afirma: „În acest text, accentul se pune pe cuvântul «astăzi» și trebuie citit: «Adevărat îți spun astăzi, vei fi cu mine în Paradis». Promisiunea a fost făcută în acea zi și urma să se împlinească ulterior. Această formulare este tipic orientală și transmite ideea că promisiunea a fost făcută într-o anumită zi și avea să fie respectată negreșit”. (Gospel Light – Comments on the Teachings of Jesus From Aramaic and Unchanged Eastern Customs, p. 303, 304)

 

Versiunea engleză Rotherham şi NWT şi cele germane de L. Reinhardt și de W. Michaelis, redau versetul într-un mod similar celor amintite mai sus din lumea antică.

 

Traduction Oecuménique de la Bible (TOB) redă acest text într-o formă "imparţială" - deşi virgula de după „aujourd’hui” nu aparţine propoziţiei următoare, ci celei precedente:

„Jésus lui répondit: «En vérité, je te le dis, aujourd’hui, tu seras avec moi dans le paradis.”