Har, pace şi
binecuvântare de la Dumnezeu, Tatăl nostru din ceruri şi de la Fiul său, Domnul
şi Mântuitorul nostru! Slăvit şi onorat să fie Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc şi
Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, în veci de veci! Amin!
"Vai de
voi, cărturari şi farisei făţarnici!
Pentru că voi sunteţi ca mormintele care nu se văd şi peste care oamenii
umblă fără să ştie." (Luca 11:44)
Domnul Isus le-a
reproşat multe lucruri acestor două categorii: cărturari şi farisei. Un
atribut al ambelor categorii a fost făţărnicia. Făţărnicia este atunci când cunoşti
adevărul, dar nu eşti consecvent cu el.
Oare în zilele noastre există aceste două categorii?
Da! În cazul în care aceşti cărturari şi farisei din zilele noastre –
deşi cunosc bine textul ebraic şi grec – redau greşit cuvintele originale; cum
putem numi practica lor altfel decât “jmecheriile cărturarilor” (zilelor
noastre)?
Iată de exemplu cum sună un text falsificat din Isaia 53:10-12:
„Domnul a găsit cu
cale să-L zdrobească prin suferinţă Dar, după ce Îşi va da viaţa (aici în
ebraică este napšô) ca jertfă pentru
păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului
va propăşi în mâinile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului (aici în
ebraică este napšô) Lui şi se va
înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni
într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor
lor. De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va
împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine (aici în ebraică este
napšô) însuşi la moarte, şi a fost pus în numărul
celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei
vinovaţi.”
Vedem că un singur
cuvânt identic în toate cele trei versete (care în ebraică este napšô), a fost redat în trei moduri diferite:
viaţa, sufletul şi sine, când în toate cele trei locuri trebuia redat doar cu
sufletul. Ce înseamnă acest lucru dacă nu o jemecherie a cărturarilor moderni?
Evident, ei au dorit să ascundă că Domnul Isus a murit şi cu sufletul, căci
altfel ar fi stricat dogma lor, care spune că El a murit doar cu trupul, nu şi
cu sufletul. Aşa că printr-o falsificare a textului au sprijinit o dogmă falsă.
De ce au făcut asta? Deoarece ei nu mai cred în adevăr, ca şi cărturarii şi
fariserii secolului I.
În mod normal, cuvântul
napšô din textul de la Isaia
53:10-12 trebuie redat consecvent în aceeaşi formă:
„Domnul a găsit cu
cale să-L zdrobească prin suferinţă Dar, după ce Îşi va da sufletul său (napšô) ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă
de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.
Va vedea rodul muncii sufletului (napšô) său şi se va
înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni
într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor
lor. De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va
împărţi prada cu cei puternici, pentru că Şi-a dat sufletul său (napšô) la moarte, şi a fost pus în numărul celor
fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei
vinovaţi.”
Atât timp cât într-un
text apare un cuvânt care are corespondent bine stabilit în limba română, el nu
poate fi substituit.
Isaia 53:10-12 este
confirmat de Psalmul 16:9: “căci nu-mi vei lăsa sufletul meu (napsi) în
Locuinţa Morţilor (Şheol)” şi Fapte 2:27 “căci nu-mi vei lăsa sufletul meu (psychen
mou) în Locuinţa Morţilor (Hades)”.
Acelaşi cuvânt ebraic
este atât în Isaia 53:10 cât şi în Isaia 53:12. Cât de sinceri au putut fi,
traducându-l odată cu “viaţă” şi odată cu “sine însuşi” în ciuda contextului şi
a faptului că aceste cuvinte (sine însuşi, viaţa) îşi au corespondentul lor
bine definit în limba ebraică, după cum şi traducătorii ştiau? Această
stereotipie care susţine că nu există nici o diferenţă de sens ci doar de formă
între viaţă, suflet şi duh şi prin urmare aceste cuvinte pot fi
inter-schimbabile după bunul plac şi gust a fiecăruia, trebuie aruncată în lada
de gunoi a lingvisticii.
Există diferenţe între suflet şi viaţă? Da. Sufletul poate mânca, poate bea, se
poate veseli, se poate odihni.
"şi voi zice
sufletului meu: "Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi
ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!" (Luca 12:19)
Cum ar suna dacă
viaţa şi sufletul ar fi cuvinte inter-schimbabile?
"şi voi zice
vieţii mele: "Viaţă, ai
multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!"
(Luca 12:19)
Ciudat, nu?
Da, există diferenţă
între suflet şi viaţă. Sufletul este totalitatea proceselor psihice, pe când
viaţa este puterea brută ce stă la baza acestora, susţinând sufletul. Nu poţi
să zici luminii de la bec că este curentul; curentul doar susţine lumina din
bec. Cam aşa ar fi dacă am spune că sufletul este viaţa. Sufletul este mai ceva
ca viaţa, după cum lumina este mai ceva decât curentul. Astfel înţelegem de ce
în Biblie se face diferenţa între suflet şi viaţă.
Din mărturia unui tânăr evreu înaintea regelui Antiochus Theos Epifanes, din
secolul II î.e.n. se poate arăta clar că atât trupul cât şi sufletul pot fi
date la moarte, deci şi sufletul este muritor.
“Iar eu, precum şi
fraţii mei, şi trupul şi sufletul mi-l dau pentru legile părinteşti,
rugându-mă lui Dumnezeu, ca să nu întârzie a Se milostivi spre poporul acesta
şi pe tine prin certări şi prin bătăi să te facă să mărturiseşti cum că El
singur este Dumnezeu.” 2Macabei 7:37.
Din mărturia
apostolului Pavel, se pot arăta cuvintele “suflet” şi “duh” ca fiind două
cuvinte diferite nu numai ca formă scriptică, ci şi ca sens.
"Dumnezeul
păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin: şi duhul vostru (în greacă:
"umon to pneuma") şi sufletul ("kai e psyche") şi trupul
("kai to soma") să vă fie păzite ireprosabile, fără vină, la venirea
Domnului nostru Isus Hristos." 1Tesaloniceni 5:23
"Căci
Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu
două tăişuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul (psyches) şi duhul
(pneumatos), atât încheieturile cât şi măduva şi judecă gândurile şi
intenţiile inimii." Evrei 4:12
Din
mărturia rugăciunii episcopului martir Policarp al Smirnei, secolul II se poate
arăta că şi sufletul învie, deci mai întâi trebuie să moară.
"Atotputernice
Dumnezeule, Tată a iubitului şi binecuvântatului tău slujitor, Isus Christos,
prin care am ajuns la cunoştinţa ta, Dumnezeul îngerilor, a puternicilor, a
tuturor creaturilor şi a tuturor celor drepţi, care trăim înaintea feţei tale:
Te preamăresc, că m-ai socotit vrednic pentru această zi şi acest ceas, ca să
am parte la numărul martirilor tăi, în paharul Christosului tău, la învierea sufletului şi a trupului
la viaţa veşnică prin neputrezirea din duhul sfânt.
Dacă aveti întrebari importante cu privire la acest subiect, vă invit să
studiaţi articolele biblice de pe blogul care se ocupă de acest caz:
Murim Sau Nu Murim? Ce Spun Dumnezeu Si Satan In Cea
Mai Veche Controversa?
http://sufletulestemuritor.blogspot.com/
Să stăm de veghe cum
se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Să nu ne
lăsăm furaţi de nici o ideologie străină de Biblia veche. Aceasta este
rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele
Fiului său mă rog, Amin!
Dumnezeu să ne
binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi
înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!
Dumnezeu să aibă milă
de noi. Amin!