Verifică-ţi cunoştinţele
1. Care este cuvântul ebraic pentru "viaţă"?
Răspuns: חַיִּים ḥayyīm (substantiv, masculin plural).
Vedem acest cuvânt la Deuteronom 30:19 astfel:
Textul tradus din ebraică (VDC):
Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa (ḥayyîm), ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta,
2. Care este cuvântul ebraic pentru "suflet"?
Răspuns: נֶ֣פֶשׁ népeš (substantiv, feminin singular).
Vedem acest cuvânt la Geneza 2:7 astfel:
Textul tradus din ebraică (VDC):
Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet (nepeš) viu.
3. Expresia din legea talionului este "viaţă pentru viaţă" sau "suflet pentru suflet" (Exod 21:23-25)?
Răspuns: “sufletul pentru suflet” (“nepeš taḥat nāpeš”).
Vedem acest cuvânt la Exodul 21:23-25 astfel:
Textul tradus din ebraică, conform Bibliei Ortodoxe (VDC redă eronat “viaţă pentru viaţă”):
Iar de va fi şi altă vătămare, atunci să plătească suflet pentru suflet (“nepeš taḥat nāpeš”),
Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior,
Arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie.
4. Ce însemnă atunci expresia "vei da" din fraza "vei da suflet pentru suflet"?
Răspuns: Este o situaţie juridică acolo. Înseamnă că judecătorul trebuie să dispună ca acela care este vinovat de pierderea unui suflet omenesc, să dea echivalentul lui în schimb, propriul său suflet. Bineânţeles, nu o dădea de bună voie, ci era condamnat. În româneşte am spune asta: „vei (se va) plăti cu sufletul!”
5. Ce arată versetele din Exod 21:22,23 în contextul istoric şi cultural de atunci?
Răspuns: Dumnezeu a dat o lege care avea rol preventiv, ca oamenii să nu fie neglijenţi, ci să aibă grijă şi să nu comită accidente mortale. Dacă era lovită o femeie însărcinată, existau două posibilităţi: să nască înainte de vreme, astfel făptaşul plătea o amendă pe măsură; dar exista şi posibilitatea ca să fie afectat sufletul fătului sau / şi a femeii. În acest caz, făptaşul trebuia să plătească cu sufletul. Cuvântul pentru “nenorocire (vătămare)” în aceste versete înseamnă “accident fatal/mortal”.
6. Pentru a răscumpăra omul căzut în "nenorocire de moarte" (a se compara Isaia 53:12 cu Exod 21:23), conform legii talionului, Fiul lui Dumnezeu trebuia să îşi dea la moarte doar trupul sau şi sufletul?
Răspuns: În Isaia 53:12 textul ebraic spune clar că (pe lângă trup) şi-a dat la moarte şi sufletul, deoarece aici apare cuvântul napšô un derivat al lui népeš, care trebuie tradus în mod obişnuit ca sufletul (său):
לָכֵן אֲחַלֶּק-לוֹ בָרַבִּים, וְאֶת-עֲצוּמִים יְחַלֵּק שָׁלָל, תַּחַת אֲשֶׁר הֶעֱרָה לַמָּוֶת נַפְשׁוֹ, וְאֶת-פֹּשְׁעִים נִמְנָה; וְהוּא חֵטְא-רַבִּים נָשָׂא, וְלַפֹּשְׁעִים יַפְגִּיעַ.
lākēn ʾăḥalleqlô bārabbîm wĕʾetʿăṣûmîm yĕḥallēq šālāl taḥat ʾăšer heʿĕrâ lammāwet napšô wĕʾetpōšĕʿîm nimnâ wĕhûʾ ḥēṭĕʾrabbîm nāśāʾ wĕlappōšĕʿîm yapgîaʿ
Textul tradus din ebraică:
“De aceea îi voi împărți o parte între cei mari și va împărți prada cu cei puternici; pentru că și-a expus (dat) sufletul (napšô) până la moarte și a fost numărat printre cei fărădelege; totuși a purtat păcatul multora și a mijlocit pentru cei păcătoşi.”
Că textul trebuie redat astfel, arată şi Evangheliile traduse de BOR, unde conform textului grec, este “sufletul” (psychen):
Matei 20:28 După cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El şi să-Şi dea sufletul (psychen) răscumpărare pentru mulţi.
Marcu 10:45 Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul (psychen) răscumpărare pentru mulţi.
Ioan 15:13 Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul (psychen) lui să şi-l pună pentru prietenii săi.
7. Adam a păcătuit doar cu trupul sau şi cu sufletul? Dar noi?
Răsuns: Nu există păcat doar cu trupul. Trupul nu păcătuieşte singur, ci sufletul/persoana păcătuieşte în trup, folosindu-se de trup. Imaginea de suflet nepăcătos şi păcat doar cu trupul nu există în ebraica biblică. Deoarece omul păcătuieşte atât cu trupul, cât şi cu sufletul, este drept ca şi sufletului să i se aplice moartea ca pedeapsă. La fel este vorba şi în cazul lui Adam.
După cum am văzut din răspunsuri, sufletul unui om putea fi vătămat de moarte, adică ucis din neglijenţă, pentru care trebuia să se plătească un preţ corespunzător; adică cel vinovat trebuia să plătească cu însuşi sufletul său. La fel, Domnul Isus şi-a dat sufletul la moarte pentru noi, plătind preţul răscumpărării cu întreaga sa fiinţă/persoană, înţeleasă în întregime ca trup şi suflet. Când a strigat „Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”, acesta a fost strigătul disperării, deoarece ştia că va fi părăsit şi trup şi suflet în moarte. El cunoştea foarte bine cuvintele profeţiei din Isaia 53:12 şi nu se aştepta să moară doar cu trupul, iar cu sufletul să meargă în paradis, cum cred eronat mulţi oameni.
Marea vină a traducătorilor
Din păcate, această vină o poarta anumiţi traducători care nu au redat corect nici pasajul din Isaia 53:12, nici acele pasaje din Evanghelie în care se confirmă această profeţie:
Pentru ca nici Fiul omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata ca rascumparare pentru multi." (Mat.20:28)
Caci Fiul omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata rascumparare pentru multi!" (Marc.10:45)
Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai. (Ioan.15:13)
Toate aceste redări sunt greşite, deoarece în textul grec este cuvântul psychen (sufletul) şi nu zoen (viaţa).
Încă nu am citit nicăieri în Biblie, că "viaţa" mănâncă, bea, cântă, laudă sau face altceva de genul acesta, aspecte pe care le poate face sufletul – conform Bibliei: Luca 12:19 Și voi spune sufletului meu: „Suflete al meu, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani: odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te.”
Niciodată nu vom spune că: „Viaţa mea, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani: odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te.” Nici nu vom spune: „Duh al meu, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani: odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te.”
De aceea trebuie să fie păstrate cuvintele originale şi să nu se traducă preferenţial. De ce?
Prin cuvântul "viaţă" definim o sinteză a proceselor biologice, fizice, chimice, mecanice care caracterizează organismele; faptul de a fi viu; stare a ceea ce este viu; biologicul uman.
Prin "suflet" definim totalitatea însușirilor senzuale (simţurile), morale (percepţiile despre lume, felul de a vedea lucrurile) și intelectuale (cunoştinţele, fie bune, fie rele) din om; psihicul uman, conștiința umană.
Prin cuvântul "duh" definim o stare sau capacitate umană, fizică (putere, mică sau mare) sau intelectuală, minte, inteligență, umor, duh bucuros, bun sau rău (înzestrare, felul de a fi).
După cum vedem viaţa, sufletul şi duhul sunt cele trei aspecte ale unui om viu, fiecare însemnând altceve, deci ele nu sunt inter-schimbabile şi nu se pot aplica în sensul pe care le-au aplicat anumiţi traducători, din neştiinţă sau din raţiuni numai de ei ştiute.
Aşadar Domnul nostru Isus Hristos a murit nu numai cu trupul de carne, ci şi cu sufletul. Concluzie: nu există suflet nemuritor. Singurul care are nemurirea este Dumnezeu. Moartea nu este o poartă spre o altă viaţă. Ea închide orice element al vieţii, până la înviere. Aşadar, învierea este acea poartă spre o altă viaţă.
Iată trei exemple de traducere preferenţială (nebiblică):
În traducerea făcută de Dumitru Cornilescu găsim "Căci viaţa trupului este în sânge." Leviticul 17:11 – deşi nu aşa este în textul ebraic. Asemănător redau şi alte traduceri, cum ar fi Biblia Ortodoxă şi Biblia tradusă de Creştinii după Evanghelie. Aceştia din urmă menţionează în paranteză (sufletul).
Acest text este tradus preferenţial, redarea cuvântului Scripturii potrivit cu textul ebraic este:
"Căci sufletul (nepeş) cărnii (habbasar) este în sânge (baddom)."
"Căci viaţa oricărui trup stă în sângele lui, care este în el." Leviticul 17:14 redare după Cornilescu, cea Ortodoxă şi Creştinii după Evanghelie la fel, evită redarea cuvintelor potrivite.
Acest text este tradus preferenţial, redarea cuvântului Scripturii potrivit cu textul ebraic este:
"Căci sufletul (nepeş) oricărei cărni (basar) stă în sângele lui, care este în el."
"Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa (psychen) chiar până la moarte." Apocalipsa 12:11 redare după Cornilescu, la fel şi Creştinii după Evanghelie. Ortodocşii redau cuvântul psychen corect.
Acest text este tradus preferenţial, redarea cuvântului potrivit cu textul grec este: "Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit sufletul (psychen) chiar până la moarte."
Desigur, a mânca, bea, cânta, lăuda sau a face altceva de genul acesta se pot face "în viaţă", în cursul unei vieţi, de către fiinţa umană, numită şi "suflet viu".
Aşadar, se poate vorbi de o viaţă sfântă sau lumească, de o viaţă cumpătată sau risipitoare, de o viaţă fericită şi veselă sau nefericită şi tristă, de o viaţă îmbelsugată sau săracă, etc., ceea ce dovedeşte că viaţa este o stare de fapt, compusă din fapte şi acţiuni ale fiinţei umane numită "om" sau "suflet viu".
Să privim cum se vorbeşte de "viaţă" în câteva din versetele Bibliei:
"Şi DOMNUL Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă (chaiyim), şi omul a devenit un suflet (nefeş) viu (chaiyah)." Geneza 2:7
Nu vom folosi niciodată o formă schimbată în “i-a suflat în nări suflare de suflet, şi omul a devenit o viaţă vie.” De ce, dacă sufletul înseamnă viaţă şi s-ar putea inter-schimba oricând dorim? Deci, este o idee greşită. Anticii nu aşa le-au folosit în Sfintele Scripturi. Nu se poate deoarece: sufletul este suflet şi viaţa este viaţă. Lăsaţi-le aşa cum le-au formulat anticii.
"Tot ce avea suflare de duh de viaţă (chaiyim) în nările sale, tot ce era pe pământul uscat a murit." Geneza 7:22
Nu vom folosi niciodată o formă schimbată în “Tot ce avea suflare de duh de suflet în nările sale”.
"Iată ţi-am pus azi înainte viaţa (hachaiyim) şi binele, moartea şi răul" ... "Chem azi cerul şi pământul martori împotriva voastraă că ţi-am pus înainte viaţa (hachaiyim) şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege deci viaţa, ca să trăieşti, tu şi samânţa ta" Deuteronom 30:15,19
Nu vom folosi niciodată o formă schimbată în “ţi-am pus azi înainte sufletul şi binele” sau “ţi-am pus înainte sufletul şi moartea ... Alege deci sufletul, ca să trăieşti...”
"După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit şi au slăvit pe Dumnezeu, zicând: "Dumnezeu a dat deci şi celorlalte popoare pocăinţa, spre viaţă (zoin)." Fapte 11:18
Nu vom folosi niciodată o formă schimbată în “Dumnezeu a dat deci şi celorlalte popoare pocăinţa, spre suflet.”
"Căci în El avem viaţa (zomin), mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştrii: "Căci vlăstarii Lui suntem." Fapte 17:28
Nu vom folosi niciodată o formă schimbată în “Căci în El avem sufletul, mişcarea şi fiinţa”.
"Şi porunca, ea, care era pentru viaţă (zoin), a dovedit că mie mi-a fost spre moarte." Romani 7:10
Nu vom folosi niciodată o formă schimbată în “Şi porunca, ea, care era pentru suflet.”
"Căci, dacă lepădarea lor, a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă (zoi) dintre cei morţi?" Romani 11:15
Nu vom folosi niciodată o formă schimbată în “ce va fi primirea lor din nou, decât suflet dintre cei morţi?”
"pentru unii, o mireasmă de la moarte spre moarte; dar pentru ceilalţi, o mireasmă de la viaţă la viaţă (zois eis zoin). Şi cine este de ajuns pentru aceste lucruri?" 2Corinteni 2:16
Nu vom folosi niciodată o formă schimbată în “o mireasmă de la viaţă la suflet”.
"care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al literei, ci al Duhului; căci litera omoară, dar Duhul dă viaţă (zoopoiei)." 2Corinteni 3:6
Nu vom folosi niciodată o formă schimbată în “căci litera omoară, dar Duhul dă suflet”.
"Când se va arăta Hristos, viaţa (zoi) noastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreuna cu El în slavă." Coloseni 3:4
Nu vom folosi niciodată o formă schimbată în “Când se va arăta Hristos, sufletul noastru”.
"Luptă-te lupta cea bună a credinţei, apucă viaţa (zois) veşnica la care ai fost chemat şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori." 1Timotei 6:12
Nu vom folosi niciodată o formă schimbată în “apucă sufletul veşnic la care ai fost chemat”.
"pentru că viaţa (zoi) a fost arătată şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa (zoin) veşnică, care era cu Tatăl şi care ne-a fost arătată;" 1Ioan 1:2
Nu vom folosi niciodată o formă schimbată în “pentru că sufletul a fost arătat ... şi vă vestim sufletul veşnic”.
"Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă (zoen), pentru că iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său, rămâne în moarte." 1Ioan 3:14
Nu vom folosi niciodată o formă schimbată în “Noi ştim că am trecut din moarte la suflet”.
Aşadar în lumea antică a Bibliei şi în vocabularul gândirii folosit în Sfintele Scripturi sufletul, duhul şi viaţa nu sunt cuvinte interschimbabile, fiecare are rolul lui specific în comunicare. Le lăsăm cu teamă sfântă aşa cum au fost lăsate de Dumnezeu însuşi, Legiuitorul gândirii şi comunicării. Nu ne ghidăm după lumina traducătorilor, ci după lumina Autorului cea a inspirat scriitorii Sfintelor Scripturi. Iar acolo unde aceste cuvinte au fost traduse greşit din ebraică sau greacă, ele trebuie repuse în forma lor originală.
Studiul imparţial făcut pe textul ebraic şi grec arată clar că Domnul Isus nu a murit doar cu trupul, ci şi cu sufletul. În cele trei zile şi trei nopţi el a fost în mormântul de piatră, atât cu trupul, cât şi cu sufletul, fiind mort trup şi suflet. În această stare a aşteptat învierea din moarte. După ce a înviat el a spus clar că în acest timp nu a fost în cer, la Tatăl (Ioan 20:17).
Cine doreşte să falsifice în continuare aceste texte, şi să „dovedească” prin minciună că Domnul Isus a murit doar cu trupul, nu şi cu sufletul, nu are decât. Răsplata lui va fi pe măsură:
Daniel 12: 2. Mulţimea celor ce dorm în ţărâna pământului se va scula: unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.
Apocalipsa 21: 8. Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua."
Vrei să învii ca un mincinos, pentru ocară şi ruşine veşnică, fiind aruncat în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua, Gheena (Matei 10:28)? Atunci ai grijă ce crezi. Nu te lăsa înşelat de Satan Diavolul (Apocalipsa 12:9).
