Moare şi sufletul sau numai trupul?

Har şi pace tuturor de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, Fiul Său! Slăvit şi onorat să fie Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc  şi Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, în veci de veci! Amin!

Ştiu că liderilor cultelor numite nesectare sau evanghelice le este frică de a nu crede ca şi cultele numite "secte" şi acest "scut" este folosit cu succes: dacă crezi că sufletul este muritor, atunci crezi ca "sectele" şi prin urmare eşti "sectar".

Dar ei nu ştiu, că în secolul II AD înca se mai credea că sufletul învie şi el împreună cu trupul. 

Episcopul Policap al Smirnei, unul dintre ucenicii apostolului Ioan, s-a rugat astfel în ceasul martirizării sale: "Te preamăresc, că m-ai socotit vrednic pentru această zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor Tăi, în paharul Christosului Tău, la învierea sufletului şi a trupului la viaţa veşnică prin neputrezirea din Duhul Sfânt."

Eusebiu De Cesareea - Istoria eclesiastică 

Iată ultima rugăciune a episcopului martir Policarp al Smirmei (secolul II):
"Atotputernice Dumnezeule, Tată a iubitului şi binecuvântatului Tău slujitor, Isus Christos, prin care am ajuns la cunoştinţa Ta, Dumnezeul îngerilor, a puternicilor, a tuturor creaturilor şi a tuturor celor drepţi, care trăim înaintea feţei Tale: Te preamaresc, că m-ai socotit vrednic pentru aceasta zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor Tăi, în paharul Christosului Tău, la învierea sufletului şi a trupului la viaţa veşnică prin neputrezirea din Duhul Sfânt. Să fiu primit printre ei înaintea feţei Tale, ca o jertfă grasă şi plăcută, aşa cum Tu, veşnic drept Dumnezeu ai hotărât mai dinainte, mi-ai făcut de cunoscut în prealabil, iar acum împlineşti. Pentru toate acestea Te laud, Te preamăresc si Te slăvesc vesnic, prin al Tau mare preot ceresc, Fiul Tău drag, Isus Christos. Prin El si impreuna cu El, a Ta este slava luminoasa, in Duhul Sfant acum şi în eternitatea care va veni. Amin.”

Episcopul Teofil al Antiohiei (169-177), scria: 

"Dumnezeu înviază trupul tău nemuritor, împreună cu sufletul; şi atunci, pentru că vei fi nemuritor, vei vedea pe Cel nemuritor, dacă vei crede de acum în El”. 

Cartea Întâia către Autolic, Capitolul VII 

 
Iată ce a scris un cercetător ortodox Gheorghi Vasilievici Florovski (†1979): 

"Aspectul frapant al istoriei timpurii a doctrinei creștine despre om este că mulți dintre principalii scriitori ai secolului al II-lea par să fi negat în mod hotărât nemurirea (naturală) a sufletului. Și aceasta nu pare să fie o opinie excepțională sau extravagantă a numai câtorva scriitori, ci mai degrabă învățătura comună din acea perioadă. Iar această convingere nu a fost complet abandonată într-o perioadă mai târzie."

 

Aşadar liderii creştinilor din secolul II, credeau că sufletul moare odată cu trupul şi învie odată cu trupul, pentru că acceptau mărturia Bibliei că şi sufletul e muritor, aşa cum scria GV Florovski.

Pentru unii e şocantă această mărturie, deoarece au fost învăţaţi altfel, din neştiinţă.

 
Deci, dragii mei, nu vă temeţi, dacă un episcop martir din secolul II, bine văzut, care nu a fost niciodată considerat "sectar" a avut înţelepciunea să creadă că sufletul moare şi învie odată cu trupul, la fel şi episcopul Teofil al Antiochiei împreună cu alţii, atunci merită să cercetaţi mai bine subiectul. Oricum, atât printre "evanghelici" cât şi printre ortodocşi este acceptată ideea că omul nu este nemuritor din naştere, cum a afirmat Diavolul (Geneza 3:4) ci că nemurirea este condiţionată de ascultare şi se primeşte numai la judecata celor vii şi a celor morţi:
"Între creştinii evanghelici există o minoritate semnificativă de susţinători ai nemuririi condiţionate, aşa cum declară The British Evangelical Alliance."
"În ultimele şase decade doctrina nemuririi condiţionate a fost acceptată de un spectru larg de teologi din cadrul Bisericii Ortodoxe."
A se vedea topicul "Nemurirea conditionata" de pe Enciclopedia Libera Wikipedia.

Bine - mi-ar putea spune cineva - lasă-l tu pe Policarp, lasă-l tu pe Teofil şi pe ceilalţi şi du-te la Domnul Isus, vezi ce spune în predica despre Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr?

OK, prietene, eu m-am dus demult la predica respectivă, am citit-o, răscitit-o şi m-am întrebat, şi te intreb, de ce spune predica respectivă altceva decât a spus Domnul Isus şi întreaga Biblie despre ziua judecăţii, despre înviere şi despre cei din morminte? Pare că vorbesc doi predicatori diferiţi, unul într-un fel, cum vorbeşte Biblia de la Geneza la Apocalipsa, altul altfel, dintr-o altă carte, o apocrifă neautorizată de Dumnezeu....

Nu fi fraier! Hai să comparăm predica despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr cu ce spune Biblia:

Geneza 3:19. "În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce."

Aici, Dumnezeu însuşi spune că omul când moare se duce în ţărâna din care a fost creat. Nu spune că se duce în cer şi nici în nu ştiu ce lac de foc subteran. Să îţi notezi ca să nu uiţi niciodată, că textul sfânt spune de "ţărâna pământului" şi nu de altceva. Dacă dorim să fim fecioare înţelepte şi credincioase, trebuie să rămânem la terminologia (cuvintele) Bibliei.

Acest adevăr mai apoi este confirmat în multe locuri din Vechiul Testament, ca de exemplu chiar de un înger al lui Dumnezeu, deci hotărârea lui Dumnezeu nu s-a schimbat:

Daniel 12:2. "Mulţimea celor ce dorm în ţărâna pământului se va scula: unii pentru viaţă veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică."
Vă rog frumos sa va notati, ca aici nu Daniel vorbeşte, ci chiar un înger al lui Dumnezeu. Şi el foloseste aceeasi terminologie ca în primul caz arătat. O să rămâi de ruşine veşnică dacă nu crezi asta, ci crezi o minciună de la Diavol! Cum e să-l crezi pe Diavol şi pe Dumnezeu şi îngerul Său, nu? Nu o să ai răsplata minciunii, a Diavolului?

Şi acum să vedem, că Domnul şi Mântuitorul nostru Isus, confirmă şi el acest adevăr sfânt şi divin:

Ioan 3:13. "Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului, care este din cer."

Ioan 5:28. "Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui

29. şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată."

 

Apoi vine celălalt predicator, din apocrifa neautorizata şi îl combate pe Domnul Isus, spunând:

"A venit timpul când săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam." Luca 16:22

Interesant, după cum citim în Biblie, toţi merg în tărână, da acesta merge în sânul lui Avraam. Şi mă întreb, pe bună dreptate, dar aceia care au murit înainte de Avraam, unde o fi mers? Sau au aşteptat pe afară pe undeva până vine Avraam?

 

Este “Lazăr şi bogatul”, o poveste adevărată?

Cu câţiva ani în urmă, la secţiunea engleză despre "Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr" scria:

"A fourth view holds that the story was not told by Jesus. Proponents of this view suggest that it is significant that only the Gospel of Luke mentions Jesus telling the story"

"O a patra părere este că relatarea n-a fost spusă de Isus. Proponenţii acestei păreri sugerează că este semnificativ, căci numai Evanghelia după Luca menţionează pe Isus spunând relatarea."

După aceea, mențiunea a fost ștearsă, dar întrebarea rămâne în continuare. Dacă aceasta este o poveste adevărată?

http://en.wikipedia.org/wiki/Lazarus_and_Dives

Menţionez că această părere nu am scris-o eu. După ce am arătat în stânga şi în dreapta această a patra părere, această filă a fost revizuită, stergându-se această a patra părere.

Întrebare: CINE A ŞTERS ŞI DE CE A ŞTERS de pe Wikipedia a patra părere despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr? Evident că această menţiune a fost ştearsă cu scopul de a se ascunde o părere care îi poate conduce pe oameni la adevărul biblic despre adevărata stare a morţilor până la înviere. Deci le este frică de informaţia cu a patra părere. Dacă nu le-ar fi fost frică să arate că există şi o a patra părere, acest lucru nu stârnea curiozitate spre o cercetare mai profundă a subiectului. Însă tocmai această frică de a arăta şi o a patra părere, arată că această poveste merită a fi cercetată minuţios, ca să vedem dacă a fost spusă sau dacă n-a fost spusă de Domnul Isus.

 

Deoarece nu ştiam nimic despre aceasta a patra părere, am rugat pe cineva să mă ajute. Cu ajutorul unei politiste din SUA, Doralynn (căreia îi mulţumesc), am reuşit să îi găsesc. Când mi-a scris, m-a avertizat astfel:  “am aflat că ei susţin mântuirea universală, o altă extremă, poziţia lor despre predica apocrifă Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr, o puteţi citi aici:
http://www.thepathoftruth.com/teachings/lazarus-rich-man-pagan-parable.htm”

Am citit articolul şi am găsit lucruri interesante, pe unele le pot accepta, pe altele nu, cum ar fi mântuirea universala.

 

În povestea cu “Lazăr şi bogatul”, ni se spune că plata păcatului este chinul în foc. Dar care este plata pentru păcat, conform Bibliei per ansamblul ei?

Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă că plata păcatului este moartea şi nu chinul: Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru. Romani 6:23.

 

"Iazul de foc", la care fac unii referinţă ca să justifice autenticitatea textului despre săracul Lazăr şi bogatul nemilostiv, este un aspect profetic avertizator despre pedeapsa veşnică ce îi aşteaptă pe cei pierduţi: Apocalipsa 20:14. Acest iaz nu este un loc de tortură veşnică, ci arată un loc de nimicire veşnică. Pedeapsa pentru păcatele celor nemântuiţi este moartea eternă, extincţia eternă, după cum se arată atât de clar: "Iazul de foc este moartea a doua" Apocalipsa 20:14, prin "văpaia unui foc care va mistui (şi nu chinui etern) pe potrivnici" Evrei 10:27.

 

Deoarece Dumnezeu iubeşte orice om şi nu doreşte ca cineva să ajungă acolo, porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască şi să se lepede de păcate, pocăinţa însemnând întoarcerea la Dumnezeu cu căinţă şi renunţarea la păcate: Luca 15:11-21; Fapte 17:30; Romani 2:1-16. Nu există posibilitatea salvării după ce un om moare nepocăit, de aceea din iubire adevărată faţă de semenii noştrii, trebuie să ne dăm toată silinţa de a conştientiza pe cei ce sunt pe calea pierzării: Evrei 9:27Matei 24:14; Apocalipsa 20:11-15. 

 

Îngerii cunosc adevarul despre starea mortilor, deci ei nu duc pe nimeni “în aşazisul sân al lui Avraam”:

“Mulţimea celor ce dorm în tărâna pământului se va trezi” Daniel 12:2 - această afirmaţie a fost făcută de un ânger şi vorbeşte de starea celor morţi până la înviere. Învierea încă nu a avut loc, morţii sunt în mormânt. Deci următoarea afirmaţie este falsă:

"săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam"
Cu toţii cunoaştem afirmaţia de mai sus despre săracul Lazăr din Luca 16:19-31. Acest text contrazice flagrant toată Biblia de la Geneza şi până la Apocalipsa. Importanţa armoniei interioare a textelor Bibliei este faţiş contrară cu acest text şi îl declară un text străin, textul din Luca 16:19-31 fiind o apocrifă ataşată ulterior Evangheliei după Luca. Este clar că avem de a face cu o antiteză: Biblie versus autor "Bogatul şi Lazăr". Este clar că autorul acestei predici nu a fost Domnul Isus, deoarece el a confirmat ce a spus îngerul lui Daniel (Daniel 12:2), afirmând că la trâmbiţa învierii morţii vor auzi glasul lui din morminte şi nu din sânul lui Avraam.

“Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul lui” Ioan 5:28,29.

 

Diferenţe semnificative

- Ce spune întreaga Biblie despre Avraam, unde s-a dus după moartea lui şi în ce stare este el acolo (Daniel 12:2)?

- Ce spune autorul predicii apocrife “Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr” despre unde s-a dus Avraam şi în ce stare este el acolo (Luca 16:19-31)? El spune că Avraam cunoaşte pe cei mântuiţi, dar Biblia spune că nu:
"Totuşi Tu eşti Tatăl nostru! Căci Avraam nu ne cunoaşte, şi Israel nu ştie cine suntem; dar Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Tu, din veşnicie Te numeşti "Mântuitorul nostru"." Isaia 63:16 

Avem de a face cu o contradicţie evidentă, care descalifică şi demască textul ca fiind un text stăin de Biblie.

Din contextul larg al Bibliei observăm, că învăţătura despre nemurirea sufletelor şi a chinului veşnic al păcătoşilor nu este de origine divină. Nu putem lăsa sau distorsiona înţelesul textelor ce combat clar aceste idei, de dragul unor oameni care au introdus texte străine pentru aşi susţine părerile.

 

Biblia arata clar că şi sufletul moare, nu numai trupul:

 

 "Iată, toate sufletele (ebr. nefeş) sunt ale Mele. După cum sufletul (nefeş) fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul (nefeş) tatălui este al Meu. Sufletul (nefeş) care păcătuieşte, acela va muri." Ezechiel 18:4;

 "Sufletul (nefeş) care păcătuieşte acela va muri." Ezechiel 18:20;

Noul Testament nu are cum să înveţe o cu totul altă viziune despre moartea sufletului!

Conform Noului Testament sufletul este muritor:

 "Soală-te, ia Copilaşul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei care căutau să ia sufletul ("psuchen" şi nu "zoe" (viaţa) conform manuscriselor greceşti)) Copilaşului." Matei 2:20

Iată (în Biblia pe care o posed) un text modificat de traducători. N-au mai tradus fidel textul grec, caci textul este redat astfel:

"Soală-te, ia Copilaşul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei care căutau să ia viaţa Copilaşului."

Păi nu e totuna vor întreba unii? Nu! Sufletul este mai mult decât viaţa, după cum o imagine din monitorul unui PC este mai mult decât curentul.

 

Nemurirea este condiţionată şi nu înnăscută, altfel nu am muri:

“Nemurirea condiționată, sau condiționalismul, este un concept întâlnit în mozaismul antic, în unele mișcări creștine vechi, în unele confesiuni radical-protestante și la unii teologi din trecut și din prezent. Este definit de doctrina condiționalistă sau hypnopsihitistă^[1] (gr. hypnos = somn) sau psychopannychitistă^[2] (gr. psyché = suflet; pannychios = care stă toată noaptea) sau tnitopsihistă (gr. thnetos = muritor), prin care omul este privit ca fiind în mod natural și holistic, muritor, nemurirea constituind darul lui Dumnezeu prin înviere și/sau răpire la cer. Acest punct de vedere se află în contradicție acută cu doctrina nemuririi naturale a sufletului (sau doctrina imortalității inerente sau spiritualismul), care provine din filozofia greacă,^[3] și reprezintă poziția populara (folclor) din creștinism. Nemurirea naturală a sufletului îl privește pe om dihotomizat în corp și suflet, corpul fiind muritor, iar sufletul fiind în mod natural nemuritor și conștient. Condiționaliștii resping spiritualismul (conceptul nemuririi naturale a sufletului/spiritului) considerându-l ca fiind esența tuturor religiilor păgâne și fundamental opus invățăturii Bibliei.

Între creștinii evanghelici există o minoritate semnificativă de susținători ai nemuririi condiționate, așa cum declară The British Evangelical Alliance.^[4] Un grup compact al minorității evanghelice sunt adventiștii de ziua a șaptea. În ultimele șase decenii doctrina nemuririi condiționate a fost acceptată de un spectru larg de teologi din cadrul Bisericii Ortodoxe.^[5]” Wikipedia

 

Filiera prin care a ajuns nemurirea sufletelor la geci (fiindcă ei nu au luat-o de la evrei şi nici din Biblie), este următoarea: “Se crede că Pythagora a fost primul care a vorbit despre nemurirea sufletului. Dar din scrierile celor vechi, transmise nouă prin Cicero (Tuscul. I), aflăm totusi că nu Pytahagora, “ci Pherekide Sirianul, dascălul lui Pythagora, a fost primul care a sustinut că sufletele oamenilor sunt nemuritoare; această părere i-a transmis-o discipolului său, Pythagora, care a întărit-o şi mai mult”. Să-l adăugăm aici si pe Diodor Sicilianul ( Bibl. H., c. a V-a, p.m. 212).” Lundius

 

Aşadar dacă vrei să fii obiectiv, caută informaţii despre suflet în toată Biblia şi verifică în textul ebraic şi grec, dacă textele sunt redate fidel în limba română. Sunt site-uri biblice cu interlineare, unde poţi face asta, de exemplu pe Biblehub.

Subiectul acesta trebuie tratat cu atenţie, deoarece una spune Dumnezeu şi alta spune Satan Diavolul. E cea mai veche dispută (controversă)” din lume, ridicată de Diavol, în Grădina Edenului (Geneza 3).

 

A făcut parte textul cu bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr din Evanghelia după Luca? Cu siguranţă nu, deoarece îi dă dreptate Diavolului, îl contrazice pe Dumnezeu şi contrazice toată Biblia.

 

Să stăm de veghe cum se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Să nu ne lăsăm furaţi de nici o ideologie străină. de Biblia veche. Aceasta este rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele Fiului său mă rog, Amin!

Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!

Dumnezeu să aibă milă de noi. Amin!

 

 

Figuri de stil sau scene literale?

Subiect dedicat pedepsei celor nemântuiţi

- Ce pedeapsă vor avea ei?

 

Har şi pace tuturor de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, Fiul Său! Slăvit şi onorat să fie Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc  şi Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, în veci de veci! Amin!

 

Citiţi, comparaţi, meditaţi, Dumnezeu ne cheamă ca să nu fim fecioare credule, ci fecioare înţelepte (Matei 25:1-13).

 

Multe biserici susţin că cei nemântuiţi sunt chinuiţi veşnic în foc după ce mor. Şi o fac deoarece nu studiază suficient de bine Biblia.

Dumnezeu spune că oamenii care sunt morţi, coboară în ţărână Geneza 3:22. Fapt confirmat şi de îngerul Său în Daniel 12:2.

La Geneza 3:22 nu există nici o specificare, dacă textul de aici se referă numai la trupul de carne, sau la Adam în general, la omul per ansamblu (trup, duh, suflet).

Dacă un om ar muri numai cu trupul, şi sufletul (sau duhul) ar trăi, întreb, de ce Dumnezeu n-a explicat această latură a situaţiei lui Adam? Nu a explicat, deoarece nu era cazul. Biblia e complementară şi spune că şi sufletul e muritor, există o listă întreagă de versete. Din punctul de vedere al Bibliei, omul este mort până la înviere, atât cu trupul, cât şi cu sufletul şi duhul. Deci este vorba de o moarte totală a fiinţei umane, nu una parţială.

 

Pentru cei ce presupun că după ce mor, oamenii încă mai trăiesc conştient, fie în rai, fie în iad, indiferent din cultul care fac parte, există o mare problemă. Dacă acest lucru este neadevărat, Dumnezeu este supărat pe ei, fiindcă nici un neadevăr nu lucrează spre gloria Creatorului. Neştiinţa lor nu îi va scuza, cum nu a scuzat nici pe prietenii lui Iov. "Pledoaria" lor adresată lui Dumnezeu, că prin asta au dorit să atragă pe oameni la credinţă prin rai sau să îi facă pe oameni "mai credincioşi" înfricându-i cu existenţa unui loc cu chin pentru păcătoşi, nu va ţinea, din contră, li se va imputa o aşa scuză hidoasă. Şi în acest caz atenţie mare la poziţia lui Dumnezeu:

"Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? Şi să spuneţi minciuni, ca să-l apăraţi?" (Iov 13:7) 

"Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov, şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n'aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov." (Iov 42:8) 

 

Totuşi, întreabă unii, nu vorbeşte Biblia despre o astfel de pedeapsă a chinuirii veşnice? Deoarece Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos a spus că cei nedrepţi vor fi aruncaţi în focul gheenei. Înseamnă acest loc, un loc de chin real, undeva în cer, pe pământ sau sub pământ?

 

Ce este Gheena? În ebraică înseamnă Valea Hinnom.

Dacă am traduce această expresie cheie aşa cum suna ea în urechile auditoriului de atunci, am ajunge la o concluzie corectă:

Marcu 9:47  Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul Văii Hinnom,

48 “unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge” 

Ca să înţelegem corect versetul 48, cuvântul cheie este “Gheena” adică "Valea Hinnom", care era o rampă de gunoi a Ierusalimului şi a localităţilor învecinate. În ochii audienţei de atunci, care asista la cuvântările Domnului nostru Isus, era o realitate perceptibilă zilnic, clipă de clipă, un loc geografic bine definit şi arhicunoscut, destul de măricel (deoarece Ierusalimul era mare şi se aduna mult gunoi). În acest loc deşeurile erau aprinse, pentru a face loc la altele. Ca la orice rampa vastă de gunoi, focul nu mistuie tot pe alocuri  - în special pe la marginile rampei, de aceea în aceste locuri mărginaşe şi viermii erau o realitate zilnica, adică ca şi cum nu ar muri, nu se sfârşesc (gr. teleuta)... nu că ar fi nemuritori.

 

“Gheena” era o vale blestemată, la sud de cetatea Ierusalim, unde se aduceau jertfe de copii unor zei canaaneni (Moloh) în secolele VII-VI î.Ch. Ca să împiedice acest lucru, mai târziu, valea a fost folosită pentru depozitarea gunoaielor. Din cauza murdăriei permanente, focului, fumului şi mirosului și a prostului renume, a fost dat ca exemplu figurativ, pentru soarta celor nemântuiţi.

 

În Noul Testament, cuvântul gheena apare la Matei 5:22,29,30, 10:28, 18:9, 23:15,33. Marcu 9:43,45,47, Luca 12:5, Iacov 3:6.

 

Să trecem în revistă acestea:

Matei 5:22. Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: "Prostule!" va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: "Nebunule!" va cădea sub pedeapsa focului gheenei.

Matei 5:29. Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.

30. Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.

Matei 10:28. "Nu vă temeţi de cei care vă ucid şi după aceea nu mai pot face nimic, ci de El să vă temeţi care după moarte are putere să arunce atât sufletul cât şi trupul în gheena” (Matei 10:28 în Iustin Martirul)

Matei 18:9. Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul gheenei.

Matei 23:15. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă.

Matei 23:33. Şerpi, pui de năpârci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei?

Marcu 9:43. Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât să ai două mâini, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge,

Marcu 9:45. Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge,

Marcu 9:47. Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi, şi să fii aruncat în focul gheenei,

Luca 12:5. Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.

Iacov 3:6. Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei.

Ni se atrage atenţia că Evanghelia după Marcu are şi următorul text, care arată spre o scenă literală: unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.

 

Dacă textul din Marcu 9:48 ar fi o scenă literală din viitor, asta ar însemna, ca în împărăţia lui Dumnezeu, această fostă rampa de gunoi de lângă Ierusalim să fie activată din nou. Dar, ar încăpea acolo toţi păcătoşii nemântuiţi, care au existat vreodată? Mă îndoiesc.

Mai degrabă avem de a face cu o figură de stil, care reprezintă distrugerea dezolantă. Să ne amintim că "Dumnezeu este un foc mistuitor" Evrei 12:29, iar distrugerea va fi totală, după cum scrie: "Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi." Evrei 10:26,27

De ce anumite texte au fost modificate?

Comparând anumite citate biblice vechi cu Biblia zilelor noastre, vedem că pe ici colo, anumite texte biblice au fost modificate, pentru a se crea impresia că omul, chiar dacă moare, trăieşte conştient cu sufletul până la înviere, la înviere fiind înviat doar trupul, care se va reuni cu sufletul.

Cine a modificat fraza “şi nu pot ucide sufletul” din Matei 10:28 şi de ce?

 

Iustin Martirul a fost un scriitor şi apologet creştin, care a trăit în secolele I-II AD. El a murit în jurul anului 160 ca martir. “Apologet” este un cuvânt grec care înseamnă “apărător al credinţei”. În mod surprinzător, atunci când el citează Matei 10:28, în acest verset nu apare expresia “şi nu pot ucide sufletul”.

Avem doar două posibilitaţi de interpretare:

1.    Fie Iustin Martirul a modificat versetul şi a eliminat fraza “şi nu pot ucide sufletul”

2.    Fie acest verset a fost modificat după ce a murit el, introducându-se fraza “şi nu pot ucide sufletul”

În “Apologia întâia a lui Iustin Martirul” el redă acest verset în felul următor:

"Nu va temeţi de cei care vă ucid şi după aceea nu mai pot face nimic, ci de El să vă temeţi care după moarte are putere să arunce atât sufletul cat si trupul in gheena” Matei 10:28

"Fear not them that kill you, and after that can do no more; but fear Him who after death is able to cast both soul and body into gehenna."[43] - in First Apology of Justin, Matthew 10:28, NIV, NAB

 

Cum am putea discerne dacă nu cumva Iustin Martirul a modificat acest verset, scoţând fraza “şi nu pot ucide sufletul”?

Ei bine, aceasta rostire a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus a fost citat şi de evanghelistul Luca şi în mod surprinzător nici la el nu apare fraza “şi nu pot ucide sufletul”:

 “Vă spun vouă, prietenii mei: Să nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi: temeţi-vă de acela care, dupa ce a ucis, are putere să arunce în gheenă. Da, va spun, de el să vă temeţi.” Luca 12: 4,5

 

Deci nu Iustin Martirul a scos afară expresia “şi nu pot ucide sufletul”, ci mai degrabă altcineva a înserat această expresie în Evanghelia dupa Matei, tocmai pentru a susţine ideea falsă, că sufletul este nemuritor prin naştere şi nu are nevoie de înviere ca trupul. Oare de ce? Motivul a fost necunoaşterea (sau neacceptarea) a ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre suflet în Vechiului Testament, că sufletul este muritor şi poate fi ucis de oameni.

 

Marcu 9:43-48 modificat extins

În templele antice, precum şi în anumite acţiuni din antichitate, se folosea napalm, o substanţă ce nu putea fi stinsă, până la completa ei ardere. Era numit “focul de nestins”, nu din cauza că nu se stingea niciodată, ci din cauza puterii sale de ardere. Indiferent dacă la rampa de gunoi din Valea Hinnom se folosea sufl sau napalm, datorită faptului ca oraşul era mare, depozitul de gunoi putea ardea în continu, creând impresia unui foc care nu se stinge.

 

Aşa apare Marcu 9:43-48 în Textul Sahidic Coptic foarte vechi din sec II, Codex Sinaiticus sec. IV, etc., iar dacă traducem şi cuvantul “Gheena”, avem o viziune clară despre text:

43. Dacă mâna ta te face să cazi, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât să ai două mâini, şi să mergi în Valea Hinnom, în focul de nestins,

44. (Nu apar cuvintele din textul Bibliei moderne.)

45. Dacă piciorul tău te face să cazi, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare, şi să fii aruncat în Valea Hinnom,
46. (Idem)
47. Şi dacă ochiul tău te face să cazi, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi, şi să fii aruncat în Valea Hinnom,

48. unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.

 

După cum vedem, expresia “unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.” Apare doar o singură dată, nu de trei ori. Numai că, cineva a dorit să impresioneze şi l-a băgat de trei ori.

 

Implicaţii teologice

Ultimul verset citat arată situaţia din Valea Hinnom: focul ce ardea în continu şi viermii ce mişunau pe la marginea depozitului de gunoi. În mod bizar, textul de la versetul 48 a fost copiat şi inserat între textele arătate mai sus.

 

Dar oare chiar aşa va fi în “veacul viitor” lângă oraşul Ierusalim? Chiar dacă ar fi aşa cuvânt după cuvânt, ad literam, textul nu conţine imagini de chin, ci mai degrabă descrie un loc al arderii, al distrugerii complete în modul cel mai dezolant, cu viermi:

unde viermele lor nu moare (până ce are de ros - nota mea), şi focul nu se stinge (până ce are ce arde - nota mea).

 

Să vedem de ce putem interpreta textul asa:

 

Matei 3:12 “Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într'un foc care nu se stinge.” 

Oare Domnul şi Mantuitorul nostru Isus, chiar are în mână o lopată la a doua venire? Vine într-o arie, există grâu, grânar literal, se apucă de ars pleava în mod literal, sau toate acestea sunt figuri de stil (simboluri)? De ce atunci aruncatul în Gheena trebuie să se înţeleagă literal? Toate aceste expresii sunt figuri de stil, având o semnificaţie anume: "aruncat în Gheena (focul din Valea Hinnom)" (Marcu 9:47), "aruncat în întunericul cel mai din afară" (Matei 8:12), "îl va tăia în două" (Matei 24:51), "aruncat în lacul de foc" (Apocalipsa 20:15). Ce semnifică toate acestea? Nu semnifică oare "mistuirea" (Evrei 10:27), arderea până la anihilarea completă, nimicirea desăvârşită prin focul lui Dumnezeu (Matei 10:28)?

 

Ce înseamnă să interpretăm totul literal şi unde duce asta? Ar duce în primul rând la o acumulare de simboluri, dintre care nici una n-ar trebui interpretată simbolic. Literal ar însemna ca toţi păcătoşii să fie aruncaţi în focul din Valea Hinnom de lângă Ierusalim şi cu toate că acolo va fi foc, va fi totuşi întunericul cel mai dinafară, în care toţi păcătoşii vor fi tăiaţi în două şi pe urmă vor fi scoşi din Gheena şi aruncaţi într-un lac de foc care arde cu sufl şi pucioasă. Ciudat, nu? Dacă luam literal, de ce luăm numai una şi nu toate acestea? Pe ce considerent aleg numai ce le place, nu şi tăiatul în două sau întunericul cel mai mare, de exemplu?

Iată un exemplu unde după o logică greşită focul nu ar trebui să se stingă, totuşi s-a stins, după ce scopul a fost atins:

"daca a osândit El la pieire şi a prefăcut în cenusă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire," (2Pet.2:6)
"Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic." (Iuda.1:7)

Putem spune parafrazat, fără teamă de a greşi, că focul şi viermii trăiesc până ce au ce consuma:

"Şi, când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea; căci viermele lor nu va muri (până ce va roade tot, şi focul lor nu se va stinge (până ce va mistui tot); şi vor fi o pricina de groază pentru orice făptură.” (Isa.66:24)

Matei 3:12 Acela Îşi are lopata în mînă, Îşi va curăţi cu desăvîrşire aria, şi Îşi va strînge grîul în grînar; dar pleava o va arde într'un foc care nu se stinge (până ce nu va consuma, nimici, distruge, preface în cenuşă totul din păcătoşi).” 

Fraza aceasta poate fi foarte bine înţeleasă în contextul acelor vremi care vor veni. Completând acest citat cu ce spune Domnul nostru Isus, apostolul Ioan (la Apocalipsa) şi profetul Ezechiel despre timpurile din urmă, putem spune următoarele:

1. După ce "Biserica - Adunarea Sfintilor - Ekklesia" va fi răpită la cer, plăgile şi urgiile din timpul sfârşitului, vor reduce semnificativ populaţia pământului (Apocalipsa 9:18)

2. Foarte mulţi vor muri de foc, cutremur, grindină, cădere de meteoriţi, otrava din râurile infectate de ploile acide, etc.. Vor fi cadavre peste tot, nefiind îngropaţi, lăsaţi pradă viermilor şi animalelor. (Apocalipsa 19:17,18,21)

3. Profetul Ezechiel spune că misiunea poporului ce supravieţuieşte această perioadă (şi care nu fac parte din "Biserica - Adunarea Sfintilor - Ekklesia"), este de a delega o anume categorie de oameni, pentru a cerceta locul cadavrelor şi o altă categorie pentru a strânge şi a îngropa acestea (Ezechiel 37:11-16).

4. Strângerea şi îngroparea cadavrelor mutilate de foc, intemperii, animale sălbatice, etc. şi conţinând viermi nu va fi o muncă plăcută ci una de groază. Cadavrele vor fi strânse în locuri speciale, şi îngropate în morminte comune. Vă recomand să citiţi, să comparaţi şi să puneţi în puzzle armonios versetele din Ezechiel, Evanghelii şi Apocalipsa.

 

Concluzie:

Departe fiind gândul de a-i disculpa pe păcătoşii nemântuiţi, înteleg şi laud judecata dreapta a lui Dumnezeu, un Dumnezeu al dreptăţii şi fără nedreptate (Exod 32:4). Dacă păcătoşii nu au păcătuit veşnic, nu poţi aplica o pedeapsă veşnică, în sensul de ai tot tortura, clipă de clipă, pentru veşnicii şi încă în foc. Ar fi nedrept, din partea unui Dumnezeu drept. De aceea unii dintre cei ce cred că păcătoşii trebuie chinuiţi pentru păcate, susţin un chin limitat (ex. adventişti, Edward William Fudge, etc.), după care păcătoşii vor fi distruşi definitiv. Dar nici această idee nu se regăseşte în Biblie. Şi aici mă gândesc la Biblia veche. Biblia modernă conţine într-adevăr idea chinului ca pedeapsă veşnică (Luca 16:19-31) dar oricine va cerceta subiectul imparţial, va constata că este un text străin de Biblia veche, fiind ataşat ulterior. Fenomenul îmbogăţirii textelor antice nu a fost ceva nou, inventat de creştinii de tip neghină ce s-au îndepărtat de doctrinele adevărate, ci a fost un fenomen întâlnit şi în altă parte.

Exemplu: Odiseea, de Homer

Nu toate varianteletextuale se armonizează între ele, ceea ce arată că epopeea lui Homer a fost "îmbogăţită" ulterior cu alte mituri. Se presupune că un astfel de mit, anexat ulterior a fost călătoria lui Ulise în Infern.

"Într-adevăr, Ulise ajunse în Infern, în lumea morţilor şi îl întâlni pe proorocul Tiresias care îi spuse ce mai avea de făcut şi prin ce mai avea să treacă până să ajungă acasă. Tot aici o întâlni şi pe mama sa, care murise în timp ce el era la războiul Troiei. Ea îi spuse că soţia lui, Penelopa, îl aşteaptă şi plânge zi şi noapte de dorul lui, iar fiul Telemac, creşte liniştit şi sănătos. Apoi Ulise îi văzu pe Agamemnon, mort după terminarea războiului troian, pe Ahile şi pe însuşi Heracle."

http://www.lecturirecenzate.ro/2010/09/odiseea/

Textul introdus mai târziu a fost "canonizat", în sensul că a fost acceptat ca fiind din textul original.

"Majoritatea savanților sunt de acord că Iliada și Odiseea au suportat un proces de standardizare și rafinare începând cu secolul VIII î.Hr.. Un rol important în această standardizare pare-se a fost jucat de către tiranul atenian Hipparchus, care a reformat recitarea poeziei homerice la festivalul panathenaic. Mulți clasiciști consideră că această reformă trebuie să fi implicat producerea unui text scris canonic."

http://ro.wikipedia.org/wiki/Homer

 

Aşa s-a întâmplat din păcate şi cu manuscrisele biblice, anumite texte fiind schimbate, cum ar fi Matei 10:28, iar altele au fost introduse, cum ar fi Luca 16:19-31.

 

Să stăm de veghe cum se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Să nu ne lăsăm furaţi de nici o ideologie străină. de Biblia veche. Aceasta este rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele Fiului său mă rog, Amin!

Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!

Dumnezeu să aibă milă de noi. Amin!