Moare şi sufletul sau numai trupul?

Har şi pace tuturor de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, Fiul Său! Slăvit şi onorat să fie Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc  şi Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, în veci de veci! Amin!

Ştiu că liderilor cultelor numite nesectare sau evanghelice le este frică de a nu crede ca şi cultele numite "secte" şi acest "scut" este folosit cu succes: dacă crezi că sufletul este muritor, atunci crezi ca "sectele" şi prin urmare eşti "sectar".

Dar ei nu ştiu, că în secolul II AD înca se mai credea că sufletul învie şi el împreună cu trupul. 

Episcopul Policap al Smirnei, unul dintre ucenicii apostolului Ioan, s-a rugat astfel în ceasul martirizării sale: "Te preamăresc, că m-ai socotit vrednic pentru această zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor Tăi, în paharul Christosului Tău, la învierea sufletului şi a trupului la viaţa veşnică prin neputrezirea din Duhul Sfânt."

Eusebiu De Cesareea - Istoria eclesiastică 

Iată ultima rugăciune a episcopului martir Policarp al Smirmei (secolul II):
"Atotputernice Dumnezeule, Tată a iubitului şi binecuvântatului Tău slujitor, Isus Christos, prin care am ajuns la cunoştinţa Ta, Dumnezeul îngerilor, a puternicilor, a tuturor creaturilor şi a tuturor celor drepţi, care trăim înaintea feţei Tale: Te preamaresc, că m-ai socotit vrednic pentru aceasta zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor Tăi, în paharul Christosului Tău, la învierea sufletului şi a trupului la viaţa veşnică prin neputrezirea din Duhul Sfânt. Să fiu primit printre ei înaintea feţei Tale, ca o jertfă grasă şi plăcută, aşa cum Tu, veşnic drept Dumnezeu ai hotărât mai dinainte, mi-ai făcut de cunoscut în prealabil, iar acum împlineşti. Pentru toate acestea Te laud, Te preamăresc si Te slăvesc vesnic, prin al Tau mare preot ceresc, Fiul Tău drag, Isus Christos. Prin El si impreuna cu El, a Ta este slava luminoasa, in Duhul Sfant acum şi în eternitatea care va veni. Amin.”

Episcopul Teofil al Antiohiei (169-177), scria: 

"Dumnezeu înviază trupul tău nemuritor, împreună cu sufletul; şi atunci, pentru că vei fi nemuritor, vei vedea pe Cel nemuritor, dacă vei crede de acum în El”. 

Cartea Întâia către Autolic, Capitolul VII 

 
Iată ce a scris un cercetător ortodox Gheorghi Vasilievici Florovski (†1979): 

"Aspectul frapant al istoriei timpurii a doctrinei creștine despre om este că mulți dintre principalii scriitori ai secolului al II-lea par să fi negat în mod hotărât nemurirea (naturală) a sufletului. Și aceasta nu pare să fie o opinie excepțională sau extravagantă a numai câtorva scriitori, ci mai degrabă învățătura comună din acea perioadă. Iar această convingere nu a fost complet abandonată într-o perioadă mai târzie."

 

Aşadar liderii creştinilor din secolul II, credeau că sufletul moare odată cu trupul şi învie odată cu trupul, pentru că acceptau mărturia Bibliei că şi sufletul e muritor, aşa cum scria GV Florovski.

Pentru unii e şocantă această mărturie, deoarece au fost învăţaţi altfel, din neştiinţă.

 
Deci, dragii mei, nu vă temeţi, dacă un episcop martir din secolul II, bine văzut, care nu a fost niciodată considerat "sectar" a avut înţelepciunea să creadă că sufletul moare şi învie odată cu trupul, la fel şi episcopul Teofil al Antiochiei împreună cu alţii, atunci merită să cercetaţi mai bine subiectul. Oricum, atât printre "evanghelici" cât şi printre ortodocşi este acceptată ideea că omul nu este nemuritor din naştere, cum a afirmat Diavolul (Geneza 3:4) ci că nemurirea este condiţionată de ascultare şi se primeşte numai la judecata celor vii şi a celor morţi:
"Între creştinii evanghelici există o minoritate semnificativă de susţinători ai nemuririi condiţionate, aşa cum declară The British Evangelical Alliance."
"În ultimele şase decade doctrina nemuririi condiţionate a fost acceptată de un spectru larg de teologi din cadrul Bisericii Ortodoxe."
A se vedea topicul "Nemurirea conditionata" de pe Enciclopedia Libera Wikipedia.

Bine - mi-ar putea spune cineva - lasă-l tu pe Policarp, lasă-l tu pe Teofil şi pe ceilalţi şi du-te la Domnul Isus, vezi ce spune în predica despre Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr?

OK, prietene, eu m-am dus demult la predica respectivă, am citit-o, răscitit-o şi m-am întrebat, şi te intreb, de ce spune predica respectivă altceva decât a spus Domnul Isus şi întreaga Biblie despre ziua judecăţii, despre înviere şi despre cei din morminte? Pare că vorbesc doi predicatori diferiţi, unul într-un fel, cum vorbeşte Biblia de la Geneza la Apocalipsa, altul altfel, dintr-o altă carte, o apocrifă neautorizată de Dumnezeu....

Nu fi fraier! Hai să comparăm predica despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr cu ce spune Biblia:

Geneza 3:19. "În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce."

Aici, Dumnezeu însuşi spune că omul când moare se duce în ţărâna din care a fost creat. Nu spune că se duce în cer şi nici în nu ştiu ce lac de foc subteran. Să îţi notezi ca să nu uiţi niciodată, că textul sfânt spune de "ţărâna pământului" şi nu de altceva. Dacă dorim să fim fecioare înţelepte şi credincioase, trebuie să rămânem la terminologia (cuvintele) Bibliei.

Acest adevăr mai apoi este confirmat în multe locuri din Vechiul Testament, ca de exemplu chiar de un înger al lui Dumnezeu, deci hotărârea lui Dumnezeu nu s-a schimbat:

Daniel 12:2. "Mulţimea celor ce dorm în ţărâna pământului se va scula: unii pentru viaţă veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică."
Vă rog frumos sa va notati, ca aici nu Daniel vorbeşte, ci chiar un înger al lui Dumnezeu. Şi el foloseste aceeasi terminologie ca în primul caz arătat. O să rămâi de ruşine veşnică dacă nu crezi asta, ci crezi o minciună de la Diavol! Cum e să-l crezi pe Diavol şi pe Dumnezeu şi îngerul Său, nu? Nu o să ai răsplata minciunii, a Diavolului?

Şi acum să vedem, că Domnul şi Mântuitorul nostru Isus, confirmă şi el acest adevăr sfânt şi divin:

Ioan 3:13. "Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului, care este din cer."

Ioan 5:28. "Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui

29. şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată."

 

Apoi vine celălalt predicator, din apocrifa neautorizata şi îl combate pe Domnul Isus, spunând:

"A venit timpul când săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam." Luca 16:22

Interesant, după cum citim în Biblie, toţi merg în tărână, da acesta merge în sânul lui Avraam. Şi mă întreb, pe bună dreptate, dar aceia care au murit înainte de Avraam, unde o fi mers? Sau au aşteptat pe afară pe undeva până vine Avraam?

 

Este “Lazăr şi bogatul”, o poveste adevărată?

Cu câţiva ani în urmă, la secţiunea engleză despre "Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr" scria:

"A fourth view holds that the story was not told by Jesus. Proponents of this view suggest that it is significant that only the Gospel of Luke mentions Jesus telling the story"

"O a patra părere este că relatarea n-a fost spusă de Isus. Proponenţii acestei păreri sugerează că este semnificativ, căci numai Evanghelia după Luca menţionează pe Isus spunând relatarea."

După aceea, mențiunea a fost ștearsă, dar întrebarea rămâne în continuare. Dacă aceasta este o poveste adevărată?

http://en.wikipedia.org/wiki/Lazarus_and_Dives

Menţionez că această părere nu am scris-o eu. După ce am arătat în stânga şi în dreapta această a patra părere, această filă a fost revizuită, stergându-se această a patra părere.

Întrebare: CINE A ŞTERS ŞI DE CE A ŞTERS de pe Wikipedia a patra părere despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr? Evident că această menţiune a fost ştearsă cu scopul de a se ascunde o părere care îi poate conduce pe oameni la adevărul biblic despre adevărata stare a morţilor până la înviere. Deci le este frică de informaţia cu a patra părere. Dacă nu le-ar fi fost frică să arate că există şi o a patra părere, acest lucru nu stârnea curiozitate spre o cercetare mai profundă a subiectului. Însă tocmai această frică de a arăta şi o a patra părere, arată că această poveste merită a fi cercetată minuţios, ca să vedem dacă a fost spusă sau dacă n-a fost spusă de Domnul Isus.

 

Deoarece nu ştiam nimic despre aceasta a patra părere, am rugat pe cineva să mă ajute. Cu ajutorul unei politiste din SUA, Doralynn (căreia îi mulţumesc), am reuşit să îi găsesc. Când mi-a scris, m-a avertizat astfel:  “am aflat că ei susţin mântuirea universală, o altă extremă, poziţia lor despre predica apocrifă Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr, o puteţi citi aici:
http://www.thepathoftruth.com/teachings/lazarus-rich-man-pagan-parable.htm”

Am citit articolul şi am găsit lucruri interesante, pe unele le pot accepta, pe altele nu, cum ar fi mântuirea universala.

 

În povestea cu “Lazăr şi bogatul”, ni se spune că plata păcatului este chinul în foc. Dar care este plata pentru păcat, conform Bibliei per ansamblul ei?

Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă că plata păcatului este moartea şi nu chinul: Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru. Romani 6:23.

 

"Iazul de foc", la care fac unii referinţă ca să justifice autenticitatea textului despre săracul Lazăr şi bogatul nemilostiv, este un aspect profetic avertizator despre pedeapsa veşnică ce îi aşteaptă pe cei pierduţi: Apocalipsa 20:14. Acest iaz nu este un loc de tortură veşnică, ci arată un loc de nimicire veşnică. Pedeapsa pentru păcatele celor nemântuiţi este moartea eternă, extincţia eternă, după cum se arată atât de clar: "Iazul de foc este moartea a doua" Apocalipsa 20:14, prin "văpaia unui foc care va mistui (şi nu chinui etern) pe potrivnici" Evrei 10:27.

 

Deoarece Dumnezeu iubeşte orice om şi nu doreşte ca cineva să ajungă acolo, porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască şi să se lepede de păcate, pocăinţa însemnând întoarcerea la Dumnezeu cu căinţă şi renunţarea la păcate: Luca 15:11-21; Fapte 17:30; Romani 2:1-16. Nu există posibilitatea salvării după ce un om moare nepocăit, de aceea din iubire adevărată faţă de semenii noştrii, trebuie să ne dăm toată silinţa de a conştientiza pe cei ce sunt pe calea pierzării: Evrei 9:27Matei 24:14; Apocalipsa 20:11-15. 

 

Îngerii cunosc adevarul despre starea mortilor, deci ei nu duc pe nimeni “în aşazisul sân al lui Avraam”:

“Mulţimea celor ce dorm în tărâna pământului se va trezi” Daniel 12:2 - această afirmaţie a fost făcută de un ânger şi vorbeşte de starea celor morţi până la înviere. Învierea încă nu a avut loc, morţii sunt în mormânt. Deci următoarea afirmaţie este falsă:

"săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam"
Cu toţii cunoaştem afirmaţia de mai sus despre săracul Lazăr din Luca 16:19-31. Acest text contrazice flagrant toată Biblia de la Geneza şi până la Apocalipsa. Importanţa armoniei interioare a textelor Bibliei este faţiş contrară cu acest text şi îl declară un text străin, textul din Luca 16:19-31 fiind o apocrifă ataşată ulterior Evangheliei după Luca. Este clar că avem de a face cu o antiteză: Biblie versus autor "Bogatul şi Lazăr". Este clar că autorul acestei predici nu a fost Domnul Isus, deoarece el a confirmat ce a spus îngerul lui Daniel (Daniel 12:2), afirmând că la trâmbiţa învierii morţii vor auzi glasul lui din morminte şi nu din sânul lui Avraam.

“Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul lui” Ioan 5:28,29.

 

Diferenţe semnificative

- Ce spune întreaga Biblie despre Avraam, unde s-a dus după moartea lui şi în ce stare este el acolo (Daniel 12:2)?

- Ce spune autorul predicii apocrife “Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr” despre unde s-a dus Avraam şi în ce stare este el acolo (Luca 16:19-31)? El spune că Avraam cunoaşte pe cei mântuiţi, dar Biblia spune că nu:
"Totuşi Tu eşti Tatăl nostru! Căci Avraam nu ne cunoaşte, şi Israel nu ştie cine suntem; dar Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Tu, din veşnicie Te numeşti "Mântuitorul nostru"." Isaia 63:16 

Avem de a face cu o contradicţie evidentă, care descalifică şi demască textul ca fiind un text stăin de Biblie.

Din contextul larg al Bibliei observăm, că învăţătura despre nemurirea sufletelor şi a chinului veşnic al păcătoşilor nu este de origine divină. Nu putem lăsa sau distorsiona înţelesul textelor ce combat clar aceste idei, de dragul unor oameni care au introdus texte străine pentru aşi susţine părerile.

 

Biblia arata clar că şi sufletul moare, nu numai trupul:

 

 "Iată, toate sufletele (ebr. nefeş) sunt ale Mele. După cum sufletul (nefeş) fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul (nefeş) tatălui este al Meu. Sufletul (nefeş) care păcătuieşte, acela va muri." Ezechiel 18:4;

 "Sufletul (nefeş) care păcătuieşte acela va muri." Ezechiel 18:20;

Noul Testament nu are cum să înveţe o cu totul altă viziune despre moartea sufletului!

Conform Noului Testament sufletul este muritor:

 "Soală-te, ia Copilaşul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei care căutau să ia sufletul ("psuchen" şi nu "zoe" (viaţa) conform manuscriselor greceşti)) Copilaşului." Matei 2:20

Iată (în Biblia pe care o posed) un text modificat de traducători. N-au mai tradus fidel textul grec, caci textul este redat astfel:

"Soală-te, ia Copilaşul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei care căutau să ia viaţa Copilaşului."

Păi nu e totuna vor întreba unii? Nu! Sufletul este mai mult decât viaţa, după cum o imagine din monitorul unui PC este mai mult decât curentul.

 

Nemurirea este condiţionată şi nu înnăscută, altfel nu am muri:

“Nemurirea condiționată, sau condiționalismul, este un concept întâlnit în mozaismul antic, în unele mișcări creștine vechi, în unele confesiuni radical-protestante și la unii teologi din trecut și din prezent. Este definit de doctrina condiționalistă sau hypnopsihitistă^[1] (gr. hypnos = somn) sau psychopannychitistă^[2] (gr. psyché = suflet; pannychios = care stă toată noaptea) sau tnitopsihistă (gr. thnetos = muritor), prin care omul este privit ca fiind în mod natural și holistic, muritor, nemurirea constituind darul lui Dumnezeu prin înviere și/sau răpire la cer. Acest punct de vedere se află în contradicție acută cu doctrina nemuririi naturale a sufletului (sau doctrina imortalității inerente sau spiritualismul), care provine din filozofia greacă,^[3] și reprezintă poziția populara (folclor) din creștinism. Nemurirea naturală a sufletului îl privește pe om dihotomizat în corp și suflet, corpul fiind muritor, iar sufletul fiind în mod natural nemuritor și conștient. Condiționaliștii resping spiritualismul (conceptul nemuririi naturale a sufletului/spiritului) considerându-l ca fiind esența tuturor religiilor păgâne și fundamental opus invățăturii Bibliei.

Între creștinii evanghelici există o minoritate semnificativă de susținători ai nemuririi condiționate, așa cum declară The British Evangelical Alliance.^[4] Un grup compact al minorității evanghelice sunt adventiștii de ziua a șaptea. În ultimele șase decenii doctrina nemuririi condiționate a fost acceptată de un spectru larg de teologi din cadrul Bisericii Ortodoxe.^[5]” Wikipedia

 

Filiera prin care a ajuns nemurirea sufletelor la geci (fiindcă ei nu au luat-o de la evrei şi nici din Biblie), este următoarea: “Se crede că Pythagora a fost primul care a vorbit despre nemurirea sufletului. Dar din scrierile celor vechi, transmise nouă prin Cicero (Tuscul. I), aflăm totusi că nu Pytahagora, “ci Pherekide Sirianul, dascălul lui Pythagora, a fost primul care a sustinut că sufletele oamenilor sunt nemuritoare; această părere i-a transmis-o discipolului său, Pythagora, care a întărit-o şi mai mult”. Să-l adăugăm aici si pe Diodor Sicilianul ( Bibl. H., c. a V-a, p.m. 212).” Lundius

 

Aşadar dacă vrei să fii obiectiv, caută informaţii despre suflet în toată Biblia şi verifică în textul ebraic şi grec, dacă textele sunt redate fidel în limba română. Sunt site-uri biblice cu interlineare, unde poţi face asta, de exemplu pe Biblehub.

Subiectul acesta trebuie tratat cu atenţie, deoarece una spune Dumnezeu şi alta spune Satan Diavolul. E cea mai veche dispută (controversă)” din lume, ridicată de Diavol, în Grădina Edenului (Geneza 3).

 

A făcut parte textul cu bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr din Evanghelia după Luca? Cu siguranţă nu, deoarece îi dă dreptate Diavolului, îl contrazice pe Dumnezeu şi contrazice toată Biblia.

 

Să stăm de veghe cum se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Să nu ne lăsăm furaţi de nici o ideologie străină. de Biblia veche. Aceasta este rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele Fiului său mă rog, Amin!

Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!

Dumnezeu să aibă milă de noi. Amin!