Verifică-ţi cunoştinţele
1. Care este cuvântul
ebraic pentru "viaţă"?
Răspuns: חַיִּים ḥayyīm (substantiv,
masculin plural).
Vedem acest cuvânt la
Deuteronom 30:19 astfel:
Textul tradus din
ebraică (VDC):
Iau azi cerul şi
pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea,
binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa (ḥayyîm), ca să trăieşti, tu şi
sămânţa ta,
2. Care este cuvântul
ebraic pentru "suflet"?
Răspuns: נֶ֣פֶשׁ
népeš (substantiv, feminin singular).
Vedem acest cuvânt la
Geneza 2:7 astfel:
Textul tradus din
ebraică (VDC):
Domnul Dumnezeu a
făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul
s-a făcut astfel un suflet (nepeš) viu.
3. Expresia din legea
talionului este "viaţă pentru viaţă" sau "suflet pentru
suflet" (Exod 21:23-25)?
Răspuns: “sufletul
pentru suflet” (“nepeš taḥat nāpeš”).
Vedem acest cuvânt la
Exodul 21:23-25 astfel:
Textul tradus din
ebraică, conform Bibliei Ortodoxe (VDC redă eronat “viaţă pentru viaţă”):
Iar de va fi şi altă
vătămare, atunci să plătească suflet pentru suflet (“nepeš taḥat nāpeš”),
Ochi pentru ochi,
dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior,
Arsură pentru arsură,
rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie.
4. Ce însemnă atunci
expresia "vei da" din fraza "vei da suflet pentru suflet"?
Răspuns: Este o
situaţie juridică acolo. Înseamnă că judecătorul trebuie să dispună ca acela
care este vinovat de pierderea unui suflet omenesc, să dea echivalentul lui în
schimb, propriul său suflet. Bineânţeles, nu o dădea de bună voie, ci era
condamnat. În româneşte am spune asta: „vei (se va) plăti cu sufletul!”
5. Ce arată versetele
din Exod 21:22,23 în contextul istoric şi cultural de atunci?
Răspuns: Dumnezeu a
dat o lege care avea rol preventiv, ca oamenii să nu fie neglijenţi, ci să aibă
grijă şi să nu comită accidente mortale. Dacă era lovită o femeie însărcinată,
existau două posibilităţi: să nască înainte de vreme, astfel făptaşul plătea o
amendă pe măsură; dar exista şi posibilitatea ca să fie afectat sufletul
fătului sau / şi a femeii. În acest caz, făptaşul trebuia să plătească cu
sufletul. Cuvântul pentru “nenorocire
(vătămare)” în aceste versete înseamnă “accident fatal/mortal”.
6. Pentru a
răscumpăra omul căzut în "nenorocire de moarte" (a se compara Isaia
53:12 cu Exod 21:23), conform legii talionului, Fiul lui Dumnezeu trebuia să
îşi dea la moarte doar trupul sau şi sufletul?
Răspuns: În Isaia
53:12 textul ebraic spune clar că (pe lângă trup) şi-a dat la moarte şi
sufletul, deoarece aici apare cuvântul napšô un derivat al lui népeš, care
trebuie tradus în mod obişnuit ca sufletul (său):
לָכֵן אֲחַלֶּק-לוֹ בָרַבִּים,
וְאֶת-עֲצוּמִים יְחַלֵּק שָׁלָל, תַּחַת אֲשֶׁר הֶעֱרָה לַמָּוֶת נַפְשׁוֹ, וְאֶת-פֹּשְׁעִים
נִמְנָה; וְהוּא חֵטְא-רַבִּים נָשָׂא, וְלַפֹּשְׁעִים יַפְגִּיעַ.
lākēn ʾăḥalleqlô
bārabbîm wĕʾetʿăṣûmîm yĕḥallēq šālāl taḥat ʾăšer heʿĕrâ lammāwet napšô
wĕʾetpōšĕʿîm nimnâ wĕhûʾ ḥēṭĕʾrabbîm nāśāʾ wĕlappōšĕʿîm yapgîaʿ
Textul tradus din
ebraică:
“De
aceea îi voi împărți o parte între cei mari și va împărți prada cu cei
puternici; pentru că și-a expus (dat) sufletul (napšô) până la moarte și a fost
numărat printre cei fărădelege; totuși a purtat păcatul multora și a mijlocit
pentru cei păcătoşi.”
Că textul trebuie
redat astfel, arată şi Evangheliile traduse de BOR, unde conform textului grec,
este “sufletul” (psychen):
Matei 20:28 După cum
şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El şi să-Şi dea
sufletul (psychen) răscumpărare pentru mulţi.
Marcu 10:45 Că şi
Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea
sufletul (psychen) răscumpărare pentru mulţi.
Ioan 15:13 Mai mare
dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul (psychen) lui să şi-l pună
pentru prietenii săi.
7. Adam a păcătuit
doar cu trupul sau şi cu sufletul? Dar noi?
Răsuns: Nu există
păcat doar cu trupul. Trupul nu păcătuieşte singur, ci sufletul/persoana
păcătuieşte în trup, folosindu-se de trup. Imaginea de suflet nepăcătos şi
păcat doar cu trupul nu există în ebraica biblică. Deoarece omul păcătuieşte
atât cu trupul, cât şi cu sufletul, este drept ca şi sufletului să i se aplice
moartea ca pedeapsă. La fel este vorba şi în cazul lui Adam.
După cum am văzut din
răspunsuri, sufletul unui om putea fi vătămat de moarte, adică ucis din
neglijenţă, pentru care trebuia să se plătească un preţ corespunzător; adică
cel vinovat trebuia să plătească cu însuşi sufletul său. La fel, Domnul Isus
şi-a dat sufletul la moarte pentru noi, plătind preţul răscumpărării cu
întreaga sa fiinţă/persoană, înţeleasă în întregime ca trup şi suflet. Când a
strigat „Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”, acesta a fost strigătul
disperării, deoarece ştia că va fi părăsit şi trup şi suflet în moarte. El
cunoştea foarte bine cuvintele profeţiei din Isaia 53:12 şi nu se aştepta să
moară doar cu trupul, iar cu sufletul să meargă în paradis, cum cred eronat
mulţi oameni.
Marea vină a
traducătorilor
Din păcate, această
vină o poarta anumiţi traducători care nu au redat corect nici pasajul din
Isaia 53:12, nici acele pasaje din Evanghelie în care se confirmă această
profeţie:
Pentru ca nici Fiul
omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata ca
rascumparare pentru multi." (Mat.20:28)
Caci Fiul omului n-a
venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata rascumparare
pentru multi!" (Marc.10:45)
Nu este mai mare
dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai. (Ioan.15:13)
Toate aceste redări
sunt greşite, deoarece în textul grec este cuvântul psychen (sufletul) şi nu
zoen (viaţa).
Încă nu am citit
nicăieri în Biblie, că "viaţa" mănâncă, bea, cântă, laudă sau face
altceva de genul acesta, aspecte pe care le poate face sufletul – conform
Bibliei: Luca 12:19 Și voi spune sufletului
meu: „Suflete al meu, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani: odihnește-te,
mănâncă, bea, veselește-te.”
Niciodată nu vom
spune că: „Viaţa mea, ai multe bunătăţi
strânse pentru mulţi ani: odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te.” Nici nu vom
spune: „Duh al meu, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani: odihnește-te,
mănâncă, bea, veselește-te.”
De aceea trebuie să
fie păstrate cuvintele originale şi să nu se traducă preferenţial. De ce?
Prin cuvântul
"viaţă" definim o sinteză a proceselor biologice, fizice, chimice,
mecanice care caracterizează organismele; faptul de a fi viu; stare a ceea ce
este viu; biologicul uman.
Prin
"suflet" definim totalitatea însușirilor senzuale (simţurile), morale
(percepţiile despre lume, felul de a vedea lucrurile) și intelectuale
(cunoştinţele, fie bune, fie rele) din om; psihicul uman, conștiința umană.
Prin cuvântul
"duh" definim o stare sau capacitate umană, fizică (putere, mică sau
mare) sau intelectuală, minte, inteligență, umor, duh bucuros, bun sau rău
(înzestrare, felul de a fi).
După cum vedem viaţa,
sufletul şi duhul sunt cele trei aspecte ale unui om viu, fiecare însemnând
altceve, deci ele nu sunt inter-schimbabile şi nu se pot aplica în sensul pe
care le-au aplicat anumiţi traducători, din neştiinţă sau din raţiuni numai de
ei ştiute.
Aşadar Domnul nostru
Isus Hristos a murit nu numai cu trupul de carne, ci şi cu sufletul. Concluzie:
nu există suflet nemuritor. Singurul care are nemurirea este Dumnezeu. Moartea
nu este o poartă spre o altă viaţă. Ea închide orice element al vieţii, până la
înviere. Aşadar, învierea este acea poartă spre o altă viaţă.
Iată trei exemple de
traducere preferenţială (nebiblică):
În traducerea făcută
de Dumitru Cornilescu găsim "Căci viaţa trupului este în sânge."
Leviticul 17:11 – deşi nu aşa este în textul ebraic. Asemănător redau şi
alte traduceri, cum ar fi Biblia Ortodoxă şi Biblia tradusă de Creştinii după
Evanghelie. Aceştia din urmă menţionează în paranteză (sufletul).
Acest text este
tradus preferenţial, redarea cuvântului Scripturii potrivit cu textul ebraic
este:
"Căci
sufletul (nepeş) cărnii (habbasar) este în sânge (baddom)."
"Căci
viaţa oricărui trup stă în sângele lui, care este în el." Leviticul
17:14 redare după Cornilescu, cea Ortodoxă şi Creştinii după Evanghelie la
fel, evită redarea cuvintelor potrivite.
Acest text este
tradus preferenţial, redarea cuvântului Scripturii potrivit cu textul ebraic
este:
"Căci
sufletul (nepeş) oricărei cărni (basar) stă în sângele lui, care este în el."
"Ei l-au biruit
prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa
(psychen) chiar până la moarte." Apocalipsa 12:11 redare după
Cornilescu, la fel şi Creştinii după Evanghelie. Ortodocşii redau cuvântul
psychen corect.
Acest text este
tradus preferenţial, redarea cuvântului potrivit cu textul grec este: "Ei
l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au
iubit sufletul (psychen) chiar până la moarte."
Desigur, a mânca,
bea, cânta, lăuda sau a face altceva de genul acesta se pot face "în
viaţă", în cursul unei vieţi, de către fiinţa umană, numită şi
"suflet viu".
Aşadar, se poate
vorbi de o viaţă sfântă sau lumească, de o viaţă cumpătată sau risipitoare, de
o viaţă fericită şi veselă sau nefericită şi tristă, de o viaţă îmbelsugată sau
săracă, etc., ceea ce dovedeşte că viaţa este o stare de fapt, compusă din
fapte şi acţiuni ale fiinţei umane numită "om" sau "suflet
viu".
Să privim cum se
vorbeşte de "viaţă" în câteva din versetele Bibliei:
"Şi DOMNUL
Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de
viaţă (chaiyim), şi omul a devenit un suflet (nefeş) viu (chaiyah)."
Geneza 2:7
Nu vom folosi
niciodată o formă schimbată în “i-a suflat în nări suflare de suflet, şi omul a
devenit o viaţă vie.” De ce, dacă sufletul înseamnă viaţă şi s-ar putea
inter-schimba oricând dorim? Deci, este o idee greşită. Anticii nu aşa le-au
folosit în Sfintele Scripturi. Nu se poate deoarece: sufletul este suflet şi
viaţa este viaţă. Lăsaţi-le aşa cum le-au formulat anticii.
"Tot ce
avea suflare de duh de viaţă (chaiyim) în nările sale, tot ce era pe pământul
uscat a murit." Geneza 7:22
Nu vom folosi
niciodată o formă schimbată în “Tot ce avea suflare de duh de suflet în nările sale”.
"Iată
ţi-am pus azi înainte viaţa (hachaiyim) şi binele, moartea şi răul" ...
"Chem azi cerul şi pământul martori împotriva voastraă că ţi-am pus
înainte viaţa (hachaiyim) şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege deci
viaţa, ca să trăieşti, tu şi samânţa ta" Deuteronom 30:15,19
Nu vom folosi
niciodată o formă schimbată în “ţi-am pus azi înainte sufletul şi binele” sau
“ţi-am pus înainte sufletul şi moartea ... Alege deci sufletul, ca să
trăieşti...”
"După ce au
auzit aceste lucruri, s-au potolit şi au slăvit pe Dumnezeu, zicând:
"Dumnezeu a dat deci şi celorlalte popoare pocăinţa, spre viaţă
(zoin)." Fapte 11:18
Nu vom folosi
niciodată o formă schimbată în “Dumnezeu a dat deci şi celorlalte popoare
pocăinţa, spre suflet.”
"Căci în
El avem viaţa (zomin), mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii
voştrii: "Căci vlăstarii Lui suntem." Fapte 17:28
Nu vom folosi
niciodată o formă schimbată în “Căci în El avem sufletul, mişcarea şi fiinţa”.
"Şi
porunca, ea, care era pentru viaţă (zoin), a dovedit că mie mi-a fost spre
moarte." Romani 7:10
Nu vom folosi
niciodată o formă schimbată în “Şi porunca, ea, care era pentru suflet.”
"Căci,
dacă lepădarea lor, a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou,
decât viaţă (zoi) dintre cei morţi?" Romani 11:15
Nu vom folosi
niciodată o formă schimbată în “ce va fi primirea lor din nou, decât suflet
dintre cei morţi?”
"pentru
unii, o mireasmă de la moarte spre moarte; dar pentru ceilalţi, o mireasmă de
la viaţă la viaţă (zois eis zoin). Şi cine este de ajuns pentru aceste
lucruri?" 2Corinteni 2:16
Nu vom folosi
niciodată o formă schimbată în “o mireasmă de la viaţă la suflet”.
"care ne-a
şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al literei, ci al
Duhului; căci litera omoară, dar Duhul dă viaţă (zoopoiei)." 2Corinteni
3:6
Nu vom folosi
niciodată o formă schimbată în “căci litera omoară, dar Duhul dă suflet”.
"Când se
va arăta Hristos, viaţa (zoi) noastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreuna cu
El în slavă." Coloseni 3:4
Nu vom folosi
niciodată o formă schimbată în “Când se va arăta Hristos, sufletul noastru”.
"Luptă-te
lupta cea bună a credinţei, apucă viaţa (zois) veşnica la care ai fost chemat
şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor
martori." 1Timotei 6:12
Nu vom folosi
niciodată o formă schimbată în “apucă sufletul veşnic la care ai fost chemat”.
"pentru că
viaţa (zoi) a fost arătată şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă
vestim viaţa (zoin) veşnică, care era cu Tatăl şi care ne-a fost arătată;"
1Ioan 1:2
Nu vom folosi
niciodată o formă schimbată în “pentru că sufletul a fost arătat ... şi vă
vestim sufletul veşnic”.
"Noi ştim
că am trecut din moarte la viaţă (zoen), pentru că iubim pe fraţi. Cine nu
iubeşte pe fratele său, rămâne în moarte." 1Ioan 3:14
Nu vom folosi
niciodată o formă schimbată în “Noi ştim că am trecut din moarte la suflet”.
Aşadar în lumea
antică a Bibliei şi în vocabularul gândirii folosit în Sfintele Scripturi
sufletul, duhul şi viaţa nu sunt cuvinte interschimbabile, fiecare are rolul
lui specific în comunicare. Le lăsăm cu teamă sfântă aşa cum au fost lăsate de
Dumnezeu însuşi, Legiuitorul gândirii şi comunicării. Nu ne ghidăm după lumina
traducătorilor, ci după lumina Autorului cea a inspirat scriitorii Sfintelor
Scripturi. Iar acolo unde aceste cuvinte au fost traduse greşit din ebraică sau
greacă, ele trebuie repuse în forma lor originală.
Studiul imparţial
făcut pe textul ebraic şi grec arată clar că Domnul Isus nu a murit doar cu
trupul, ci şi cu sufletul. În cele trei zile şi trei nopţi el a fost în
mormântul de piatră, atât cu trupul, cât şi cu sufletul, fiind mort trup şi
suflet. În această stare a aşteptat învierea din moarte. După ce a înviat el a
spus clar că în acest timp nu a fost în cer, la Tatăl (Ioan 20:17).
Cine doreşte să
falsifice în continuare aceste texte, şi să „dovedească” prin minciună că
Domnul Isus a murit doar cu trupul, nu şi cu sufletul, nu are decât. Răsplata
lui va fi pe măsură:
Daniel 12: 2.
Mulţimea celor ce dorm în ţărâna pământului se va scula: unii pentru viaţa
veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.
Apocalipsa 21: 8.
Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori,
închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu
foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua."
Vrei să învii ca un
mincinos, pentru ocară şi ruşine veşnică, fiind aruncat în iazul care arde cu
foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua, Gheena (Matei 10:28)? Atunci ai grijă
ce crezi. Nu te lăsa înşelat de Satan Diavolul (Apocalipsa 12:9).