Cartea a doua a Macabeilor este o carte istorică care printre altele descrie istoria poporului evreu pe timpul ocupaţiei greceşti din sec. II î.e.n.. În capitolul 7 este descris martirajul unei familii de credincioşi (8 persoane), care nu au vrut să renunţe la credinţa lor şi pentru aceasta au suferit chinuri cumplite şi apoi moartea. Cartea consemnează ce au spus ei înainte de a muri şi de aici putem reconstitui ce anume credeau ei despre răsplata lor şi pedeapsa celor răi. Am subliniat textele în cauză.
Despre statornicia în credinţă şi chinurile a şapte fraţi Iudei şi ale mamei lor
Cartea a doua a Macabeilor, capitolul 7
Din aceste mărturii reiese puternica lor credinţă în înviere
l. Întâmplatu-s-a şi cu
şapte fraţi, pe care, împreună cu maica lor prinzându-i, i-a silit regele, cu
biciul şi cu vine bătându-i, să mănânce cărnuri de porc, care nu le era slobod
a mânca.
2. Iar unul dintre ei, care a grăit mai întâi, aşa a zis: "Ce vrei să
întrebi şi să ştii de la noi? Pentru că mai bucuroşi suntem a muri, decât a
călca legile părinteşti".
3. Iar regele,
umplându-se de mânie, a poruncit să înfierbânte tigăi şi căldări,
4. Şi după ce s-au înfierbântat acelea, îndată a poruncit să taie limba celui
care a grăit întâi, apoi să-i jupoaie pielea de pe cap şi să-i taie mâinile şi
picioarele, în faţa celorlalţi fraţi şi a mamei lor.
5. Şi după ce l-u ciopârţit aşa, a poruncit să-l aducă la foc şi să-l frigă de viu. Şi ieşind foarte mare sfârâială din tigaie, unii pe alţii împreună cu mama lor se îndemnau a muri vitejeşte zicând aşa:
6. "Domnul Dumnezeu vede şi cu adevărat mângâiere are dintre noi, precum chiar a arătat prin cântarea cu care ne-a mărturisit nouă Moise, zicând: şi întru robii Săi se va mângâia".
7. Şi după ce s-a săvârşit cel dintâi într-acest chip, a adus pe al doilea să-l batjocorească şi, jupuindu-i pielea capului cu părul, îl întreba: "Vrei să mănânci carne de porc înainte ca să ţi se ciopârţească toate mădularele trupului?"
8. Iar el; răspunzând în graiul părinţilor săi, a zis: "Nu".
9. Pentru aceea şi acesta, ca şi cel dintâi, pe rând toate chinurile le-a suferit şi, când era să moară, a zis: "Tu dar, nelegiuitule, ne scoţi pe noi dintr-această viaţă, însă Împăratul lumii, pe noi cei care murim pentru legile Lui, iarăşi ne va învia cu înviere de viaţă veşnică".
10. Şi după aceasta
al treilea a fost batjocorit, şi cerându-i-se limba, îndată a scos-o şi mâinile
cu îndrăzneală le-a întins şi vitejeşte a zis:
11. "Din cer le-am dobândit acestea şi pentru legile Lui nu ţin seamă de
ele, pentru că nădăjduiesc că de la El iarăşi le
voi dobândi".
12. Aşa încât însuşi
regele şi cei ce erau cu el, cu spaimă, se minunau de sufletul tânărului, că nu
ţinea seamă de dureri, ca de nimic.
13. Şi după ce s-a sfârşit şi acesta, a adus pe al patrulea, aşijderea
muncindu-l şi chinuindu-l:
14. Şi când era să moară, aşa a zis: "Bine este a muta nădejdile cele de la oameni şi a aştepta pe cele de la Dumnezeu, că noi iar vom învia prin El, iar ţie nu-ţi va fi înviere spre viaţă".
15. Şi îndată aducând pe al cincilea îl muncea, iar el, căutând către rege, a zis:
16. "Putere între oameni având, muritor fiind, faci ce vrei; însă să nu socoteşti că Dumnezeu a părăsit poporul nostru;
17. Ci tu aşteaptă şi vei vedea puterea Lui cea mare, cum pe tine şi pe urmaşii tăi îi va chinui".
18. Şi după acesta a adus pe al şaselea şi când era să moară, a zis: "Nu te înşela în zadar, că noi pentru noi înşine pătimim acestea, de vreme ce am păcătuit împotriva Dumnezeului nostru şi pentru aceasta s-au făcut aceste lucruri vrednice de mirare.
19. Iar tu să nu socoteşti că vei fi necertat, pentru că faci război împotriva lui Dumnezeu".
20. Iar mama lor foarte minunată şi vrednică de bună pomenire este, căci într-o singură zi văzând pierindu-i şapte fii, cu bun suflet a răbdat, pentru nădejdile ce avea în Domnul:
21. Şi pe fiecare din ei îl mângâia în graiul părintesc, plină fiind de vitejesc cuget şi femeiasca gândire cu inimă bărbătească deşteptând-o, zicea către ei:
22. "Nu ştiu cum v-aţi zămislit în pântecele meu şi nu v-am dat duh şi viaţă şi închipuirea fiecăruia nu eu am întocmit-o,
23. Ci Ziditorul lumii, Care a zidit pe om de la naşterea lui, vă va da ca un milostiv iarăşi duh şi viaţă, de vreme ce acum nu vă este milă de voi, iubind legile Lui".
24. Iar Antioh, gândind că pe el îl defaimă şi socotind că pe el îl ocărăşte cu acele cuvinte, fiind încă cel mai tânăr viu, nu numai cu cuvintele îndemna, ci şi cu jurăminte îl încredinţa cum că şi bogat şi fericit îl va face, de se va lăsa de obiceiurile părinteşti şi prieten îl va avea şi vrednicii îi va încredinţa.
25. Iar tânărul, neascultând, a chemat regele pe mama sa şi o învăţa ca să-l sfătuiască cele ce sunt spre scăpare.
26. Şi cu multe îndemnând-o, ea a primit că va sfătui pe fiu.
27. Şi plecându-se la el, înşelând pe crudul tiran, aşa a zis în limba părintească: "Fiule, fie-ţi milă de mine, care în pântece te-am purtat nouă luni şi te-am alăptat trei ani şi te-am hrănit şi te-am adus la vârsta aceasta şi te-am crescut, purtându-te în braţe.
28. Rogu-te, fiule, ca, la cer şi la pământ căutând şi văzând toate cele ce sunt într-însele, să cunoşti că din ce n-au fost le-a făcut pe ele Dumnezeu şi pe neamul omenesc aşijderea l-a făcut.
29. Nu te teme de ucigătorul acesta; ci fă-te vrednic de fraţii tăi, primeşte moartea, ca în ziua milostivirii să te găsesc pe tine împreună cu fraţii tăi":
30. Şi grăind încă ea, tânărul a zis: "Pe cine aşteptaţi? N-ascult de porunca regelui, ci ascult de porunca legii, care s-a dat părinţilor noştri prin Moise.
31. Iar tu, cel care tot răul ai aflat asupra Iudeilor, nu vei scăpa din mâinile lui Dumnezeu.
32. Că noi pentru păcatele noastre pătimim,
33. Iar dacă, pentru
cercetarea şi învăţătura noastră, Dumnezeu cel viu S-a mâniat puţin asupra
noastră, iarăşi cu robii Săi Se va împăca.
34. Ci tu, o, necredinciosule şi mai nelegiuit decât toţi oamenii, nu te mări
tulburându-te în deşert şi semeţindu-te cu nişte nădejdi neştiute, asupra
slugilor cereşti ridicându-ţi mâinile,
35. Că încă n-ai scăpat de judecata atotputernicului Dumnezeu, Cel care de sus vede toate.
36. Că acum fraţii mei, care puţină durere au suferit, au ajuns la făgăduinţa vieţii celei veşnice a lui Dumnezeu; iar tu cu judecata lui Dumnezeu vei suferi dreaptă pedeapsă de la Dânsul pentru această trufie a ta.
37. Iar eu, precum şi fraţii mei, şi trupul şi sufletul mi-l dau pentru legile părinteşti, rugându-mă lui Dumnezeu, ca să nu întârzie a Se milostivi spre poporul acesta şi pe tine prin certări şi prin bătăi să te facă să mărturiseşti cum că El singur este Dumnezeu.
38. Iar în mine şi în fraţii mei să se oprească mânia Atotputernicului, care pe dreptate s-a adus peste tot neamul nostru".
39. Deci, mâniindu-se regele pe acesta mai mult decât pe ceilalţi, l-a chinuit, amărându-se pentru că l-a batjocorit.
40. Deci şi acesta,
curat întru totul; şi-a dat viaţa, nădăjduind spre Domnul.
41. Şi mai pe urmă, după fii, s-a săvârşit şi mama.
42. Iar despre junghieri şi despre chinurile cele peste măsură să fie destule cele zise.
Iată şi extrasele din carte:
Ce credeau despre răsplată?
9, iarăşi ne va învia cu înviere de viaţă veşnică
10. Şi după aceasta
al treilea a fost batjocorit, şi cerându-i-se limba, îndată a scos-o şi mâinile
cu îndrăzneală le-a întins şi vitejeşte a zis:
11. "Din cer le-am dobândit acestea şi pentru legile Lui nu ţin seamă de
ele, pentru că nădăjduiesc că de la El iarăşi le
voi dobândi".
14. că noi iar vom învia prin El,
23. Ci Ziditorul lumii, Care a zidit pe om de la naşterea lui, vă va da ca un milostiv iarăşi duh şi viaţă, de vreme ce acum nu vă este milă de voi, iubind legile Lui".
29. Nu te teme de ucigătorul acesta; ci fă-te vrednic de fraţii tăi, primeşte moartea, ca în ziua milostivirii să te găsesc pe tine împreună cu fraţii tăi":
Concluzie
Observăm din aceste texte că ei credeau într-o răsplată ce se va da în “ziua milostivirii”, adica la învierea lor (versetul 9, 14 si 29), când vor primi: viaţa, şi anume viaţa veşnică (versetul 9 si 23), prin redobândirea trupului (versetele 10 si 11) şi a duhului (versetul 23).
Ce credeau despre pedeapsa celor rai?
14. iar ţie nu-ţi va fi înviere spre viaţă".
17. Ci tu aşteaptă şi vei vedea puterea Lui cea mare, cum pe tine şi pe urmaşii tăi îi va chinui".
19. Iar tu să nu socoteşti că vei fi necertat, pentru că faci război împotriva lui Dumnezeu".
17. Ci tu aşteaptă şi vei vedea puterea Lui cea mare, cum pe tine şi pe urmaşii tăi îi va chinui".
19. Iar tu să nu socoteşti că vei fi necertat, pentru că faci război împotriva lui Dumnezeu".
31. Iar tu, cel care tot răul ai aflat asupra Iudeilor, nu vei scăpa din mâinile lui Dumnezeu.
35. Că încă n-ai scăpat de judecata atotputernicului Dumnezeu, Cel care de sus vede toate.
36. Că acum fraţii mei, care puţină durere au suferit, au ajuns la făgăduinţa vieţii celei veşnice a lui Dumnezeu; iar tu cu judecata lui Dumnezeu vei suferi dreaptă pedeapsă de la Dânsul pentru această trufie a ta.
37. Iar eu, precum şi fraţii mei, şi trupul şi sufletul mi-l dau pentru legile părinteşti, rugându-mă lui Dumnezeu, ca să nu întârzie a Se milostivi spre poporul acesta şi pe tine prin certări şi prin bătăi să te facă să mărturiseşti cum că El singur este Dumnezeu.
Aceste texte, deşi vorbesc despre o pedeapsă şi un chin al păcătoşilor, nu o pun în viaţa de dincolo de moarte, pe care chipurile ar avea cei ce mor, ci se referă la pedepsele din această viaţă, ce vor veni peste cei care i-au persecutat.
De exemplu, crudul rege Antiochus Epifanes, care i-a chinuit şi ucis pe evrei, a suferit cumplit la finalul vieţii lui, când a căzut din carul său de luptă şi din cauza juliturilor care s-au infectat cu viermi şi umplut cu puroi, s-a umplut de duhoare insuportabilă şi durere imensă.
După pedeapsa primită de cei răi în această viaţă, într-adevar, cei răi vor fi înviaţi, dar nu pentru viaţa veşnică (versetul 14). Pedeapsa lor finală va fi că vor vedea bucuria celor mântuiţi de care ei nu vor avea parte, apoi vor asista la auzirea senţintei lor (care nu se va putea schimba niciodată) şi trimiterea lor în a doua moarte, unde vor merge în mare ruşine, bocet şi lamentare. După cum au spus şi acei fraţi evrei martiri în mărturia lor, pe lângă aceste PEDEPSE FINALE, cei ce se luptă cu Dumnezeu îşi primesc răsplata mâniei şi aici, în timpul în care trăiesc, prin faptul că Dumnezeu va duce o lupta cu ei şi cu urmaşii lor, dându-le diferite suferinţe până la a “treia şi a patra generaţie” (Exod 20:5,7), şi uneori, dacă aceştia nu se pocăiesc, pedeapsa mergând până la totala exterminare, prin diferite pedepse mortale (cazul generaţiei de la potop, canaaniţii, amaleciţii, hamaniţii, cei ce vor lua semnul fiarei).
Este de remarcat faptul că previziunea fratelui celui mai mic, s-a adeverit asupra crudului Antioch.
Iată cum istoriseşte a doua carte a Macabeilor ultimele sale zile de agonie şi chin:
Capitolul 9
|
1. |
Într-aceeaşi vreme s-a întâmplat de s-a întors şi Antioh fără de cinste din locurile cele dinspre Persia. |
|
2. |
Că intrând în Persepolis, s-a apucat a jefui templul de acolo şi a asupri cetatea; şi alergând mulţimea la arme, l-a biruit şi aşa s-a întors cu ruşine. |
|
3. |
Iar când era el la Ecbatana, a aflat cele ce s-au întâmplat lui Nicanor şi cele ce au fost cu Timotei. |
|
4. |
Şi aprinzându-se de mânie, socotea că şi răutatea celor ce l-au gonit pe el să şi-o răzbune asupra Iudeilor; pentru aceea a poruncit celui care conducea carul său să mâne neîncetat, ca să sfârşească mai curând călătoria, silindu-l judecata cea cerească, căci cu trufie a zis: Mormânt Evreilor voi face Ierusalimul îndată ce voi sosi acolo. |
|
5. |
Iar Atotputernicul Domnul Dumnezeul lui Israel i-a lovit cu rană nevindecată şi nevăzută, căci, cum a sfârşit cuvântul, l-a apucat nesuferită durere în pântece şi amare chinuri ale celor dinlăuntrul lui. |
|
6. |
Şi suferea pe bună dreptate, căci el cu multe şi neauzite munci a chinuit cele dinlăuntru ale altora, iar el nicidecum n-a încetat de la semeţia sa. |
|
7. |
Ci încă şi de trufie era plin, de mânie foc suflând asupra Evreilor şi, poruncind să grăbească cu mergerea, s-a întâmplat de a căzut din carul care mergea tare şi căzătura fiind grea, toate mădularele trupului s-au zdruncinat. |
|
8. |
Şi celui care i se părea că şi peste valurile mării împărăţeşte din pricina trufiei pe care o avea peste firea omenească, şi socotea că va pune în cumpănă munţii cei înalţi, acum, smerit fiind până ia pământ, într-o lectică era purtat, arătând către toţi puterea lui Dumnezeu prin pilda sa. |
|
9. |
Căci din trupul acestui păgân izvorau viermi vii şi, trăind în chinuri şi în dureri, cădea de pe el carnea, şi de mirosul lui greu toată tabăra se îngreuia, neputând suferi duhoarea. |
|
10. |
Şi pe cel care cu puţin mai înainte i se părea că se atinge de stelele cerului, nimeni nu-l putea purta din pricina duhoriţi nesuferite. |
|
11. |
Atunci a început, fiind rănit, a înceta de la mulţimea trufiei şi a veni întru cunoştinţa sa, sub bătaia lui Dumnezeu şi sub sporul durerilor. |
|
12. |
Şi nici el singur nemaiputând a-şi suferi greul miros, aceasta a zis: "Drept este a se supune lui Dumnezeu şi cel care este pământean să nu se asemene Lui". |
|
13. |
Şi se ruga nelegiuitul acesta către Stăpânul Care nu voia a-l mai milui, aşa zicând: |
|
14. |
Că şi cetatea cea sfântă, la care se grăbea a veni ca să o asemene cu pământul şi să o facă mormânt, o va zidi şi o va face slobodă. |
|
15. |
Şi pe Evreii, pe care nici de îngropare nu-i socotea vrednici, ci împreună cu pruncii lor să-i lepede să fie mâncare păsărilor şi fiarelor, pe toţi aceştia întocmai cu Atenienii să-i facă. |
|
16. |
Şi templul cel sfânt, pe care mai înainte îl prădase, cu frumoase daruri să-i împodobească şi sfintele vase toate cu mult mai multe să ie dea înapoi şi cheltuielile care sunt trebuitoare la jertfe, din veniturile iui să le dea. |
|
17. |
Afară de acestea, că şi el se va face evreu şi va merge în tot locul cel locuit de oameni, mărturisind puterea lui Dumnezeu. |
|
18. |
Dar durerile nicidecum nu încetau, pentru că venise asupra lui judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu şi, deznădăjduindu-se, a scris Evreilor carte cu rugăciune, astfel: |
|
19. |
"Bunilor cetăţeni Evrei, bucurie multă şi sănătate şi fericire, regele şi căpetenia oştirilor, Antioh. |
|
20. |
De sunteţi sănătoşi împreună cu pruncii voştri şi ale voastre după voia voastră sunt, foarte bine ne pare, mulţumind prea marelui Dumnezeu cel din cer, întru Care nădăjduiesc. |
|
21. |
Şi eu bolnav zăcând, de cinstea şi de bună inima voastră cu dragoste îmi aduc aminte; întorcându-mă de la locurile cele din Persia şi căzând în boală grea, am socotit că este bine să mă îngrijesc de bunăstarea voastră. |
|
22. |
Nu mă deznădăjduiesc de mine, ci mare nădejde am că voi scăpa de boală. |
|
23. |
Şi aducându-mi aminte că şi tatăl meu, pe vremurile în care s-a războit în locurile cele de sus, a arătat pe cel care va fi după el, |
|
24. |
Ca, întâmplându-se ceva neaşteptat sau vreo neizbândă, să ştie cei din ţări cui s-a lăsat domnia şi să nu se tulbure. |
|
25. |
Afară de acestea, văzând că puternicii cei de aproape şi vecinii împărăţiei păzesc vremurile, aşteptând să vadă ce se va întâmpla, am pus în scaun pe fiul meu Antioh, pe care de multe ori, când umblam prin ţările cele de sus, la cei mai mulţi dintre voi îl adeveream şi-l întăream, şi am scris şi lui cele ce mai jos sunt scrise. |
|
26. |
Deci vă îndemn şi vă rog pe voi, ca, aducându-vă aminte de facerile de bine cele de obşte şi deosebi, fiecare să păzească credinţa către mine şi către fiul meu. |
|
27. |
Că bună nădejde am că el cu blândeţe şi cu iubire de oameni, urmând voia mea, va petrece cu voi. |
|
28. |
Astfel ucigătorul acela de oameni şi hulitorul a pătimit, foarte rele chinuri, şi aşa cum el altora a făcut, cu ticăloasă moarte, în ţară străină şi în loc muntos, şi-a sfârşit viaţa. |
|
29. |
Şi i-a adus trupul Filip, tovarăşul lui, care temându-se de Antioh, fiul lui, s-a dus în Egipt la Ptolomeu Filometor. |
Dacă aveti întrebari importante cu privire la acest subiect, vă invit să studiaţi articolele biblice de pe blogul care se ocupă de acest caz:
Murim Sau Nu Murim? Ce Spun Dumnezeu Si Satan In Cea Mai Veche Controversa?
http://sufletulestemuritor.blogspot.com/
Să stăm de veghe cum se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Să nu ne lăsăm furaţi de nici o ideologie străină. de Biblia veche. Aceasta este rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele Fiului său mă rog, Amin!
Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!
Dumnezeu să aibă milă de noi. Amin!
