SONDAJ: "Saul și vrăjitoarea din En-dor”

 Sondaj „Regele Saul la femeia ventriloc din En-dor” (1 Sam. 28)

Am participat la un sondaj de pe worldpress cu privire la “Cum interpretați episodul „Saul și vrăjitoarea din En-dor”? (1 Sam. 28)”

Am avut de ales între 4 variante:

1.Vrăjitoarea doar a dat impresia că a chemat duhul lui Samuel. Vrăjitoarea a inventat totul.  1.28%  (3 votes)
 
 
2.În mod excepțional, Dumnezeu a îngăduit ca duhul lui Samuel să-i vorbească lui Saul.  49.57%  (116 votes)
 
 
3.Duhul care s-a prezentat a fost un demon care s-a dat drept duhul lui Samuel  47.44%  (111 votes)
 
 
4.Other:  1.71%  (4 votes)

Atât în textul ebraic, cât şi în cel grec şi latin femeia din En-dor nu este descrisă ca vrăjitoare, ci ca una care vorbeşte din pântec. Pe Wikipedia ni se spune că "ventrilocva" este o ocupație foarte veche și o cascadorie înșelătoare, ale cărei origini se află probabil în urmă cu mii de ani. Conform ipotezelor, inițial nu a fost un mijloc de divertisment, ci de influență, prin aceea că ventrilocul pretindea că ține un dialog cu fiinţele cerești pentru a spune viitorul. (1 Sam. 28)
ornind de la etimologia cuvântului folosit în textul ebraic şi celelalte traduceri timpurii, am putea presupune că femeia în cauză ar fi putut crea ea însăşi un dialog imaginar între ea şi Samuel, pentru a duce pe rege în eroare. De aceea am votat 1.

https://vaisamar.wordpress.com/2014/01/31/cum-interpretati-episodul-saul-si-vrajitoarea-din-en-dor-1-sam-28/#comment-70337

 

Puteţi adăuga părerea voastră la comentarii, aici sau acolo?

Dacă sunteți interesat să discutați subiecte biblice

 
Binecuvântări, pace, har și mântuire!
Dacă sunteți interesat să discutați subiecte biblice:
Cum aţi răspunde?
1. Dacă Biblia a fost scrisă de oameni, de ce o mai putem numi „cuvântul lui Dumnezeu”?
2. De ce a scris Dumnezeu Biblia?
3. Ce învață Dumnezeu despre Sine, cine este el?
4. Cine este Isus Hristos?
5. Cine este Satana, diavolul?
6. De ce îmbătrânim și murim?
7. Ce este moartea, există existență conștientă după moarte, până la înviere?
Ce este sufletul?
Există mântuire de la moarte?
8. Cum va judeca Dumnezeu oamenii?
9. Care este planul lui Dumnezeu cu privire la Pământ și la omenirea cu frică de Dumnezeu?
10. Ce este necesar pentru a fi mântuit?
11. Conform cuvântului lui Dumnezeu, ce se va întâmpla în viitor?
12. Ce este renașterea și de ce este necesar să obținem viața veșnică?
Editorul acestei pagini susține creștinismul clasic al secolului I, adică convingerile creştinilor autentici din secolul I, și îi îndeamnă pe toți cititorii săi să fie pregătiți pentru întoarcerea Domnului Isus Christos, care va judeca pe cei vii și pe cei morți, cu privire la cine va fi vrednic de veșnicie, de viaţă veşnică.
Aștept cu nerăbdare şi interes o discuție creștină pe orice subiect biblic! Vino și vorbește şi tu cei ineresaţi, pe baza Bibliei! Dumnezeu să vă binecuvânteze din belșug!
Autor al Bibliotecii online a creștinismului clasic,
Cu drag,

https://www.facebook.com/YohananCC

 

 

Creştinism Vechi - Despre Înviere

 

Creştinism Vechi   

Despre Înviere

Crezi tu în înviere cu adevărat?

Te poate ajuta cunoașterea adevărului învierii?

Mulţi creştini nu cred în înviere însă sunt legaţi de nişte superstiţii, de exemplu atunci când cineva le moare, în mâna mortului se pune un ban, se acoperă oglinzile şi geamurile, etc.. De unde vin aceste idei pe care nu le întâlnim în Biblie? Nu cumva adevărata cauză a necredinţei în înviere, printre creştini, este tocmai răstălmăcirea ei înspre aceste datini ciudate?

Cât de importantă este învierea?

Este cea mai importantă şi unică soluţie ca cineva care a murit să mai poată trăi din nou!

Apostolul Pavel spune că dacă Domnul Isus nu a înviat (dacă nu ar fi putut învia) totul este zadarnic.

Rezultatul: 'daca Hristos nu a inviat'

Iar daca se propovaduieste ca Hristos a inviat din morti, cum zic unii dintre voi ca nu este o inviere a mortilor? (1Cor.15:12)

Daca nu este o inviere a mortilor, nici Hristos n-a inviat. (1Cor.15:13)

Ba inca noi suntem descoperiti si ca martori mincinosi ai lui Dumnezeu; fiindca am marturisit despre Dumnezeu ca El a inviat pe Hristos, cand nu L-a inviat, daca este adevarat ca mortii nu invie. (1Cor.15:15)

Caci, daca nu invie mortii, nici Hristos n-a inviat. (1Cor.15:16)

Oscar Cullmann despre înviere

Nişte jurnaliști au fost uciși de teroriști în mijlocul Parisului la 7 ianuarie 2015. Charlie Hebdo este o revistă satirică franceză săptămânală care publică în principal ilustrații (desene animate și desene), precum și rapoarte, articole controversate și glume.

Revista, cu opiniile sale puternice de stânga și anti-religioase, se caracterizează printr-o atitudine critică față de islam, catolicism, iudaism și extremismul de dreapta.

Revista a fost fondată în 1969 și a fost publicată până în 1981. După o întrerupere de peste zece ani, editarea a fost reluată în 1992. Editat de François Cavanna (1969–1981), Philippe Val (1992–2009) și Stéphane Charbonnier (2009) –2014). El a răspuns provocărilor prin păstrarea tonului satiric al revistei, care a fost în mod repetat amenințat de fundamentaliștii islamiști pentru că îl punea pe Allah într-o poziție de nedescris.

Vechiul sediu a fost incendiat pe 2 noiembrie 2011. La 7 ianuarie 2015, la o ședință editorială, au fost atacate și noul sediu al săptămânalului satiric din Paris. Atacul asupra revistei Charlie Hebdo a avut 12 morți și 11 răniți, atacatorii fiind uciși două zile mai târziu de forțele speciale de poliție.

Fiindcă au semănat vânt, vor secera furtuna. (Osea 8:7)

Adevărata cauză a uciderii de la Charlie Hebdo este ignoranța. Pe de o parte, din partea celor care au provocat-o și, pe de altă parte, din partea celor care au participat la ea. Care este granița dintre gluma curajoasă și batjocura fără gust? Dacă ar fi știut că cine seamănă vânt o furtună seceră, ar fi putut să o facă diferit. Este chiar atât de important să îi umilim pe ceilalți? Acesta este un bun exemplu pentru noi.

Pe de o parte.

Pe de altă parte, dacă doctrina învierii ar fi fost cunoscută și luată în serios, este probabil că nici această crimă nu ar fi avut loc. Desigur, ei nu vor aprecia viețile lor sau ale altora dacă pot primi mântuirea eternă imediat, fără înviere.Să nu fim surprinși dacă ni se întâmplă astăzi sau mâine și propriul nostru frate își va ucide fratele, în convingerea că 72 de fecioare îl așteaptă la moartea sa.

Conform interpretării Bibliei de către primii predicatori protestanți, odată ce murim, răsplata noastră veșnică poate fi dată doar de Dumnezeu la înviere. Până atunci, moartea este un vis dulce (Martin Luther). Din păcate, acest lucru a fost uitat sau interpretat greșit în multe cercuri, deoarece credința noastră creștină de astăzi – ca și a celora dinainte - este încă sub vaja scriitorilor păgâni. La asta a atras atenția celebrul teolog protestant (luteran) Oscar Cullmann: Nemurirea sufletului sau învierea morților? O mărturie a Noului Testament. (Prelegere de la Ingersoll, 1955. Londra: Epworth.)

În prefața sa, el scrie: „Nicio altă publicație a mea nu a provocat un astfel de entuziasm sau ostilitate violentă. Exegeza a stat la baza acestui studiu și până în prezent niciun critic larg nu a încercat să mă respingă cu exegeza”.

În concluzia sa, el avertizează că învățăturile marilor filozofi, Socrate și Platon, nu pot fi în nici un fel însoțite de învățăturile Noului Testament, adică nu pot fi împăcate. Dar identitatea, viața și moartea lor pot fi încă evocate de creștini, așa cum au arătat apologeții din secolul al II-lea. Cartea era pe World Wide Web și această pagină a fost vizitată de 205.718 ori, după care textul a fost eliminat, de ce? A dat faliment pagina sau a încurcat pe cineva de sus dacă mai mulți oameni citesc cartea?

De asemenea, citind cartea, a apărut întrebarea - întrucât nu este un studiu îndelungat, dacă nu cumva Cullmann știa mai multe despre lucruri decât îndrăznea să scrie, de teama unor complicații suplimentare? Ar putea exista vreo inserție străină în Biblie care subminează armonia interioară a cărții sfinte și de aceea predicatorii protestanți de astăzi cad în număr mare în mâinile unei ideologii greșite? Și, desigur, dacă aceste lucruri s-ar dovedi, ar fi cu siguranță un avantaj pentru teologia protestantă, deoarece, după cum putem vedea, este în scădere în număr. Nu este de mirare, așadar, că dacă astfel de date ar exista, ar fi păstrate sub un lacăt cu șapte sigilii, astfel încât partea protestantă să nu cadă în avantajul calului în dezbaterile teologice.

Credeţi în înviere şi fiţi binecuvântaţi!

Oare de dragul lui Dumnezeu spuneţi voi lucruri strâmbe?

CONTEAZĂ ADEVĂRUL ÎN VIAŢA TA?

Oamenii vorbesc deseori necugetat, un caz celebru fiind întâmplat în timpul patriarhului Iov, care le-a adresat următoarea întrebare retorică prietenilor săi - ca o mustrare, deoarece au căzut şi ei în această cursă a nevegherii:

„Oare de dragul lui Dumnezeu spuneţi voi lucruri strâmbe?” Iov 13:7 BOR

Concepția larg răspândită cu privire la starea morților atât în cultele creștine, cât și în celelelalte, poate fi rezumată după cum urmează: când un om moare, sufletul lui supraviețuiește morții, iar în funcție de faptele bune sau rele, merge fie în iad fie în rai.

· Dar susține Biblia că după moarte, omul nu-și încetează existența și poate trăi fără înviere?

· Apare în Sfânta Scriptură învățătura despre un suflet nemuritor, ce nu are nevoie de înviere?

· De asemenea, sunt cei răi chinuiți în foc înainte de înviere sau după înviere?

La toate aceste întrebări încercaţi să răspundeţi

cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu.

Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi." Ioan.8:32

Succes!

 

1. Ce spune Biblia despre starea celor decedați și despre locul în care sunt morții?

Biblia prezintă moartea ca fiind opusul vieții, nu ca fiind o ușă spre o altă viață, ci fiind capătul vieții, după cum se spune în Iov 7:7,10 despre moarte: „…ochiul tău mă va căuta, și nu voi mai fi…’’¹; oare sufletul dreptului Iov, nu ar fi văzut binele dacă mergea în cer după moarte? Sau Dumnezeu care vede totul (Iov 22:24), cum de nu-l mai vede? Numai dacă nu mai există, atunci Dumnezeu nu-l mai vede, nu-i așa? În plus, la Iov 10:8,9 se precizează „…Și totuși tu mă nimicești!... vrei din nou să mă duci în țărână?” Integrul Iov nu urma să meargă în cer după moarte, ci în țărână. Iar v. 18-22 arată că moartea duce la inexistență, prin cuvintele: „…o de aș fi murit… Aș fi ca și cum n-aș fi fost…”, așa că morții nu mai sunt conștienți, aceeași idee este subliniată și în Ecleziast 9:5,6: „ Cei vii măcar știu că vor muri; dar cei morți NU ȘTIU NIMIC… și dragostea lor, și ura lor, și invidia lor, de mult au și pierit”. Deci cei decedați, fie buni, fie răi (Iov 24:19-25), nu mai sunt conștienți, nefiind vii (Psalmul 146:4). Nu degeaba compară Domnul Isus moartea cu un somn (Ioan 11:11-14; vezi și Iov 17:11-16). În concluzie, Sfânta Biblie nu susține învățătura conform căreia există viață în timpul morții, ci ea ne învață că moartea duce la inexistență, iar morții fie buni, fie răi merg în locașul morților, după cum se spune în Ecleziast 9:10: „Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta. Căci în Locuința Morților, în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoștiință, nici înțelepciune”. Omul care moare merge în locașul morților, nu în iad, nu în rai, iar locașul morților este mormântul tuturor oamenilor (Isaia 14:15; termenul ebraic: sheol este echivalentul termenului grecesc hades, deoarece  Fapte 2:27 citează Psalmul16:10). În plus, la Isaia 38:10,11,12,17,18 se spune despre starea din locașul morților următoarele: „...În mijlocul vieții mele trebuie să mă duc la porțile Locuinței Morților... acolo unde TOTUL A ÎNCETAT SĂ FIE, nu voi mai vedea vreun om... îmi simt firul vieții tăiat ca un țesător... căci nu Locuința Morților te laudă, nu moartea te sărbătorește și cei care s-au coborât în groapă nu mai nădăjduiesc în adevărul tău.” Deci în locașul morților (mormântul comun al omenirii) totul a încetat să existe (vezi și Psalmii 6:5; 115:17; 141:7; Geneza 44:29; Ezechiel 32.27), locașul morților este asociată cu moartea, nu cu viața (Apocalipsa 1.18; 20:14), și este sinonimă cu nimicirea (Osea 13.14).

 

2. Ce spune Biblia despre SUFLET?

Cuvântul lui Dumnezeu arată că omul este un suflet, deoarece are sufletul în sângele care inundă tot trupul; atât oamenii cât și animalele au suflet (Geneza 9:4, Lev. 17:11). Astfel în Geneza 2:7 citim definiția biblică a sufletului: „Și DOMNUL Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul a devenit un suflet viu.” Așadar omul este un suflet viu din combinația: țărână + suflare de viață= suflet, deci la moartea omului, când suflarea de viață se întoarce la Dumnezeu (Ecleziast 12:7), nu rămâne decât țărâna, căci: suflet - suflare de viață = țărână. Suflarea duhului de viață primită de la Dumnezeu, nu ia nimic din conștiinta noastră (Iov 34:12-16). De exemplu duhul lui Isus a plecat la Dumnezeu în clipa morții lui (Luca 23:46), dar el a rămas în mormânt trei zile până la înviere, când și-a primit duhul de viață înapoi. El nu a spus că a fost la Dumnezeu, din contră, a spus ca încă nu s-a dus (Ioan 20:17; Fapte 1:3; 1 Corinteni 15.4). Revenind din nou la ideea că sufletul personifică tot omul, citește cu atenție următoarele texte Biblice: Exod 1:5; 12:4,14 BCR n.s.²; Levitic BCR 20:6 n.s. Deuteronomul 24:7; Ieremia 31:14; Psalmii 57.6; 72:14; 119:28; 107:9; Fapte 27:37; Romani 13.1; 1Petru 3:20, etc.. Cuvântul suflet este tradus deseori cu „viață”, uneori din neglijență, alteori vădit doctinar ca să se ascundă faptul că și sufletul este muritor: Geneza 9:15BCR n.s; Levitic 17:11 BCR n.s; Deuteronomul 12:23; Proverbe 29.24 BCR n.s; Isaia 43:4BCR n.s; Matei 16:25; Luca 21:19; Iacov 1:21. Animalele, ca și omul, sunt suflete: Geneza 1:30 BCR n.s; Levetic 24:18TLN³; 1Samuel 22:19-22; Ezechiel 47:9 BCR n.s; Apocalipsa 8:9TLN; 16:3TLN.

În consecință sufletul este muritor, după cum reiese din zeci de texte biblice. Poate pentru unii care merg de zeci de ani la „Biserică” aceste explicații ar fi șocante, căci acolo se învață ceva cu totul diferit, dar aceasta este realitatea pe care o prezintă Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu. Că sufletul moare odată cu carnea omului reiese clar din următoarele pasaje: Exod 12.15,19: ”...acel suflet va fi nimicit.” (Vezi și Numeri 9.13; Iosua 2:13); de asemenea la Ezechiel 18:4,20 se spune: „…sufletul care păcătuiește acela va muri.”

Același lucru este susținut și de Noul Testament, de exemplu în Fapte 3:23 NT.93; BC.31⁴ se precizează: „orice suflet care nu va asculta de profetul acela va fi nimicit din popor”. În textul original apare cuvântul grec „psykhe (suflet)”. Iacov 5:20 vorbește de salvarea unui suflet de la moarte, dar cum poate fi salvat sufletul de la moarte  dacă acesta este nemuritor? Citește cu atenție și următoarele texte Scripturale în  care apare termenul grecesc  „psykhe”⁵ tradus cu suflet în limba română, dar care în unele traduceri a fost înlocuit cu viață, ființă, vietate: Levitic 18:29; 19:8; Luca 6:9; 17.33; Ioan 12:25; Romani 11.3; Evrei 10:39. Deci Biblia nu susține că sufletul este nemuritor, ci contrariul că sufletul este persoana launtrică a omului și că acesta este muritor ca și carnea omului.

 

3. Este învățătura despre Iad sau Infern o doctrină adevărată sau falsă?

După cum ne dăm seama, dacă nu există viață în starea de moarte printr-un suflet nemuritor, nu există nici iadul. Cu toate că în Biblie nu apare cuvântul iad, totuși unii traducători au mers până acolo încât au falsificat Cuvântul lui Dumnezeu, înlocuind expresia „Locuința Morților” cu „Iad” sau „Infern”. Astfel s-a promovat o învățătură  falsă de la Diavolul, tatăl minciunii (Ioan 8:44). Sfânta Biblie arată în mod clar și fără echivoc că plata păcatului este moartea, adică nimicirea nu chinul veșnic, după cum reiese dintr-o sumedenie de pasaje Scripturale: Psalmii 37:9, 20,34-38; 92:7; 94:23; Luca 13.1-5; Romani 1:32; 1Corinteni 3:16,17; etc. În plus expresiile: „foc veșnic”, „lac (iaz) de foc, „gheena”, nu reflectă un loc de tortură veșnic, ci aspectul distrugerii veșnice. Când Biblia vorbește de foc veșnic, aceasta nu are sensul de foc care chinuie etern, ci de un foc ce distruge veșnic, de faptul că efectul focului este veșnic, că păcătoșii nu scapă de pedeapsa distrugerii veșnice. Expresia „foc veșnic” e un ebraism metaforic.

          Iuda 7 vorbește de pedeapsa focului veșnic pe care a suferit-o Sodoma și Gomora, iar noi știm că focul care a nimicit acele orașe s-a stins (Ieremia 49:18; 50:39,40), dar efectul focului este veșnic; au fost distruse pe veci (2Petru 2:6; Isaia 13:19-22).

Termenul gheena se referă la distrugere, căci când s-a folosit acest cuvânt, în afara zidurilor Ierusalimului era un loc unde se aruncau gunoaie și corpurile moarte ale criminalilor și ale animalelor, peste care se presară sulf, care întreținea arderea; nimic viu nu era aruncat în gheenă, astfel locul nu reprezintă un loc al chinului ci al distrugerii după cum spune chiar Domnul Isus în Matei 10:28: „nu vă temeţi de cei ce vă ucid trupul şi apoi nu mai pot face nimic; ci temeţi-vă de Cel care, după moarte, vă poate arunca şi trupul şi sufletul în gheena” (redare din sec II); deci gheena este un loc al distrugerii, atât a trupului cât și a sufletului.

Ca și „gheena”, „lacul de foc” se referă la moartea a doua adică cea veșnică (Apocalipsa 20:14; 21:8). De fapt învățătura despre un iad sau un infern în care sunt chinuiți oamenii îl dezonorează pe Dumnezeul iubirii și al dreptății. Cum poate fi Dumnezeu dragoste (1 Ioan 4:8), dacă chinuie veșnic sufletele oamenilor? Care părinte iubitor ar face așa ceva, chiar cu copii răi, adică să-i chinuie pentru totdeauna? Sau vi se pare drept ca Dumnezeu pentru păcate făcute timp de 70, 80 de ani să dea ca pedeapsă o torturare eternă? Vi se pare drept și corect ca Dumnezeu să ne poruncească să ne iubim și vrășmașii iar el să-i chinuie etern? (Matei 5:38-48). Sau se armonizează doctrina iadului cu descrierea că: ,,El nu ceartă fără încetare și nu ține mânia pe vecie.,, Poate spune Biblia că Dumnezeu nu ceartă fără încetare și nu ține mânie pe veci dacă Dumnezeu îi chinuie veșnic pe oameni? (Psalmul 103:9; 30:5; Ieremia 3:5; Isaia 57:16; Mica 7:8 ). Sau vi se pare corect și just ca Dumnezeul luminilor să colaboreze cu Diavolul și acesta să-i chinuie pe oameni? Poate Dumnezeul Adevărului să colaboreze cu Dumnezeul Minciunii? Biblia arată că însuși Satan va fi nimicit (Romani 16:20; Evrei 2: 14). Pe lângă toate acestea este clar că învățătura despre iad vine de la Diavol și aruncă o pată asupra Tatălui nostru îndurător. Astfel religiile care promovează o astfel de învățătură, pun mai presus cuvântul oamenilor decât cel al lui Dumnezeu, promovând minciuni și doctrine omenești.

Morții sunt fără viață. Biblia vorbește de învierea morților (Ioan 5:28,29), dar ce rost are învierea dacă ei sunt vii pe undeva, unii în rai și alții în foc?

 

De aceea în final întreabă-te:

·        Învață religia din care faci parte adevărul despre starea morților și pedeapsa adevărată?

·        Cum ți-ai însușit concepția despre suflet și pedeapsa adevărată, pe baza părerilor oamenilor sau a Cuvântului lui Dumnezeu?

·        Crezi că este important să ști adevărul despre starea morților și pedeapsa adevărată, având în vedere că minciuna vine de la Diavol?

·        Ce ar trebui să faci pentru ca convingerile tale despre starea morților și pedeapsa adevărată să fie bazate pe adevăr (Ioan 17:17, Iov 13:7,9)?

Este adevărat că acest subiect este vast, de aceea nu avem pretenția că aici am tratat complet acest subiect. Noi nu scuzăm păcătoșii, ci îi invităm să se pocăiască, scăpând - prin înviere - de plata păcatului: moartea.

Din păcate, scribii din Biserica Catolică au modificat anumite pasaje biblice pentru a sprijini aceste dogme.

De ex., textul original din Luca 23:43 era "Adevărat îți spun astăzi, vei fi cu mine în rai" cum este în Biblia Codex Vaticanus din sec. IV. Cu virgula unde trebuie.

P.S. Drag cititor, în cazul în care acest tract te-a luminat, te rugăm multiplică-l și transmite-l altora. ÎȚI MULȚUMIM DIN INIMĂ ŞI DUMNEZEU SĂ TE BINECUVÂNTEZE!  

Mai multe informaţii pe acest subiect:

https://sufletulestemuritor.blogspot.com/

______________________

¹ Citatele fără siglă sunt luate din Biblia Cornilescu Revizuită

² Sigla BCR = Cornilescu Revizuită, n.s se referă la nota de subsol.

³ Sigla TLN se referă la traducerea Lumii Noi a Bibliei.

⁴ Sigla NT.93 se referă la traducerea NT făcută în 1993 de Societatea C.L.V.; iar BC:31 se referă la traducerea Biblia Cornilescu făcută în 1931, retipărită la București în 1998.

⁵ Cuvântul din ebraică pentru suflet este echivalent cu cel din greacă, căci Fapte 2.27 citează din Psalmul 16.10.

 

Oscar Cullman - Immortality of the Soul or Resurrection of the Dead? (Carte online)

(Carte online)

Oscar Cullman -
Immortality of the Soul
or Resurrection of the Dead?

 

http://jbburnett.com/resources/cullmann_immort-res.pdf

Analizează-ţi credinţa, eşti bine informat?

Cât eşti de bine informat?

Aş spune simplu, un credincios – indiferent cum îşi spune - nu poate avea altă credinţă decât cea a sfinţilor din vechime, menţionaţi în Biblie şi nici alt crez decât Biblia, interpretată corect. “Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos pentru învăţătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate” (2Timotei 3:16).
Dacă folosim Scriptura ca pe o tablă de şah, putem să credem ce dorim şi putem să interpretăm versete în sens arbitrar, după voia noastră şi nu după context sau sursele primare biblice.
Scriptura nu a fost scrisă în limba română, de aceea textele de bază sunt textele în care a fost scrisă Biblia: ebraică, greacă şi parţial aramaică, iar manuscrisele cele mai vechi – cu anumite excepţii – sunt cele mai aproape de original. 

Ce spune Dumnezeu despre mântuire?

Din iubire pentru neamul omenesc, Dumnezeu şi-a trimis singurul său Fiu pe pământ, care oglindeşte (reflectă) gloria şi fiinţa (asemănarea în chip şi caracter) lui Dumnezeu, iar Fiul său a venit din cer - tot din iubire, nesilit de nimeni, învăţându-ne ce înseamnă cu adevărat iubirea de Dumnezeu şi de semeni, dându-şi viaţa ca preţ de răscumpărare pentru noi, pentru ca să ne mântuiască din păcat şi din moartea eternă, ce ne paşte pe fiecare din noi (Ioan 1:1, Evrei 1: Ioan 3:16, Exod 21:23, Matei 20:28).
Cine nu doreşte să fie mântuit în timpul în care trăieşte, pierde această ocazie pentru totdeauna (atenţie mare!): “Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.” (Ioan 3:36)
Un înger de rang înalt (heruvim) a devenit Satan Diavolul, deoarece s-a răzvrătit împotriva Creatorului, dorind să îl detroneze şi să îşi întroneze propria domnie în Univers (Apocalipsa 12:9).
Satan Diavolul a introdus păcatul în existenţă şi datorită acestui fapt el este responsabil pentru toate păcatele care s-au comis (Ioan 8:44). Plata păcatului este moartea, mai întâi cea comună, moartea adamică şi apoi moartea a doua, ce va fi aplicată după înviere şi judecata de atunci, celor ce au practicat conştient păcatul înainte de a muri. Chinul veşnic ca plată pentru păcate nu se justifică biblic, după cum veţi vedea din această apologie. 

Care este speranţa pentru cei ce mor:  nemurirea sufletului sau învierea? Ce se întâmplă cu cei nemântuiţi la înviere?

 
Apostolul Pavel dorea foarte mult să ajungă la învierea din morţi: „ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi” Filipeni 3:11. Năzuinţa aceasta ar fi nefirească, dacă ar exista un suflet care nu moare.
    Totuşi, credinţa cu privire la starea morților în anumite culte creștine, poate fi rezumată după cum urmează: când un om moare, sufletul lui trăiește în continuare, iar în funcție de faptele bune sau rele pe care le-a făcut trupul, va merge fie în iad, fie în rai.
•    Dar susține Biblia că după moarte, omul nu-și încetează existența și poate trăi fără înviere?
•    Apare în Sfânta Scriptură învățătura despre un suflet nemuritor, ce nu are nevoie de înviere?
•    Conform Bibliei, ce se întâmplă cu trupul şi sufletul celor răi la înviere şi judecată?

1. Ce spune Biblia despre starea celor morţi și despre Locuinţa morţilor?

Încă din cele mai vechi timpuri, Biblia prezintă moartea ca fiind opusul vieții, nu ca fiind o ușă spre o altă viață. Moartea aduce finalul vieții în toate aspectele ei, după cum se spune în Iov 7:8: „ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi’’. Dacă sufletul dreptului Iov, mergea în cer sau în alt loc după moarte, cum de Dumnezeu care vede totul (Iov 28:24), nu-l mai vede? La Iov 10:8,9 se precizează clar motivul: „Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit şi apoi Tu mă nimiceşti în întregime. Adu-ţi aminte că m-ai făcut din pământ şi că mă vei întoarce în ţărână.” Această perspectivă asupra morţii a fost o concepţie standard în Israelul antic, după cum citim în Ecleziast 9:5,6: „Oare cine va rămâne în viaţă? (...) Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi parte de răsplată nu mai au, căci numele lor a fost uitat.” Aşadar toţi cei care au murit, fie drepţi, fie nedrepţi (Iov 24:19-25), nu mai sunt conștienți, nefiind vii (Psalmul 146:4). 

S-a lansat ipoteza că acest punct de vedere popular din Israelul antic a fost greşit şi că Domnul Isus ar fi corectat acest lucru. Atunci cum se explică afirmaţia clară „Şi nimeni nu s-a suit în cer” din Ioan 3:13, dat unui fariseu, tocmai datorită faptului că aceştia credeau că merg la cer după ce mor? Cum se explică acelaşi vocabular ca în Vechiul Testament, moartea fiind prezentată simbolic ca un somn (Ioan 11:11-14 – Daniel 12:2)? Domnul Isus îi plasează pe cei morţi în morminte până la înviere (Ioan 5:28,29), nu în cer şi nu în alt loc, la fel ca toţi cei din Vechiul Testament, a se vedea Ecleziast 9:10: „Tot ceea ce mâna ta prinde să săvârşească, fă cu hotărâre, căci în locuinţa morţilor în care te vei duce nu se află nici faptă, nici punere la cale, nici ştiinţă, nici înţelepciune.”. Oamenii care mor nu merg în rai sau iad, ci în mormântul comun al tuturor oamenilor şi aici aşteaptă inconştienţi învierea. Termenul ebraic şheol este echivalentul termenului grecesc hades, deoarece apostolul Petru în Fapte 2:27 citează Psalmul 15:10 (16:10 VDC). Evreii din antichitate ştiau unde ajung după moarte şi în ce stare vor fi acolo până la înviere, iar acestui loc îi spuneau şheol, Isaia 38:10: „Mă duc la amiaza zilelor mele, la porţile locuinţei morţilor (şheol) voi fi tinut pentru restul anilor mei.”. În mormântul comun al omenirii toate activităţile umane încetează, nu numai cele fizice, ci şi cele psihice, fiind o tăcere deplină, vezi și Psalmii 6:5; Isaia 38:11,17,18, locașul comun al morților este asociat cu inactivitatea, nu cu activitatea.

2. Ce spune Biblia despre SUFLET?

Echivalentul cuvântului suflet în limba ebraică - „nefeş”, este tradus deseori cu un alt cuvânt, uneori din neglijență, alteori vădit intenţionat, ca să protejeze anumite idei despre suflet. În Geneza 9:4 textul ebraic specifică următoarele „Dar carnea cu al lui suflet în sânge, să nu mâncaţi.” Acest lucru e şi mai clar explicat în Levitic 17:11, conform textului ebraic:

„Căci sufletul cărnii în sânge este, şi eu vi l-am dat pe altar, ca să facă ispăşire pentru sufletele voastre – căci sângele sufletului face ispăşire.” Sufletul personifică omul, deoarece acesta are un suflet, în sângele care inundă tot trupul. De aceea Biblia vorbeşte de oameni ca de suflete; citește cu atenție următoarele texte biblice, pe un site biblic interlinear: Exod 1:5; 12:4; Levitic 20:6; Ieremia 31:14; Psalmii 57.6; 72:14; 119:28; 107:9; Matei 2:20; Fapte 27:37; Romani 13.1; 1Petru 3:20, Iacov 5:20.

În cartea Geneza 2:7 citim definiția biblică a sufletului: „DOMNUL Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu.” VDC La moartea omului, duhul de viață se întoarce la Dumnezeu, nu sufletul (Ecleziast 12:7). Suflarea duhului de viață primită de la Dumnezeu, nu ia nimic din conștiinta noastră (Iov 34:12-16). De exemplu duhul Domnului Isus a plecat la Dumnezeu în clipa morții sale (Luca 23:46), dar el a rămas în mormânt trei zile până la înviere, când și-a primit duhul de viață înapoi. El nu a spus că a fost la Dumnezeu, din contră, a spus că încă nu s-a dus acolo (Ioan 20:17; Fapte 1:3; 1 Corinteni 15.4). Şi totuşi nimic nu s-a pierdut din fiinţa lui.

În concepţia biblică sufletul omului este muritor (Proverbe 23:13,14; Psalmii 16:10;  Fapte 2:27-31) şi coboară în şheol (locuinţa morţilor) odată cu  trupul, de unde poate fi înviat odată cu trupul. Poate pentru unii care merg de zeci de ani la diferite culte aceste explicații ar fi șocante - din cauza traducerilor care au deviat atât pe predicatori, cât şi pe ascultători, dar aceasta este realitatea pe care o prezintă textele antice. Că sufletul moare odată cu trupul reiese clar din următoarele pasaje: Exod 12.15, conform textului ebraic: ”acel suflet va fi nimicit”; de asemenea la Ezechiel 18:4,20 se spune clar: „sufletul care păcătuiește acela va muri”. Același lucru este susținut și de Noul Testament, de exemplu în Fapte 3:23 se precizează: „orice suflet care nu va asculta de profetul acela va fi nimicit din popor”. În textul original apare cuvântul grec „psyche (suflet)”. Iacov 5:20 vorbește de salvarea unui suflet de la moarte, dar cum poate fi salvat sufletul de la moarte dacă acesta este nemuritor? Citește cu atenție pe un site interlinear și următoarele texte scripturale în care apare termenul grecesc „psyche” tradus cu suflet în limba română, dar care în unele traduceri a fost înlocuit cu viață, ființă, vietate: Levitic 18:29; 19:8; Luca 6:9; 17:33; Ioan 12:25; Romani 11.3; Evrei 10:39. Biblia nu susține că sufletul este nemuritor, ci contrariul, că sufletul este persoana launtrică a omului și că acesta este muritor ca și trupul omului. De ce este muritor şi sufletul? Deoarece omul nu păcătuieşte doar cu trupul, ci sufletul împinge trupul omului la păcat (Marcu 7:21). Omul păcătuieşte atât cu sufletul cât şi cu trupul şi moare atât cu trupul cât şi cu sufletul, deoarece plata păcatului este moartea (Romani 6:23). De ce să fie pedepsit doar trupul, când şi sufletul trăieşte în înbuibare? „şi voi zice sufletului meu: "Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!" (Luc.12:19) Dumnezeu este drept!

3. Este învățătura despre Iad sau Infern o doctrină adevărată sau falsă?

Dacă nu există viață în starea de moarte printr-un suflet nemuritor, nu există nici iadul. Traducătorii au mers până acolo încât au falsificat Cuvântul lui Dumnezeu, înlocuind expresia „Locuința morților” cu „Iad” sau „Infern”. Astfel s-a promovat o învățătură  falsă de la Diavolul, tatăl minciunii (Ioan 8:44). Sfânta Biblie arată în mod clar și fără echivoc că plata păcatului este moartea, adică nimicirea, nu chinul veșnic, după cum reiese dintr-o sumedenie de pasaje Scripturale: Psalmii 37:9,20,34-38; 92:7; 94:23; Luca 13.1-5; Romani 1:32; 1Corinteni 3:16,17; etc.. În plus expresiile: „foc veșnic”, „lac (iaz) de foc, „gheena”, nu reflectă un loc de tortură veșnic, ci aspectul distrugerii veșnice. Când Biblia vorbește de foc veșnic,

se referă la efectul focului, că păcătoșii nu scapă de pedeapsa distrugerii veșnice. Expresia „foc veșnic” e un ebraism metaforic, ca în Iuda 7 unde se vorbește de pedeapsa focului veșnic pe care a suferit-o Sodoma și Gomora. Noi știm că focul care a nimicit acele orașe s-a stins (Ieremia 49:18; 50:39,40), dar efectul focului este veșnic; au fost distruse pe veci (2Petru 2:6; Isaia 13:19-22). E pedeapsa unui foc care nu se schimbă.

Termenul gheena se referă la distrugere, căci când s-a folosit acest cuvânt, în afara zidurilor Ierusalimului era un loc unde se aruncau gunoaie și corpurile moarte ale criminalilor și ale animalelor, peste care se presară sulf, care întreținea arderea; nimic viu nu era aruncat în gheenă, astfel locul nu reprezintă un loc al chinului, ci al distrugerii, după cum spune chiar Domnul Isus în Matei 10:28: „nu vă temeţi de cei ce vă ucid trupul şi apoi nu mai pot face nimic; ci temeţi-vă de Cel care, după moarte, vă poate arunca şi trupul şi sufletul în gheena” (redare din sec II); deci gheena este un loc al distrugerii, atât a trupului cât și a sufletului.

Ca și „gheena”, „lacul de foc” se referă la moartea a doua adică cea veșnică (Apocalipsa 20:14; 21:8). De fapt învățătura despre un iad sau un infern în care sunt chinuiți oamenii îl dezonorează pe Dumnezeul iubirii și al dreptății. Cum poate fi Dumnezeu dragoste (1Ioan 4:8), dacă chinuie veșnic sufletele oamenilor? Care părinte iubitor ar face așa ceva, cu acei copii care i-au greşit? Sau vi se pare drept ca Dumnezeu pentru păcate făcute timp de 70, 80 de ani să dea ca pedeapsă o chinuire eternă? Sau vi se pare corect și just ca Dumnezeul luminilor să colaboreze cu Diavolul și acesta să-i chinuie pe oameni? Poate Dumnezeul Adevărului să colaboreze cu Dumnezeul Minciunii? Biblia arată că însuși Satan va fi nimicit (Romani 16:20; Evrei 2:14). Pe lângă toate acestea este clar că învățătura despre iad vine de la Diavol și aruncă o pată asupra Tatălui nostru îndurător. Astfel religiile care promovează o astfel de învățătură, pun mai presus cuvântul oamenilor decât cel al lui Dumnezeu, promovând minciuni și doctrine omenești.

Morții sunt fără viață. Biblia vorbește de învierea morților (Ioan 5:28,29), dar ce rost are învierea dacă ei sunt vii pe undeva, unii în rai și alții în iadul de foc?

 

Întreabă-te, până ce nu este prea târziu:

·         Învață preotul, pastorul sau adunarea din care faci parte adevărul despre starea morților și pedeapsa adevărată?

·         Cum ți-ai însușit concepția despre suflet și pedeapsa adevărată: pe baza părerilor oamenilor sau a Cuvântului lui Dumnezeu?

·         Crezi că este important să ști adevărul despre starea morților și pedeapsa adevărată, având în vedere că minciuna vine de la Diavol?

·         Ce ar trebui să faci pentru ca convingerile tale despre starea morților și pedeapsa adevărată să fie bazate pe adevăr (Ioan 17:17, Iov 13:7,9)?

Subiectul este vast, de aceea necesită o atenţie deosebită. Dumnezeu nu scuză păcătoșii, ci îi invită să se pocăiască, scăpând astfel - prin înviere - de plata păcatului: moartea. Singura speranţă pentru cei morţi este învierea şi apoi sufletul va putea trăi veşnic.

Din păcate, în antichitate s-au modificat anumite pasaje biblice pentru a sprijini anumite păreri geşite.

De ex., textul original din Luca 23:43 era "Adevărat îți spun astăzi, vei fi cu mine în rai" cum este în Biblia Vaticanus, Biblia Aramaică şi alte surse biblice.

Examinând corectitudinea redării „şi nu pot ucide sufletul” Matei 10:28 am aflat de asemenea că până pe timpul lui Tertullian (155 -220), acest text suna altfel în prima sa parte.

Citatul din Matei 10:28 în 2 Clement (155-215) „nu vă temeți de cei care vă omoară și nu vă pot face nimic mai mult”

Citatul din Matei 10:28  în Prima Apologie a lui Iustin Martirul (100-166) „Nu vă temeți de cei care vă omoară și, după aceea, nu mai pot face nimic;”

Mai sunt şi altele. Atenţie la texte falsificate!

Dumnezeu să vă binecuvânteze prin adevărul Său!