Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 27 iunie 2015

66. Se rupe "craca" de sub picioarele "chinului veşnic"

De ce se rupe "craca" de sub picioarele "chinului veşnic"?

Priviţi în acest articol cum se rupe craca de sub picioarele chinului veşnic. 
Vom pleca într-o nouă analiza a tematicii chinului veşnic, pornind de data aceasta de la un text din versiunea Biblia Sacra Vulgata, constatând cum versiunea lui Dumitru Cornilescu are o diferenţă faţă de Biblia antică ebraică de lângă Marea Galileii, tradusă de Ieronim.
În Daniel 7:17 versiunea lui Dumitru Cornilescu spune ca fiarele sunt împăraţi, iar la Daniel 7:23 tot această versiune spune că fiarele sunt împărăţii. E o contradicţie.
Textul se contrazice:
Daniel 7:17 "Aceste patru fiare mari sunt patru împăraţi care se vor ridica pe pământ."
versus
Daniel 7:23. El mi-a vorbit aşa: "Fiara a patra este o a patra împărăţie care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâşia tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi.

Ieronim (sec IV -V) traduce altfel, deci sursa sa, care a fost un text ebraic antic de lângă Marea Galileii, conţinea expresia corectă.
"hae bestiae magnae quattuor quattuor regna consurgent de terra"
http://www.academic-bible.com/en/online-bibles/biblia-sacra-vulgata/read-the-bible-text/bibel/text/lesen/stelle/27/70001/79999/ch/a0c14827cc812bbaba56701778fc7611/

Daniel 7:17 "Aceste patru fiare mari sunt patru împărății, care se vor ridica pe pământ"
Prin urmare textul necontradictoriu este "Aceste patru fiare mari sunt patru regate (împărății), care se vor ridica pe pământ".
Să reţinem ce mesaj transmite Biblia la Daniel 7:11 despre ultima fiară (fiara a patra):
"Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc ca să fie ars." 
1. ESTE UCISĂ
2. TRUPUL EI ESTE NIMICIT
3. TRUPUL EI ESTE ARUNCAT ÎN FOC
4. TRUPUL EI ESTE ARS ÎN FOC
Acum, aceeaşi fiară descrisă în Daniel 7:11 ca fiind nimicită în foc este menţionată şi la Apocalipsa 20:10, dar este descrisă ca fiind chinuită în vecii vecilor:
"Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi (chinuiţi BOR) zi şi noapte în vecii vecilor." VDC
Poftim? Păi cum dacă a fost ucisă şi nimicită prin foc? E imposibil. E o contradicţie.
Ne place sau nu ne place, este clar că avem de a face cu un verset ce a fost stilizat dogmatic, adică îmbogăţit cu cuvinte ce nu existau în original. Cândva acest verset nu a avut fraza "Şi vor fi chinuiţi zi şi noapte în vecii vecilor". Cel ce a îmbogăţit textul autograf nu era versat în Vechiul Testament, altfel şi-ar fi dat seama de neconcordanţă. Oricum, fapta acestui om de a adauga la textul autograf, este foarte gravă şi a dus mase întregi în rătăcire ideologică. Este clar, că în biserica primară focul cel veşnic însemna "mistuirea" rapidă a duşmanilor lui Dumnezeu şi nu chinuirea lor eternă (Evrei 10:27). 
În nici o epistolă a apostolului Pavel nu se regăseşte ideea chinuirii eterne a păcătoşilor, doar îndepărtarea lor, mistuirea lor rapidă, distrugerea lor eternă. Dacă chinul veşnic ar fi fost predat în creştinismul primar, apostolic, cu siguranţă că ideea aceasta s-ar fi regăsit în vasta corespondenţă pe care a purtat-o apostolul Pavel cu adunările (bisericile) creştine.
Plata păcatului este moartea şi această pedeapsă este suficientă.

După cum creştinii buni şi răi vor trăi alături (grâul şi neghina), tot aşa adevărul şi falsităţile strecurate prin traduceri vor dăinui împreună. Numai cei ce respectă legile adevărului vor şti să facă diferenţa (Daniel 12:10), restul vor lua de bun şi cuvintele neautentice strecurate în Biblie, de cei creduli, iar în ziua judecăţii vor rămâne de ruşine, văzând că au fost înşelaţi de Diavol şi prin ei au fost înşelaţi o mulţime de oameni. Ce ocară şi ce ruşine uriaşă vor avea (Daniel 12:2)! 
Citiţi cu atenţie şi fiţi credincioşi, nu creduli, ca să nu păţiţi la fel, dragii mei fraţi!

Postări recomandate
413








343








312








173








151








127








125








102








91








91
Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: , , , ,

sâmbătă, 20 iunie 2015

65. Credeul Apostolic din jurul anilor 120-130 AD

Aşa-numitul Credeu apostolic (sau simplu "Credeul"), din jurul anilor 120-130 AD, confirmă indirect modificările survenite mai târziu în textul Bibliei antice. 
De exemplu, textul original din Luca 23:43 era "Adevărat îţi spun astăzi, vei fi cu mine in rai". Cum să fie în rai în acea seară, când trei zile şi trei nopţi a fost în mormânt? Doar n-o fi acolo raiul... 

Iată şi Credeul Apostolic din anii 120-130, înainte de textele falsificate de scribii catolici: 

Crezul Apostolic 

"Cred în Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, Făcătorul cerului şi al pământului. Şi în Isus Christos, Fiul său unic, Domnul nostru, care s-a zămislit de la Duhul Sfânt, s-a născut din Maria fecioara; a pătimit sub Ponţiu Pilat, a fost răstignit, a murit şi a fost îngropat. A treia zi a înviat din morţi, s-a înalţat la ceruri şi şade de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, de unde are să vină să judece viii şi morţii. Cred în Duhul Sfânt, sfânta adunare, părtăşia sfinţilor, iertarea păcatelor, învierea morţilor şi viaţa veşnică." Amin! 

Nici o menţiune despre "coborârea în iad" sau "chinul veşnic".


Postări recomandate
413








343








312








173








151








127








125








102








91








91
Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete:

joi, 4 iunie 2015

64. Credea Iov în "nemurirea sufletului" sau în înviere?

Unii spun că Iov era frământat dacă există înviere sau nu, şi închide portiţa în faţa acestei perspective:
Iov 14:12. aşa şi omul, se culcă şi nu se mai ridică, nici până nu vor mai fi cerurile, nu se vor trezi şi nu vor fi sculaţi din somnul lor.
M-am uitat pe sietul interlinear de pe biblehub.com şi am constatat că în text nu există cuvântul "nici":
http://biblehub.com/interlinear/job/14-12.htm

Acest lucru mă face să cuget, dacă nu cumva acest verset este redat deficitar, deoarece sunt alte texte care ar infirma redarea de mai sus din versiunea lui Dumitru Cornilescu (Iov 14:14,15, 19:25-27).

Iov 14:
13. O, de m-ai ascunde în locaşul morţilor, de m-ai ţine ascuns până-ţi va trece mânia! De mi-ai rândui un timp şi ţi-ai aduce aminte de mine!
14. Dacă moare un om, va mai trăi el? În toate zilele luptei mele aş aştepta, până mi-ar veni schimbarea.
15. Ai chema, şi eu ţi-aş răspunde; ţi-ar fi dor de lucrarea mâinilor tale.

Iov 19
 25. Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ.
26. Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.
27. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.

Din cauza textelor scoase în evidenţă din capitolele prezentate mai sus, poate că Iov 14:12 ar trebui redat altfel, ca o întrebare retorică, la care se aştepta încă lămuriri:
"aşa şi omul, se culcă şi nu se mai ridică, până nu vor mai fi cerurile, nu se vor trezi şi nu vor fi sculaţi din somnul lor?"

L-a final spune "mă pocaiesc" Iov 42:6 şi îl roagă pe Dumnezeu să îl înveţe în privinţa unor taine:

Iov 42

1. Iov a răspuns lui Iehova şi a zis:
2. "Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale." -
3. "Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?" - "Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep." -
4. "Ascultă-Mă şi voi vorbi; te voi întreba, şi Mă vei învăţa." -
5. "Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.
6. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă."

Asta poate include că a primit lumină despre înviere? Este posibil. 

În orice caz, credinţa pagână - insuflată de Diavol, dracul cel mare - în nemurirea sufletului (Geneza 3:4), la Iov este 0. Abia aştept să-l felicit pe Iov, la înviere!

Postări recomandate
413








343








312








173








151








127








125








102








91








91
Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: , , ,

marți, 19 mai 2015

63. Traducători dogmatici care nu respectă textul Bibliei

Există traducători dogmatici care nu respectă textul Bibliei. Şi culmea, se laudă că ar traduce fidel textul Bibliei.

Dumnezeu în bunătatea lui, îi rabda. Dar va veni un timp când uşa harului se va închide şi va sosi timpul când traducatorii vor trebui să dea socoteală pentru toate  jongleriile pe care l-au făcut! 
Va veni un timp al mustrării. Ce ruşine o să le fie! 
Iată un exemplu negativ:
Versiunea numită "BIBLIA FIDELĂ", este făcută de un grup de baptişti independenţi. Citind-o, întâlnesc acelasi STIL DOGMATIC de a traduce, deci este o traducere FIDELĂ faţă de o anumită dogmă - împrumutată şi de baptistii independenţi, însă FALSĂ faţă de textul grec.

Iată ce spune textul lor dogmatic la Ioan 12:25:

"Cel ce îşi iubeşte viaţa şi-o va pierde; şi cel ce îşi urăşte viaţa în această lume şi-o va păstra pentru viaţă eternă."

Textul grec:
ho philon ten psychen autou apollyei auten kai ho mison ten psychen autou en to kosmo touto eis zoen aionion phylaxei auten

Traducere după textul grec, făcându-se diferenţa între psyche (suflet) şi zoe (viaţă):
25. Cine îşi iubeşte sufletul (psychen) îl va pierde; şi cine îşi urăşte sufletul (psychen) în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţă (zoen) veşnică.

După cum se vede, anumiţi traducători fac ce fac, numai ca să ascundă ADEVĂRUL că sufletul se poate pierde, adică sufletul poate muri. Dar acestor traducători le trebuie dogma nemuririi sufletului, de care sunt îndrăgostiţi până peste urechi, ei vor ca sufletul să traiască şi după moarte. Asta e, n-ai ce sa le faci... Sunt căposil!  

Din cauza marii dragoste ce o poartă sufletului nemuritor, după cum spune şi proverbul "Dragostea e oarbă!", acum aceştia nu văd şi îşi fac jocul nestingheriţi, nelăsând textul aşa cum este, dar va veni un timp când Dumnezeu îi va mustra, zicându-le: De ce nu aţi tradus textul grec aşa cum este?

Postări recomandate

413








343








312








173








151








127








125








102








91








91


Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: , , ,

62. Inventatorii antici ai infernului (iadului): Mărturii ale învăţaţilor din antichitate

Subtitlu:

Sau de CINE şi DE CE a fost inventat iadul păgân?

Mulţumesc Tatălui ceresc în numele Fiului său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, că prin harul său şi pentru gloria sa, am terminat articolul despre originile învăţăturii despre "iad". 
Aceia care nu acceptă să facă voia lui Dumnezeu, să trăiască în iubire de semeni conform cu voința divină, vor fi înviaţi, judecaţi şi condamnaţi la moartea a doua şi nu la un chin ce ţine veşnic, după cum este scris:

 2Tesaloniceni 1:9,10. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veșnică de la fața Domnului și de la slava puterii Lui,
când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinții Săi și privit cu uimire în toți cei ce vor fi crezut; căci voi ați crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră.

 Evrei 10:26,27 Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.

În studiul făcut de autorul Edward William Fudge, Focul Care Mistuie, se arată că ideea păgână despre iadul chinuitor de păcătoşi, apare relativ târziu printre evrei, după repatrierea lor din Babilon. Secte ca fariseii, essenienii şi samaritenii credeau în nemurirea sufletului şi chinul păcătoşilor în iad. Când unii dintre aceştia au trecut la creştinism au adus cu ei aceste idei nebiblice, infuenţând negativ ideologia creştină.
Apoi cu timpul, Biserica Catolică care s-a pus stăpână peste credincioşi şi Biblie, a persecutat pe toţi cei care aveau o altă Biblie decât a ei, ucigând pe posesorii ei şi distrugând toate aceste Biblii, a modificat cum a dorit ea textele şi adăugând la ele şi-a făcut o versiune proprie din care să rezulte că Dumnezeu îi chinuie pe păcătoşi după ce mor, însă dacă plăteşti anumite taxe pentru rugăciuni, preoţii lor îi pot scoate pe păcătoşi din acel foc. 
Teologul Martin Luther şi alţii s-au ridicat împotriva acestei învăţături nebiblice, însă nu şi-au dat seama că Biblia deţinută de catolici a fost deja modificată cu mult timp înainte, în secolul II. Revenirea totală la adevăr nu s-a putut face din cauza acestor texte modificate sau intoduse alături de textul biblic.

 Ce au spus filozofii păgâni despre iad?

 Iată cine a inventat iadul chinuitor şi iată de ce a fost inventat de filozofii păgâni, conform unor resurse de pe internet:

Mărturia lui Polybus:
"Polybius, istoric antic, spune:" Din moment ce mulțimea este mereu schimbătoare, plin de dorințe nelegiuite, pasiuni iraționale și violență, nu există nici o altă cale de a le menține în ordine, decat teama și teroarea lumii invizibile; ptr. care relatare mi se pare ca strămoșii noștri au acționat judicios, când AU NĂSCOCIT să aducă în credința populară aceste noțiuni ale zeilor, și a zonelor infernale." B. vi 56.

Mărturia lui Titus Livius:
"Titus Livius, istoricul celebru, vorbește despre el în același spirit, iar el laudă înțelepciunea lui Numa Pompilius, pentru că el A INVENTAT teama de zei, ca "un mijloc mai eficace de guvernare a unei populatii ignorante și barbare." Hist., am 19.

Mărturia lui Stabon:
"Strabon, geograful, spune:" Mulțimea este retinuta de la viciu prin pedepsele zeilor, ce se spune ca leprovoaca pe infractori, și prin aceste terori și amenințări prin care anumite cuvinte îngrozitoare și forme monstruoase le imprima în mintea lor ... Pentru că este imposibil să guvernezi mulțimea de femei, și toată gloata comuna, prin raționament filozofic, și să le conduci la evlavie, sfințenie și virtute - dar acest lucru trebuie făcut prin superstiție, sau teama de zei, prin seminificatia BASMELOR și minunilor; pentru ca tunetul, egida, tridentul, torțele (ale Furiilor), dragonii, și celelalte., sunt toate basme, cum este, de asemenea toata teologia veche. Aceste lucruri legiuitorii le utilizează ca sperietori de ciori pentru a îngrozi mulțimea copilărească." Geog., B.

Mărturia lui Timaeus Locrus, Pitagoreanul (numai în treacăt spun că în antichitate se spunea "pitagorean" celor ce urmau cultul mistico-secretist religios inventat de Pitagora din Samos, ce se considera un "semizeu"):
"Timaeus Locrus, Pitagoreanul, care după ce atestă că doctrina recompensei și pedepsei după moarte este necesară pentru societate, continuă după cum urmează: "Pentru că după cum uneori vindecăm corpul cu remedii nesănătoase, când cele mai sănătoase nu produc nici un efect, așa am restrânge acele minți cu relații false, pe cei care nu vor fi convinși de adevăr. Există o necesitate, prin urmare, de insuflare a spaimei acestor chinuri străine: cum că sufletul îşi schimbă locuința aceasta; că lașul este împins rușinos în trupul unei femei; criminalul este încarcerat în formă de fiară sălbatică; cel vanituos şi nestatornic este schimbat în păsări, și leneșului și neștiutorii în pești."

Mărturia lui Platon:
"Platon, în comentariul său catre Timaeus, susține în totalitate ceea ce spune el cu privire la invenția fabuloasa a acestor chinuri străine. Și Strabon spune că "Platon și brahmanii din India au inventat basme cu privire la viitoarele judecăţi ale iadului" (Hades). Și Chrysippus îl blama pe Platon pentru încercarea de a descuraja oamenii de la rău prin poveștile înspăimântătoare ale pedepselor viitoare.
Platon însuși este extrem de inconsistent, uneori adoptând, chiar și în discursurile sale grave, basmele ale poeților, iar alteori le respinge ca totul false, și da vederi prea înspăimântătoare ale lumii invizibile. Uneori, el susține, pe motive sociale, că acestea sunt necesare pentru a restrânge oameni răi de la răutate și criminalitate, și apoi din nou el protestează împotriva lor pe motive politice, că înfrică cetățenii, și face lași pe soldați, care, crezând aceste lucruri, se tem de moarte, și, prin urmare, nu luptă bine.
Dar toate acestea arată în ce lumină le considera; nu ca adevăruri, cu siguranță, doar ficțiuni, convenabile, în unele cazuri, dar dificil de gestionat în altele."

 Mărturia lui Seneca, Sextul Empiricus, Cicero şi Aristotel:
Seneca scria: "Acele lucruri care fac regiunile infernale teribile, întunericul, închisoarea, râul de flacără de foc, scaunul de judecată, şi celelalte, sunt toate un basm, cu care poeții se amuză, și prin ei ne agită cu spaimele deșarte."
Sextus Empiricus le numește "basmele poetice ale iadului;" și Cicero scrie despre ele ca "absurdități stupide și basme" (ineptiis ac fabulis).
Aristotel scria: "Acesta a fost pronunțată în formă mitică de la cele mai vechi timpuri până la posteritate, că există zei, și că divinul (Divinitate) compase toată natura. Toate lângă acestea au fost adăugate, după stilul mitic, cu scopul de a convinge mulțimea, precum și pentru interesele legilor, și avantajul statului." Neander Biserica Hist., I, p. 7. 11

 Mărturia filozofului ATEU Voltaire: "Avem de-a face cu nenumăraţi  pungaşi care nu gândesc prea mult; cu brutali, beţivi şi hoţi. Predicaţi-le, dacă vreţi, că nu există iad şi că sufletul este muritor. Dar eu sunt prevăzător, nu risc: le voi ţipa în urechi că dacă mă fură, vor fi osândiţi la chinuri veşnice."

Concluzie
Adevărul e supărător pentru mulţi creştini, care ţin cu dinţii la iadul chinuitor. Dacă le spui adevărul, se supără şi nu acceptă că minciunile oamenilor înţelepţi (în felul lumii) despre iadul chinuitor şi suferinţele veşnice - indiferent pentru ce scop au fost făcute - nu au făcut o lume mai bună, din contră, lumea a mers din rău în mai rău, fapt care dovedeşte că numai adevărul divin poate sta la baza unei societăţi civilizate, demne şi fericite. Biserica Catolică şi grupările religioase desprinse din ea - care susţin iadul chinuitor ca şi mama lor - n-au putut face o lume mai bună, indiferent cât de mult au apelat la grozăviile din iad, copiind din această gândire câteva practici (vezi poze cu torturile inchiziţiei). Doar însuşirea adevărului prin pocăinţă, poate face o lume mai bună.
FINALUL iadului tradiţional ... un IAD NOU este inventat

Acum, după ce savanţii au aflat originile doctrinei despre iadul chinuitor, dezgropând vestigiile ei scârboase de sub molozul istoriei, unii teologi de frunte din Biserica Catolică încearcă să se debaraseze de concepţia ei veche despre iad, argumentând că iadul nu este altceva decât o metaforă, că nu focul din iad va chinui pe păcătoşi, ci păcătoşii înşişi se vor chinui mental, văzându-se departe de Dumnezeu. 

Pentru mai multe detalii citiţi cartea  Istoria infernurilor, de Georges Minois.

 La prezentarea cărţii se scrie: 
"De-a lungul unei naraţiuni captivante subtil aşezonată cu informaţii erudite, Georges Minois, adept al curentului „noua istorie“, coboara în trecutul unei idei născute odată cu conştiinţa răului. Ideea de infern a fost anterioara dogmei creştine, însă infernul creştin, odată instituit de doctrina oficială a Bisericii, se va dovedi cel mai crunt şi durabil. În secolul al XIX-lea infernul devine o construcţie intelectuală, ideea ajungând astfel la apogeu. Ea îşi pierde definitiv în veacul nostru trăsăturile tradiţionale, dar nu dispare, ci împrumută „culoarea conştiinţei moderne“, în succesiunea de infernuri ale istoriei se regăsesc fantasmele fiecarei epoci.
Cititorul acestei cărţi are impresia că parcurge – cu mult profit spiritual – întreaga istorie a umanităţii, înţelegând-o pentru prima oara din interior, ca istorie a propriei noastre vulnerabilităţi.
traducere de Alexandra Cuniţă"


Despre autor:
"Georges Minois Georges Minois (n. 1946), doctor în istorie şi filologie (studii la Ecole Normale Superieure), este unul dintre cei mai reputaţi experţi francezi în istoria socială şi a mentalităţilor. Este autorul a numeroase lucrări din care menţionăm Histoire de la vieillesse de l'Antiquite a la Renaissance (1987), Le Confesseur du roi (1988), Henri VIII (1989), L'Eglise et la science."
http://www.humanitas.ro/humanitas/istoria-infernurilor

Postări recomandate

413








343








312








173








151








127








125








102








91








91


Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: , ,

61. Chestionar despre "Lacul de foc" din Apocalipsa

Cum înţelegeţi Lacul de foc din Apocalipsa?

Nota bene: 

Faptul că distribui anumite linkuri ale unor bloggeri sau youtuberi, etc. din diferite culte neoprotestante, nu înseamnă că sunt un membru în aceste grupuri. 
Nu mă identific cu grupul lor, ci cu adevărul reprezentat, parţial sau în mod mai plenar. 
Biblia şi adevărul biblic nu este monopolul niciunui grup. Nici al meu. Deci nu scriu ca şi cum aş fi adventist sau aş face propaganda ideilor adventiste. 
Oricum, conform cu ex-adventistul D.M. Canright (Viaţa lui Ellen White, 1919 https://www.nonegw.org/rom/egw16.htm), un fost lider adventist şi un apropiat al soţilor White, adventiştii au preluat doctrina mortalităţii sufletului de la nişte adventişti duminicari (care ţineau duminica), care apăruseră cu ceva timp înainte de adventiştii sâmbătari. Adventiştii duminicari au preluat această doctrină de la nişte baptişi, iar baptiştii de la nişte anabaptisti care au fost persecutaţi din această cauză (şi altele) de Jean Calvin, reformator francez stabilit în oraşul Geneva din Elveţia. Aşadar această doctrină a mortalităţii sufletului nu vine de la adventişti, deşi ei au reprezentat-o cu succes.

Vă invit să completaţi chestionarul de mai jos (nu eu sunt autorul). Nu sunt de acord sută la sută cu el, dar în mare parte sunt de acord.
 

https://sabatismos.wordpress.com/seminarii-de-apocalips/20-lacul-de-foc-din-apocalipsa/

Postări recomandate
413








343








312








173








151








127








125








102








91








91
Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: ,

duminică, 17 mai 2015

60. Luca 23:43 - Manuscrise care au redarea „Adevărat îţi spun astăzi,"

Redarea „Adevărat îţi spun astăzi" în manuscrise
Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: , , ,
Abonați-vă la: Postări (Atom)