Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 15 iulie 2015

68. O chemare pentru toate "fecioarele" (credincioşii): Să înţelegem corect Eclesiastul 12:7!

O chemare pentru toate "fecioarele" (credincioşii, Matei 25:1-13):
Să înţelegem corect Eclesiastul 12:7!

La Eclesiastul 12:7 scrie ca duhul se duce la Dumnezeu, adică duhul se duce în mâinile lui, nu lângă Dumnezeu, aşadar duhul este "ceva" dintr-un om, nu "cineva" dintr-un om: Eclesiastul 12:7, Luca 23:46! Cine are ochelari religioşi şi nu vede? Nici chiar duhul Domnului Isus nu s-a dus în clipa morţii "lângă" Dumnezeu să stea pe ceva scaun de domnie, ci la Dumnezeu, adică în mâna lui:  

Luca 23:46 Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Şi când a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul."

Nu poţi înţelege şi nu poţi accepta această mărturie a Scripturii dacă ai ochelari religioşi:  

Ioan 20:17. "Isus ·i-a spus: „Nu Mă atinge, pentru că încă nu M-am suit la Tatăl Meu; ci mergi la fraţii Mei şi spune-le: «Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru»“. Ioan 20:17

Nu faceţi confuzie! Poţi să citeşti Biblia de 100 de ori dacă nu eşti atent şi interesat în ce spune. 

Eclesiastul 12:7 vorbeşte de duhul omului, nu de sufletul omului: 
Eclesiast 12:7. şi ţărâna să se întoarcă în pământ, cum era, şi duhul să se întoarcă la Dumnezeu, care l-a dat. 
Duhul omului este puterea fizică şi intelectuală (Ezechiel 37:1-10), pe când sufletul omului este persoana cu toate simţurile ei. De aceea sufletul este strâns legat de trupul de carne şi se coboară în locuinţa morţilor împreuna cu trupul, fiind încătuşat în celulele moarte ale trupului, de unde este apoi scos împreună cu trupul la înviere, cum se şi scrie: Psalmul 16:10 Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea." 
De aceea cartea Eclesiastul ca şi celelalte cărţi biblice prezintă omul mort ca fiind inactiv în locuinţa morţilor (locul de odihnă, cimitir, etc.) şi nu ca fiind activ în cer:
Eclesiastul 9: 5-6,10. "Cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri; dar cei morți nu știu nimic, și nu mai au nici o răsplată, fiindcă până și pomenirea li se uită. Și dragostea lor, și ura lor, și pizma lor, de mult au și pierit, și niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuința morților, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știință, nici înțelepciune!"

Iov 17: 13-16: "Când Locuința morților o aștept ca locuință, când în întuneric îmi voi înălța culcușul; când strig gropii: “Tu ești tatăl meu!” Și viermilor: “Voi sunteți mama și sora mea!” Unde mai este atunci nădejdea mea? Și cine mai poate vedea nădejdea mea? Ea se va coborî cu mine la porțile locuinței morților, când vom merge împreună să ne odihnim în țărână.”

Iov 7: 9-10: "Cum se risipește norul și trece, așa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuința morților! Nu se va mai întoarce în casa lui și nu-și va mai cunoaște locul în care locuia."

Eclesiastul 3: 19-20: "Căci soarta omului și a dobitocului este aceeași : aceeași soartă au amândoi; cum moare unul, așa moare și celălalt, toți au aceeași suflare, și omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deșertăciune. Toate merg la un loc; toate au fost făcute din țărână, și toate se întorc în țărână."

Psalmii 6:5: "Căci cel ce moare nu-și mai aduce aminte de Tine; și cine Te va lăuda în locuința morților?"

Isaia 38: 18-19: "Căci nu locuința morților Te laudă, nu moartea Te mărește, și cei ce s-au coborât în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioșia Ta. Ci cel viu, da, cel viu Te laudă ca mine astăzi. Tatăl face cunoscut copiilor săi credincioșia Ta."

1 Samuel 2:6: "Domnul omoară și învie, El coboară în locuința morților și El scoate de acolo."

Odată ce mori, nimic nu mai poţi face fără înviere. Iar după inviere va fi judecata, nu cum spun unii că judecata este imediat, după ce omul moare: Apoc. 20: 12-15: "Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea. Marea a dat înapoi pe morții care erau în ea; Moartea și Locuința morților au dat înapoi pe morții care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Și Moartea și Locuința morților au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieții, a fost aruncat în iazul de foc."

Nu sunt "Martor", nici "Adventist", în sensul în care aceştia formulează aceste cuvinte şi din studiile mele am observat că ceea ce am prezentat eu, a fost crezut cu mult timp înainte să apară aceste două grupări religioase. Aceste două grupări doar au aderat la această convingere foarte veche, pe care au avut-o şi Domnul Isus şi apostolii săi, ca omul - fie el bun, fie el rău - este mort în mormânt şi de acolo va învia, nu din cer şi nu din iad:
Ioan 5:28. Nu vă minunaţi de aceasta, pentru că vine un ceas în care toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui
29. şi vor ieşi: cei care au făcut cele bune, spre învierea vieţii, şi cei care au făcut cele rele, spre învierea judecăţii.

Da, scribii din Biserica Catolică au falsificat Scriptura, au rescris anumite versete şi au adăugat altele care nu existau în Evanghelia după Luca (Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr). Versetele rescrise de scribii din Biserica Catolică, reconstituite după mărturii şi manuscrise vechi din primele secole ale erei crestine, sunt următoarele:

Matei 10:28 "Şi nu vă temeţi de cei care vă ucid şi după aceia nu mai pot face nimic, mai bine temeţi-vă de acela, care va poate distruge, aruncând trupul împreună cu sufletul în gheena." 
Luca 23:43 "Şi Isus i-a spus: „Astăzi îţi spun cu adevărat, vei fi cu mine în paradis“.

Postări recomandate

413








343








312








173








151








127








125








102








91








91

marți, 14 iulie 2015

67. Trei întrebări adresate viitorilor sinucigasi, în special musulmani

Într-o zi am văzut o dubiţă având inscriptionată pe usile din spate urmatoarea întrebare şi un răspuns:
"Există viaţă după moarte? Întră şi ai să vezi."
Evident, era vorba de o avertizare, altfel spusă, "Fi atent, dacă faci accident intrând in mine, s-ar putea să mori. Şi ştii dacă acolo este viaţă sau nu?".
Din nefericire, mulţi cred că există viaţă conştientă după moarte, moartea înţelegând-o ca o simplă uşă pe care se trece în lumea de dincolo de uşă. Unii chiar se sinucid, pentru a ajunge cât mai repede acolo.
Pentru cei care doresc să se sinucidă, crezând că vor trăi mai bine "dincolo", sau că vor fi recompensaţi pentru actul lor de bravură făcut în numele religiei lor, le recomand să citească mai întâi ce spune Biblia despre moarte şi viaţă.
Sinuciderea face ravagii:
Aproximativ 1 milion (!!!) de oameni se sinucid anual. Aşa reiese din sursele Organizaţiei Mondiale A Sănătăţii (WHO 2009 ) Aşadar, mai mulţi oameni mor din propria mână, decât din războaie şi revolte. Statistic în fiecare 40 de secunde se sinucide o persoană. Şi mulţi o fac deoarece sunt învăţaţi că există viaţă conştientă după moarte.
Uneori oamenii se sinucid în grup, ca in cazul sectelor: adepţii lui Jim Jones în America De Sud, adepţii Templul Soarelui în Europa, adepţii lui Davin Koresh, Waco, Texas, SUA, unele grupuri în Japonia şi diferite tări budhiste, secta "Restabiliatorii celor zece porunci" în Africa, etc..
De asemenea foarte mulţi din gruparea teroristă islamistă ISIL (Statul Islamic) comit sute de atentate sinucigase în numele religiei lor.
Descoperirile arheologice arată că şi în antichitate se practicau sinucideri în grup, tot pe fundalul credinţei oarbe şi false că oamenii trăiesc conştient după moarte:
"Dar, în afară de pietre preţioase, aceste morminte ne mai rezervaseră şi o înfiorătoare surpriză. În cripte au fost găsite turme de boi cu scheletele încă în hamuri, iar fiecare căruţă era încărcată cu mobilă. Tot alaiul avea datoria să-l însoţească pe nobil şi după moarte, aşa cum se poate deduce din scheletele bogat îmbrăcate şi ornamentate. Mormântul Doamnei Shubad are 20 de astfel de schelete, altele au chiar 70. Ce s-ar fi putut întâmpla pe vremea aceea? Nu avem nici o indicaţie că ar fi fost victimele unei morţi violente. În procesiuni solemne, se pare, însoţitorii alături de căruţele încărcate trase de boi duceau trupul în mormânt. În timp ce mormântul era sigilat însoţitorii îşi pregăteu stăpânul pentru odihnă dinăuntru. Apoi luau un drog, se adunau în jurul lui, şi mureau din propria lor voinţă, doar pentru a-l servi mai departe într-o existenţă viitoare. Timp de două secole cetăţenii Urului şi-au îngropat personalităţile în aceste morminte." Citat din cartea: Şi totuşi Biblia are dreptate, p 34, 35, de Werner Keller
La fel şi azi, unii oameni care se sinucid, lasă după ei anumite scrisori în care îşi exprimă convingerea că au mers într-o altă lume, mai bună, pentru a scăpa de această lume rea.
Dacă ar exista posibilitatea ca un om să mai trăiască, imediat după ce moare, "dincolo", asta ar însemna că Satan a spus adevărul şi că Dumnezeu a minţit: Geneza 3:4,5. Dar Biblia spune, că Satan este mincinosul şi nu Dumnezeu, asa că, ce ar fi să vă mai gândiţi?
Geneza 3:
1. Şi şarpele era mai şiret decât orice animal al câmpului pe care îl făcuse Domnul Dumnezeu. Şi el a spus femeii: „Oare aşa a spus Dumnezeu: «Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină»?“
2. Şi femeia a zis şarpelui: „Din rodul pomilor din grădină putem să mâncăm,
3. dar din rodul pomului care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a spus: «Să nu mâncaţi din el şi să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi»“.
4. Şi şarpele a spus femeii: „Nicidecum nu veţi muri.
5. Pentru că Dumnezeu ştie că în ziua când veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul“.

Haideţi să ne gândim:
Am trei întrebări foarte importante pentru acei viitori sinucigasi care susţin nemurirea sufletelor şi recompensa pentru sinucidere:
1.) De ce morţii nu mai nădăjduiesc în adevărul lui D-zeu, pana la inviere, daca sunt vii cu sufletul? Isaia 38:18,19 "Pentru că nu Locuinţa morţilor Te va lăuda, nu moartea Te va preamări; cei care coboară în groapă nu mai speră în adevărul Tău.
Cel care trăieşte, cel care trăieşte Te va lăuda, ca mine astăzi. Tatăl va face cunoscut copiilor adevărul Tău."
2.) De ce morţii nu-şi mai aduc aminte de Dumnezeu, până la înviere, dacă sunt vii cu sufletul? Psalmul 6:5
"Pentru că în moarte nu este aducere-aminte de Tine; în Locuinţa morţilor, cine Îţi va mulţumi?"
3.) De ce sunt sufletele SUB altar, într-o poziţie INCOMODĂ, DACĂ AR TRĂI şi nu LÂNGĂ altar, daca ele sunt fiinţe vii - Apocalipsa 6:9?
"Şi, când a deschis pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor înjunghiaţi pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o;" 

Dragă posibil viitor sinucigaş,
Deschide-ţi inima, deschide-ţi mintea şi deschide-ţi Biblia! Nu te lăsa amăgit! Iată nişte răspunsuri adresate sinucigaşilor şi în special pentru cei care pregătesc atentate sinucigase: Nu există viaţă în moarte, singura speranţă a muritorilor fiind învierea!
Ioan 5:28. Nu vă minunaţi de aceasta, pentru că vine un ceas în care toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui
29. şi vor ieşi: cei care au făcut cele bune, spre învierea vieţii, şi cei care au făcut cele rele, spre învierea judecăţii.

Este moartea o uşă spre o altă viaţă cu recompense în paradis? Nu! Nici vorba. Până la înviere şi judecată nu există nici o recompensă în starea de moarte. Promisiunea recompensei în moarte este o promisiune falsă pusă în circulaţie de Satan Diavolul, care este tatăl tuturor mincinoşilor şi inspiratorul tuturor minciunilor.
Apocalipsa 20:4. Şi am văzut tronuri, şi ei şedeau pe ele şi li s-a dat să facă judecată; şi am văzut sufletele celor decapitaţi pentru mărturia lui Isus şi pentru Cuvântul lui Dumnezeu; şi aceia care nu se închinaseră fiarei, nici chipului ei şi nu primiseră semnul pe fruntea şi pe mâna lor; şi ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.
(5. Ceilalţi morţi n-au înviat până când nu s-au împlinit cei o mie de ani.) Aceasta este cea dintâi înviere.
6. Fericit şi sfânt este cel care are parte de cea dintâi înviere: asupra lor, a doua moarte nu are putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani.
Apocalipsa 12:9. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele cel vechi, acela care se numeşte Diavol şi Satan, acela care înşală tot pământul locuit – a fost aruncat pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi împreună cu el.


Fereşte-te de minciunile religioase ale Diavolului! Nu-ţi da viaţa pe mâna lui Satan!


Postari recomandate
413








343








312








173








151








127








125








102








91








91

sâmbătă, 27 iunie 2015

66. Se rupe "craca" de sub picioarele "chinului veşnic"

De ce se rupe "craca" de sub picioarele "chinului veşnic"?

Priviţi în acest articol cum se rupe craca de sub picioarele chinului veşnic. 
Vom pleca într-o nouă analiza a tematicii chinului veşnic, pornind de data aceasta de la un text din versiunea Biblia Sacra Vulgata, constatând cum versiunea lui Dumitru Cornilescu are o diferenţă faţă de Biblia antică ebraică de lângă Marea Galileii, tradusă de Ieronim.
În Daniel 7:17 versiunea lui Dumitru Cornilescu spune ca fiarele sunt împăraţi, iar la Daniel 7:23 tot această versiune spune că fiarele sunt împărăţii. E o contradicţie.
Textul se contrazice:
Daniel 7:17 "Aceste patru fiare mari sunt patru împăraţi care se vor ridica pe pământ."
versus
Daniel 7:23. El mi-a vorbit aşa: "Fiara a patra este o a patra împărăţie care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâşia tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi.

Ieronim (sec IV -V) traduce altfel, deci sursa sa, care a fost un text ebraic antic de lângă Marea Galileii, conţinea expresia corectă.
"hae bestiae magnae quattuor quattuor regna consurgent de terra"
http://www.academic-bible.com/en/online-bibles/biblia-sacra-vulgata/read-the-bible-text/bibel/text/lesen/stelle/27/70001/79999/ch/a0c14827cc812bbaba56701778fc7611/

Daniel 7:17 "Aceste patru fiare mari sunt patru împărății, care se vor ridica pe pământ"
Prin urmare textul necontradictoriu este "Aceste patru fiare mari sunt patru regate (împărății), care se vor ridica pe pământ".
Să reţinem ce mesaj transmite Biblia la Daniel 7:11 despre ultima fiară (fiara a patra):
"Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc ca să fie ars." 
1. ESTE UCISĂ
2. TRUPUL EI ESTE NIMICIT
3. TRUPUL EI ESTE ARUNCAT ÎN FOC
4. TRUPUL EI ESTE ARS ÎN FOC
Acum, aceeaşi fiară descrisă în Daniel 7:11 ca fiind nimicită în foc este menţionată şi la Apocalipsa 20:10, dar este descrisă ca fiind chinuită în vecii vecilor:
"Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi (chinuiţi BOR) zi şi noapte în vecii vecilor." VDC
Poftim? Păi cum dacă a fost ucisă şi nimicită prin foc? E imposibil. E o contradicţie.
Ne place sau nu ne place, este clar că avem de a face cu un verset ce a fost stilizat dogmatic, adică îmbogăţit cu cuvinte ce nu existau în original. Cândva acest verset nu a avut fraza "Şi vor fi chinuiţi zi şi noapte în vecii vecilor". Cel ce a îmbogăţit textul autograf nu era versat în Vechiul Testament, altfel şi-ar fi dat seama de neconcordanţă. Oricum, fapta acestui om de a adauga la textul autograf, este foarte gravă şi a dus mase întregi în rătăcire ideologică. Este clar, că în biserica primară focul cel veşnic însemna "mistuirea" rapidă a duşmanilor lui Dumnezeu şi nu chinuirea lor eternă (Evrei 10:27). 
În nici o epistolă a apostolului Pavel nu se regăseşte ideea chinuirii eterne a păcătoşilor, doar îndepărtarea lor, mistuirea lor rapidă, distrugerea lor eternă. Dacă chinul veşnic ar fi fost predat în creştinismul primar, apostolic, cu siguranţă că ideea aceasta s-ar fi regăsit în vasta corespondenţă pe care a purtat-o apostolul Pavel cu adunările (bisericile) creştine.
Plata păcatului este moartea şi această pedeapsă este suficientă.

După cum creştinii buni şi răi vor trăi alături (grâul şi neghina), tot aşa adevărul şi falsităţile strecurate prin traduceri vor dăinui împreună. Numai cei ce respectă legile adevărului vor şti să facă diferenţa (Daniel 12:10), restul vor lua de bun şi cuvintele neautentice strecurate în Biblie, de cei creduli, iar în ziua judecăţii vor rămâne de ruşine, văzând că au fost înşelaţi de Diavol şi prin ei au fost înşelaţi o mulţime de oameni. Ce ocară şi ce ruşine uriaşă vor avea (Daniel 12:2)! 
Citiţi cu atenţie şi fiţi credincioşi, nu creduli, ca să nu păţiţi la fel, dragii mei fraţi!

Postări recomandate
413








343








312








173








151








127








125








102








91








91

sâmbătă, 20 iunie 2015

65. Credeul Apostolic din jurul anilor 120-130 AD

Aşa-numitul Credeu apostolic (sau simplu "Credeul"), din jurul anilor 120-130 AD, confirmă indirect modificările survenite mai târziu în textul Bibliei antice. 
De exemplu, textul original din Luca 23:43 era "Adevărat îţi spun astăzi, vei fi cu mine in rai". Cum să fie în rai în acea seară, când trei zile şi trei nopţi a fost în mormânt? Doar n-o fi acolo raiul... 

Iată şi Credeul Apostolic din anii 120-130, înainte de textele falsificate de scribii catolici: 

Crezul Apostolic 

"Cred în Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, Făcătorul cerului şi al pământului. Şi în Isus Christos, Fiul său unic, Domnul nostru, care s-a zămislit de la Duhul Sfânt, s-a născut din Maria fecioara; a pătimit sub Ponţiu Pilat, a fost răstignit, a murit şi a fost îngropat. A treia zi a înviat din morţi, s-a înalţat la ceruri şi şade de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, de unde are să vină să judece viii şi morţii. Cred în Duhul Sfânt, sfânta adunare, părtăşia sfinţilor, iertarea păcatelor, învierea morţilor şi viaţa veşnică." Amin! 

Nici o menţiune despre "coborârea în iad" sau "chinul veşnic".


Postări recomandate
413








343








312








173








151








127








125








102








91








91

joi, 4 iunie 2015

64. Credea Iov în "nemurirea sufletului" sau în înviere?

Unii spun că Iov era frământat dacă există înviere sau nu, şi închide portiţa în faţa acestei perspective:
Iov 14:12. aşa şi omul, se culcă şi nu se mai ridică, nici până nu vor mai fi cerurile, nu se vor trezi şi nu vor fi sculaţi din somnul lor.
M-am uitat pe sietul interlinear de pe biblehub.com şi am constatat că în text nu există cuvântul "nici":
http://biblehub.com/interlinear/job/14-12.htm

Acest lucru mă face să cuget, dacă nu cumva acest verset este redat deficitar, deoarece sunt alte texte care ar infirma redarea de mai sus din versiunea lui Dumitru Cornilescu (Iov 14:14,15, 19:25-27).

Iov 14:
13. O, de m-ai ascunde în locaşul morţilor, de m-ai ţine ascuns până-ţi va trece mânia! De mi-ai rândui un timp şi ţi-ai aduce aminte de mine!
14. Dacă moare un om, va mai trăi el? În toate zilele luptei mele aş aştepta, până mi-ar veni schimbarea.
15. Ai chema, şi eu ţi-aş răspunde; ţi-ar fi dor de lucrarea mâinilor tale.


Iov 19
 25. Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ.
26. Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.
27. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.

Din cauza textelor scoase în evidenţă din capitolele prezentate mai sus, poate că Iov 14:12 ar trebui redat altfel, ca o întrebare retorică, la care se aştepta încă lămuriri:
"aşa şi omul, se culcă şi nu se mai ridică, până nu vor mai fi cerurile, nu se vor trezi şi nu vor fi sculaţi din somnul lor?"

L-a final spune "mă pocaiesc" Iov 42:6 şi îl roagă pe Dumnezeu să îl înveţe în privinţa unor taine:

Iov 42

1. Iov a răspuns lui Iehova şi a zis:
2. "Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale." -
3. "Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?" - "Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep." -
4. "Ascultă-Mă şi voi vorbi; te voi întreba, şi Mă vei învăţa." -
5. "Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.
6. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă."

Asta poate include că a primit lumină despre înviere? Este posibil. 

În orice caz, credinţa pagână - insuflată de Diavol, dracul cel mare - în nemurirea sufletului (Geneza 3:4), la Iov este 0. Abia aştept să-l felicit pe Iov, la înviere!

Postări recomandate
413








343








312








173








151








127








125








102








91








91

marți, 19 mai 2015

63. Traducători dogmatici care nu respectă textul Bibliei

Există traducători dogmatici care nu respectă textul Bibliei. Şi culmea, se laudă că ar traduce fidel textul Bibliei.

Dumnezeu în bunătatea lui, îi rabda. Dar va veni un timp când uşa harului se va închide şi va sosi timpul când traducatorii vor trebui să dea socoteală pentru toate  jongleriile pe care l-au făcut! 

Va veni un timp al mustrării. Ce ruşine o să le fie! 
Iată un exemplu negativ:
Versiunea numită "BIBLIA FIDELĂ", este făcută de un grup de baptişti independenţi. Citind-o, întâlnesc acelasi STIL DOGMATIC de a traduce, deci este o traducere FIDELĂ faţă de o anumită dogmă - împrumutată şi de baptistii independenţi, însă FALSĂ faţă de textul grec.

Iată ce spune textul lor dogmatic la Ioan 12:25:

"Cel ce îşi iubeşte viaţa şi-o va pierde; şi cel ce îşi urăşte viaţa în această lume şi-o va păstra pentru viaţă eternă."

Textul grec:
ho philon ten psychen autou apollyei auten kai ho mison ten psychen autou en to kosmo touto eis zoen aionion phylaxei auten

Traducere după textul grec, făcându-se diferenţa între psyche (suflet) şi zoe (viaţă):
25. Cine îşi iubeşte sufletul (psychen) îl va pierde; şi cine îşi urăşte sufletul (psychen) în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţă (zoen) veşnică.

După cum se vede, anumiţi traducători fac ce fac, numai ca să ascundă ADEVĂRUL că sufletul se poate pierde, adică sufletul poate muri. Dar acestor traducători le trebuie dogma nemuririi sufletului, de care sunt îndrăgostiţi până peste urechi, ei vor ca sufletul să traiască şi după moarte. Asta e, n-ai ce sa le faci... Sunt căposil!  


Din cauza marii dragoste ce o poartă sufletului nemuritor, după cum spune şi proverbul "Dragostea e oarbă!", acum aceştia nu văd şi îşi fac jocul nestingheriţi, nelăsând textul aşa cum este, dar va veni un timp când Dumnezeu îi va mustra, zicându-le: De ce nu aţi tradus textul grec aşa cum este?

Postări recomandate

413








343








312








173








151








127








125








102








91








91


62. Inventatorii antici ai infernului (iadului): Mărturii ale învăţaţilor din antichitate

Subtitlu:

Sau de CINE şi DE CE a fost inventat iadul păgân?

Mulţumesc Tatălui ceresc în numele Fiului său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, că prin harul său şi pentru gloria sa, am terminat articolul despre originile învăţăturii despre "iad". 
Aceia care nu acceptă să facă voia lui Dumnezeu, să trăiască în iubire de semeni conform cu voința divină, vor fi înviaţi, judecaţi şi condamnaţi la moartea a doua şi nu la un chin ce ţine veşnic, după cum este scris:

2Tesaloniceni 1:9,10. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veșnică de la fața Domnului și de la slava puterii Lui,
când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinții Săi și privit cu uimire în toți cei ce vor fi crezut; căci voi ați crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră.


Evrei 10:26,27 Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.

În studiul făcut de autorul Edward William Fudge, Focul Care Mistuie, se arată că ideea păgână despre iadul chinuitor de păcătoşi, apare relativ târziu printre evrei, după repatrierea lor din Babilon. Secte ca fariseii, essenienii şi samaritenii credeau în nemurirea sufletului şi chinul păcătoşilor în iad. Când unii dintre aceştia au trecut la creştinism au adus cu ei aceste idei nebiblice, infuenţând negativ ideologia creştină.
Apoi cu timpul, Biserica Catolică care s-a pus stăpână peste credincioşi şi Biblie, a persecutat pe toţi cei care aveau o altă Biblie decât a ei, ucigând pe posesorii ei şi distrugând toate aceste Biblii, a modificat cum a dorit ea textele şi adăugând la ele şi-a făcut o versiune proprie din care să rezulte că Dumnezeu îi chinuie pe păcătoşi după ce mor, însă dacă plăteşti anumite taxe pentru rugăciuni, preoţii lor îi pot scoate pe păcătoşi din acel foc. 
Teologul Martin Luther şi alţii s-au ridicat împotriva acestei învăţături nebiblice, însă nu şi-au dat seama că Biblia deţinută de catolici a fost deja modificată cu mult timp înainte, în secolul II. Revenirea totală la adevăr nu s-a putut face din cauza acestor texte modificate sau intoduse alături de textul biblic.

Ce au spus filozofii păgâni despre iad?

Iată cine a inventat iadul chinuitor şi iată de ce a fost inventat de filozofii păgâni, conform unor resurse de pe internet:

Mărturia lui Polybus:
"Polybius, istoric antic, spune:" Din moment ce mulțimea este mereu schimbătoare, plin de dorințe nelegiuite, pasiuni iraționale și violență, nu există nici o altă cale de a le menține în ordine, decat teama și teroarea lumii invizibile; ptr. care relatare mi se pare ca strămoșii noștri au acționat judicios, când AU NĂSCOCIT să aducă în credința populară aceste noțiuni ale zeilor, și a zonelor infernale." B. vi 56.

Mărturia lui Titus Livius:
"Titus Livius, istoricul celebru, vorbește despre el în același spirit, iar el laudă înțelepciunea lui Numa Pompilius, pentru că el A INVENTAT teama de zei, ca "un mijloc mai eficace de guvernare a unei populatii ignorante și barbare." Hist., am 19.

Mărturia lui Stabon:
"Strabon, geograful, spune:" Mulțimea este retinuta de la viciu prin pedepsele zeilor, ce se spune ca leprovoaca pe infractori, și prin aceste terori și amenințări prin care anumite cuvinte îngrozitoare și forme monstruoase le imprima în mintea lor ... Pentru că este imposibil să guvernezi mulțimea de femei, și toată gloata comuna, prin raționament filozofic, și să le conduci la evlavie, sfințenie și virtute - dar acest lucru trebuie făcut prin superstiție, sau teama de zei, prin seminificatia BASMELOR și minunilor; pentru ca tunetul, egida, tridentul, torțele (ale Furiilor), dragonii, și celelalte., sunt toate basme, cum este, de asemenea toata teologia veche. Aceste lucruri legiuitorii le utilizează ca sperietori de ciori pentru a îngrozi mulțimea copilărească." Geog., B.

Mărturia lui Timaeus Locrus, Pitagoreanul (numai în treacăt spun că în antichitate se spunea "pitagorean" celor ce urmau cultul mistico-secretist religios inventat de Pitagora din Samos, ce se considera un "semizeu"):
"Timaeus Locrus, Pitagoreanul, care după ce atestă că doctrina recompensei și pedepsei după moarte este necesară pentru societate, continuă după cum urmează: "Pentru că după cum uneori vindecăm corpul cu remedii nesănătoase, când cele mai sănătoase nu produc nici un efect, așa am restrânge acele minți cu relații false, pe cei care nu vor fi convinși de adevăr. Există o necesitate, prin urmare, de insuflare a spaimei acestor chinuri străine: cum că sufletul îşi schimbă locuința aceasta; că lașul este împins rușinos în trupul unei femei; criminalul este încarcerat în formă de fiară sălbatică; cel vanituos şi nestatornic este schimbat în păsări, și leneșului și neștiutorii în pești."

Mărturia lui Platon:
"Platon, în comentariul său catre Timaeus, susține în totalitate ceea ce spune el cu privire la invenția fabuloasa a acestor chinuri străine. Și Strabon spune că "Platon și brahmanii din India au inventat basme cu privire la viitoarele judecăţi ale iadului" (Hades). Și Chrysippus îl blama pe Platon pentru încercarea de a descuraja oamenii de la rău prin poveștile înspăimântătoare ale pedepselor viitoare.
Platon însuși este extrem de inconsistent, uneori adoptând, chiar și în discursurile sale grave, basmele ale poeților, iar alteori le respinge ca totul false, și da vederi prea înspăimântătoare ale lumii invizibile. Uneori, el susține, pe motive sociale, că acestea sunt necesare pentru a restrânge oameni răi de la răutate și criminalitate, și apoi din nou el protestează împotriva lor pe motive politice, că înfrică cetățenii, și face lași pe soldați, care, crezând aceste lucruri, se tem de moarte, și, prin urmare, nu luptă bine.
Dar toate acestea arată în ce lumină le considera; nu ca adevăruri, cu siguranță, doar ficțiuni, convenabile, în unele cazuri, dar dificil de gestionat în altele."


Mărturia lui Seneca, Sextul Empiricus, Cicero şi Aristotel:
Seneca scria: "Acele lucruri care fac regiunile infernale teribile, întunericul, închisoarea, râul de flacără de foc, scaunul de judecată, şi celelalte, sunt toate un basm, cu care poeții se amuză, și prin ei ne agită cu spaimele deșarte."
Sextus Empiricus le numește "basmele poetice ale iadului;" și Cicero scrie despre ele ca "absurdități stupide și basme" (ineptiis ac fabulis).
Aristotel scria: "Acesta a fost pronunțată în formă mitică de la cele mai vechi timpuri până la posteritate, că există zei, și că divinul (Divinitate) compase toată natura. Toate lângă acestea au fost adăugate, după stilul mitic, cu scopul de a convinge mulțimea, precum și pentru interesele legilor, și avantajul statului." Neander Biserica Hist., I, p. 7. 11


Mărturia filozofului ATEU Voltaire: "Avem de-a face cu nenumăraţi  pungaşi care nu gândesc prea mult; cu brutali, beţivi şi hoţi. Predicaţi-le, dacă vreţi, că nu există iad şi că sufletul este muritor. Dar eu sunt prevăzător, nu risc: le voi ţipa în urechi că dacă mă fură, vor fi osândiţi la chinuri veşnice."

Concluzie
Adevărul e supărător pentru mulţi creştini, care ţin cu dinţii la iadul chinuitor. Dacă le spui adevărul, se supără şi nu acceptă că minciunile oamenilor înţelepţi (în felul lumii) despre iadul chinuitor şi suferinţele veşnice - indiferent pentru ce scop au fost făcute - nu au făcut o lume mai bună, din contră, lumea a mers din rău în mai rău, fapt care dovedeşte că numai adevărul divin poate sta la baza unei societăţi civilizate, demne şi fericite. Biserica Catolică şi grupările religioase desprinse din ea - care susţin iadul chinuitor ca şi mama lor - n-au putut face o lume mai bună, indiferent cât de mult au apelat la grozăviile din iad, copiind din această gândire câteva practici (vezi poze cu torturile inchiziţiei). Doar însuşirea adevărului prin pocăinţă, poate face o lume mai bună.

FINALUL iadului tradiţional ... un IAD NOU este inventat

Acum, după ce savanţii au aflat originile doctrinei despre iadul chinuitor, dezgropând vestigiile ei scârboase de sub molozul istoriei, unii teologi de frunte din Biserica Catolică încearcă să se debaraseze de concepţia ei veche despre iad, argumentând că iadul nu este altceva decât o metaforă, că nu focul din iad va chinui pe păcătoşi, ci păcătoşii înşişi se vor chinui mental, văzându-se departe de Dumnezeu. 


Pentru mai multe detalii citiţi cartea  Istoria infernurilor, de Georges Minois.

La prezentarea cărţii se scrie: 
"De-a lungul unei naraţiuni captivante subtil aşezonată cu informaţii erudite, Georges Minois, adept al curentului „noua istorie“, coboara în trecutul unei idei născute odată cu conştiinţa răului. Ideea de infern a fost anterioara dogmei creştine, însă infernul creştin, odată instituit de doctrina oficială a Bisericii, se va dovedi cel mai crunt şi durabil. În secolul al XIX-lea infernul devine o construcţie intelectuală, ideea ajungând astfel la apogeu. Ea îşi pierde definitiv în veacul nostru trăsăturile tradiţionale, dar nu dispare, ci împrumută „culoarea conştiinţei moderne“, în succesiunea de infernuri ale istoriei se regăsesc fantasmele fiecarei epoci.
Cititorul acestei cărţi are impresia că parcurge – cu mult profit spiritual – întreaga istorie a umanităţii, înţelegând-o pentru prima oara din interior, ca istorie a propriei noastre vulnerabilităţi.
traducere de Alexandra Cuniţă"



Despre autor:
"Georges Minois Georges Minois (n. 1946), doctor în istorie şi filologie (studii la Ecole Normale Superieure), este unul dintre cei mai reputaţi experţi francezi în istoria socială şi a mentalităţilor. Este autorul a numeroase lucrări din care menţionăm Histoire de la vieillesse de l'Antiquite a la Renaissance (1987), Le Confesseur du roi (1988), Henri VIII (1989), L'Eglise et la science."

http://www.humanitas.ro/humanitas/istoria-infernurilor

Postări recomandate

413








343








312








173








151








127








125








102








91








91