Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 2 mai 2018

100. Prezentare Video Conferinţă Ioan 3:13 "nimeni nu s-a suit în cer"





Singura speranță pentru cei ce mor este învierea

 

Singura speranță pentru cei ce mor este învierea 1

 

 

Singura speranță pentru cei ce mor este învierea 2

 



Postări

Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: , , , ,

vineri, 6 aprilie 2018

99. ”Nemurirea condiționată” în NT și în istoria creștinismului, Florin Făiu

"Introducere
Apostolii se referă la nemurire, mai întâi în stil ebraic, ca „viață veșnică” (Mt 25:46; In 5:39; 12:50 etc), dar greaca NT folosește două sinonime speciale, care exprimă negarea morții: athanasía (nemurire), sau aphtharsía (indestructibilitate, nepieire, imortalitate). Nemurirea însă nu este atribuită niciodată omului însuși – sufletului sau duhului omenesc. Expresii ca „suflet nemuritor” sau „nemurirea sufletului”, nu se folosesc niciodată."

http://florinlaiu.com/nemurirea-conditionata-in-nt-si-in-istoria-crestinismului/#_ftn29

Recomandare articole

Postări

Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete:

joi, 5 aprilie 2018

98. Invitaţie la Floreşti, evocare personalităţi, lucrare cu tracte


Dragi prieteni care susţineti mortalitatea sufletului şi singura speranţă pentru cei ce mor, învierea,


Vă anunţ că sunt dispus a ne întâlni oriunde în vederea promovării conceptului de mortalitate a sufletului, singura speranţă a morţilor fiind învierea trupului şi al sufletului împreună, aşa cum au predat şi susţinut episcopii Policarp al Smirnei, liderul creştinilor din întregul Răsărit, care a învăţat la picioarele apostolului Ioan şi Teofil al Antiochiei, din secolul II.


O reformă adevărata nu se poate promova, fără a lua poziţie faţă de cea mai veche minciuna a lui Satan, introdusă în Grădina Edenului (Geneza 3). Dacă cineva crede că Diavolul şi-a abandonat această minciună înşelătoare (Apocalipsa 12:9), va vedea cu consternare la judecată cât de mult a influenţat în sens negativ omenirea această doctrină a nemuririi sufletelor şi câte doctrine false se leagă de ea, fiind ca o rădăcină din care se dezvoltă trunchiul şi coroana cu ramuri. De ea se leagă multe doctrine, în special cultul adorării sfinţilor ca mijlocitori între oameni şi Dumnezeu, ce ploriferează în bisericile catolice şi ortodoxe. Degeaba a tăiat protestantismul doar ramurile, dacă nu a scos rădăcina: demascarea maleficei doctrine a nemurii sufletului.

Dacă îţi pasă de acest adevăr, vino să evocăm memoria şi învăţătura acestor lideri creştini importanti din secolul II, Policarp al Smirnei şi Teofil al Antiochiei şi apoi să încununăm această evocare cu o lucrarea de tracte în temă.
Vino să ne întâlnim şi să discutăm despre aceste mărturii antice, deoarece Biblia spune că mărturia a doi sau trei martori trebuie cercetată.Contact: bibliaantica@yahoo.com
"Sfântul, slăvitul și sfințitul mucenic Policarp a fost episcop al Smirnei și unul din Părinții apostolici. S-a născut între anii 69 și 81 d.Hr. și a mucenicit între anii 155 și 167. L-a cunoscut personal pe sfântul apostol și evanghelist Ioan. Prăznuirea lui se face la 23 februarie."
Ortodoxwiki 

 Iată mărturia din rugăciunea martirului episcop al Smirnei, Policarp:
"Atotputernice Dumnezeule, Tată a iubitului şi binecuvântatului Tău slujitor, Isus Christos, prin care am ajuns la cunoştinţa Ta, Dumnezeul îngerilor, a puternicilor, a tuturor creaturilor şi a tuturor celor drepţi, care trăim înaintea feţei Tale: Te preamaresc, că m-ai socotit vrednic pentru aceasta zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor Tăi, în paharul Christosului Tău, la învierea sufletului şi a trupului la viaţa veşnică prin neputrezirea din Duhul Sfânt. Să fiu primit printre ei înaintea feţei Tale, ca o jertfă grasă şi plăcută, aşa cum Tu, veşnic drept Dumnezeu ai hotărât mai dinainte, mi-ai făcut de cunoscut în prealabil, iar acum împlineşti. Pentru toate acestea Te laud, te preamăresc si te slăvesc vesnic, prin al Tau Mare Preot ceresc, Fiul Tău drag, Isus Christos. Prin El si impreuna cu El, a Ta este slava luminoasa, in Duhul Sfant acum şi în eternitatea care va veni. Amin.” (Varianta Episcopului Eusebiu de Cesareea, din Istoria Eclesiastica)

Iată şi mărturia celuilalt lider creştin important, Teofil al Antiohiei (169-177), care scria: 
"Dumnezeu înviază trupul tău nemuritor, împreună cu sufletul; şi atunci, pentru că vei fi nemuritor, vei vedea pe Cel nemuritor, dacă vei crede de acum în El”. 
Cartea Întâia către Autolic, Capitolul VII 

"Teofil a fost episcop de Antiohia în secolul al II-lea. Convertit la creștinism și devenit episcop și teolog, Teofil a fost un scriitor prolific și adesea citat de scriitorii creștini de după el. Se cunosc puține lucruri despre viața personală a episcopului Teofil al Antiohiei. După a sa Apologie către Autolycus, Teofil pare să se fi născut din părinți păgâni către anul 120. S-a convertit la creștinism după ce a studiat Sfânta Scriptură. [1] Teofil a devenit episcop al Antiohiei în anul al 6-lea al împărăției lui Marcus Aurelius, adică în anul 168. [2]"
Ortodoxwiki 

Gheorghi Vasilievici Florovski (†1979), afirma:
"Aspectul frapant al istoriei timpurii a doctrinei creștine despre om este că mulți dintre principalii scriitori ai secolului al II-lea par să fi negat în mod hotărât nemurirea (naturală) a sufletului. Și aceasta nu pare să fie o opinie excepțională sau extravagantă a numai câtorva scriitori, ci mai degrabă învățătura comună din acea perioadă. Iar această convingere nu a fost complet abandonată într-o perioadă mai târzie.[29]

Recomandare articole

Postări

Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: , ,

miercuri, 14 martie 2018

97. Invitaţie la conferinţa "Imixtiunile copiştilor în manuscrisele biblice, pentru a sprijini ideea nemuririi sufletului"

Conform DEX
IMIXTIÚNE, imixtiuni, s. f. Amestec nemotivat și nedorit în treburile altuia. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. immixtion, lat. immixtio, -onis.

Dragi interesaţi,

Vă informez că în perioada 21-25 Martie 2018, o serie de conferinţe ad-hoc despre "Imixtiunile copiştilor în manuscrisele biblice, pentru a sprijini ideea nemuririi sufletului".

Miercuri: Matei 10:28
Joi: Luca 23:43
Vineri: Luca 16:19-31
Sâmbătă: Apocalipsa 20:10
Duminică: 1Samuel 28:11 

Celsus şi Origene: Alţi doi martori care confirmă imixtiunile copiştilor în textul Bibliei

http://sufletulestemuritor.blogspot.ro/2014/12/de-ce-au-fost-modificate-scripturile.html

Contact
bibliaantica@yahoo.com 

www.sufletulestemuritor.blogspot.ro

 Recomandare articole

Postări

 
Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: , , , ,

marți, 27 februarie 2018

96. Billy Graham este în somnul morţii până la înviere sau este deja în cer?

Adventistul Pavel Dărvăşan versus baptistul Andrei Croitoru 1-0

Distinsul predicator Billy Graham a trecut în nefiinţă spune adventistul Pavel Dărvăşan, dar Andrei Croitoru susţine că s-a dus să trăiască în cer, după ce a trăit frumos aici pe pământ, foarte econom si bun gospodar, lăsând în urmă o avere de 25 milioane de dolari.
Îi dau dreptate lui Pavel Dărvăşan.
Nimeni nu este în cer până la înviere. Această poziţie nu este un monopol al bisericii adventiste. De fapt adventiştii au preluat această doctrină de la nişte baptişti, iar baptiştii de la anabaptişti. În analele istoriei bisericeşti scrie că Jean Calvin îi ura pe anabaptiştii din zona sa din două motive: pentru că rebotezau pe cei care aveau botezul din pruncie şi pentru că respingeau ideea nemuririi sufletului, crezând că sufletul doarme, până la înviere. Din păcate, până la urmă şi anabaptiştii au fost biruiţi de teologia sufletului nemuritor, dar la început nu erau aşa, cel puţin cei din zona unde activa Calvin. Priviţi acest imn anabaptist, scris de un lider anabaptist cu foarte puţin timp înainte de moartea sa. Aici scrie că îşi lasă sufletul dormind în mâna mare a lui Dumnezeu, până la venirea împărăţiei sale. 

The Last hymn of the anabaptist preacher Georg „Blaurock”, 1529 AD

(He also advocating soul sleeping until God’s Kingdom:
My soul I leave in God’s great Hand,
Until Your Kingdom, sleeping. (167, 8))

God will be judge in righteousness
With no one Him gainsaying;
His will, not ours, will be the test,
His sentence just pronouncing.

His Word does prove the hearts of men,
All seekers true converting;
Believe that Word and be baptized,
Obey your daily reading.

He marks you out from all mankind,
From Sin’s grim power releases;
And for the wayward, godless, blind,
Their sad affliction ceases.

And so, Zion, God’s people called,
Show all you have been given;
You will obtain a glorious crown,
With all your sins forgiven.

The Last great Day comes hastening on,
It warns us to be watching;
So help us, Lord, to bear the cross,
Your holy Purpose matching.

O Lord, direct us by Your grace;
And on Your love depending,
May Providence our lives control
Your Mighty Hand defending.

And as I now must part from friends,
From brothers, sisters weeping;
My soul I leave in God’s great Hand,
Until Your Kingdom, sleeping. (167, 8)

Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: , , ,

vineri, 23 februarie 2018

95. Omul este decăzut (păcătos) numai cu trupul, nu şi cu sufletul?

De ce şi sufletul este păcătos şi trebuie să moară?

Luca 12:
19. Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te.
20. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?
21. Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.

Biblia spune clar că sufletul poate păcătui, şi dacă păcătuieşte, nu scapă de sentinţa care spune: "plata păcatului este moartea" Romani 6:23 "Sufletul care păcătuieşte acela va muri" Ezechiel 18:20. "Suflete preacurvare, nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu?" Iacov 4:4
  Viziunea aceasta păgână, cu nemurirea sufletului şi cu viaţa de după moarte, venită în creştinism prin literatura apocrifă şi prin gnostici, şi moştenită prin filiera diferitelor ramuri din creştinism, nu concordă (nu este în armonie) cu Scriptura, după care moartea este un blestem şi un duşman al credincioşilor (1Corinteni 15:26); când colo prin apologia păgâno-gnostică, ei fac într-un mod indirect (neintenţionat, fără ca să prevadă implicările) din trupul carnal o închisoare în care sufletul este prizonier, deşi trupul creştinului este o "jertfă vie, sfântă şi plăcută ptr. Domnul" (Romani 12:1) şi "templul Duhului Sfânt" (1Corinteni 6:19), care va fi răscumpărat (1Cor.6:20), transformat şi slăvit (1Corinteni 15:51-54). Iar din moarte fac o binecuvântare şi un salvator, un mântuitor al sufletelor credincioşilor, un egal al lui Christos … mai mult chiar, diminuează astfel (fără să-şi dea seama) la jumătate jertfa lui Christos, dat fiind că dacă sufletul credincioşilor este nemuritor, şi nu moare, el nici nu mai trebuie răscumpărat din moarte, doar trupul. 
Dacă moartea elibereaza sufletul nemuritor de trupul muritor, înseamnă că moartea este un fel de mântuitor şi nu un blestem. Dar astfel omul decăzut ar fi doar pe jumătate păcătos, cu trupul, când colo este decăzut total şi trebuie răscumpărat total: trup şi suflet. Căci Christos a murit pentru omul întreg (trup şi suflet), urmând ca la înviere să elibereze din legăturile morţii omul întreg (atât trupul cât şi sufletul credincios). De asemenea ei fac din moarte o minciună, căci moartea nici nu mai este moarte, ci o poartă spre o altă viaţă, prin care a trecut şi Christos, deci prin urmare prin dogma nemuririi sufletului, nici Christos nu a murit, ci doar a trecut într-o altă sferă superioară a vieţii.  "Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea." 1Cor. 15:26 Nicăieri nu scrie că moartea ar fi doar vrăjmaşul trupului, nu şi al sufletului. Domnul nostru Isus Christos a murit şi cu trupul şi cu sufletul, pentru a putea salva atât trupul cât şi sufletul păcătoşilor:
Isaia 53:
10. DOMNUL (YHWH) a găsit cu cale să-l zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce îşi va da sufletul ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea lui Iehova va propăşi în mâinile lui. 11. Va vedea rodul muncii sufletului lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa lui, Robul meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra lui povara nelegiuirilor lor.
12. De aceea, îi voi da partea lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că şi-a dat sufletul la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi s-a rugat pentru cei vinovaţi. 

Ioan 10:
11. Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă sufletul pentru oi.
12. Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie.
13. Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi.
14. Eu sunt păstorul cel bun. Eu îmi cunosc oile mele, şi ele mă cunosc pe mine,
15. aşa cum mă cunoaşte pe mine Tatăl şi cum cunosc eu pe Tatăl; şi eu îmi dau sufletul pentru oile mele.
Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: , , , , ,
Abonați-vă la: Postări (Atom)