Ce fel de foc este focul din Gheenă? Cât se poate rezista în el?

Cum e să fii distrus trup şi suflet în Ghneenă?

 

"....ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă." (Matei 10:28)

S-a pus problema dacă focul din Gheena este simbolic sau figurativ?
Dacă este simbolic nu avem ce comenta, e simbolic şi punct. Însă dacă e un foc adevărat, ce efecte are?
Focul  ce a căzut peste Sodoma a fost figurativ? Nu, ci literal. Ce efecte a avut? Înţelesul din Scripturi este ca la înviere cei răi vor fi distrusi într-un foc teribil, ca cel de la Sodoma şi Gomora, unde vor pieri cu totul, trup si suflet, aşa cum scrie la Matei 10:28.

Ideea din Scripturi nu este al chinului etern pentru nemântuiţi, ci un foc al  distugerii eterne. Cât au rezistat cei din Sodoma în acel foc teribil?
"dar, în  ziua cînd a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă (sulf) din  cer, şi i-a pierdut pe toţi." (Luca 17:29)

Ce s-a întâmplat la Sodoma? A plouat foc şi sulf.
Grozăvia care a urmat:
La  contactul cu focul sulful arde şi miroase urât, iar în contact cu apa,  sulful aprins se stinge, dar lichidul format (acidul sulfuric) e atât de  coroziv că distruge totul in cale, inclusiv pielea si carnea. Dacă  acest element intră iarăşi în contact cu apa începe să fiarbă şi  împroaşcă substanţe ca de vitriol. Dacă acest lichid intră în contact cu  orice tip de metal se transformă în sare, însă degajă o cantitate mare  de hidrogen, iar acesta intrând în contact cu focul - care continua să  cadă din cer - crea un fel de bombe cu hidrogen.
"Arma  nucleară cu fuziune (arma termonucleară, bomba cu Hidrogen) folosește  energia rezultată din fisiune pentru a comprima și încălzi deuteriul și  tritiul până aceștia fuzionează.
Efecte:
Explozia  nucleară are efecte imediate dacă eşti în epicentrul ei. Unda de șoc, radiația termică, radiația ionizantă promptă produc ca substantele sa se topeasca pur şi simplu, practic te topeşti într-o secunda sau două de la detonare, din cauza căldurii mari a focului atomic.

 

Poate cineva să vorbească cu morții?

Buna tuturor! Întrebarea de mai sus este un subiect interesant: este posibilă invocarea morților sau poate nimeni nu poate vorbi vreodată cu morții?

Există lucruri în Biblie care sunt greu de înțeles la prima vedere:
2 Petru 3:15 Şi socotiţi îndelunga răbdare a Domnului nostru drept mântuire; precum v-a scris și iubitul nostru frate Pavel, după înțelepciunea care i-a fost dată.
16.Aproape în toate scrisorile sale, când vorbește despre lucrurile acestea; în care sunt niște lucruri greu de înțeles, pe care ignoranții și instabilii le răsucesc și le răsucesc, ca și alte scrieri, spre pierderea lor.
În capitolul 28 din 1Samuel, se desfășoară în fața noastră o poveste interesantă, în care o femeie din En-Dor îndrăznește să declare celor din jur că poate vorbi cu morții. Aceasta ajunge la urechile agentului regelui Saul, iar regele, care se află într-o situație dificilă, călătorește acolo deghizat și îi cere femeii să-l cheme pe profetul Samuel.
Dar poate cineva să vorbească cu morții înainte de înviere? Au existat două opinii cu privire la această întrebare. După unii, da, și de aceea femeia a vorbit cu adevărat cu profetul Samuel. Potrivit altora, nu și deci nu profetul Samuel a apărut, ci un demon sau chiar Satana însuși, care s-a prefăcut a fi profetul Samuel.
Ei bine, după spusele unui episcop ortodox de Cluj - regretatul Bartolomeu Ananaia, există o a treia opinie. Și această părere este că femeia din En-Dori a mințit.
Potrivit acestora, merită să examinăm și ideea dacă este într-adevăr o minciună și că celelalte două păreri nu au dreptate în interpretarea persoanei „Samuel” din capitolul 28 din 1 Samuel.
De aceea m-am gândit că ar trebui să mă uit și la textul Septuagintei grecești. Și m-am uitat, dar imediat am fost surprins de o discrepanță. Acolo, nu a fost tradus ca „care cheamă morții”, ci „grăitoare di pântec”. O altă surpriză este cuvântul „căzut” care a fost folosit în loc de „vei fi cu mine” (1 Samuel 28:19).
Se poate ca traducătorii Septuagintei să fi avut un manuscris ebraic în care scria "grăitoare din pântec", care este o expresie peiorativă (de batjocură). Mai există o diferenţă în Septuaginta, în loc de "veţi fi cu mine" există expresia "veţi cădea” ...
Indiferent care text este corect, rezultatul bătăliei era previzibil în fața tuturor, privind la raportul de putere. Toată lumea ar fi putut "ghici" asta, adică toată lumea ar fi bănuit (intuit) cine va câştiga dacă se va da bătălia. Ei bine, această bănuială a fost ambalată inteligent de această femeie, ca și cum ar fi primit-o de la profetul Samuel.
Dumnezeu știa foarte bine că morților nu li se poate vorbi până la înviere și știa foarte bine că cei care spun că pot face asta chiar mint. Prin urmare, el a interzis cu strictețe tuturor să meargă la astfel de mincinoși, care pretindeau că pot vorbi cu morții.
Leviticul 19:31. 31 Sa nu alergati la cei ce cheama mortii, pe la vrajitori sa nu umblati si sa nu va intinati cu ei. Căci eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
Deuteronom 18:9. Când vei intra în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu înveți să faci după urâciunile acestor popoare.
10. Să nu se găsească printre voi, care să-și treacă fiul sau fiica prin foc, nici ghicitor, nici vrăjitor, nici ghicitor, nici vrăjitor;
11. Nici unul care face farmece, nici unul care cheamă duhurile, nici unul care face magii;
12. Pentru că Domnul urăște pe oricine face aceste lucruri și pentru astfel de urâciuni, Domnul Dumnezeul tău îi alungă dinaintea ta.

https://aupv.blogspot.com/2013/11/keso-reakcio-levelezo-lista-tarsaknak.html

 

Matei 10:28 în scrierile creştinilor din secolul II-III (Iustin, Clement, Tertullian)

Matei 10:28 în scrierile creştinilor din secolul II-III (Iustin, Clement, Tertullian)

Autorii sus amintiţi au fost scriitori faimoşi, cunoscuţi până în zilele noastre. În mod interesant ei au cunoscut altfel versetul din Matei 10.28...

După ce Marcion din Sinope şi mişcarea sa de antisemiţi din secolul II au început să grecizeze (păgânizele) Scriptura şi credinţa, au apărut redări diferite, faţă de ce era în original.

Biblia, Vechiul şi Noul Testament împreună, au multe mărturii, că sufletul este muritor, la fel ca trupul şi are nevoie de înviere la fel ca trupul. Însă păgânii greci credeau altfel, că sufletul este nemuritor şi că omul la moarte îşi continuă existenţa fară trup, trupul fiind de fapt o temniţă, care nu mai este necesar. De aceea râdeau de apostolul Pavel când le vorbea de înviere şi nici nu au considerat că ar mai merita să-l asculte, aşa că s-au scuzat "politicos" că îl vor asculta altă dată (adică, la paştele cailor, niciodată):

Când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: "Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată." (Fapte 17:32)

Toate acestea mărturisesc că fraza “şi nu pot ucide sufletul” din Matei 10:28 este o modificare scribală a expresiei “şi după aceea nu mai pot face nimic”, făcută probabil în secolul III, după moartea lui Iustin Martirul (160) şi a lui Clement din Alexandria (215) pentru a sprijini doctrina nemuririi sufletelor.

Din mărturia unui tânăr evreu înaintea regelui Antiochus Theos Epifanes, sec. II î.e.n, reiese clar că sufletul se poate da la moarte:

“Iar eu, precum şi fraţii mei, şi trupul şi sufletul mi-l dau (la moarte) pentru legile părinteşti, rugându-mă lui Dumnezeu, ca să nu întârzie a Se milostivi spre poporul acesta şi pe tine prin certări şi prin bătăi să te facă să mărturiseşti cum că El singur este Dumnezeu.” 2Macabei 7:37.

O altă mărturie ar fi din rugăciunea episcopului martir Policarp al Smirnei, sec II., care vorbea de învierea sufletului alături de trup (expresie pe care o găsim şi în scrierea episcopului Teofil al Antiochiei din secolul II).

"Atotputernice Dumnezeule, Tată a iubitului şi binecuvântatului tău slujitor, Isus Christos, prin care am ajuns la cunoştinţa ta, Dumnezeul îngerilor, a puternicilor, a tuturor creaturilor şi a tuturor celor drepţi, care trăim înaintea feţei tale: Te preamăresc, că m-ai socotit vrednic pentru această zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor tăi, în paharul Christosului tău, LA ÎNVIEREA SUFLETULUI şi a trupului la viaţa veşnică prin neputrezirea din Duhul sfânt. Să fiu primit printre ei înaintea feţei tale, ca o jertfă grasă şi plăcută, aşa cum tu, veşnic drept Dumnezeu ai hotărât mai dinainte, mi-ai făcut de cunoscut în prealabil, iar acum împlineşti. Pentru toate acestea te laud, te preamăresc şi te slăvesc prin veşnicul tău mare preot ceresc, Fiul tău drag, Isus Christos. Prin el şi împreuna cu el, a ta este slava luminoasă în Duhul sfânt, acum şi în eternitatea care va veni. Amin.” Eusebiu, Istoria Eclesiastică, Rugăciunea episcopului martir Policarp al Smirnei, sec II

Citat din Iustin Martirul, sec. II (între anii 130-160)

În “Apologia întâia a lui Iustin Martirul” el citează versetul din Matei 10:28 în felul următor:

"Nu vă temeţi de cei care vă ucid şi după aceea nu mai pot face nimic, ci de El să vă temeţi care după moarte are putere să arunce atât sufletul cât şi trupul în gheena” Matei 10:28

La distanţă de el în timp, dar şi ca spaţiu apare Clement din Alexandria (155-215). Citatul din Matei 10:28 în 2 Clement „nu vă temeți de cei care vă omoară și nu vă pot face nimic mai mult; dar temeți-vă de Cel care, după ce ați murit, are putere atât asupra sufletului, cât și asupra trupului, pentru a-i arunca în focul gheenei. "

Ar mai fi de citat Tertullian, care se apropie de ce avem noi, desi nu identic, fapt care arată că in timpul lui inovaţia versetului a ajuns deja în Africa.

A se compara cu pasajul similar din Evanghelia după Luca:

“Vă spun vouă, prietenii mei: Să nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi: temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheenă. Da, vă spun, de el să vă temeţi.” Luca 12: 4,5

Să stăm de veghe cum se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Să nu ne lăsăm furaţi de nici o ideologie străină de Biblia veche. Aceasta este rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele Fiului său mă rog, Amin!

Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!

Dumnezeu să aibă milă de noi. Amin!

Feriţi-vă de un alt Isus, un alt duh şi de o altă evanghelie

Avertizarea Bibliei despre un alt Isus, un alt duh, şi o altă Evanghelie

In adevar, daca vine cineva sa va propovaduiasca un alt Isus pe care noi nu l-am propovaduit sau daca este vorba sa primiti un alt duh pe care nu l-ati primit sau o alta Evanghelie pe care n-ati primit-o, of, cum il ingaduiti de bine! (2Cor.11:4)

Din zecile de schiseme sectare aparute în SUA, multe dintre acestea s-au agăţat de iluzia unei iertări pe care Biblia nu o oferă. Şi ele o propovăduiesc ca "evanghelie".
De exemplu, în jurul anilor 1900, un fost pastor aventist propovaduia că indiferent ce au făcut oamenii în această viaţă şi indiferent cum şi-au încheiat viaţa, ei sunt iertaţi pe baza sângelui lui Isus Christos şi li se va oferi o şansă de îndeptare în impărăţia sa.
Toate sectele care au iesit din aceasta miscare propovaduiesc intr-un fel sau altul, acest mesaj delirant al apostaziei, contrat afirmatiilor clare ale Bibliei.
Conform Bibliei predicatorul fals va fi pedepsit
Daca insa strajerul va vedea venind sabia, si nu va suna din trambita, si daca poporul nu va fi instiintat, si va veni sabia si va rapi viata vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuirii lui, dar voi cere sangele lui din mana strajerului." (Ezec.33:6)
Conform Bibliei cei ce nu cred, nu sunt absolviti de vina
Cine crede in Fiul are viata vesnica; dar cine nu crede in Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el." (Ioan.3:36)
Conform Bibliei trebuie sa lupti puternic impotriva pacatului, ca sa-l biruiesti
Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: "Sa nu preacurvesti."
Dar Eu va spun ca oricine se uita la o femeie ca s-o pofteasca, a si preacurvit cu ea in inima lui.
Daca deci ochiul tau cel drept te face sa cazi in pacat, scoate-l si leapada-l de la tine; caci este spre folosul tau sa piara unul din madularele tale si sa nu-ti fie aruncat tot trupul in gheena. (Matei 5:27-29)
Dacă un curvar care a crezut o astfel de "evanghelie de paie" a iertarii necondiţionate, şi nu s-a pocait, ce va păţi la judecată:
Dar, cu impietrirea inimii tale, care nu vrea sa se pocaiasca, iti aduni o comoara de manie pentru ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu, (Rom.2:5)
Deci indiferent ce nume "pompoase" isi iau aceste secte, Biblia ne avertizeaza sa ne ferim de ele:
Daca nu iubeste cineva pe Domnul nostru Isus Hristos, sa fie anatema! "Maranata!" (Domnul nostru vine!) (1Cor.16:22)
Dar, chiar daca noi insine sau un inger din cer ar veni sa va propovaduiasca o Evanghelie deosebita de aceea pe care v-am propovaduit-o noi, sa fie anatema! (Gal.1:8)
Cum am mai spus, o spun si acum: daca va propovaduieste cineva o Evanghelie deosebita de aceea pe care ati primit-o, sa fie anatema! (Gal.1:9)
Cuvnatul "anatema" înseamnă blestemat. Ce teribil sună, căci a fi blestemat înseamnă a nu fi iertat şi prin urmare a nu avea viaţă veşnică, căci " mania lui Dumnezeu ramane peste el" (Ioan.3:36)!

Alege bine "sfetnicii"

În urmă cu câţiva ani, celebratul maestru-ziarist Ion Cristoiu, a scris un articol excelent despre oracolul de la Delfi. Oracolele (sau templele unde se făceau preziceri) au jucat un rol important în cultura diferitelor popoare păgâne. Un rol oarecum asemănător au jucat prăvilarii din România, despre care nuvelistul Ion Agârbiceanu oferă detaii picante. În ambele cazuri, în spatele acestor prezicători se afla o afacere cu un scenariu bine pus la punct, care le aducea un venit substanţial, iar altora de la caz la caz, reuşite sau necaz, cel mai celebru caz de prezicere din istorie care a dus la necaz fiind păţania regelui Croesus al Lydiei (560–546 î.H.), considerat cel mai bogat monarh din acel timp.

 

Trăim într-o lume cu necazuri şi probleme şi nu ştii pe ce sfetnic cazi. Iar când te duci la sfetnicii la care Dumnezeu nu te lasă, primeşti sfatul pe care El nu ţi l-ar fi dat, dar prin neascultare "ţi l-ai meritat".

"Căutaţi-mi o femeie ce grăieşte din pântec!" - a poruncit necăjitul rege Saul, al Israelului.

Versiunea Septuagintei la 1Samuel 28:1-11 ne dă un detaliu interesant, despre oracolul la care s-a dus regele neascultător: era o găitoare din pântec, pe care grecii o numeau Pythia sau Pythona. Aşa numeau grecii din antichitate preoteasa de la oracolele templelor zeităţilor păgâne, unde chipurile vorbea un zeu şarpe din subteran, pe care îl numeau Python.

1 Şi a fost aşa: în vremea aceea, Străinii s-au strâns în taberele lor, ca să pornească război împotriva lui Israel; Şi Anchus i-a zis lui David: ,,Să ştii bine că vei ieşi cu mine la război - Şi tu, şi oamenii tăi." 2 Şi David i-a zis lui Anchus: "Astfel vei şti acum ce va face robul tău." Anchus i-a zis lui David: ,,Astfel te voi face căpetenia străjilor mele pentru totdeauna." 3 Şi Samuel a murit şi l-au jelit, tot Israelul, şi l-au îngropat la Armathaim, în cetatea lui. Şi Saul i-a alungat din ţară pe grăitorii din pântec şi pe ghicitori. 4 Şi Străinii s-au strâns şi au venit de şi-au pus tabăra la Soman; iar Saul a strâns tot poporul lui Israel şi şi-au pus tabăra la Gelbue. 5 Şi Saul a văzut tabăra Străinilor şi s-a înspăimântat şi i-a stat inima [în piept]. 6 Atunci Saul l-a întrebat pe Domnul, dar Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin dezvăluiri, nici prin profeţi. 7 Şi Saul le-a zis slujitorilor săi: ,,Căutaţi-mi o femeie ce grăieşte din pântec: mă voi duce la ea şi voi cerceta prin ea!" Iar [slujitorii] i-au zis: ,,Iată, la Aendor se află o femeie care grăieşte din pântec." 8 Şi Saul s-a acoperit cu totul, şi-a luat alte straie şi a plecat, împreună cu doi bărbaţi; şi au ajuns la femeie noaptea şi i-a-zis: ,,Ghiceşte-mi din pântec şi adu-mi-l pe cel pe care ţi-l voi spune eu! 9 Şi femeia i-a răspuns: ,,Iată, tu ştii câte a făcut Saul, cum i-a stârpit din ţară pe grăitorii din pântec şi pe ghicitori; de ce-mi ademeneşti sufletul ca să îl dai morţii?" 10 Saul însă i s-a jurat, zicând: ,,Viu este Domnul, dacă ţi se va găsi vreo vină pentru aceasta!" 11 Şi femeia a zis: ,,Pe cine să-l aduc?" ,,Să mi-l aduci pe Samuel!", a zis.

Observaţi că relatarea numeşte pe acea femeie "grăitoare din pântec", un termen antic pentru cuvântul modern "ventriloc"? Versiunea Septuaginta a fost prima traducere a Vechiului Testament în limba greacă.

Traducerea latină Vulgata, ne spune la fel în 1Samuel 28:3:

"Iară Samuil murisă, şi l-au plâns pre el tot Israilul, şi l-au îngropat în Armatem, în cetatea lui. Şi Saul au scos afară pre cei ce grăia din pântece, şi pre gâcitorii de pre pământ."

Observaţi că versiunea Vulgata tradusă în română redă cuvântul "pitona" ca "grăitoare din pântece"?

Având acest detaliu important, de ce m-aş încrede în această preoteasă păgână, care "grăia din pântec", că ar fi enunţat cuvintele profetului Samuel, în ciuda faptului că Dumnezeu a spus clar şi răspicat să ne ferim de aşa ceva. Oare nu de aceea ne spune Dumnezeu să ne ferim de ei, deoarece acestea dădeau sfaturi greşite? Oare nu de aceea a pierit şi regele Saul? Oare nu a fost dus de nas regele Saul de preoteasa din En-Dor, dându-i-se un sfat greşit? Ce sfat greşit i s-a dat? Să meargă la luptă şi să moară acolo. Putea să facă şi altfel? Da, să asculte de sfatul lui Dumnezeu şi să cedeze tronul lui David, cel desemnat ca noul rege al lui Israel. David nu l-ar fi ucis şi nu i-ar fi confiscat nici averile. Astfel, ascultând de sfatul lui Dumnezeu, putea să trăiască fericit, alături de copii şi nepoţi, până la adânci bătrâneţi.

Şansa ratată de regele Saul prin neascultare

 

Învăţăminte

Pâna nu a mers la ea, regele Saul mai avea o şansă. Şansa de a se pocăi. Şansa de a accepta omul din planul lui Dumnezeu: pe David. Dacă s-ar fi pocăit şi s-ar fi smerit, ar fi abdicat în favoarea lui David. Făcând aşa putea salva locul al doilea în regat, pentru fiul său Ionathan, acela de a fi comandantul armatei şi să devină astfel al doilea om în regat ca importanţă, cum şi-a dorit. Astfel, Israelul putea fi mântuit mai repede din mâna filisteenilor şi el putea muri de bătrâneţe şi nu de sabie. Dar setea lui pentru domnie şi grija pentru ce vor spune oamenii i-au luat minţile. Şi a făcut lucruri detestabile, ucigând pe gabaoniţi şi pe cei ce l-au ajutat pe David. Putea să îşi ţină nepoţii pe genunchi şi nu ca din cauza lui aceştia să fie spânzuraţi.

Mersul la acea femeie păgână, necredincioasă, a fost picătura care a umplut paharul nelegiuirilor lui Saul. El şi-a săpat singur groapa destinului, ascultând de glasul înşelător care l-a aruncat pur şi simplu în groapă înainte de vreme. Păcat de fiul său, Ionathan şi de ceilalţi fii şi ostaşi. Este o mare lecţie de învăţat de aici “Ai grijă cu cine te însoţeşti, ca să nu ai partea lui.” Oare nu a ştiut Ionathan, despre nelegiuirile tatălui său? A ştiut. Şi totuşi nu s-a îndepărtat de el, chiar dacă nu a fost de acord cu tatăl său. Asta înseamnă că nu este suficient a nu fi de acord cu cineva rău, ci şi a nu fi lângă un astfel de om, căci un astfel de om îţi poate aduce nenorocirea. Locul lui Ionathan era lânga noul rege desemnat, David, dacă dorea locul al doilea în regat. Când nu suntem la locul potrivit, cu oamenii potriviţi, ne aşteaptă mari încercări, uneori fatale, căci lumea neascultătoare de Dumnezeu te trage în jos şi devii victimă colaterală. Regele Saul n-a fost la locul potrivit şi cu omul potrivit. Ionathan n-a fost la locul potrivit şi cu omul potrivit. Iată o lecţie demnă pentru o adâncă cugetare.

Să stăm de veghe cum se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Aceasta este rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele Fiului său mă rog, Amin!

Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!

Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne păzească de sfetnicii Celui Rău. Amin!

PE CE NE BAZĂM CÂND DISCUTĂM PE PRINCIPIUL"SOLA SCRIPTURA"?

După cucerirea Constantinopolului de către turci - evenimentul a avut loc în ziua de marți, 29 mai 1453 - au venit mulţi refugiaţi greci în vest şi au adus cu ei Biblia grecilor ortodocşi. Teologii din vest au rămas uimiţi să constate că în multe locuri Biblia grecilor ortodocşi nu coresponda cu Biblia catolicilor din Vest şi s-a pornit o campanie de verificare: Care Biblie este mai bună?
În paralel, s-a pornit şi o discuţie pe baza diferenţelor de opinie legate de ele. Aşa s-a ajuns la dezbaterea care a pus creştinătatea de atunci pe jar.
Ieri a fost Ziua Reformei Lutherane, în amintirea acestui eveniment.
Am observar că unii au oroare faţă de cuvântul "reformă", atunci când vine vorba de subiecte de credinţă, înţelegând-o ca pe o inovaţie... deşi nu este cazul. În timpul lui Luther, cuvântul a fost perceput ca "reformularea" anumitor învăţături ale clerului Bisericii Catolice, considerate de unii ca fiind deviate de la Biblie.
Controversa a izbucnit în jurul indulgenţelor, vândute ca bilete de iertare a păcatelor. În cele din urmă Luther a găsit 95 de greşeli în formulările Bisericii Catolice, pe care el le-a reformulat, pe baza principiului "Sola Scriptura!"
Dar se naşte întrebarea: Cum s-a ajuns la deviaţiile din Biblia Catolică?
Emanuel Conţac, oferă un răspuns în cartea sa "Dilemele Fidelităţii - Condiţionări culturale şi teologice în traducerea Biblieie".
În recenzia cărţii ni se arată ce a dezbătut autorul în această lucrare: "Analiza versiunilor Noului Testament sub raport doctrinar este importanta fiindca adesea traducatorii Bibliei, indiferent de spatiul teologic caruia ii apartin, sunt predispusi sa introduca in textul tradus o terminologie care sprijina sau favorizeaza propriile dogme. Astfel, versete neimportante in sustinerea unei dogme devin argumente care o intaresc. Din acest motiv, istoria gandirii crestine se afla in stransa legatura cu interpretarea si traducerea textelor biblice."
Pe scurt spus, un traducător nu ar trebui să-şi dea cu părerea atunci când traduce un text. Adică, nu traduce după gustul tău, după percepţia ta. Lasă textul în pace.
Cu ani în urmă am avut marele privilegiu să găsesc o carte în care erau înşirate versetele biblice găsite în cărţile creştinilor scrise în antichitate. A fost şi o surpriză, deoarece am găsit anumiţi autori care cunoşteau anumite versete altfel, decât cunoaştem noi astăzi.
De exemplu, singurul text din Biblie unde scrie că sufletul nu poate fi ucis de oameni este la Matei 10:28, în rest peste tot scrie că sufletul poate fi ucis. Cineva mi-a dat o listă cu toate locurile, din care citez parţial câteva versete biblice care arată clar că sufletul (în ebraică nefeş) este muritor:
"acel suflet (nefeş) va fi nimicit din Israel" Exodul 12:15;
"sufletul (nefeş) acela va fi nimicit din adunarea lui Israel” Exodul 12:19;
"sufletele (nefeş) lor vor fi nimicite din mijlocul poporului lor" Leviticul 18:29;
"sufletul (nefeş) acela va fi nimicit din poporul lui" Leviticul 19:8;
"sufletul (nefeş) acela să fie nimicit din poporul lui" Numerii 9:13;
"şi că ne veţi scăpa sufletele (nefeş) de la moarte" Iosua 2:13;
"Eu sunt cauza morţii tuturor sufletelor (nefeş) din casa tatălui tău!" 1Samuel 22:19-22;
"ca să le scape sufletul (nefeş) de la moarte şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei" Psalmul 33:19;
"Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi toţi cei care îmi caută sufletul (nefeş) ca să-l distrugă!" Psalmul 40:14;
"Iţi voi aduce jertfe de mulţumire căci mi-ai salvat sufletul (nefeş) de la moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu înaintea lui Dumnezeu în lumina celor vii." Psalmul 56:12,13;

Nepotrivirea este evidentă şi contrastul este izbitor dacă ne uităm cu băgare de seamă la textul din Matei 10:28, şi asta ridică mari semne de întrebare. Această contradicţie poate fi eliminată doar într-un singur fel, examinând corectitudinea redării acestui text mergând înapoi în timp, urmărind prin manuscrisele vechi creştine, cum a fost citat acest verset din cele mai vechi timpuri. Şi cum ar fi fost de aşteptat, în cel mai timpuriu citat existent în formă scrisă a versetului, redat undeva între anii 130-140 în scrierea numită "Apologia întâi" de Iustin Martirul, fraza "şi nu pot ucide sufletul" lipseşte cu desăvârşire, ceea ce ne arată că acest verset a fost modificat ulterior. Acest autor a citat şi alte versete biblice care se potrivesc cu ce avem noi la ora actuală în Biblie, dar acest verset de la Matei 10:28 nu se potriveşte. E ciudat, nu-i aşa?

Citatul din Matei 10:28 în Prima Apologie a lui Iustin Martirul, originar din Flavia-Neapolis (fostul Sichem, în Israelul antic) (100-166) sună aşa: „Nu vă temeți de cei care vă omoară și, după aceea, nu mai pot face nimic; ci vă temeți de Cel care după moarte este capabil să arunce sufletul și trupul în gheenă”

Dacă el ar fi singurul care redă fără acel „şi nu pot ucide sufletul”, am putea cădea la bănuială că a schimbat ceva care nu-i convenea. Însă nu el este singurul. La distanţă de el în timp, dar şi ca spaţiu apare Clement din Alexandria (155-215). Citatul din Matei 10:28 în 2 Clement „și, în același fel, nu vă temeți de cei care vă omoară și nu vă pot face nimic mai mult; dar temeți-vă de Cel care, după ce ați murit, are putere atât asupra sufletului, cât și asupra trupului, pentru a-i arunca în focul gheenei. "

Oarecum mai apropiat de redarea din Bibliile noastre este sensul din Matei 10:28 găsit la Tertulian din Cartagina (Africa) (155-240) Despre Învierea Cărnii „Dar El ne învață, de asemenea, că „El este mai degrabă de temut, care este capabil să distrugă atât trupul, cât și sufletul în gheenă”, adică numai Domnul; „nu pe cei care ucid trupul, dar nu sunt capabili să vatăme sufletul”

Citatul din Matei 10:28 în Tertullian De Fuga In Persecutione „Nu vă temeți de cei care sunt capabili să omoare trupul, dar nu pot face nimic împotriva sufletului; ci vă temeți de Acela care poate distruge atât trupul, cât și sufletul în gheenă.”

Constatăm astfel, că în timpul lui Tertullian unii au început să schimbe sensul original, spre ce ar fi dorit ei să sune.

Vedem în aceste citate de la aceşti autori creştini renumiţi care au trăit în secolele II şi III AD, că versetul din Matei 10:28 nu este citat având fraza „şi nu pot ucide sufletul”. Acest lucru mă face să cred că acest verset a suferit o modificare în cursul timpului, iar actuala formă din textul românesc al Bibliei nu este cea originală.

În această perioadă au început să se dezvolte mai multe ramificaţii ale textului Biblic, cum ne spune şi mărturia grăitoare a lui Origen, un scriitor care a trăit în secolul II şi III:
„E un fapt învederat astăzi că există printre manuscrise o mare felurime, fie din pricina nepurtării de grijă a scribilor, fie din pricina îndrăznelii deşănţate a oamenilor care îndreaptă scrierea, sau chiar din cauză că sînt unii care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor, rânduindu-se corectori cu de la ei putere." (Origen, Contra lui Celsus)

https://www.scriptum.ro/librarie/dilemele-fidelitatii-conditionari-culturale-si-teologice-in-traducerea-bibliei.html

Aşadar, rămâne să stabilim:
PE CE NE BAZĂM CÂND DISCUTĂM PE PRINCIPIUL"SOLA SCRIPTURA"?
Dacă Iustin şi Clement ar învia mâine şi ne-am pune să discutăm cu ei despre Matei 10:28, care text ar fi "Sola Scriptura"? Cel din zilele lor sau cel din zilele noastre?