Matei 10:28 în scrierile creştinilor din secolul II-III (Iustin, Clement, Tertullian)

Matei 10:28 în scrierile creştinilor din secolul II-III (Iustin, Clement, Tertullian)

Autorii sus amintiţi au fost scriitori faimoşi, cunoscuţi până în zilele noastre. În mod interesant ei au cunoscut altfel versetul din Matei 10.28...

După ce Marcion din Sinope şi mişcarea sa de antisemiţi din secolul II au început să grecizeze (păgânizele) Scriptura şi credinţa, au apărut redări diferite, faţă de ce era în original.

Biblia, Vechiul şi Noul Testament împreună, au multe mărturii, că sufletul este muritor, la fel ca trupul şi are nevoie de înviere la fel ca trupul. Însă păgânii greci credeau altfel, că sufletul este nemuritor şi că omul la moarte îşi continuă existenţa fară trup, trupul fiind de fapt o temniţă, care nu mai este necesar. De aceea râdeau de apostolul Pavel când le vorbea de înviere şi nici nu au considerat că ar mai merita să-l asculte, aşa că s-au scuzat "politicos" că îl vor asculta altă dată (adică, la paştele cailor, niciodată):

Când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: "Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată." (Fapte 17:32)

Toate acestea mărturisesc că fraza “şi nu pot ucide sufletul” din Matei 10:28 este o modificare scribală a expresiei “şi după aceea nu mai pot face nimic”, făcută probabil în secolul III, după moartea lui Iustin Martirul (160) şi a lui Clement din Alexandria (215) pentru a sprijini doctrina nemuririi sufletelor.

Din mărturia unui tânăr evreu înaintea regelui Antiochus Theos Epifanes, sec. II î.e.n, reiese clar că sufletul se poate da la moarte:

“Iar eu, precum şi fraţii mei, şi trupul şi sufletul mi-l dau (la moarte) pentru legile părinteşti, rugându-mă lui Dumnezeu, ca să nu întârzie a Se milostivi spre poporul acesta şi pe tine prin certări şi prin bătăi să te facă să mărturiseşti cum că El singur este Dumnezeu.” 2Macabei 7:37.

O altă mărturie ar fi din rugăciunea episcopului martir Policarp al Smirnei, sec II., care vorbea de învierea sufletului alături de trup (expresie pe care o găsim şi în scrierea episcopului Teofil al Antiochiei din secolul II).

"Atotputernice Dumnezeule, Tată a iubitului şi binecuvântatului tău slujitor, Isus Christos, prin care am ajuns la cunoştinţa ta, Dumnezeul îngerilor, a puternicilor, a tuturor creaturilor şi a tuturor celor drepţi, care trăim înaintea feţei tale: Te preamăresc, că m-ai socotit vrednic pentru această zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor tăi, în paharul Christosului tău, LA ÎNVIEREA SUFLETULUI şi a trupului la viaţa veşnică prin neputrezirea din Duhul sfânt. Să fiu primit printre ei înaintea feţei tale, ca o jertfă grasă şi plăcută, aşa cum tu, veşnic drept Dumnezeu ai hotărât mai dinainte, mi-ai făcut de cunoscut în prealabil, iar acum împlineşti. Pentru toate acestea te laud, te preamăresc şi te slăvesc prin veşnicul tău mare preot ceresc, Fiul tău drag, Isus Christos. Prin el şi împreuna cu el, a ta este slava luminoasă în Duhul sfânt, acum şi în eternitatea care va veni. Amin.” Eusebiu, Istoria Eclesiastică, Rugăciunea episcopului martir Policarp al Smirnei, sec II

Citat din Iustin Martirul, sec. II (între anii 130-160)

În “Apologia întâia a lui Iustin Martirul” el citează versetul din Matei 10:28 în felul următor:

"Nu vă temeţi de cei care vă ucid şi după aceea nu mai pot face nimic, ci de El să vă temeţi care după moarte are putere să arunce atât sufletul cât şi trupul în gheena” Matei 10:28

La distanţă de el în timp, dar şi ca spaţiu apare Clement din Alexandria (155-215). Citatul din Matei 10:28 în 2 Clement „nu vă temeți de cei care vă omoară și nu vă pot face nimic mai mult; dar temeți-vă de Cel care, după ce ați murit, are putere atât asupra sufletului, cât și asupra trupului, pentru a-i arunca în focul gheenei. "

Ar mai fi de citat Tertullian, care se apropie de ce avem noi, desi nu identic, fapt care arată că in timpul lui inovaţia versetului a ajuns deja în Africa.

A se compara cu pasajul similar din Evanghelia după Luca:

“Vă spun vouă, prietenii mei: Să nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi: temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheenă. Da, vă spun, de el să vă temeţi.” Luca 12: 4,5

Să stăm de veghe cum se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Să nu ne lăsăm furaţi de nici o ideologie străină de Biblia veche. Aceasta este rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele Fiului său mă rog, Amin!

Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!

Dumnezeu să aibă milă de noi. Amin!