Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta Hades. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Hades. Afișați toate postările

vineri, 13 martie 2015

52. Istoria Infernurilor, Georges Minois, Credeau vechii evrei în "infern"?

Motto:  
Young's Literal Translation
'Woe to you, Scribes and Pharisees, hypocrites!'

"Vai de voi scribi...(care aţi băgat infernul în Sfânta Scriptură)" (Matei 23:13)

Am parcurs în fugă cartea lui Georges Minois, Istoria Infernurilor. 
"Nicăieri, scrie Andre Chouraqui, nu se vorbeşte,
la evrei, despre un infern în care s-ar plăti poliţele pentru cele petrecute în viaţa pămîntească. Această idee va apărea mult mai tîrziu, în epoca elenistică, probabil sub anumite influenţe persane."
Este un citat din cartea ISTORIA INFERNURILOR, capitolul "JUSTIŢIA IMANENTĂ ŞI ŞEOL-UL VECHILOR EVREI"

Am pus în google translate cuvântul "imanentă" ca să văd ce înseamnă, l-am tradus în engleză, mi-a dat "imanent"; văd că e un anglicism - preluat de traducatorul cărţii - care înseamnă "iminent". Adică Dumnezeu, dacă vrea, poate să te judece imediat şi sentinţa lui este moarte (Daniel 5:25,30).

Andre Chouraqui a fost un evreu născut în Algeria. El recunoaşte că în concepţia evreilor antici, nu exista un "infern" în care oamenii ar fi fost chinuiţi în eternitate, după moarte. 
Îngerul lui Dumnezeu spune lămurit ca toţi morţii - fie buni, fie răi - dorm în ţărâna pământului, aşteptând învierea, nu într-un loc subteran şi acest fapt a fost confirmat de Domnul şi Mântuitorul Isus, evreu după neam omenesc, numit Ieşhua, care ca Fiu al lui Dumnezeu, a coborât din cer, ca să se nască ca om şi să ne conducă în tot adevărul: Daniel 12:2,13 Ioan 5:28,29.
Noul Testament nu învaţă altceva, după cum vedem la Ioan 5:28,29, în afară de Luca 16:19-31, care este un text neautentic, ataşat ulterior la Evanghelia după Luca. Sau nu a ştiut Domnul Isus cum vor sta lucruile? Nici vorbă!

Cei ce au falsificat Sfintele Scripturi, făcând din Dumnezeul dragostei şi dreptăţii, un zeu mitologic, sadic şi nedrept vor fi tare ruşinaţi de mârşăvia lor, precum toţi teologii şi cei care i-au urmat. Dar va fi prea târziu, pentru că lucrurile nu mai pot fi îndreptate spre mântuire: 
Toţi cei ce au fost înşelaţi şi au crezut în această minciună, iubind-o şi trăind zi de zi în această minciună grosolană şi denigratoare de Dumnezeu, sunt "afară" din "Cetate", adică sunt scoşi (pierduţi) pentru totdeauna din Regatul lui Dumnezeu, fără drept de apel... 
Apocalipsa 22:15.15. 15. Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună
Ce avertizare teribilă! Şi ce înşelaţi sunt cei care cred că, mai pot fi mântuiţi cei din aşazisul purgator! Nimeni nu poate fi mântuit după ce moare! Mântuirea fiecaruia se decide acum, în această viaţă. Nu vă lăsaţi amăgiţi! Iubite suflete, dacă nu eşti în clar ce este adevărul în privinţa stării morţilor şi a mântuirii sau nemântuirii lor, nu sta nepăsător şi cercetează zi şi noapte Sfintele Scripturi, dar cu nepărtinire. Ia în mană mai multe traduceri şi nu uita de rugăciune şi pocăinţă. Să nu crezi că având o minte nepocăită şi cu o inima lumească, vei înţelege adevărul. Nu! Nu te amăgi!

Unde "locuieşte" sufletul unui om? Conform "părerii" lui Dumnezeu, sufletul unui om "locuieşte" în sânge.

Priviţi traducerea literala a lui Darby, în limba engleză:
Leveticus 17: 11for the soul of the flesh is in the blood; and I have given it to you upon the altar to make atonement for your souls, for it is the blood that maketh atonement for the soul. 12Therefore have I said unto the children of Israel, No soul of you shall eat blood, neither shall the stranger who sojourneth among you eat blood. 13And every one of the children of Israel, and of the strangers who sojourn among them, that catcheth in the hunt a beast or fowl that may be eaten, he shall pour out the blood thereof, and cover it with earth;

Levitic 17:11. Căci sufletul trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele voastre, căci prin sufletul din el face sângele ispăşire.
12. De aceea am zis copiilor lui Israel: "Nimeni dintre voi să nu mănânce sânge şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru să nu mănânce sânge.
13. Dacă vreunul din copiii lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor vânează o fiară sau o pasăre care se mănâncă, să-i verse sângele şi să-l acopere cu ţărână. 

Dacă sufletul unui om locuieşte în sânge, şi prin sânge ajunge peste tot, nu e de mirare că în concepţia vechilor evrei sufletul se poate odihni, poate mânca, poate bea, se poate veseli şi poate muri:

Luca 12:19. Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te.

 20. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?

Unii traduc sufletul prin viaţă. Chiar şi aşa impropriu, dacă sufletul este viaţa, cum este viaţa "nemuritoare", din moment ce murind ne pierdem viaţa? E clar că versetul din Matei 10:28 este modificat. "În textul autograf al apostolului Matei nu exista "şi nu pot ucide sufletul", aşa cum am arătat că nu exista nici în versiunea din care a citat Iustin Martirul, din secolul II, în lucrarea sa, Apologia I, capitolul XIX.


APOLOGIA I, 

CAPITOLUL XIX – ÎNVIEREA ESTE POSIBILĂ

"Oricărei persoane chibzuite i s-ar părea incredibil, dacă noi nu am avea trupuri şi cineva i-ar spune că dintr-o mică picătură de sămânţă omenească se vor forma oase, muşchi şi carne, luând forma pe care o avem acum. Acum, să spunem ipotetic astfel: dacă voi înşivă nu aţi fi aşa cum sunteţi acum, dacă nu v-aţi fi născut din asemenea părinţi şi cineva v-ar arăta sămânţa umană şi imaginea unui om şi v-ar spune cu încredere că, dintr-o asemenea substanţă va lua naştere un astfel de produs, aţi crede înainte să vedeţi cu ochii voştri? Nimeni nu ar îndrăzni să nege. În acelaşi fel, voi nu credeţi pentru că nu aţi văzut niciodată un om înviind din morţi. Dar, după cum nu aţi fi crezut la început că este posibil să apară o persoană dintr-o picătură de sămânţă şi acum vedeţi totuşi rezultatul, înţelegeţi că nu este imposibil ca trupurile oamenilor, după ce au putrezit, ca şi seminţele descompuse în pământ, să se ridice din nou, la vremea desemnată de Dumnezeu şi să se îmbrace în neputrezire. Noi nu putem concepe felul în care îşi imaginează puterea demnă de Dumnezeu aceia care spun că toate lucrurile se întorc la sursa din care au provenit şi că, dincolo de aceasta, nici măcar Dumnezeu Însuşi nu poate face nimic. Dar vedem clar că ei nu ar fi crezut că este posibil să devină ceea ce sunt şi să fie formaţi dintr-un asemenea material din care văd astăzi că sunt făcuţi ei înşişi şi întreaga lume. Iar noi am învăţat că este mai bine să credem chiar ceea ce este imposibil naturii noastre şi oamenilor decât să nu credem, întocmai ca restul lumii. Căci noi ştim că Stăpânul nostru, Isus Cristos, a spus că „ceea ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu” şi „nu vă temeţi de cei ce vă ucid trupul şi apoi nu mai pot face nimic; ci temeţi-vă de Cel care, după moarte, vă poate arunca şi trupul şi sufletul în gheena”. Gheena este locul unde vor fi pedepsiţi cei ce au trăit în răutate şi nu au crezut că lucrurile pe care Dumnezeu ne-a învăţat prin Cristos se vor întâmpla."


Din păcate, Iustin Martirul credea ca sufletul nu moare imediat, ci abia după înviere. Iată de ce el ar fi avut interesul să păstreze textul cu "şi nu pot ucide sufletul", daca aşa exista pe timpul lui. Dar după cum vedem, nu aşa era în evanghelia de pe timpul său, sau cel puţin nu în copia pe care o deţinea el...

Pentru mai multe informaţii, scrieti-mi la comentarii.

Postări recomandate

413








343








312








173








151








127








125








102








91








91

joi, 21 august 2014

Ar trebui să folosim din nou cuvântul “iad” în traducerile moderne ale Bibliei?

Har, pace şi binecuvântare de la Dumnezeu, Tatăl nostru din ceruri şi de la Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru! Slăvit şi onorat să fie Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc şi Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, în veci de veci! Amin!

Traducerea baptistă-independentă din Cluj-Napoca - numită “Biblia Fidela”, redă cuvântul grec ᾅδης (hadēs), prin “iad”, în loc de “locuinţa morţilor” extinzând acest cuvânt şi acolo unde este gheena în textul grec - care nu este un cuvânt de origine greacă.

Iată un astfel de exemplu din textul grec tradus de ei:

Apocalipsa 20:13 Și marea a dat pe morții care erau în ea; și moartea și iadul (în greacă “hadesul”) au dat pe morții care erau în ele; și au fost judecați, fiecare conform cu faptele lor.

14 Și moartea și iadul (în greacă “hadesul”)  au fost aruncate în lacul de foc (limnen tou piros). Aceasta este moartea a doua.

Însă au ei dreptate, în acest mod de a opera în textul biblic?

Traducătorul NT, Viorel Raţiu, baptist, le-a adresat următoarele întrebări:
- De ce aţi tradus “gheena” cu iad, dacă în greacă apare “gheena” preluat direct din ebraică şi care nu are nici o legatură cu “iad”, care provine din “ades” (ᾅδης - citit hades) şi care este echivalent cu “şheol” din ebraică, având sensul de “locuinţa morţilor” atat în N.T. cât şi V.T.. De fapt în Septuaginta, în greacă, apare “ades” în loc de “şheol”.

Mai târziu scriitorii creştini au inventat cuvântul “iad” din a(i)des şi i-au dat sensul opus al paradisului (raiului), adică locul unde vor merge cei condamnaţi după judecata de apoi. Vezi Matei 5:26,30; 10:28; 23:15; Luca 12:5; Marcu 9:43, 45; Iacob 3:6; Apocalipsa 6:8 etc.

- De ce aţi tradus “eis ten geennan tou piros” cu “focul iadului”, pe când corect ar fi “gheena focului” sau “gheena cu foc”? Nici în această expresie nu apare “ades”.

Aşadar versiunea Biblia Fidelă nu este deloc fidelă atunci când repoziţionează sensul cuvântului hades, făcându-l ca din locuinţa morţilor să devină doar un “iad”. Prin iad mulţi înţeleg un loc de chin veşnic pentru cei răi, dar în contextul biblic, cuvântul hades nu acest sens îl are.

Ce înţelegeau grecii păgâni prin cuvântul ᾅδης - citit “hades”?

Hades era un zeu din mitologia greacă, care domnea peste locul sufletelor morților din subteran, numit tot hades, după numele acestui zeu închipuit. Intrarea în acest loc, era printr-o peşteră, care era traversată de un râu. Înainte de a intra în acel loc, toate sufletele morților trebuiau să plătească plutașului o monedă pentru ai duce peste râul de foc și lavă numit Styx. Hadesul subteran era păzit de un câine cu trei capete pe nume Cerber. El nu lăsa sufletele morților să evadeze. Hades avea trei nivele:

-      Primul nivel, era locul unde aşteptau sufletele morţilor până la separarea celor buni de cei răi (triere)

-      Al doilea nivel era un câmp al plăcerii (Câmpiile Elizee) unde sufletele oamenilor buni se desfătau

-      Al treilea nivel era locul de pedeapsă, numit Tartarul, un loc urât, cu lavă, în care se chinuiau sufletele oamenilor răi

Aşadar nici măcar grecii păgâni, nu înţelegeau că hadesul per ansambul lui însemna un loc de chin, ci doar unul din nivelele lui avea această destinaţie, tartarul.

Multe popoare aveau concepţii similare cu ale grecilor (a se vedea "Istoria infernurilor" de Georges Minois aparută la editura Humanitas).

Dumnezeu interzise toţi zeii păgâni şi toate credinţele şi practicile ce erau legate de aceste zeităţi:

Levitic 18:3. Să nu faceţi ce se face în ţara Egiptului unde aţi locuit şi să nu faceţi ce se face în ţara Canaanului unde vă duc Eu: să nu vă luaţi după obiceiurile lor.

Ezechiel 20:18. Atunci am zis fiilor lor în pustiu: "Nu vă luaţi după rânduielile părinţilor voştri, nu ţineţi obiceiurile lor şi nu vă spurcaţi cu idolii lor!

Din păcate, ulterior, nişte idei din această concepţie idolatră păgână s-au suprapus peste concepţia ebraică şi mai apoi prin această filieră peste cea creştină. În epoca elenistică (când evreii au fost sub stăpânirea grecilor) traducătorii au redat cuvântul şheol prin cuvântul hades.

Ce credeau evreii despre “şheol”?

Concepţia ebraică originală, biblică, plasa toţi morţii la un loc, în ţărâna pământului, numit în ebraică “şheol” şi era văzut ca un loc temporal al celor morţi, sufletele decedate dormind somnul morţii în acest mormânt comun al omenirii, până la înviere (Daniel 12:2, Ioan 5:28,29).

Domnul Isus a spus că la trâmbiţa învierii morţii vor auzi glasul lui din morminte şi nu din alte locuri infernale sau paradiziace: Ioan 5:28,29.

Morţii (inclusiv Avraam) conform Bibliei dorm în moarte:

"... multitudinea (nota: cei buni şi cei răi) celor ce dorm în tărâna pământului..." Daniel 12:2 Young

's Literal Version

"…iar unii au adormit…" 1Corinteni 15:6

"…cei care au adormit în Hristos" 1Corinteni 15:18

"…pârga celor adormiţi…" 1Corinteni 15:20

"…nu toţi vom adormi…" 1Corinteni 15:51

"…cei ce au adormit…" 1Tesaloniceni 4:13

"…Ştefan …a adormit." Fapte 7:59,60

"…a adormit …" Fapte 13:36

"…de când au adormit părinţii noştrii…" 2Petru 3:4

Concluzie

Dacă idea păgână de “iad” - ce provinde din păgânism de la credinţele idolatre - nu se regăseşte în Biblie, excepţie făcând doar apocrifa Bogatul nemilostiv şi săracul Lazar, care oricum nu este un text spus de Domnul şi Mântuitorul Isus, atunci nu are rost să reintroducem un astfel de cuvânt, cu o astfel de încărcătură mitologică păgână. Traducerile moderne trebuie să fie în lumina adevărului biblic şi nu în întunericul spiritual moştenit din ţinutul antic păgân.

Cuvântul iad produce confuzie

"Fraţilor, iadul încă nu s-a deschis" spunea pastorul baptist Beni Fărăgău, din Biserica Baptistă, Cluj-Napoca, într-o expunere rostită la Radio Vocea Evangheliei. Mai sunt şi alţi predicatori evanghelici, printre care cel mai cunoscut este Zaharia Bica, alături de cei peste 20 de predicatori evanghelici (2007), care susţin varianta de mai sus despre “iad”: că “iadul” încă nu s-a deschis. Dar ce să înţeleagă din această notă enoriaşul baptist sau un alt evanghelic, având în vedere că ei sunt învăţaţi că cei răi după ce mor merg imediat în iad şi se chinuie acolo până în veci?

Cartea Apocalipsa susţine că cei ce nu sunt găsiţi în Cartea Vieţii vor fi aruncaţi în foc abia după învierea şi judecata lor (Apocalipsa 20:11-15). Atunci ce rost are să arunci un iad cu foc într-un alt iad cu foc? Altfel spus, de ce să arunci iadul în iad?

Conform Bibliei plata păcatului este moartea (Romani 6:23), şi nu chinul. Biblia este clară: „Si păcatul, odată făptuit, aduce moartea” şi nu chinul (Iacov 1:15). Văpaia focului teribil din Apocalipsa 20:11-15 are rolul de a mistui pentru totdeauna şi nu acela de a chinui etern pe cei care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi au trăit cum au dorit ei, în păcate neiertate. Aceasta este moartea a doua, extincţia totală: atât a trupului, cât şi a sufletului.

În “Apologia întâia a lui Iustin Martirul” sec. II (între anii 130-160) Iustin citează versetul din Matei 10:28 în felul următor:

"Nu vă temeţi de cei care vă ucid şi după aceea nu mai pot face nimic, ci de El să vă temeţi care după moarte are putere să arunce atât sufletul cât şi trupul în gheena” Matei 10:28

La distanţă de el în timp, dar şi ca spaţiu apare Clement din Alexandria (155-215). Citatul din Matei 10:28 în 2 Clement „nu vă temeți de cei care vă omoară și nu vă pot face nimic mai mult; dar temeți-vă de Cel care, după ce ați murit, are putere atât asupra sufletului, cât și asupra trupului, pentru a-i arunca în focul gheenei."

A se compara cu pasajul similar din Evanghelia după Luca:

“Vă spun vouă, prietenii mei: Să nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi: temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheenă. Da, vă spun, de el să vă temeţi.” Luca 12: 4,5

Dacă aveti întrebari importante cu privire la acest subiect, vă invit să studiaţi articolele biblice de pe blogul care se ocupă de acest caz:

Murim Sau Nu Murim? Ce Spun Dumnezeu Si Satan In Cea Mai Veche Controversa?

http://sufletulestemuritor.blogspot.com/

Să stăm de veghe cum se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Să nu ne lăsăm furaţi de nici o ideologie străină. de Biblia veche. Aceasta este rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele Fiului său mă rog, Amin!

Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!

Dumnezeu să aibă milă de noi. Amin!