Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta Iad. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Iad. Afișați toate postările

joi, 27 aprilie 2017

81. Conferinţă pe tematica acestui blog

Conferinţă
Tematică: 
Există suflet nemuritor sau suflet muritor?
Plata păcatului este moartea sau chinul veşnic?

„Oare de dragul lui Dumnezeu spuneţi voi lucruri strâmbe?” Iov 13:7 BOR

Concepția larg răspândită cu privire la starea morților atât în cultele creștine, cât și în celelelalte, poate fi rezumată după cum urmează: când un om moare, sufletul lui supraviețuiește morții, iar în funcție de faptele bune sau rele, merge fie în iad fie în rai.
• Dar susține Biblia că după moarte, omul nu-și încetează existența și poate trăi fără înviere?
• Apare în Sfânta Scriptură învățătura despre un suflet nemuritor, ce nu are nevoie de înviere?
• De asemenea, sunt cei răi chinuiți în foc înainte de înviere sau după înviere?
La toate aceste întrebări vom încerca să răspundem prin harul lui Dumnezeu, cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu la conferinţa ce va avea loc în acest an pe aceste subiecte. 

Noi nu scuzăm păcătoșii, ci îi invităm să se pocăiască, scăpând - prin înviere - de plata păcatului: moartea.
Din păcate, scribii din Biserica Catolică au modificat anumite pasaje biblice pentru a sprijini aceste dogme. La această conferinţă vor fi trecute în revistă principalele modificări făcute de aceşti scribi pentru a-şi sprijini dogmele lor.

De exemplu:
Am primit o întrebare de la un frate ce lucrează în Anglia, legat de un tract distribuit de noi.
Intrebarea lui era:
"În tract se spune că în Biblia Codex Vaticanus din secolul IV există virgulă în versetul de la Luca 23:43, pe când virgula a fost inventată doar în secolul IX..."

Răspunsul documentat care dovedeşte că sursa fratelui este eronată: 
"În secolul al III-lea î.Hr., Aristofan din Bizanț a inventat un sistem de puncte singulare (distinse) care au separat versete (colometria) și au indicat cantitatea de suflare necesară pentru a completa fiecare fragment de text atunci când citea cu voce tare. Diferitele lungimi au fost semnificate de un punct la partea de jos, mijlocul sau partea de sus a liniei. Pentru un pasaj scurt (o comma), un distincțio punct media a fost plasat la mijlocul nivelului (·). Aceasta este originea conceptului de virgulă, deși numele a ajuns să fie folosit pentru marca însăși în locul clasei pe care a separat-o."

Asadar virgula nu a fost inventată în secolul IX, ce a apărut nou a fost doar forma ei, însă din păcate această stereotipie se vehiculeaza în diferite locuri. Şi acum să vedem cum a fost ea plasată în Biblia Codex Vaticanus (o Biblie veche scrisă în limba greacă, de la Cetatea Vatican, Roma, Italia):
Luca 23:43 Biblia Codex Vaticanus "Amēn (Amin) soi (tie) legō (iti spun) sēmeron (astazi), met’ (cu) emou (mine) esē (vei fi) en (in) tō Paradeisō (Paradis)."

"Amēn soi legō sēmeron, met’ emou esē en tō Paradeisō."
"Amin tie iti spun astazi, cu mine vei fi in Paradis."

Biblia Codex Vaticanus nu este singura resursă antică unde apare virgula în această ordine. Avem mărturia unui Evangheliar aramaic tot din secolul IV (Codex Curetonianus) şi câteva texte antice greceşti, atât manuscrise biblice cât şi citate de la diferiţi scriitori bisericeşti din antichitate.

Fiti binecuvantati!
Ante-Nicene


Aveţi îtrebări importante?
Sunteţi în căutarea lui Dumnezeu?
Căutaţi răspunsuri din Biblie?
Aveţi o întrebare despre Dumnezeu şi Biblie?
Putem discuta aici sau pe bibliaantica@yahoo.com

joi, 23 iulie 2015

74. Comentariu despre "duhurile" de la 1Petru 3:18-20 şi despre cei "morţi" de la 1Petru 4:6

1Petru 3:18-20 şi 4:6 nu se poate aduce în sprijinul doctrinei despre nemurirea sufletului şi a chinului vesnic, din următoarele motive

Cornilescu 1Petru 3:18-20
18. Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, 19. în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare,
20. care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.

GBV 1Petru 3:18-20
 18. pentru că şi Hristos a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă la Dumnezeu, fiind omorât în carne, dar făcut viu în duh,
19. prin care, de asemenea, mergând, a predicat duhurilor care sunt în închisoare,
20. odinioară neascultătoare, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta în zilele lui Noe, pe când se pregătea corabia, în care puţini, adică opt suflete, au fost salvaţi prin apă;

Câteva cuvinte din textul grec: zōopoiētheis (făcut viu) de pneumati (în duh) en ho (prin care) kai (şi) tois en (celor în) phylakē (închisoare), pneumasin (la spirite) poreutheis (a propovaduit)

Oamenii sunt numiţi suflete, iar îngerii sunt numiţi duhuri. Când aceste duhuri sunt trimise pe pământ, iau formă vizibilă şi sunt numiţi îngeri. Prima trimitere a acestor duhuri a fost după izgonirea oamenilor din Eden, ca să păzească intrarea de la grădina Edenului:
Geneza 3:24. Şi l-a alungat pe om; şi a pus heruvimii şi flacăra sabiei strălucitoare spre răsăritul grădinii Edenului, ca să păzească drumul către pomul vieţii.

Legat de 1Petru 3:18-20, prin Geneza 3:24, Geneza 6:1-4, 2Petru 2:4 şi Iuda 1:6 avem o deschidere mai largă la ceea ce spunea apostolul aici. Nişte îngeri - nu se ştie dacă cei dintre cei ce păzeau Edenul sau alţii - au părăsit domeniul lor de viaţă net superior celor oamenilor şi s-au ataşat vieţii pământeşti, pentru care au fost decăzuţi la o stare de vieţuire ca într-o închisoare, privaţi de anumite libertăţi. Aceşti îngeri decăzuţi vor sta în această stare până ce Dumnezeu îi va judeca prin sfinţi:  1Corinteni 6:3. "Nu ştiţi, oare, că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult cele lumeşti?"

Ce trebuia să le propovăduiască Domnul Isus acestor îngeri decăzuţi şi de ce trebuie ei judecaţi de oamenii sfinţi şi nu de către îngerii sfinţi?

Ce trebuia să le propovăduiască Domnul Isus acestor îngeri decăzuţi? După ce s-a înălţat la cer, Fiul lui Dumnezeu s-a dus ca procuror şi le-a prezentat capetele de acuzare, experimentând acum pe viu ispitele lansate de duhurile rele, ispite prin care trec toţi oamenii. 
Evrei 4:15. "Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat." 
Nici o ispită de a lor nu-şi are justificare. Şi de ce trebuie ei judecaţi de oamenii sfinţi şi nu de către îngerii sfinţi? Fiindcă îngerii decăzuţi au păcătuit împotriva oamenilor, înşelându-i şi nenorocindu-i prin pofte. 
Luca 11:24. "Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: "Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit." 

Avem aici un răspuns: Când un duh necurat este biruit şi alungat dintr-un om, caută locuri fără apa, deoarece apa îi aduce aminte de distrugerea teribila de pe timpul lui Noe, şi această distrugere îi aduce aminte că odată şi odată şi ei vor pieri. De aceea nu renunţă ca să se lupte pentru sufletul celui eliberat, pentru că ştie că atunci când se va împlini numărul întreg al neamurilor ce trebuie să intre în regatul lui Dumnezeu ca preoţi şi regi, soarta lor va fi pecetluită (Romani 11:25). Cu cât întârzie mai mult planul lui Dumnezeu cu atât îşi prelungesc agonia, trăind într-o stare nefericită ca cea dintr-o temniţă. Deci 1Petru 3:18-20 nu se poate aduce în sprijinul doctrinei despre nemurirea sufletului şi a chinului vesnic. Textul nu vorbeşte de oamenii morţi ci de îngerii decăzuţi.

1Petru 4:6 nu se poate aplica celor morţi literalmente, ci doar celor morţi în păcat. Vestea bună ar fi putut fi predicată doar celor drepţi, însă Dumnezeu în iubirea lui a extins harul şi asupra celor ce au fost morţi în păcat. Textul vorbeşte clar, aceştia nu sunt încă judecaţi, ci li s-a predicat tocmai ca să fie judecaţi: "Fiindcă pentru aceasta s-a vestit Evanghelia şi celor morţi, ca să fie judecaţi potrivit oamenilor", ori dacă aceşti morţi sunt deja în iad, atunci au fost deja judecaţi şi textul ar fi contradictoriu. Evanghelia li s-a predicat atunci când au fost vii şi trăiau pe pâmântul acesta, dar aceştia sunt numiţi "morţi", dacă trăiesc în păcat.
A se compara cu Ioan 5:25. "Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor învia."
Apostolul Petru a folosit aceeaşi metaforă, ca şi Domnul nostru Isus Christos, de la care a învăţat această figură de stil.
FIGURĂ DE STIL (FIGURĂ POETICĂ) s. f. + prep. + s. n. (< it., lat. figura + lat. de + fr. style): procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt în sens figurat, în cadrul unei opere literare, ca în exemplul „Și-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint” (M. Eminescu).
A se vedea şi textul aramaic: Aramaic Bible in Plain English
For because of this, The Good News was proclaimed also to the dead that they would be judged as children of men in the flesh and they would live in God by The Spirit.


Postări recomandate
413








343








312








173








151








127








125








102








91








91


vineri, 21 noiembrie 2014

43. Ce credeau unii dintre rabini despre "iad"

Citate din Talmud

Talmud Erubin 21b: „Oricine nu se supune rabinilor merită moarte şi va fi pedepsit prin a fi fiert ... în iad.”

Talmud Gittin 57a: „Isus este în Iad şi este pedepsit prin a fi fiert ... Creştinii sunt fierţi ...”

Talmud Hagigah 27a: „Niciun rabin nu poate ajunge în iad."

De unde s-au inspirat aceşti aşazişi rabini?

miercuri, 5 noiembrie 2014

34. Despre iad (şi Dumnezeul Iubirii) - Zsolt Kovács Zsotza

Despre iad

Probabil se întorc o mulțime de frați creștini conservatori de la mine, dar în legătură cu învăţătura despre suferința veșnică a celor osândiţi văd că această învățătură nu este decât o interpretare biblică, o explicație teologică.
        Nu mai mult, nu mai puțin.


Nu ştiu cum creștinii calvinici de linie grea cum reconciliază predestinarea lor cu dragostea divină pe care o putem învăța din Biblie? Nu ar trebui ca cei mântuiţi să audă în mod literal strigătele inculpaților, cei care sunt mântuiți, ca să știe: aceştia vor suferi veșnic pentru totdeauna, care nu au putut nici măcar să aleagă răscumpărarea.
 

Conştiinţa ta ar fi șocantă!
Ar putea să se bucure în Împărăția lui Dumnezeu careva în vecii vecilor: fără o stare de conștiință trează, estompată, distorsionată? Nu pot nici măcar să presupun, că Yahweh Cel Preaânalt creează Iadul de foc, și creează omenirea în aşa fel, că majoritatea este aleasăde Domnul Dumnezeu însuși, la inevitabilul, veșnic, chin de foc conştient.
 

Cred că ar fi o mare inconsecvenţă să acuze incizitorii de răutate, și despre Dumnezeul Iubirii să se afirme cu hotărâre, că tortureze în focul iadului și pentru totdeauna - literalmente - sufletele nemântuite.
 

Eu am învățat din Scriptură:
Dumnezeu este Iubire. Eu nu aș putea să cresc animale în scopul, să îi torturez miliarde de ani și admir asta, deși unde este dragostea mea slabă în comparaţie cu cea a DOMNULUI Dumnezeu - cel care este el însuşi Dragostea? Nici măcar nu pot presupune ceva la fel despre Dumnezeu, darămite ceva mai sadic.



                         [Zsolt Kovács Zsotza] 




http://zsotza.blogspot.ro/2014/10/a-pokolrol.html

joi, 21 august 2014

Ar trebui să folosim din nou cuvântul “iad” în traducerile moderne ale Bibliei?

Har, pace şi binecuvântare de la Dumnezeu, Tatăl nostru din ceruri şi de la Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru! Slăvit şi onorat să fie Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc şi Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, în veci de veci! Amin!

Traducerea baptistă-independentă din Cluj-Napoca - numită “Biblia Fidela”, redă cuvântul grec ᾅδης (hadēs), prin “iad”, în loc de “locuinţa morţilor” extinzând acest cuvânt şi acolo unde este gheena în textul grec - care nu este un cuvânt de origine greacă.

Iată un astfel de exemplu din textul grec tradus de ei:

Apocalipsa 20:13 Și marea a dat pe morții care erau în ea; și moartea și iadul (în greacă “hadesul”) au dat pe morții care erau în ele; și au fost judecați, fiecare conform cu faptele lor.

14 Și moartea și iadul (în greacă “hadesul”)  au fost aruncate în lacul de foc (limnen tou piros). Aceasta este moartea a doua.

Însă au ei dreptate, în acest mod de a opera în textul biblic?

Traducătorul NT, Viorel Raţiu, baptist, le-a adresat următoarele întrebări:
- De ce aţi tradus “gheena” cu iad, dacă în greacă apare “gheena” preluat direct din ebraică şi care nu are nici o legatură cu “iad”, care provine din “ades” (ᾅδης - citit hades) şi care este echivalent cu “şheol” din ebraică, având sensul de “locuinţa morţilor” atat în N.T. cât şi V.T.. De fapt în Septuaginta, în greacă, apare “ades” în loc de “şheol”.

Mai târziu scriitorii creştini au inventat cuvântul “iad” din a(i)des şi i-au dat sensul opus al paradisului (raiului), adică locul unde vor merge cei condamnaţi după judecata de apoi. Vezi Matei 5:26,30; 10:28; 23:15; Luca 12:5; Marcu 9:43, 45; Iacob 3:6; Apocalipsa 6:8 etc.

- De ce aţi tradus “eis ten geennan tou piros” cu “focul iadului”, pe când corect ar fi “gheena focului” sau “gheena cu foc”? Nici în această expresie nu apare “ades”.

Aşadar versiunea Biblia Fidelă nu este deloc fidelă atunci când repoziţionează sensul cuvântului hades, făcându-l ca din locuinţa morţilor să devină doar un “iad”. Prin iad mulţi înţeleg un loc de chin veşnic pentru cei răi, dar în contextul biblic, cuvântul hades nu acest sens îl are.

Ce înţelegeau grecii păgâni prin cuvântul ᾅδης - citit “hades”?

Hades era un zeu din mitologia greacă, care domnea peste locul sufletelor morților din subteran, numit tot hades, după numele acestui zeu închipuit. Intrarea în acest loc, era printr-o peşteră, care era traversată de un râu. Înainte de a intra în acel loc, toate sufletele morților trebuiau să plătească plutașului o monedă pentru ai duce peste râul de foc și lavă numit Styx. Hadesul subteran era păzit de un câine cu trei capete pe nume Cerber. El nu lăsa sufletele morților să evadeze. Hades avea trei nivele:

-      Primul nivel, era locul unde aşteptau sufletele morţilor până la separarea celor buni de cei răi (triere)

-      Al doilea nivel era un câmp al plăcerii (Câmpiile Elizee) unde sufletele oamenilor buni se desfătau

-      Al treilea nivel era locul de pedeapsă, numit Tartarul, un loc urât, cu lavă, în care se chinuiau sufletele oamenilor răi

Aşadar nici măcar grecii păgâni, nu înţelegeau că hadesul per ansambul lui însemna un loc de chin, ci doar unul din nivelele lui avea această destinaţie, tartarul.

Multe popoare aveau concepţii similare cu ale grecilor (a se vedea "Istoria infernurilor" de Georges Minois aparută la editura Humanitas).

Dumnezeu interzise toţi zeii păgâni şi toate credinţele şi practicile ce erau legate de aceste zeităţi:

Levitic 18:3. Să nu faceţi ce se face în ţara Egiptului unde aţi locuit şi să nu faceţi ce se face în ţara Canaanului unde vă duc Eu: să nu vă luaţi după obiceiurile lor.

Ezechiel 20:18. Atunci am zis fiilor lor în pustiu: "Nu vă luaţi după rânduielile părinţilor voştri, nu ţineţi obiceiurile lor şi nu vă spurcaţi cu idolii lor!

Din păcate, ulterior, nişte idei din această concepţie idolatră păgână s-au suprapus peste concepţia ebraică şi mai apoi prin această filieră peste cea creştină. În epoca elenistică (când evreii au fost sub stăpânirea grecilor) traducătorii au redat cuvântul şheol prin cuvântul hades.

Ce credeau evreii despre “şheol”?

Concepţia ebraică originală, biblică, plasa toţi morţii la un loc, în ţărâna pământului, numit în ebraică “şheol” şi era văzut ca un loc temporal al celor morţi, sufletele decedate dormind somnul morţii în acest mormânt comun al omenirii, până la înviere (Daniel 12:2, Ioan 5:28,29).

Domnul Isus a spus că la trâmbiţa învierii morţii vor auzi glasul lui din morminte şi nu din alte locuri infernale sau paradiziace: Ioan 5:28,29.

Morţii (inclusiv Avraam) conform Bibliei dorm în moarte:

"... multitudinea (nota: cei buni şi cei răi) celor ce dorm în tărâna pământului..." Daniel 12:2 Young

's Literal Version

"…iar unii au adormit…" 1Corinteni 15:6

"…cei care au adormit în Hristos" 1Corinteni 15:18

"…pârga celor adormiţi…" 1Corinteni 15:20

"…nu toţi vom adormi…" 1Corinteni 15:51

"…cei ce au adormit…" 1Tesaloniceni 4:13

"…Ştefan …a adormit." Fapte 7:59,60

"…a adormit …" Fapte 13:36

"…de când au adormit părinţii noştrii…" 2Petru 3:4

Concluzie

Dacă idea păgână de “iad” - ce provinde din păgânism de la credinţele idolatre - nu se regăseşte în Biblie, excepţie făcând doar apocrifa Bogatul nemilostiv şi săracul Lazar, care oricum nu este un text spus de Domnul şi Mântuitorul Isus, atunci nu are rost să reintroducem un astfel de cuvânt, cu o astfel de încărcătură mitologică păgână. Traducerile moderne trebuie să fie în lumina adevărului biblic şi nu în întunericul spiritual moştenit din ţinutul antic păgân.

Cuvântul iad produce confuzie

"Fraţilor, iadul încă nu s-a deschis" spunea pastorul baptist Beni Fărăgău, din Biserica Baptistă, Cluj-Napoca, într-o expunere rostită la Radio Vocea Evangheliei. Mai sunt şi alţi predicatori evanghelici, printre care cel mai cunoscut este Zaharia Bica, alături de cei peste 20 de predicatori evanghelici (2007), care susţin varianta de mai sus despre “iad”: că “iadul” încă nu s-a deschis. Dar ce să înţeleagă din această notă enoriaşul baptist sau un alt evanghelic, având în vedere că ei sunt învăţaţi că cei răi după ce mor merg imediat în iad şi se chinuie acolo până în veci?

Cartea Apocalipsa susţine că cei ce nu sunt găsiţi în Cartea Vieţii vor fi aruncaţi în foc abia după învierea şi judecata lor (Apocalipsa 20:11-15). Atunci ce rost are să arunci un iad cu foc într-un alt iad cu foc? Altfel spus, de ce să arunci iadul în iad?

Conform Bibliei plata păcatului este moartea (Romani 6:23), şi nu chinul. Biblia este clară: „Si păcatul, odată făptuit, aduce moartea” şi nu chinul (Iacov 1:15). Văpaia focului teribil din Apocalipsa 20:11-15 are rolul de a mistui pentru totdeauna şi nu acela de a chinui etern pe cei care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi au trăit cum au dorit ei, în păcate neiertate. Aceasta este moartea a doua, extincţia totală: atât a trupului, cât şi a sufletului.

În “Apologia întâia a lui Iustin Martirul” sec. II (între anii 130-160) Iustin citează versetul din Matei 10:28 în felul următor:

"Nu vă temeţi de cei care vă ucid şi după aceea nu mai pot face nimic, ci de El să vă temeţi care după moarte are putere să arunce atât sufletul cât şi trupul în gheena” Matei 10:28

La distanţă de el în timp, dar şi ca spaţiu apare Clement din Alexandria (155-215). Citatul din Matei 10:28 în 2 Clement „nu vă temeți de cei care vă omoară și nu vă pot face nimic mai mult; dar temeți-vă de Cel care, după ce ați murit, are putere atât asupra sufletului, cât și asupra trupului, pentru a-i arunca în focul gheenei."

A se compara cu pasajul similar din Evanghelia după Luca:

“Vă spun vouă, prietenii mei: Să nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi: temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheenă. Da, vă spun, de el să vă temeţi.” Luca 12: 4,5

Dacă aveti întrebari importante cu privire la acest subiect, vă invit să studiaţi articolele biblice de pe blogul care se ocupă de acest caz:

Murim Sau Nu Murim? Ce Spun Dumnezeu Si Satan In Cea Mai Veche Controversa?

http://sufletulestemuritor.blogspot.com/

Să stăm de veghe cum se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Să nu ne lăsăm furaţi de nici o ideologie străină. de Biblia veche. Aceasta este rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele Fiului său mă rog, Amin!

Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!

Dumnezeu să aibă milă de noi. Amin!