Unde punem virgula în Luca 23:43? Mărturii din secolele IV-XII

Unde punem virgula în Luca 23:43?

Har, pace şi binecuvântare de la Dumnezeu, Tatăl nostru din ceruri şi de la Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru! Slăvit şi onorat să fie Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc  şi Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, în veci de veci! Amin!

Deşi contexul biblic este hotărâtor în orice subiect, unii ţin să demonstreze - sărind peste această normă, că Domnul Isus şi tâlharul care s-a pocăit pe cruce, au mers în raiul ceresc al Tatălui, în clipa morţii lor.

Contextul clar, încălcat, ca dovadă:

Ioan 20:17 "Nu mă ţine", i-a zis Isus, "căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru."

Mai jos, un frate pe nume Ioan Albu, citează din mai multe surse grecești, în transliterare și oferă o traducere, arătând cum au înţeles unii textul între secolele IV-XII.

Conform „Înțelegerea și traducerea„ Astăzi ”din Luca 23.43” de J. Hong (publicat în „The Bible Translator”, Vol. 46, 1995, pp. 408-417), pentru semnele de punctuație din Luca 23:43, trei au fost oferite posibilități: a pune o virgulă înaintea cuvântului „azi”, a-l pune după „azi” sau a pune o virgulă atât înainte, cât și după „azi”.

Ocazional, manuscrisele grecești timpurii aveau anumite semne de punctuație, aceasta se găsește în unele MSS, și acesta este cazul aici, unde B (Vaticanus 1209) are un punct inferior ((hipostigmă) după semeron.

Potrivit A. T. Robertson, „A Grammar of the Greek New Testament”, Nashville, 1934, p. 242, referitor la punctuația folosită de acest MS, s-a reținut că în general „B are punctul superior ca punct, iar punctul inferior pentru o pauză mai scurtă”.

Cerneala literelor unciale din codexul B a fost la un moment dat o culoare maro decolorată, iar într-un secol mai târziu, un scrib a trasat peste multe dintre litere și semne de punctuație.

Cu toate acestea, în Luca 23:43 cerneala punctului inferior este aceeași cu literele textului și astfel, poate fi urmărită până în secolul al IV-lea e.n.

Vaticanus 1209 folosește semne de punctuație și în alte locuri. Astfel, la Romani 8: 5, ABCL și 26 cursive au un punct după sarka.

Există vreun MS care afișează punctuația ca în Luca 23:43, sau în sensul de redare este același, ca în Vaticanus 1209?

Da, conform lui F. C. Burkitt, „The Curetonian Version of the Four Gospels” (Vol. I, Cambridge, 1904), The Curetonian Syriac (secolul al V-lea e.n.) redă Luca 23:43 astfel:

„Amin, îți spun ţie astăzi că cu mine vei fi în grădina Edenului”.

Tines men houtos anaginoskousin Amen lego soi semeron kai hypostizousin eita epipherousin, hotiet' emou ese e to paradeiso.

(„Unii citesc într-adevăr în felul acesta: „Adevărat îţi spun astăzi” și pun virgulă; apoi adaugă: „Vei fi cu mine în Paradis.””) – Isihie (Hesychius) din Ierusalim, un scriitor ecleziastic care a murit în jurul anului 434 AD. Textul grecesc găsit în Patrologia Graeca, Vol. 93, coloanele 432, 1433.

Alloi de ekbiazontai to rhema, stizontes eis to <<Semeron,>> hin' e to legomenon toiouton <<Amen ego soi semeron>> eita to, <<met' emou ese en to paradeiso,>> epipherontes. („Dar alții apasă pe cele spuse, punând un semn de punctuație după „azi”, astfel încât să se spună astfel: „Adevărat îţi spun astăzi”; apoi adaugă expresia: „Vei fi cu mine în Paradis”.) - Theophylact, un scriitor eclesistic care a murit în jurul anului 1112 e.n. Ediție: Patrologia Graeca, Vol. 123, coloana 1104.

alloi -- to rheton ekbiazontai legousin gar dein hypostizontas (254: hypostizantas) anaginoskein amen lego soi semeron>> eith' houtos epipherein to met' emou ese etc. trebuie citit punând virgulă astfel: „Adevărat îţi spun astăzi”, apoi adăugând expresia astfel: „Vei fi cu mine”, etc. ") - Scholia 237, 239, 254. Text găsit în Novum Testamentum Graece, editio octava critica maior, de C. Tischendorf, Vol. I, Leipzig, 1869, sub Luca 23:43.

kai eutys eipen moi hoti amen amen semeron lego soi, met' emou ese en to parad[eiso].

(„Și îndată mi-a zis: „Adevărat astăzi îți spun că vei fi cu mine în Paradis.””)

--Descent into Hades, o scriere apocrifă din secolul al IV-lea e.n. Text găsit în Novum Testamentum Graece, editio octava critica maior, de C. Tischendorf, Vol. I, Leipzig, 869, sub Luca 23:43.

ho de eipen auto semeron lego soi aletheian hina se ekho eis ton parad [eison] met 'emou. („Și i-a zis: „Astăzi îți spun adevărul, ca vei fi cu mine în Rai.”) - Evanghelia lui Nicodim (= Faptele lui Pilat) b287, o scriere apocrifă din secolul al patrulea sau al cincilea e.n. Text găsit în Novum Testamentum Graece, editio octava critica maior, de C. Tischendorf, Vol. I, Leipzig, 1869, sub Luca 23:43.

Prin urmare, cel puțin din secolul al IV-lea e.n. până în secolul al XII-lea e.n. au existat cititori care au înțeles textul din Luca 23:43 ca „Adevărat îţi spun astăzi: Vei fi cu mine în Paradis”.

Chiar în acea zi, când Isus a murit, el se afla în Şheol sau Hades, și nu în Paradis. (Psalmii 16:8-11; Fapte 2:22-32) El a fost mort și în mormânt astat până a treia zi și apoi a înviat ca „primul rod” al învierii. (Fapte 10:40; 1 Corinteni 15:20; Coloseni 1:18)

Astfel, cuvântul „azi” din Luca 23:43 nu indică timpul în care tâlharul pocăit este cu Isus în Paradis, ci conţine promisiunea solemnă a Domnului Isus.

Dacă aveti întrebari importante cu privire la acest subiect, vă invit să studiaţi articolele biblice de pe blogul care se ocupă de acest caz:

Murim Sau Nu Murim? Ce Spun Dumnezeu Si Satan In Cea Mai Veche Controversa?

http://sufletulestemuritor.blogspot.com/

Să stăm de veghe cum se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Să nu ne lăsăm furaţi de nici o ideologie străină. de Biblia veche. Aceasta este rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele Fiului său mă rog, Amin!

Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!

Dumnezeu să aibă milă de noi. Amin!

 

 

Pomul rău face roade rele: Roadele nefaste ale credinţei în nemurirea sufletului

Har şi pace tuturor de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, Fiul Său! Slăvit şi onorat să fie Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc  şi Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, în veci de veci! Amin!

Dacă învăţătura despre nemurirea sufletului ar fi adevărată ar produce roade bune, însă observăm peste tot roadele nefaste ale acestei credinţe, după cum veţi observa.

Matei 7:16. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?

17. Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.
18. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.

19. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.

20. Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte.

Să reţinem: "După roadele lor îi veţi cunoaşte" Matei 7:16

Avertizarea este clară. O învăţătură este bună, dacă produce roade bune. Dacă nu produce roade bune, este o învăţătură rea.

Să urmărim mai jos, roadele învăţăturii despre nemurirea înnăscută a sufletelor, ca să o putem identifica fie ca bună, fie ca rea.

Biblia arata clar că şi sufletul moare, nu numai trupul:

 "Iată, toate sufletele (ebr. nefeş) sunt ale Mele. După cum sufletul (nefeş) fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul (nefeş) tatălui este al Meu. Sufletul (nefeş) care păcătuieşte, acela va muri." Ezechiel 18:4;

 "Sufletul (nefeş) care păcătuieşte acela va muri." Ezechiel 18:20;

Noul Testament nu are cum să înveţe o cu totul altă viziune despre moartea sufletului!

Conform Noului Testament sufletul este muritor:

 "Soală-te, ia Copilaşul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei care căutau să ia sufletul ("psuchen" şi nu "zoe" (viaţa) conform manuscriselor greceşti)) Copilaşului." Matei 2:20

Iată (în Biblia pe care o posed) un text modificat de traducători. N-au mai tradus fidel textul grec, caci textul este redat astfel:

"Soală-te, ia Copilaşul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei care căutau să ia viaţa Copilaşului."

Păi nu e totuna vor întreba unii? Nu! Sufletul este mai mult decât viaţa, după cum o imagine din monitorul unui PC este mai mult decât curentul.

Iată că primul rod al învăţăturii despre nemurirea înnăscută a sufletelor este minciuna.

Biblia arată clar că nemurirea nu este înnăscută în oameni, ci este condiţionată de ascultare, căci dacă ar fi înnăscută în noi, nu am muri. Şi dacă murim, numai la învire putem primi nemurirea.

Credinţa în nemurirea sufletului conduce la nişte implicaţii teologice profunde. O minciună poate dărâma mii de adevăruri. Această învăţătură este ca rădăcina unui copac care alimentează tot copacul.

În primul rând, îl face pe om să respingă idea de moarte (compară 1Timotei 6:16 cu Geneza capitolul 3), îl pune să creadă că e nemuritor şi astfel subminează interesul pentru înviere şi pune într-un con de umbră importanţa învierii. Dacă omul tot mai trăieşte în starea de moarte, ce rost ar mai avea învierea, nu-i aşa? Însă dacă nu există nemurirea sufletului atunci învierea este crucială.

În al doilea rând, subminează importanţa pocăinţei şi împinge pe oameni să creadă în posibilitatea salvării păcătoşilor după ce aceştia mor nepocăiţi (purgator, rugăciuni ptr. morţi, ofrande date spre salvarea sau ameliorarea stării lor, mântuirea universală, etc.).

În al treilea rând, credinţa în nemurirea sufletului alimentează sinuciderile şi atentatele sinucigase (terorism religios), spiritismul (că poţi vorbi cu morţii), alimentează frica de morţi (că morţii pot face rău), alimentează închinarea la morţi (că morţii pot face bine), alimentează purgatorul (că cei care au murit ca nedrepţi mai pot fi salvaţi), alimentează transmigraţia sufletelor (că sufletul morţilor se poate naşte din nou în alt trup, fie de om, fie de animal), alimentează idei false despre judecata lui Dumnezeu asupra păcătoşilor ce au murit, făcând din Dumnezeu un zeu sadic, ca cei din mitologiile păgâne.

Să ne oprim asupra acestui ultim aspect deoarece este cel mai grav, echivalând cu o hulă împotriva lui Dumnezeu, făcând din credincioşi “hulitori ai lui Dumnezeu”, vorbind “nebunii” la adresa lui Dumnezeu, fără ca ei să îşi dea seama (Iov 42:8).

Menţionez că nu sunt adeptul adventismului practicat de Biserica Adventistă De Ziua A Şaptea, dar în această privinţă avem puncte comune. Pastorul adventist Nicu Butoi în articolul “Este Iadul real?” se întreabă dacă nu cumva, această doctrină a produs mulţi atei:

"Când vine vorba de un aspect al gândirii și proclamării creștine care a vătămat creștinismul în cel mai înalt grad și care, pe bună dreptate, s-ar putea numi automutilare, atunci acesta este conceptul de Iad. El a produs mai mulţi atei decât comunismul, materialismul și păgânismul la un loc. A dat apă la moară celor care au luptat să eticheteze creștinismul ca o formă de gândire retrogradă și malefică. Într-adevăr, prin comparaţie, va fi greu să găsești, în orice religie sau filosofie a lumii, un concept care să întreacă în grotesc și cruzime ideea „creștină“ de Iad. În majoritatea religiilor lumii, chinul are un sfârșit, în creștinism acesta este veșnic. Iadul oricărei alte forme de gândire are o finalitate, cel creștin e permanent și fără niciun fel de soluţie. Imaginaţi-vă cât de grea este misiunea exponentului acestei teorii – să spui cu gura ta: „Dumnezeu este iubire“ și, din același izvor, să ţâșnească apele cruzimii și deznădejdii la cote fără comparaţie în gândirea și expresia umană a existenţei."
"Dacă ar fi fost promovat de dictatori monstruoși sau de Diavolul însuși, conceptul chinuirii veșnice în Iad ar fi fost de înţeles. Ce a intenţionat însă biserica prin vehicularea unui astfel de concept rămâne subiectul uimirii și dezbaterii. Să fi încercat biserica să îi înspăimânte pe oameni și astfel să îi facă să se întoarcă la Dumnezeu? Să fi încercat să genereze o criză cumplită a sufletului uman pentru ca apoi să îi vândă indulgenţe pe această temă? Să fi fost ea însăși victima propriilor tradiţii și izvoare și să se fi tăiat singură cu sabia pe care o mânuia? Oricare ar fi explicaţia, efectul a fost cum nu se poate mai de nedorit și, sperăm, mai contrar intenţiei sale. Din toată această reprezentare a răului și a urmărilor lui prin conceptul Iadului, concluzia cu care a rămas omul a fost aceea a unui Dumnezeu crud fără măsură și fără egal, un fel de monstruozitate cum numai în imaginaţia demonică a celor străini de Dumnezeu s-ar putea găsi. Iadul nu l-a condus pe om la concluzii despre răutatea proprie, ci, straniu, dar logic în același timp, despre Dumnezeu. Așa rău cum este el, omul nu ar tortura sau pedepsi niciodată în felul în care ideea Iadului prezintă asemenea lucruri. Întotdeauna va fi așa: natura omului se va îngrozi și va sta departe de un Dumnezeu care ar promova așa ceva."

De aceea întreb şi eu nedumerit, ca Iov:

„Oare de dragul lui Dumnezeu spuneţi voi lucruri strâmbe?” Iov 13:7 BOR

 

Dacă aveti întrebari importante cu privire la acest subiect, vă invit să studiaţi articolele biblice de pe blogul care se ocupă de acest caz:

Murim Sau Nu Murim? Ce Spun Dumnezeu Si Satan In Cea Mai Veche Controversa?

http://sufletulestemuritor.blogspot.com/

Să stăm de veghe cum se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Să nu ne lăsăm furaţi de nici o ideologie străină. de Biblia veche. Aceasta este rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele Fiului său mă rog, Amin!

Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!

Dumnezeu să aibă milă de noi. Amin!

 

 

 

 

Vor fi mântuiţi cei care nu cred?

Har, pace şi binecuvântare de la Dumnezeu, Tatăl nostru din ceruri şi de la Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru! Slăvit şi onorat să fie Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc  şi Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, în veci de veci! Amin!

Evanghelia ne vorbeşte despre mântuirea din păcat şi moarte. Orice păcat este o greşeală, iar Creatorul doreşte ca toţi oamenii să fie reabilitaţi din greşeli, ca astfel să le poată da viaţă veşnică.

1 Corinteni 15: 1-11

Cuvântul „euanghelion” tradus ca „evanghelie” provine din greacă și înseamnă „veste bună”.

Oare umanitatea are nevoie de vești bune? Da! Pentru că toți oamenii mor (Eclesiastul 9: 1-7) și moartea este un dușman care trebuie „distrus” (1Corinteni 15:26). Dacă moartea este dușmanul nostru care trebuie distrus, atunci viața este prețioasă și avem cu adevărat nevoie de cineva care să ne salveze de moarte și să ne conducă la viața veșnică. Dar este posibil acest lucru? Are cineva puterea de a distruge moartea? Da! Avem promisiunea de la Creator că El va distruge moartea „pentru totdeauna” (Isaia 25: 8).

Singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, a venit din cerurile cele mai înalte pe pământ, pentru a depune mărturie că Dumnezeu Tatăl Său iubit, ne iubește foarte mult și dorește ca noi să avem viața veșnică: „Dumnezeu a iubit atât de mult lumea, încât a dat singurul Său Fiu născut, încât oricine crede în El nu trebuie să piară, ci să aibă viața veșnică ”. (Ioan 3:16).

Dacă Dumnezeu nu a vrut ca oamenii să moară, unii vor întreba „de ce a făcut lumea așa”. De ce nu i-a făcut pe oameni să nu moară? Însuși Dumnezeu răspunde prin Cuvântul Său: „nu am plăcere în moartea celor răi; ci ca cel rău să se întoarcă de la calea lui și să trăiască” (Ezechiel 33:11).

Deci Creatorul nu a vrut ca Adam și Eva să păcătuiască și să moară. El a spus că îi pare rău că lucrurile au luat o întorsătură atât de nefericită și că a fost forțat să aplice pedeapsa cu moartea, astfel încât oamenii să nu degenereze în haos și anarhie (Geneza 6: 5-7). Gândiți-vă cum ar fi lumea dacă păcătoșii răi ar putea trăi veșnic și ar face tot ce le-a venit în minte? Îngerul acela intrigator care a căzut și a devenit Satan Diavolul, este vinovat de moartea tuturor oamenilor (Geneza 3:1-5; Ioan 8:44).

Nu, Dumnezeu nu dorise ca oamenii să moară. Moartea intrase în lume din cauza unor creaturi neascultătoare și intrigatoare care lucrau împotriva Creatorului lor. Neascultarea și înșelăciunea împotriva unei legi sunt nelegiuire și, în termeni biblici, se numește „păcat”. Cine dintre angajatori și-ar lăsa angajații să acționeze ca șefi într-o firmă care nu este a lor?

De asemenea, Dumnezeu nu a putut tolera același atac care călcă în picioarele deciziile suveranității sale. Suntem avertizați că un singur păcat a contaminat întreaga rasă umană, în același mod în care un singur virus este capabil să contamineze întreaga rasă umană dacă nu sunt luate măsuri împotriva sa. Păcatul se înmulțește fulgerător de rapid ca un virus, trecând de la degradare la degradare creând haos și anarhie, situaţie care trebuie oprită: „Așa cum, printr-un singur om, păcatul a intrat în lume și moartea prin păcat și astfel moartea s-a răspândit la toți oamenii, pentru că toţi au păcătuit ”(Ro. 5:12)

 „Chiar toţi”, vor întreba unii? Cum vine asta? Suntem cu toții păcătoși și vrednici de moarte? Da, conform cu ceea ce citim mai sus; dacă nu am avea păcat, Dumnezeu, care este un Dumnezeu al dreptății, nu ar putea să ne facă să suferim moartea fără nelegiuire. Așa cum o mașină defectă nu poate face un lucru de calitate, de exemplu un Xerox defect; cu toate că funcţionează, dacă cerneala curge, nu poate copia lucrurile la calitatea originalului. Nici măcar Adam nu a putut procrea ceva mai bun decât era în starea sa. Am moștenit toate genele deteriorate ale primului om din cauza păcatului său, astfel încât acum vedem urmele căderii din perfecțiune. „... Suntem mai buni decât ei? Deloc! Căci mai înainte am arătat atât evreilor cât și grecilor că toți sunt sub păcat”. (Ro. 3:9)

Dar de ce a permis Dumnezeu așa ceva? Pentru că nu putea face altceva. Dumnezeu nu a vrut roboți reci și fără suflet. El dorea creaturi ca El, care să poată fi imaginea și asemănarea lui însuși. În același mod, natura nu este capabilă să creeze și să aducă o perfecțiune stabilă decât prin ascultarea de autoritatea și cuvântul lui Dumnezeu. Dacă păcatul nu ar fi fost introdus prin Satana, creația din lume ar fi ajuns la o cunoaștere matură a lui Dumnezeu prin ascultare și supunere.

Păcatul introdus de Satana este ca un virus al tehnologiei superioare. Oricine are un computer infectat știe ce înseamnă să obții acest tip de virus. Odată ce virusul păcatului a fost introdus în lume așa cum a fost dezvoltat de Satana, a continuat ca un avertisment în univers. Chiar dacă Dumnezeu i-ar fi distrus pe Satana și pe Adam și Eva imediat, creând un alt heruvim Lucifer și un alt Adam și Eva, acel microb odată început nu putea fi distrus atât de ușor și ori de câte ori era în stare, ar fi lovit din nou. Și asta pentru că Satana lansase unele controverse inteligente împotriva lui Dumnezeu, mulți dintre îngerii curților cerești îl luaseră în seamă. Trebuie doar să citim cartea lui Iov și vom vedea asta.

Cu aceleași controverse ridicate și nerezolvate, universul nu va fi niciodată stabil. Ce a fost atunci un antidot sigur? Singurul antidot a fost acela de a lăsa păcatul lui Satana să se dezvolte la vârf, adică până când acesta este complet copt și erupt. Când păcatul lui Satana va atinge apogeul, va izbucni în toată hidoșenia sa și apoi va putea fi complet dezrădăcinat și eradicat din univers. Scopul minunat și mântuirea lui Dumnezeu este de a restabili armonia în univers pentru totdeauna!

Toți oamenii au mila și răbdarea lui Dumnezeu, pentru că suntem contaminați cu un virus spre moarte, păcatul. Pentru că avem un dușman înverșunat în persoana lui Satan și a demonilor săi (alți îngeri care au căzut), care ne aţâţâ zilnic împotriva lui, El ne înţelege şi ne tolerează. Și pentru că nu ne putem mântui prin eforturile noastre, avem nevoie de un mântuitor care nu doar să ne arate calea spre mântuire de sub puterea lui Satan Diavolul, ci mai ales care să ne facă din nou plăcuti în ochii lui Dumnezeu, vindecând și anulând calea noastră contaminată cu virusul păcatului.

Nu poate omul să facă cu adevărat o acțiune specifică sau să depună o ofrandă lui Dumnezeu ca răscumpărare în întregime pentru eradicarea acțiunii virale a păcatului în trupul său? Răspunsul Scripturilor Sacre este nu: „Niciunul dintre ei nu poate în niciun fel să-și răscumpere necazul și nici să-i dea lui Dumnezeu o răscumpărare pentru sufletul său”. Psa. 49: 7

Așadar, vedem că omenirea nu se poate răscumpăra singură pentru a absolvi, pentru a anula consecințele nefericite ale căilor păcatului lor. Omenirea nu se poate face neprihănită înaintea lui Dumnezeu, ci are nevoie de un sacrificiu perfect, care, așa cum am văzut, nu era în mâinile muribunzilor. Soluția era în mâna lui Dumnezeu și depindea total de El.

Care a fost atunci soluția lui Dumnezeu? Soluția lui Dumnezeu a fost „ispășirea”, adică moartea unui om perfect care nu avea virusul păcatului, care să fie oferit voluntar (nu constrâns de nimeni) să fie acest sacrificiu perfect și, prin moartea sa, să „ispășească” (absolve) vinovăția noastră făcută prin natura moștenită de la Adam. În acest fel, el a devenit noul „tată” căruia credincioșii îi sunt datori pentru viață și ei vor accepta și aprecia jertfa lui și îl vor asculta. „Prin el (adică Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu), Dumnezeu a dat „ispășire” (Ro. 3:25) „Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, mulți au fost făcuți păcătoși, tot așa și prin ascultarea unui singur om vor fi mulți făcuţi drepti.” (Ro. 5:19).

Prin urmare, în ce constă vestea bună; ce este? Vestea bună constă în jertfa de ispășire a Fiului lui Dumnezeu și este o veste minunată, deoarece prin El, putem fi mântuiți de păcat și de moarte; prin credință în El și în neprihănirea pe care El o dă și prin ascultare de El. El este singurul mijlocitor al mântuirii: „Mai mult decât atât, fraților, vă spun Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care ați primit-o și în care stați, prin care și voi sunteți mântuiți, dacă țineți cu fermitate acel cuvânt pe care eu v-am propovăduit - dacă nu, ați crezut în zadar. "(1 Cor. 15: 1, 2)

Ce cere El, prin urmare? Ca noi să credem în Evanghelie. În primul rând, ce este Evanghelia?

1Cor. 15:3 „Căci v-am dat înainte de toate ceea ce am primit și eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, conform Scripturilor,

1Cor. 15: 4 și că a fost îngropat și că a înviat din nou în a treia zi, conform Scripturilor, "

Crezi asta, că Hristos a murit pentru păcatele noastre și, prin urmare, pentru toate ale tale? Ești suficient de blând și sincer pentru a te considera un păcătos care are virusul păcatului mortal? Numai astfel vei ajunge la mântuirea ta cuvenită prin Fiul lui Dumnezeu, dacă vei fi zdrobit în a recunoaște că ai o natură păcătoasă; degenerată. Aceasta înseamnă pocăință. Trebuie să renegați, să vă lăsați firea și să recunoașteți public, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, prin botezul în apă, făcut în numele lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și pentru El (nu pentru o religie de grup sau pentru unii). El a devenit un om perfect și, din moment ce a murit pentru păcatele tale, îl accepți ca Domn în viața ta și vei urma calea de viață pe care a urmat-o şi El. Cei care cred în Dumnezeu, Tatăl Său iubit, trebuie să facă după cum este scris „Pocăiți-vă, pentru că Împărăția cerurilor este aproape.” Mt. 4:17

Nu există altă soluție la criza în care ne aflăm cu toții. Nu există o cale de mijloc (Mt. 7:13, 14, 19). Ce înseamnă asta? Ajunge doar dacă ne gândim la următoarea frază rostită de Domnul nostru, Fiul lui Dumnezeu: „Căci Dumnezeu a iubit atât de mult lumea, încât a dat singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”

Aici textul spune clar, că cine nu crede va pieri. Deci nu există mântuire pentru cei care nu cred. Nu pentru că Dumnezeu nu ar vrea ca toţi să fie mântuiţi, ci deoarece mulţi oameni refuză să fie mântuiţi.

Filosofia și teoriile obișnuite ale acelora care fie nu au citit Biblia cu atenţie, fie nu au crezut cele scrise în ea, au contaminat creștinismul cu mântuirea tuturor celor care nu cred și alte păreri precum purgatoriul, sau o nouă oportunitate de pocăință în mileniu sau după mileniu, cei 1000 de ani din Cartea Apocalipsa, etc..

Noi să credem în Cuvântul lui Dumnezeu care ne avertizează cu toată solemnitatea și seriozitatea: „Cine crede în Fiul are viață veșnică; iar cel care nu crede pe Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. "(Ioan 3:36).

„Dacă nu te pocăiești, vei pieri la fel.” Luca 13: 3, 5

Fii atunci ascultător de Cuvântul vieții și umple-te cu el, pentru ca Dumnezeu să te binecuvânteze cu viața veșnică care vine prin credința în Acela care ne-a adus vestea bună. (Mt. 7: 21-27).

Să stăm de veghe cum se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Să nu ne lăsăm furaţi de nici o ideologie străină. de Biblia veche. Aceasta este rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele Fiului său mă rog, Amin!

Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!

Dumnezeu să aibă milă de noi. Amin!