O chemare pentru toate "fecioarele" (credincioşii, Matei 25:1-13):
Să înţelegem corect Eclesiastul 12:7!
La Eclesiastul 12:7 scrie ca duhul se duce la Dumnezeu, adică duhul se duce în mâinile lui, nu lângă Dumnezeu, aşadar duhul este "ceva" dintr-un om, nu "cineva" dintr-un om: Eclesiastul 12:7, Luca 23:46! Cine are ochelari religioşi şi nu vede? Nici chiar duhul Domnului Isus nu s-a dus în clipa morţii "lângă" Dumnezeu să stea pe ceva scaun de domnie, ci la Dumnezeu, adică în mâna lui:
Luca 23:46 Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Şi când a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul."
Nu poţi înţelege şi nu poţi accepta această mărturie a Scripturii dacă ai ochelari religioşi:
Ioan 20:17. "Isus ·i-a spus: „Nu Mă atinge, pentru că încă nu M-am suit la Tatăl Meu; ci mergi la fraţii Mei şi spune-le: «Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru»“. Ioan 20:17
Nu faceţi confuzie! Poţi să citeşti Biblia de 100 de ori dacă nu eşti atent şi interesat în ce spune.
Eclesiastul 12:7 vorbeşte de duhul omului, nu de sufletul omului:
Eclesiast 12:7. şi ţărâna să se întoarcă în pământ, cum era, şi duhul să se întoarcă la Dumnezeu, care l-a dat.
Duhul omului este puterea fizică şi intelectuală (Ezechiel 37:1-10), pe când sufletul omului este persoana cu toate simţurile ei. De aceea sufletul este strâns legat de trupul de carne şi se coboară în locuinţa morţilor împreuna cu trupul, fiind încătuşat în celulele moarte ale trupului, de unde este apoi scos împreună cu trupul la înviere, cum se şi scrie: Psalmul 16:10 Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea."
De aceea cartea Eclesiastul ca şi celelalte cărţi biblice prezintă omul mort ca fiind inactiv în locuinţa morţilor (locul de odihnă, cimitir, etc.) şi nu ca fiind activ în cer:
Eclesiastul 9: 5-6,10. "Cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri; dar cei morți nu știu nimic, și nu mai au nici o răsplată, fiindcă până și pomenirea li se uită. Și dragostea lor, și ura lor, și pizma lor, de mult au și pierit, și niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuința morților, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știință, nici înțelepciune!"
Iov 17: 13-16: "Când Locuința morților o aștept ca locuință, când în întuneric îmi voi înălța culcușul; când strig gropii: “Tu ești tatăl meu!” Și viermilor: “Voi sunteți mama și sora mea!” Unde mai este atunci nădejdea mea? Și cine mai poate vedea nădejdea mea? Ea se va coborî cu mine la porțile locuinței morților, când vom merge împreună să ne odihnim în țărână.”
Iov 7: 9-10: "Cum se risipește norul și trece, așa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuința morților! Nu se va mai întoarce în casa lui și nu-și va mai cunoaște locul în care locuia."
Eclesiastul 3: 19-20: "Căci soarta omului și a dobitocului este aceeași : aceeași soartă au amândoi; cum moare unul, așa moare și celălalt, toți au aceeași suflare, și omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deșertăciune. Toate merg la un loc; toate au fost făcute din țărână, și toate se întorc în țărână."
Psalmii 6:5: "Căci cel ce moare nu-și mai aduce aminte de Tine; și cine Te va lăuda în locuința morților?"
Isaia 38: 18-19: "Căci nu locuința morților Te laudă, nu moartea Te mărește, și cei ce s-au coborât în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioșia Ta. Ci cel viu, da, cel viu Te laudă ca mine astăzi. Tatăl face cunoscut copiilor săi credincioșia Ta."
1 Samuel 2:6: "Domnul omoară și învie, El coboară în locuința morților și El scoate de acolo."
Odată ce mori, nimic nu mai poţi face fără înviere. Iar după inviere va fi judecata, nu cum spun unii că judecata este imediat, după ce omul moare: Apoc. 20: 12-15: "Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea. Marea a dat înapoi pe morții care erau în ea; Moartea și Locuința morților au dat înapoi pe morții care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Și Moartea și Locuința morților au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieții, a fost aruncat în iazul de foc."
Nu sunt "Martor", nici "Adventist", în sensul în care aceştia formulează aceste cuvinte şi din studiile mele am observat că ceea ce am prezentat eu, a fost crezut cu mult timp înainte să apară aceste două grupări religioase. Aceste două grupări doar au aderat la această convingere foarte veche, pe care au avut-o şi Domnul Isus şi apostolii săi, ca omul - fie el bun, fie el rău - este mort în mormânt şi de acolo va învia, nu din cer şi nu din iad:
Ioan 5:28. Nu vă minunaţi de aceasta, pentru că vine un ceas în care toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui
29. şi vor ieşi: cei care au făcut cele bune, spre învierea vieţii, şi cei care au făcut cele rele, spre învierea judecăţii.
Da, scribii din Biserica Catolică au falsificat Scriptura, au rescris anumite versete şi au adăugat altele care nu existau în Evanghelia după Luca (Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr). Versetele rescrise de scribii din Biserica Catolică, reconstituite după mărturii şi manuscrise vechi din primele secole ale erei crestine, sunt următoarele:
Matei 10:28 "Şi nu vă temeţi de cei care vă ucid şi după aceia nu mai pot face nimic, mai bine temeţi-vă de acela, care va poate distruge, aruncând trupul împreună cu sufletul în gheena."
Luca 23:43 "Şi Isus i-a spus: „Astăzi îţi spun cu adevărat, vei fi cu mine în paradis“.
Postări recomandate
Să înţelegem corect Eclesiastul 12:7!
La Eclesiastul 12:7 scrie ca duhul se duce la Dumnezeu, adică duhul se duce în mâinile lui, nu lângă Dumnezeu, aşadar duhul este "ceva" dintr-un om, nu "cineva" dintr-un om: Eclesiastul 12:7, Luca 23:46! Cine are ochelari religioşi şi nu vede? Nici chiar duhul Domnului Isus nu s-a dus în clipa morţii "lângă" Dumnezeu să stea pe ceva scaun de domnie, ci la Dumnezeu, adică în mâna lui:
Luca 23:46 Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Şi când a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul."
Nu poţi înţelege şi nu poţi accepta această mărturie a Scripturii dacă ai ochelari religioşi:
Ioan 20:17. "Isus ·i-a spus: „Nu Mă atinge, pentru că încă nu M-am suit la Tatăl Meu; ci mergi la fraţii Mei şi spune-le: «Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru»“. Ioan 20:17
Nu faceţi confuzie! Poţi să citeşti Biblia de 100 de ori dacă nu eşti atent şi interesat în ce spune.
Eclesiastul 12:7 vorbeşte de duhul omului, nu de sufletul omului:
Eclesiast 12:7. şi ţărâna să se întoarcă în pământ, cum era, şi duhul să se întoarcă la Dumnezeu, care l-a dat.
Duhul omului este puterea fizică şi intelectuală (Ezechiel 37:1-10), pe când sufletul omului este persoana cu toate simţurile ei. De aceea sufletul este strâns legat de trupul de carne şi se coboară în locuinţa morţilor împreuna cu trupul, fiind încătuşat în celulele moarte ale trupului, de unde este apoi scos împreună cu trupul la înviere, cum se şi scrie: Psalmul 16:10 Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea."
De aceea cartea Eclesiastul ca şi celelalte cărţi biblice prezintă omul mort ca fiind inactiv în locuinţa morţilor (locul de odihnă, cimitir, etc.) şi nu ca fiind activ în cer:
Eclesiastul 9: 5-6,10. "Cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri; dar cei morți nu știu nimic, și nu mai au nici o răsplată, fiindcă până și pomenirea li se uită. Și dragostea lor, și ura lor, și pizma lor, de mult au și pierit, și niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuința morților, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știință, nici înțelepciune!"
Iov 17: 13-16: "Când Locuința morților o aștept ca locuință, când în întuneric îmi voi înălța culcușul; când strig gropii: “Tu ești tatăl meu!” Și viermilor: “Voi sunteți mama și sora mea!” Unde mai este atunci nădejdea mea? Și cine mai poate vedea nădejdea mea? Ea se va coborî cu mine la porțile locuinței morților, când vom merge împreună să ne odihnim în țărână.”
Iov 7: 9-10: "Cum se risipește norul și trece, așa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuința morților! Nu se va mai întoarce în casa lui și nu-și va mai cunoaște locul în care locuia."
Eclesiastul 3: 19-20: "Căci soarta omului și a dobitocului este aceeași : aceeași soartă au amândoi; cum moare unul, așa moare și celălalt, toți au aceeași suflare, și omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deșertăciune. Toate merg la un loc; toate au fost făcute din țărână, și toate se întorc în țărână."
Psalmii 6:5: "Căci cel ce moare nu-și mai aduce aminte de Tine; și cine Te va lăuda în locuința morților?"
Isaia 38: 18-19: "Căci nu locuința morților Te laudă, nu moartea Te mărește, și cei ce s-au coborât în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioșia Ta. Ci cel viu, da, cel viu Te laudă ca mine astăzi. Tatăl face cunoscut copiilor săi credincioșia Ta."
1 Samuel 2:6: "Domnul omoară și învie, El coboară în locuința morților și El scoate de acolo."
Odată ce mori, nimic nu mai poţi face fără înviere. Iar după inviere va fi judecata, nu cum spun unii că judecata este imediat, după ce omul moare: Apoc. 20: 12-15: "Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea. Marea a dat înapoi pe morții care erau în ea; Moartea și Locuința morților au dat înapoi pe morții care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Și Moartea și Locuința morților au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieții, a fost aruncat în iazul de foc."
Nu sunt "Martor", nici "Adventist", în sensul în care aceştia formulează aceste cuvinte şi din studiile mele am observat că ceea ce am prezentat eu, a fost crezut cu mult timp înainte să apară aceste două grupări religioase. Aceste două grupări doar au aderat la această convingere foarte veche, pe care au avut-o şi Domnul Isus şi apostolii săi, ca omul - fie el bun, fie el rău - este mort în mormânt şi de acolo va învia, nu din cer şi nu din iad:
Ioan 5:28. Nu vă minunaţi de aceasta, pentru că vine un ceas în care toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui
29. şi vor ieşi: cei care au făcut cele bune, spre învierea vieţii, şi cei care au făcut cele rele, spre învierea judecăţii.
Da, scribii din Biserica Catolică au falsificat Scriptura, au rescris anumite versete şi au adăugat altele care nu existau în Evanghelia după Luca (Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr). Versetele rescrise de scribii din Biserica Catolică, reconstituite după mărturii şi manuscrise vechi din primele secole ale erei crestine, sunt următoarele:
Matei 10:28 "Şi nu vă temeţi de cei care vă ucid şi după aceia nu mai pot face nimic, mai bine temeţi-vă de acela, care va poate distruge, aruncând trupul împreună cu sufletul în gheena."
Luca 23:43 "Şi Isus i-a spus: „Astăzi îţi spun cu adevărat, vei fi cu mine în paradis“.
Postări recomandate
413
| ||||||||||
343
| ||||||||||
8 iul. 2013, 16 comentarii
|
312
| |||||||||
24 sept. 2015
|
173
| |||||||||
151
| ||||||||||
11 sept. 2014
|
127
| |||||||||
23 iul. 2015
|
125
| |||||||||
102
| ||||||||||
91
| ||||||||||
91
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu