47. Originea apocrifei "Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr"

http://bibliaantica.blogspot.ro/2014/12/o-descoperire-socanta-am-gasit-originea.html

Slăvit să fie Tatăl nostru ceresc şi Domnul nostru Isus Christos, Fiul său!
Acum ştim de unde s-a importat acest "gunoi spiritual" în care focul chinuie veşnic pe păcătoşi. Dar slavă Tatălui ceresc, el este un Dumnezeu al iubirii şi atunci când pedepseşte, judecăţile sale sunt logice, drepte şi adevărate. Nu ar putea face un sadism atât de înfiorător. Duhul nostru de copii ai lui Dumnezeu strigă din noi "NU PUNEŢI ÎN SEAMA LUI DUMNEZEU O ASTFEL DE GROZĂVIE!"

Postări  Recomandate

Intrare	Afișări de pagină
A făcut parte predica "Bogatul nemilostiv şi sărac... 8 iul. 2013	414
Cum a fost dus de nas regele Saul de femeia din En... 4 iul. 2014	401
Murim sau nu murim? Ce spun Dumnezeu şi Satan, în ... 8 iul. 2013, 16 comentarii	309
Este "iadul" o realitate? Adevărul despre "iad" 24 sept. 2015	175
Comentariu despre "duhurile" de la 1Petru 3:18-20 ... 23 iul. 2015	153
Jmecheriile "cărturarilor" 11 sept. 2014	127
Luca 23:43 - Comentariu de Ady Florin 23 iul. 2015	125
Ar trebui să folosim din nou cuvântul “iad” in tra... 21 aug. 2014	102
Ce spune Biblia antică despre suflet, este muritor... 8 iul. 2013	92
Oscar Cullmann: Nemurirea sufletului sau învierea ... 6 nov. 2014	91

46. Nazarenii: Sectă eretică ce a influenţat negativ creştinismul

"Epifanie de Salamina este un scriitor și prelat creștin bizantin din secolul al IV-lea, episcop de Salamina, în Cipru, la origine evreu palestinian convertit[1].
Sfântul Epifanie s-a născut în jurul anului 315 (sau, după alții, 308) într-o familie modestă de evrei din satul Besanduc, nu departe de Elefteropolis (Beit Guvrin sau Beit-Djibrin) în Palestina. La moartea tatălui său, copilul, orfan, a fost adoptat de un învățător al Legii iudaice, Trifon. Acesta i-a asigurat posibilitatea de a studia, așa încât Sfântul Epifanie a învățat nu doar Scripturile și preceptele legii mozaice, ci și cinci limbi - greaca, latina, ebraica, siriaca și copta -, lucru rar în acea epocă."
Wikipedia

Episcopul Epifanie descrie istoria a 80 de secte eretice, inclusiv cei care ţineau legea lui Moise. 
Aceasta carte a lui Epifanie se numeste Panarion (Casa Luminii).

http://www.masseiana.org/panarion_bk1.htm#First

Ca evreu-creştin originar din Israel, Epifanie trebuia să fi ştiut multe şi iată cum descrie el sectele ce au fost:
5:3 In the first Section of the first Volume there are twenty Sects, as follows: Barbarism, Scythianism, Hellenism and Judaism. Varieties of Hellenes: Pythagoreans or Peripatetics, Platonists, Stoics, Epicureans. The Samaritan sect, which is derived from Judaism. Four Samaritan peoples, as follows: Gorothenes, Sebuaeans, Essenes, Dositheans. Seven Jewish sects as follows: Scribes, Pharisees, Sadducees, Hemerobaptists, Ossaeans, Nasaraeans, Herodians.

Înainte de a apărea Isus Christos cu mesajul său, Epifanie scrie că samaritenii au avut patru secte: Gorothenienii, Sabeenii, Essenienii şi Dositenienii, aşadar essenienii nu erau evrei, ci samariteni.

Ce aveau în comun aceste secte samaritene cu evreii şi ce îi deosebea? 

"Toate opiniile lor sunt aceleași ca și ale evreilor, (...) cu excepția faptului că neagă învierea morților și alte profeții, cele ulterioare lui Moise." 
Samaritenii erau ca şi saducheii, respingând învierea morţilor, crezând în nemurirea sufletului.

Epifanie scrie că iudeii aveau şapte secte: Scribii, Fariseii, Saducheii, Hemerobaptiştii, Oseenii, Nazarenii şi Irodienii.
Partida "nazarenilor" exista încă înainte de a veni Domnul Isus.
Erau ei adevăraţi credincioşi? Nu! Căci iată ce scrie despre ei, şi practicile lor: 19:1 19. Nasaraeans, meaning 'rebels,' who forbid the eating of any meat and do not partake of living things at all. They have the holy names of patriarchs which are in the Pentateuch, up through Moses and Joshua the son of Nun, and they believe in themr12;
... 19:2 I mean Abraham, Isaac, Jacob, and the earliest ones, and Moses himself, and Aaron, and Joshua. But they hold that the scriptures of the Pentateuch are not Moses' scriptures, and maintain that they have others besides these.

19: 1 19. Nazarenii, adică "rebeli," (în sensul legii lui Moise) care interzic consumul de orice carne și nu se înfruptă din nici o creatură vie. Ei cinstesc numele sfinte ale patriarhilor care sunt în Pentateuh, mai în sus de Moise și Iosua, fiul lui Nun, și ei cred în însele,

19: 2 Adică Avraam, Isaac, Iacov, ca cei mai vechi, și Moise însuși, și Aaron, și Joshua. Dar ei susțin că scripturile Pentateuhului nu sunt scripturile lui Moise, și susțin că au şi altele în afară de acestea.

Apostolul Pavel aminteşte şi el de această sectă:

1 Timotei 4

1. Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,
2. abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor.
3. Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţumiri de către cei ce cred şi cunosc adevărul.
4. Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună, şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumiri,
5. pentru că este sfinţit prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.


Aşadar erau evrei care aveau scrieri apocrife, nu acceptau Pentaeuchul lui Moise, ci se luau după cărţile sectei. Clar că erau eretici.
Cum se face că Pavel a fost numit "capul" acestei secte? Eu cred că din greşeală, din confuzie.
Ca de exemplu:
În jurul anului 1995 sau poate mai repede calatoream cu trenul de la Gherla la Cluj şi stăteam pe interval. Era un om acolo, nu chiar atât de în vârstă, îmbrăcat elegant, arăta ca un intelectual. Am intrat în vorbă cu el şi mi-a spus că făcu-se închisoare. Mi-a povestit că sub patul lui era un lider al "Martorilor Lui Iehova", un etnic maghiar, care păstorea un grup care ţineau sabatul, dădeau "şefului" zeciuială chiar şi din raţia de mâncare. Vorbea cu detestare despre acest "şef al Martorilor", cum îl numea el. Când am auzit astea, am tresărit, fiindcă mi-am dat seama că omul făcea o confuzie. De fapt aceştia nu erau dintre "Martorii lui Iehova", ci dintr-o mică ramură a sâmbătarilor. I-am atras atenţia domnului respectiv, însa el nu se lăsa şi spunea "Nu domnule, erau Martorii lui Iehova". Probabil aceştia sau liderul lor atunci când se rugau, pomeneau numele Iehova şi de aici venea confuzia. 
La fel s-a putut întâmpla şi în primul secol. Pentru că atât creştinii cât şi nazarinenii nu mai aduceau jertfe la Templu, au fost băgaţi în aceeaşi oala.
O altă variantă ar fi că secta nazarinenilor, sau unii dintre ei, au trecut la credinta în Isus, însă şi-au adus ideile greşite cu ei şi astfel s-a creat o noua secta eretică creştino-nazarineana, numită şi encratiţi. 
https://en.wikipedia.org/wiki/Encratites
De la această sectă s-a strecurat în Evanghelia după Luca pericopa bogatului nemilostiv:

“The Gospel of the Nazirenes”

Evanghelia Nazirenilor

CHAPTER 47: The Spirit Gives Life.  The Rich Man and the Beggar 

1. And when they came down from the mount, one of His disciples asked Him, “Master, if a man does not keep all these commandments will he enter into life?” And he said, “The law is good in the letter, but more excellent in the spirit, for the letter without the spirit is dead, but the spirit makes the letter alive. ” 
2. “Take heed that you obey, from the heart, and in the spirit of love, all the commandments which I have given to you. ” 
3. “It has been written, ‘You shall not kill’, but I say to you, if any hate and desire to slay, they are guilty of the law, yea, if they cause hurt or torture to any innocent creature they are guilty; but if they kill to put an end to suffering which cannot be healed, they are not guilty, if they do it quickly and in love. ” 
4. “It has been said, ‘You shall not steal’, but I say to you, if any, not content with that which they have, desire and seek after that which is another’s; or if they withhold that which is just from the worker, they have stolen in their heart already. Their guilt is greater than that of one who stealeth a loaf in necessity, to satisfy his hunger. ” 
5. “Again you have been told, ‘You shall not commit adultery’, but I say to you, if man or woman join together in marriage with unhealthy bodies, and beget unhealthy offspring, they are guilty, even though they have not taken their neighbor’s spouse; and if any have not taken a woman who belongs to another, but desire in their heart and seek after her, they have committed adultery already in spirit. ” 
6. “And again I say to you, if any desire and seek to possess the body of any creature of food, or for pleasure, or for profit, they defile themselves thereby. ” 
7. Yea, and if a man tells the truth to his neighbor in such wise as to lead him into evil, even though it be true in the letter, he is guilty. ” 
8. “Walk in the spirit, and so will you fulfill the law. and be meet for the kingdom. Let the law be within your own hearts rather than on tables of memorial; which things nevertheless you ought to do, and not to leave the other undone, for the Law which I have given to you is Holy, just and good, and blessed are all they who obey and walk therein. ” 
9. “God is spirit, and they who worship God must worship in spirit and in truth, all the times, and in all places. “
10. And he spoke this parable to them who were rich, saying, “There was a certain rich man, who was clothed in purple and fine linen, and fared sumptuously every day. ” 
11. “And there was a certain beggar named Lazarus, who lay at his gate, full of sores, desiring to be fed with the crumbs which fell from the rich man’s table; moreover the dogs came and licked his sores. ” 
12. “And it came to pass, that the beggar died, and was carried by the angels into Abraham’s bosom; the rich man also died, and was buried with great pomp. And in Hades he lifted up his eyes, being in torment, and saw Abraham afar off, and Lazarusin his bosom.  
13. And he cried and said, Father Abraham, have mercy on me, and send Lazarus, that he may dip the tip of his finger in water, and cool my tongue, for I am tormented in his place.  
14. But Abraham said, son, remember that you, in your lifetime received good things, and likewise Lazarus evil things; but now he is comforted, and you are tormented. And thus are the changes of life for the perfecting of souls. And beside all this, between us and you there is a great gulf fixed, so that they which would pass from hence to you cannot; neither can they pass to us, that would come from thence, till their time be accomplished. ” 
15. Then he said, “I ask you therefore, Father, that you send him to my father’s house; for I have five brothers. He may testify to them, lest thy also come into this place of torment. ” 
16. Abraham said to him, They have Moses and the prophets; let them hear them. ” And he said, Nay Father Abraham; but if one went to them form the dead, they will repent 
17. And “Abraham” said to him, if they don’t hear “Moses” and the “prophets”, neither will they be persuaded, though one rose format the dead. “

 http://netzarifaith.org/netzari-faith/the-gospel-of-the-nazirenes/

45. Celsus şi Origene: Alţi doi martori care confirmă imixtiunile copiştilor în textul Bibliei

Filozoful păgân Celsus, acuza creştinii de „modificarea textului original al Evangheliilor de trei sau patru ori, ba chiar mai mult, pentru a putea nărui argumentaţia celor ce îi criticau."

Origene, un scriitor creştin de orientare gnostică îl confirmă pe Celsus, nu neaga, ci admite faptul: „E un fapt învederat astăzi că există printre manuscrise o mare felurime, fie din pricina nepurtării de grijă a scribilor, fie din pricina îndrăznelii deşănţate a oamenilor care îndreaptă scrierea, sau chiar din cauză că sunt unii care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor, rânduindu-se corectori cu de la ei putere".

http://en.wikipedia.org/wiki/Contra_Celsum

Pe acest blog, am arătat care au fost textele modificate pentru a se susţine nemurirea sufletului.

Apropo, întrebaţi profesorii de literatură creştină antică sau pe cei ce pot da informaţii în legătură:
Spune Celsus unde au fost făcute modificările?

44. Mărturii din Arabia: THNETOPSYCHITES (din grecescul muritor şi suflet)

Am găsit o descriere interesantă în Enciclopedia lui Diderot:

THNETOPSYCHITES, s. m. pl. (Hist. ecclésiast) anciens hérétiques, croyant que l’ame humaine étoit parfaitement semblable à celle des bêtes, & qu’elle mouroit avec le corps. Voyez .
Ce mot est composé du grec θνητὸς, mortel, & ψυχὴ, ame.
On ne trouve nulle part ces hérétiques que dans S. Jean Damascene, hérés. xc. à-moins qu’ils ne soient les mêmes que ceux dont parle Eusebe, hist. ecclésiast. liv. IX. c. xxxviij. où il est dit que du tems d’Origene il y avoit en Arabie des hérétiques, croyant que l’ame humaine mouroit avec le corps, mais qu’elle ressusciteroit avec le corps à la fin du monde. Eusebe ajoute qu’Origene réfuta ces hérétiques dans un concile nombreux, & qu’il les fit revenir de leurs erreurs. S. Augustin & Isidore les appellent hérétiques arabes.
Marshal, dans ses tables, a défiguré ce mot faute de l’entendre, car il l’écrit thenopsychites, au-lieu de thnetopsychites : il les place aussi dans le sixieme siecle, mais on ne peut deviner sur quel fondement il l’a fait.

Diderot - Encyclopedie 1ere edition tome 16.djvu/281
Encyclopédie de Diderot (1765)
THNETOPSYCHITES

THNETOPSYCHITES  - s. m. pl. (Istoria bisericească)
"Vechi eretici, crezând că sufletul uman este perfect asemănător cu cel al animalelor şi ca el murea odată cu trupul - vezi SUFLETUL.
Acest cuvânt este compus din grecescul muritor şi suflet.
Nu am găsit niciunde referiri la aceşti eretici decât la Sfântul Ioan Damaschinul în anul 900, cu excepţia cazului în care ei nu sunt aceiaşi despre care vorbeste Eusebiu, care zice că încă din timpurile lui Origene existau în Arabia eretici care credeau că sufletul uman murea odată cu trupul, dar va reânvia odată cu trupul la sfârşitul lumii. Eusebiu adaugă că Origene a respins aceşti eretici într-un numeros conciliu şi le-a corectat erorile. Sfântul Augustin şi Isidor le spuneau eretici arabi.
Marshall în tabelele lui a denaturat înţelesul din cauză că a înţeles greşit şi în loc să scrie “ thnetopshychites” a scris “thenopsychites”. De asemenea el i-a plasat în secolul 6, dar nu putem să ne dăm seama pe ce bază a făcut-o."

THNETOPSYCHITES, s. m. pl. (Istoria Ecclesiastică) eretici vechi, crezând că sufletul uman este perfect similar cu sufletul unui animal, și că moare odata cu trupul. A se vedea SUFLETUL.
Acest cuvânt este compus din grecescul θνητὸς, muritor, și ψυχὴ, suflet. Nu sunt menţionaţi nicăieri aceşti eretici la Sf. Ioan Damaschin, Erezii. xc. cu excepția cazului în care sunt aceiași cu cei menționati de Eusebiu, Istoria Ecclesiastică. liv. IX. c. xxxviij. în cazul în care se spune că pe timpul lui Origen au existat eretici arabi, crezând că sufletul omenesc moare odată cu trupul, fiind inviat odată cu trupul la sfârșitul lumii. Eusebiu adaugă ca Origen a respins acesti eretici în numeroase consilii, și i-a adus înapoi din greșeala lor. Augustin & Isidor îi numesc eretici arabi. Marshall, în tabelele sale, a desfigurat din a lui vina acel cuvânt prin auz, pentru că el scrie thenopsychites în loc de thnetopsychites: De asemenea, îi pune în secolul al șaselea, dar nu putem ghici pe ce bază a făcut-o.
Diderot - Enciclopedia volum 16.djvu prima ediţie /

Despre scriitorul acestui articol enciclopedic:
"Denis Diderot (n. 5 octombrie 1713, Langres (Champagne-Ardenne); d. 31 iulie 1784, Paris) a fost un filosof și scriitor francez.
Născut la Langres, Diderot a fost o figură complexă a iluminismului francez, având o influență majoră asupra spiritului raționalist al secolului al XVIII-lea. Diderot a primit o educație iezuită și a renunțat la o carieră în drept, dedicându-se studiului și scrisului. În 1745, împreună cu D'Alembert, Diderot a început să editeze Encyclopédie, un proiect celebru, care i-a inclus aproape toți scriitorii francezi iluminiști importanți."
Wikipedia
http://ro.wikipedia.org/wiki/Denis_Diderot

Scurt istoric:
După ce primii creştini (evrei) AU PĂRĂSIT IERUSALIMUL ŞI IUDEEA, din cauza armatelor romane, ei s-au stabilit dincolo de Iordan, în Arabia, numita Arabia Petraea, după oraşul Petra.
Acesti evrei-creştini, credeau FOARTE BINE că sufletul moare odată cu trupul şi va fi înviat odată cu trupul şi această credinţă au dat-o noilor convertiţi din Arabia. Arabii au avut această credinţă adevărată, până ce ereticul Origene (sec II-III) a făcut mai multe călătorii şi i-a convins să renunţe, dar nu pe toţi, după cum vedem din această descriere enciclopedică. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Arabia_Petraea
http://en.wikipedia.org/wiki/Bosra

To the Christians and Muslims, about the life atfter death doctrine, according to the old time faith

Peace on you, Salam aleikum,

According to the Old Time Faith, is no life after death, before the resurrection. Both parties - Modern Christians and Muslims, who is a Christian branch - are wrong in this doctrine. The old-time believers don't admitted the life after death, before the resurrection.
 THNETOPSYCHITES, s. mr. pl. (Hist. Ecclesiast) ancient heretics, believing that the human soul was perfectly similar to that of beasts, and that she was dying with the body. See.

This word is composed of θνητὸς Greek, mortal, and ψυχὴ, soul.

It is found nowhere in these heretics St. John Damascene, heres. xc. to unless they are the same as those mentioned by Eusebius, Hist. Ecclesiast. liv. IX. c. xxxviij. where it is said that in the time of Origen there had Saudi heretics, believing that the human soul was dying with the body, but ressusciteroit with the body at the end of the world. Eusebius adds Origen refuted these heretics in numerous council, and bringing them back from their mistakes. Augustine & Isidore called Arab heretics.

Marshal in his tables, disfigured word fault of the hearing because he writes thenopsychites in the town of thnetopsychites: It also puts in the sixth century, but we can not guess on what basis he fact.

 THNETOPSYCHITES, s. m. pl. (Hist. ecclésiast) anciens hérétiques, croyant que l’ame humaine étoit parfaitement semblable à celle des bêtes, & qu’elle mouroit avec le corps. Voyez .

Ce mot est composé du grec θνητὸς, mortel, & ψυχὴ, ame.

On ne trouve nulle part ces hérétiques que dans S. Jean Damascene, hérés. xc. à-moins qu’ils ne soient les mêmes que ceux dont parle Eusebe, hist. ecclésiast. liv. IX. c. xxxviij. où il est dit que du tems d’Origene il y avoit en Arabie des hérétiques, croyant que l’ame humaine mouroit avec le corps, mais qu’elle ressusciteroit avec le corps à la fin du monde. Eusebe ajoute qu’Origene réfuta ces hérétiques dans un concile nombreux, & qu’il les fit revenir de leurs erreurs. S. Augustin & Isidore les appellent hérétiques arabes.

Marshal, dans ses tables, a défiguré ce mot faute de l’entendre, car il l’écrit thenopsychites, au-lieu de thnetopsychites : il les place aussi dans le sixieme siecle, mais on ne peut deviner sur quel fondement il l’a fait.

Diderot - Encyclopedie 1ere edition tome 16.djvu/281

43. Ce credeau unii dintre rabini despre "iad"

Citate din Talmud

Talmud Erubin 21b: „Oricine nu se supune rabinilor merită moarte şi va fi pedepsit prin a fi fiert ... în iad.”

Talmud Gittin 57a: „Isus este în Iad şi este pedepsit prin a fi fiert ... Creştinii sunt fierţi ...”

Talmud Hagigah 27a: „Niciun rabin nu poate ajunge în iad."

De unde s-au inspirat aceşti aşazişi rabini?

42. Luca 23:43 - Unde vine virgula?

O altă problemă ce poate fi sesizată la capitolul "răstălmăciri ale Bibliei făcute de traducători" este redarea diferita din Luca 23:43 în versiunile moderne faţă de unele versiuni foarte vechi ale textului, ca de exemplu în Codexul Curetonian (datat între secolele II-V):
"Amen, I say to thee to-day that with me thou shalt be in the Garden of Eden.'" - F. C. Burkitt, "The Curetonian Version of the Four Gospels," Vol. I, Cambridge, 1904
"Amin, îţi spun ţie astăzi, cu mine vei fi în Grădina Edenului."

"I say today to you, you will be with me in paradise." 
The manuscript gets its curious name from being edited and published by William Cureton in 1858. The manuscript was among a mass of manuscripts brought in 1842 from a Syrian monastery in the Wadi Natroun, Lower Egypt, as the result of a series of negotiations that had been under way for some time; it is conserved in the British Library. Cureton recognized that the Old Syriac text of the gospels was significantly different from any known at the time. He dated the manuscript fragments to the fifth century; the text, which may be as early as the second century, is written in the oldest and classical form of the Syriac alphabet, called Esṭrangelā, without vowel points.[7]" Curetonian Gospels - Wikipedia.

"Îţi spun ţie astăzi, cu mine vei fi în Grădina Edenului."
Manuscrisul își face numele ciudat de la editarea și publicarea lui de către William Cureton în 1858. Manuscrisul se afla printre o serie de manuscrise aduse în 1842 de la o mănăstire siriană din Wadi Natroun, Egiptul de Jos, ca urmare a unei serii de negocieri care au avut de mai multe ori; este conservată în Biblioteca Britanică. Cureton a recunoscut că textul vechi siriac al Evangheliilor era semnificativ diferit de orice cunoscut pe vremea aceea. El datează fragmentele manuscrise până în secolul al V-lea; textul, care poate fi încă din secolul al doilea, este scris în cea mai veche și clasică formă a alfabetului siriac, numit Esṭrangelā, fără puncte de vocale [7] "Evangheliile Curetoniană - Wikipedia.

Varianta din Textul Curetonian nu este singulară: 
"In Luke 23:43 the variant I say today to you, you will be with me in paradise supported only by unspaced dot in Codex Vaticanus and lack of punctuation in earlier Greek MSS" Curetonian Gospels - Wikipedia
"Early Greek manuscripts had no punctuation, but occasionally it is found in some MSS, and this is the case here, where B (the Vatican 1209) has a lower point ((hypostigme) after semeron. Regarding the punctuation used by this MS, it was noted that in general "B has the higher point as a period, the lower point for a shorter pause." (A. T. Robertson, "A Grammar of the Greek New Testament," Nashville, 1934, p. 242) The ink of the uncial letters in codex B was at one time a faded brown color, and in a later century a scribe traced over many of the letters and punctuation marks.
However, in Luke 23:43 the ink of the lower point is the same as the letters of the text, and thus it can be traced back to the fourth century C.E.
The Vatican 1209 uses punctuation marks also in other places. Thus, at Romans 8:5, ABCL and 26 cursives have a point after sarka."  Luke 23:43 - Where does the comma go?, John Albu, 1996

"În Luca 23:43 varianta Îţi spun ţie astăzi, vei fi cu mine în paradis" susținut doar de un punct fără spaţiu în Codex Vaticanus și lipsa de punctuație în MSS grecești anterioare" Evangheliile Curetoniene - Wikipedia
"Manuscrisele timpurii din Grecia nu aveau punctuație, dar uneori se regăsesc în unele MSS, și acesta este cazul aici, unde B (Vaticanul 1209) are un punct inferior ((hypostigme) după semeron.) În ceea ce privește punctuația folosită de acest MS, sa observat că, în general, "B are punctul superior ca perioadă, iar punctul inferior pentru o pauză mai scurtă" (AT Robertson, "O gramatică a Noului Testament grec", Nashville, 1934, p. 242). Literele unciale din codul B erau, la un moment dat, o culoare maronie decolorată, iar într-un secol mai târziu un scrib trasate peste multe litere și semne de punctuație.
Cu toate acestea, în Luca 23:43 cerneala punctului inferior este aceeași cu literele din text și, astfel, poate fi urmărită până în secolul al IV-lea C.E.
Vaticanul 1209 utilizează semne de punctuație și în alte locuri. Astfel, la Romani 8: 5, ABCL și 26 cursive au un punct după sarca ". Luca 23:43 - Unde vine virgula ?, John Albu, 1996

Domnul Isus n-avea cum sa fie deja în paradis în seara răstignirii, deoarece dupa înviere el a spus "încă nu m-am suit la Tatăl meu" (Ioan 20:17), iar un alt paradis, fără Tatăl, este de neconceput. Actualul text din versiunile moderne al lui Luca 23:43 cu mersul automat în rai în seara răstignirii a fost standardizat gresit, în ciuda evidenţelor contextuale şi manuscriptice.

41. Cui sunt tributari cei ce cred în moartea sufletului?

În ce priveşte doctrina sufletului muritor şi a anihilării păcătoşilor nepocăiţi, martorii sunt tributari adventistilor de la care s-au rupt, iar adventiştii sunt tributarii doctrinei baptiştilor aşanumiţi primitivi. Aceştia existau deja înainte de apariţia predicatorului baptist William Miller, liderul adventiştilor, şi nu erau baptiştii singurii cu astfel de convingeri, a se vedea cartea The Fire That Consumes, de Edward William Fudge. Baptiştii fiind o ramură redenumită a anabaptiştilor, aceştia (sau cel puţin cei din zona reformatorului de la Geneva, Jean Calvin) credeau şi ei în sufletul muritor, dovada fiind scrierile lui Calvin - care îi ura din cauza aceasta şi din cauza respingerii botezului copiilor, etc.. El îi cunoştea bine, dat fiind că o perioada i-a frecventat, luând de nevastă văduva unui anabaptist.

Iată şi o altă dovadă într-un ultim imn foarte frumos al unui frate anabaptist:

The Last Hymn of anabaptist Georg "Blaurock" 1529


(He also advocating soul sleeping until God's Kingdom:
My soul I leave in God's great Hand,
Until Your Kingdom, sleeping. (167, 8))

God will be judge in righteousness
With no one Him gainsaying;
His will, not ours, will be the test,
His sentence just pronouncing.

His Word does prove the hearts of men,
All seekers true converting;
Believe that Word and be baptized,
Obey your daily reading.

He marks you out from all mankind,
From Sin's grim power releases;
And for the wayward, godless, blind,
Their sad affliction ceases.

And so, Zion, God's people called,
Show all you have been given;
You will obtain a glorious crown,
With all your sins forgiven.

The Last great Day comes hastening on,
It warns us to be watching;
So help us, Lord, to bear the cross,
Your holy Purpose matching.

O Lord, direct us by Your grace;
And on Your love depending,
May Providence our lives control
Your Mighty Hand defending.

And as I now must part from friends,
From brothers, sisters weeping;
My soul I leave in God's great Hand,
Until Your Kingdom, sleeping. (167, 8)
Şi lanţul tributarilor poate continua până în sec. I (şi apoi până în Eden), a se vedea:
Unde s-a rupt firul? Invit toţi apologeţii zilelor noastre să îl înfrunte pe Policarp!
http://sufletulestemuritor.blogspot.ro/2014/11/unde-s-rupt-firul-invit-toti-apologetii.html

Aşadar toţi cei ce cred în doctrina sufletului muritor şi în anihilarea păcătoşilor nemântuiţi, respingând doctrina sufletului nemuritor şi al chinuirii eterne a păcătoşilor în iad, sunt de fapt tributarii acelor creştini, care nu au sărit în braţele ideologiei păgâne despre nemurirea sufletului şi al iadului chinuitor, faţă de care mulţi creştini sunt tributari.
Infernul minimal
http://sldsjd.wordpress.com/2014/05/08/infernul-minimal/#comment-3140

40. Unde s-a rupt firul? Invit toţi apologeţii zilelor noastre să îl înfrunte pe Policarp!

Iată o mărturie şocantă în ultima rugăciune a episcopului martir Policarp al Smirmei (secolul II), liderul întregului răsărit, undeva pe la anul 155 sau 156, în care se spune că sufletul învie împreună cu trupul.  
Unde s-a rupt firul?  
De ce în zilele noastre apologeţii fac exact invers, susţinând nemurirea sufletului? Sau Policarp a greşit în ceea ce a spus?  
Iubite apologet al zilelor noastre, scolit după stereotepia teologică a zilelor noastre, ai avea curajul să îl înfrunţi, dacă el ar trăi astăzi?

Iată rugăciunea martirului Policarp:
"Atotputernice Dumnezeule, Tată a iubitului şi binecuvântatului Tău slujitor, Isus Christos, prin care am ajuns la cunoştinţa Ta, Dumnezeul îngerilor, a puternicilor, a tuturor creaturilor şi a tuturor celor drepţi, care trăim înaintea feţei Tale: Te preamaresc, că m-ai socotit vrednic pentru aceasta zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor Tăi, în paharul Christosului Tău, la învierea sufletului şi a trupului la viaţa veşnică prin neputrezirea din Duhul Sfânt. Să fiu primit printre ei înaintea feţei Tale, ca o jertfă grasă şi plăcută, aşa cum Tu, veşnic drept Dumnezeu ai hotărât mai dinainte, mi-ai făcut de cunoscut în prealabil, iar acum împlineşti. Pentru toate acestea Te laud, te preamăresc si te slăvesc vesnic, prin al Tau Mare Preot ceresc, Fiul Tău drag, Isus Christos. Prin El si impreuna cu El, a Ta este slava luminoasa, in Duhul Sfant acum şi în eternitatea care va veni. Amin.” (Varianta Episcopului Eusebiu de Cesareea, din Istoria Eclesiastica)


Nu era o părere singulară, deoarece un alt lider creştin, Teofil al Antiohiei (169-177), scria: 
"Dumnezeu înviază trupul tău nemuritor, împreună cu sufletul; şi atunci, pentru că vei fi nemuritor, vei vedea pe Cel nemuritor, dacă vei crede de acum în El”. 
Cartea Întâia către Autolic, Capitolul VII 

Poate veţi spune că a fost părerea a doi oameni. Însă iată ce consemnează enciclopedia lui Diderot în secţiunea despre THNETOPSYCHITES, s. m. pl. (Istoria Ecclesiastică):

"Encyclopédie de Diderot (1765)
THNETOPSYCHITES

THNETOPSYCHITES  - (Istoria bisericeasca)
Vechi eretici, crezând că sufletul uman este perfect asemănator cu cel al animalelor şi că el murea odată cu corpul - vezi SUFLETUL.
Acest cuvânt este compus din grecescul muritor şi suflet.
Nu am găsit niciunde referiri la aceşti eretici decât la Sfântul Ioan Damaschinul în anul 900, cu excepţia cazului în care ei nu sunt aceiaşi despre care vorbeste Eusebiu care zice că încă din timpurile lui Origene existau în Arabia eretici care credeau că sufletul uman murea odată cu corpul dar va reânvia odată cu corpul la sfârşitul lumii. Eusebiu adăuga că Origene a respins aceşti eretici într-un numeros conciliu şi le-a corectat erorile. Sfântul Augustin şi Isidor le spuneau eretici arabi.
Marshal în tabelele lui a denaturat înţelesul din cauză că a înţeles greşit şi în loc să scrie “thnetopshychites” a scris “thenopsychites”. De asemenea el i-a plasat în secolul 6 dar nu putem să ne dăm seama pe ce bază a făcut-o."

Enciclopedistul Denis Diderot foloseşte aceeaşi stereotipie ca în timpul său, numindu-i eretici. Dar acest punct de vedere nu este o erezie, pentru că, după cum aţi văzut mai sus, era susţinută de lideri creştini proeminenţi - Policarp al Smirnei,Teofil al Antiohiei - şi mase întregi de credincioşi din antichitate.

Textul în franceză

Encyclopédie de Diderot (1765)
THNETOPSYCHITES

THNETOPSYCHITES  - (Histoire ecclésiastique) anciens hérétiques, croyant que l'âme humaine était parfaitement semblable à celle des bêtes, et qu'elle mourait avec le corps. Voyez AME. Ce mot est composé du grec , mortel, et , âme. On ne trouve nulle part ces hérétiques que dans S. Jean Damascène, héres. xc. à-moins qu'ils ne soient les mêmes que ceux dont parle Eusebe, hist. ecclésiast. liv. IX. c. xxxviij. où il est dit que du temps d'Origène il y avait en Arabie des hérétiques, croyant que l'âme humaine mourait avec le corps, mais qu'elle ressusciterait avec le corps à la fin du monde. Eusebe ajoute qu'Origène réfuta ces hérétiques dans un concile nombreux, et qu'il les fit revenir de leurs erreurs. S. Augustin et Isidore les appellent hérétiques arabes. Marshal, dans ses tables, a défiguré ce mot faute de l'entendre, car il l'écrit thenopsychites, au-lieu de thnetopsychites : il les place aussi dans le sixième siècle, mais on ne peut deviner sur quel fondement il l'a fait. Diderot - Enciclopedia volum 16.djvu prima editie /

Despre scriitorul acestui articol enciclopedic:
"Denis Diderot (n. 5 octombrie 1713, Langres (Champagne-Ardenne); d. 31 iulie 1784, Paris) a fost un filosof și scriitor francez.
Născut la Langres, Diderot a fost o figură complexă a iluminismului francez, având o influență majoră asupra spiritului raționalist al secolului al XVIII-lea. Diderot a primit o educație iezuită și a renunțat la o carieră în drept, dedicându-se studiului și scrisului. În 1745, împreună cu D'Alembert, Diderot a început să editeze Encyclopédie, un proiect celebru, care i-a inclus aproape toți scriitorii francezi iluminiști importanți."
Wikipedia
http://ro.wikipedia.org/wiki/Denis_Diderot


Scurt istoric După ce primii creştini (evrei) AU PĂRĂSIT IERUSALIMUL ŞI IUDEEA, din cauza armatelor romane, ei s-au stabilit dincolo de Iordan, în Arabia, numită Arabia Petraea, după oraşul Petra (se mai numea Arabia Felix, adică Arabia Fericită).
Aceşti evrei-creştini, credeau FOARTE BINE că sufletul moare odată cu trupul şi va fi înviat odată cu trupul şi această credinţă au dat-o noilor convertiţi din Arabia. Arabii au avut această credinţă adevărată, până ce ereticul Origene (sec. II-III) a făcut mai multe călătorii şi i-a convins să renunţe, probabil nu pe toţi, după cum vedem la Marshal. Deci nu creştinii arabi erau eretici în aceasta privinta, cum mentioneaza greşit Diderot, ci Origene şi cei care l-au învăţat (gnosticii).

http://ro.wikipedia.org/wiki/Arabia_Petraea
http://en.wikipedia.org/wiki/Bosra

Totuşi, cum se face că în Biblie apare un verset în care se spune că oamenii nu pot ucide sufletul, la Matei 10:28? Adevărul dureros şi de neacceptat pentru mulţi este că acest text a fost modificat introducându-se o frază care nu a existat în textul origibal. De unde putem ştii asta? Dintr-o scriere a lui Iustin Martirul, care a trăit în secolul II şi ne dă versetul fără această frază neautentică.

Iată şi textul de înainte de corectiile catolico-gnostice, care nu conţinea "şi nu pot ucide sufletul":

MATEI 10:28
1 Şi, chemând pe cei doisprezece ucenici ai săi, le-a dat autoritate asupra duhurilor, ca să le scoată afară şi să vindece orice boală şi orice neputinţă trupească.
2 Iar numele celor doisprezece trimişi1 sunt acestea: primul, Simon, care se numeşte Chifa, şi Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zebedei şi Ioan, fratele lui;
3 Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov al lui Alfeu şi Lebeu, zis Tadeu;
4 Simon Canaanitul şi Iuda Iscarioteanul, care l-a şi vândut.
5 Pe aceştia doisprezece i-a trimis Isus, când le-a poruncit, spunând: „Nu mergeţi pe vreo cale a naţiunilor şi nu intraţi în vreo cetate a samaritenilor,
6 Ci mergeţi mai degrabă la oile pierdute  ale casei lui Israel.
7 Şi, mergând, predicaţi, spunând: «Regatul  cerurilor este aproape!»
8 Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi demoni; fără plată aţi primit, fără plată daţi.
9 Nu vă luaţi aur, nici argint, nici aramă la brâiele voastre,
10 Nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag;
11Dar pentru că vrednic este lucrătorul de hrana lui, în orice cetate sau sat intraţi, cercetaţi cine este vrednic acolo; şi acolo rămâneţi până când veţi pleca.
12 Şi, când intraţi în casă, salutaţi-o .
13 Şi dacă, în adevăr, casa este vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi.
14 Şi, dacă cineva nu vă va primi, nici nu va asculta cuvintele voastre, când plecaţi din casa sau din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre.
15 Adevărat vă spun, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi al Gomorei în ziua judecăţii, decât pentru cetatea aceea.
16 Iată, eu vă trimit ca oi în mijlocul lupilor; fiţi dar prudenţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii.
17 Dar păziţi-vă de oameni; pentru că vă vor preda sinedriilor şi vă vor biciui în sinagogile lor; 
18 Şi veţi fi aduşi înaintea guvernatorilor şi împăraţilor pentru mine, spre mărturie pentru ei şi pentru naţiuni.
19 Iar când vă vor preda, nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi vorbi, pentru că vi se va da în ceasul acela ce să vorbiţi;
20 Pentru că nu voi sunteţi cei care vorbiţi, ci spiritul Tatălui vostru vorbeşte în voi.
21 Şi frate va da la moarte pe frate, şi tată pe copil; şi copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi vor face să fie omorâţi.
22 Şi veţi fi urâţi de toţi, pentru numele meu; dar cine va răbda până la sfârşit, acela va fi mântuit.
23 Iar, când vă vor persecuta în cetatea aceasta, fugiţi în alta; pentru că, adevărat vă spun, nu veţi sfârşi cetăţile lui Israel, până când va veni fiul Omului.
24 Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său, nici rob mai presus decât stăpânul său.     
25  Ajunge ucenicului să fie ca învăţătorul său, şi robului ca stăpânul său. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Baalzebul2, cu cât mai mult pe cei din casa lui?
26 Deci nu vă temeţi de ei; pentru că nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nici ascuns care nu va fi cunoscut.
27 Ce vă spun eu la întuneric, vorbiţi la lumină; şi ce auziţi la ureche, predicaţi de pe acoperişuri.
28 Şi nu vă temeţi de cei care vă ucid şi după aceia nu mai pot face nimic3, mai bine temeţi-vă de acela, care va poate distruge, aruncând trupul împreună cu sufletul în gheena.
 29 Nu se vând oare două vrăbii cu un ban? Şi nici una din ele nu va cădea pe pământ fară ştirea Tatălui vostru;
30 Dar vouă chiar perii capului, toţi vă sunt număraţi.
31 Deci nu vă temeţi, voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.
32 Deci pe oricine mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi eu înaintea Tatălui meu care este în ceruri.
33 Dar pe oricine mă va tăgădui înaintea oamenilor, pe acela îl voi tăgădui şi eu înaintea Tatălui meu care este în ceruri.
34 Să nu gândiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.
35 Pentru că am venit să întorc pe om împotriva tatălui său şi pe fiică împotriva mamei sale şi pe noră împotriva soacrei sale;
36 Şi vrăjmaşi ai omului vor fi cei din casa lui.
37 Cine iubeşte pe tată sau pe mamă mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine; şi cine iubeşte pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine.
38 Şi cine nu-şi ia povara sa şi vine după mine nu este vrednic de mine.
39 Cine îşi găseşte sufletul îl va pierde; şi cine îşi pierde sufletul pentru mine îl va găsi.
40 Cine vă primeşte pe voi pe mine mă primeşte; şi cine mă primeşte pe mine  primeşte  pe  cel  care  m-a trimis pe mine.
41 Cine primeşte un profet în numele unui profet va primi răsplata unui profet; şi cine primeşte un om drept în numele unui om drept va primi răsplata unui om drept.
42 Şi oricine va da de băut numai un pahar cu apă rece unuia din micuţii aceştia, în numele unui  ucenic, adevărat  vă spun, nicidecum nu-şi va pierde răsplata“.

1 Greacă: apostoli 
2 Stăpânul demonilor  
3 Aşa cunoştea versetul Iustin Martirul in jurul anului 132.

39. Falsificarea de la Matei 10:28

Dintre citatele des întâlnite în apărarea ideii că morţii mor doar cu trupul carnal, nu şi cu sufletul şi prin urmare sufletul nu moare şi nici nu învie, ci numai trupul cu care se "reuneşte", este Matei 10:28. 
Legat de mesajul acestui verset, am descoperit o redare foarte interesantă a versetului din Matei 10:28, pe e.catena.
Matt. 10:28 - NIV, NAB - in First Apology of Justin

    and, "Fear not them that kill you, and after that can do no more; but fear Him who after death is able to cast both soul and body into gehenna."[43]
și "Nu vă temeți de cei ce vă ucid, și după aceea nu pot mai mult, dar vă temeți de Cel care după moarte poate să arunce atât sufletul, cât și trupul în gheenă" [43].

Este cel mai vechi citat al Matei 10:28, scris înainte de anul 160. Este foarte interesantă această redare a versetului, mai ales că este susţinut atât de contextul mai larg care spune "iar cine-şi pierde sufletul ("psyche" în textul grec, Biblia Ortodoxa redă aici corect) lui pentru Mine îl va găsi" (deci sufletul e muritor, căci ce pierzi nu îl poţi păstra, însă se poate recâştiga). 
În textul grec al lui Iustin în locul lui "hell" apare "gehenna". 
Pe de altă parte Matei 10:28 varinta citată de Iustin Martirul, este foarte armonioasă cu Luca 12: 4,5:
"Dar vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceasta n-au ce să mai facă.
Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: Temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheena; da, vă zic vouă, de acela să vă temeţi."
Înainte de falsificarea versetului din Matei 10:28, ca mesaj textul suna ca şi în Luca 12:4,5.

Se naşte întrebarea, nu cumva textul lui Matei 10:28 a fost "reformulat" înspre susţinerea doctrinei nemuririi sufletului? Este evidentă reformularea, deoarece foarte multe versete biblice vorbesc despre moartea sufletelor.

Biblia arată clar că şi sufletul moare, nu numai trupul:

"Iată, toate sufletele (nefeş) sunt ale Mele. După cum sufletul (nefeş) fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul (nefeş) tatălui este al Meu. Sufletul (nefeş) care păcătuieşte, acela va muri." Ezechiel 18:4;

"Sufletul (nefeş) care păcătuieşte acela va muri." Ezechiel 18:20;

Noul Testament nu are cum să înveţe o cu totul altă viziune despre moartea sufletului!

Conform Noului Testament sufletul este muritor:

"Soală-te, ia Copilaşul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei care căutau să ia sufletul ("psuchen") Copilaşului." Matei 2:20

Sufletul este mai mult decât viaţa, după cum o imagine din monitorul unui PC este mai mult decât curentul.

Cine a avut interesul să falsifice textul de la Matei 10:28? Evident, gnosticii, care au fost o ramură eretică a creştinilor din secolele I-V, cu multe convingeri păgâne, ca de exemplu, credinţa în nemurirea sufletelor.

38. Cuiul bătut unde nu trebuia

Frază memorabilă într-un articol deosebit
"Nemurirea sufletului este un fel de cui al lui Pepelea bătut de păgȃnismul elen ȋn teologia creştină"
 https://dyobodiu.wordpress.com/2013/02/28/teologie-la-purtator-1-nemurirea-sufletului/