Faceți căutări pe acest blog

marți, 19 mai 2015

63. Traducători dogmatici care nu respectă textul Bibliei

Există traducători dogmatici care nu respectă textul Bibliei. Şi culmea, se laudă că ar traduce fidel textul Bibliei.

Dumnezeu în bunătatea lui, îi rabda. Dar va veni un timp când uşa harului se va închide şi va sosi timpul când traducatorii vor trebui să dea socoteală pentru toate  jongleriile pe care l-au făcut! 
Va veni un timp al mustrării. Ce ruşine o să le fie! 
Iată un exemplu negativ:
Versiunea numită "BIBLIA FIDELĂ", este făcută de un grup de baptişti independenţi. Citind-o, întâlnesc acelasi STIL DOGMATIC de a traduce, deci este o traducere FIDELĂ faţă de o anumită dogmă - împrumutată şi de baptistii independenţi, însă FALSĂ faţă de textul grec.

Iată ce spune textul lor dogmatic la Ioan 12:25:

"Cel ce îşi iubeşte viaţa şi-o va pierde; şi cel ce îşi urăşte viaţa în această lume şi-o va păstra pentru viaţă eternă."

Textul grec:
ho philon ten psychen autou apollyei auten kai ho mison ten psychen autou en to kosmo touto eis zoen aionion phylaxei auten

Traducere după textul grec, făcându-se diferenţa între psyche (suflet) şi zoe (viaţă):
25. Cine îşi iubeşte sufletul (psychen) îl va pierde; şi cine îşi urăşte sufletul (psychen) în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţă (zoen) veşnică.

După cum se vede, anumiţi traducători fac ce fac, numai ca să ascundă ADEVĂRUL că sufletul se poate pierde, adică sufletul poate muri. Dar acestor traducători le trebuie dogma nemuririi sufletului, de care sunt îndrăgostiţi până peste urechi, ei vor ca sufletul să traiască şi după moarte. Asta e, n-ai ce sa le faci... Sunt căposil!  

Din cauza marii dragoste ce o poartă sufletului nemuritor, după cum spune şi proverbul "Dragostea e oarbă!", acum aceştia nu văd şi îşi fac jocul nestingheriţi, nelăsând textul aşa cum este, dar va veni un timp când Dumnezeu îi va mustra, zicându-le: De ce nu aţi tradus textul grec aşa cum este?

Postări recomandate

413








343








312








173








151








127








125








102








91








91


Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: , , ,

62. Inventatorii antici ai infernului (iadului): Mărturii ale învăţaţilor din antichitate

Subtitlu:

Sau de CINE şi DE CE a fost inventat iadul păgân?

Mulţumesc Tatălui ceresc în numele Fiului său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, că prin harul său şi pentru gloria sa, am terminat articolul despre originile învăţăturii despre "iad". 
Aceia care nu acceptă să facă voia lui Dumnezeu, să trăiască în iubire de semeni conform cu voința divină, vor fi înviaţi, judecaţi şi condamnaţi la moartea a doua şi nu la un chin ce ţine veşnic, după cum este scris:

 2Tesaloniceni 1:9,10. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veșnică de la fața Domnului și de la slava puterii Lui,
când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinții Săi și privit cu uimire în toți cei ce vor fi crezut; căci voi ați crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră.

 Evrei 10:26,27 Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.

În studiul făcut de autorul Edward William Fudge, Focul Care Mistuie, se arată că ideea păgână despre iadul chinuitor de păcătoşi, apare relativ târziu printre evrei, după repatrierea lor din Babilon. Secte ca fariseii, essenienii şi samaritenii credeau în nemurirea sufletului şi chinul păcătoşilor în iad. Când unii dintre aceştia au trecut la creştinism au adus cu ei aceste idei nebiblice, infuenţând negativ ideologia creştină.
Apoi cu timpul, Biserica Catolică care s-a pus stăpână peste credincioşi şi Biblie, a persecutat pe toţi cei care aveau o altă Biblie decât a ei, ucigând pe posesorii ei şi distrugând toate aceste Biblii, a modificat cum a dorit ea textele şi adăugând la ele şi-a făcut o versiune proprie din care să rezulte că Dumnezeu îi chinuie pe păcătoşi după ce mor, însă dacă plăteşti anumite taxe pentru rugăciuni, preoţii lor îi pot scoate pe păcătoşi din acel foc. 
Teologul Martin Luther şi alţii s-au ridicat împotriva acestei învăţături nebiblice, însă nu şi-au dat seama că Biblia deţinută de catolici a fost deja modificată cu mult timp înainte, în secolul II. Revenirea totală la adevăr nu s-a putut face din cauza acestor texte modificate sau intoduse alături de textul biblic.

 Ce au spus filozofii păgâni despre iad?

 Iată cine a inventat iadul chinuitor şi iată de ce a fost inventat de filozofii păgâni, conform unor resurse de pe internet:

Mărturia lui Polybus:
"Polybius, istoric antic, spune:" Din moment ce mulțimea este mereu schimbătoare, plin de dorințe nelegiuite, pasiuni iraționale și violență, nu există nici o altă cale de a le menține în ordine, decat teama și teroarea lumii invizibile; ptr. care relatare mi se pare ca strămoșii noștri au acționat judicios, când AU NĂSCOCIT să aducă în credința populară aceste noțiuni ale zeilor, și a zonelor infernale." B. vi 56.

Mărturia lui Titus Livius:
"Titus Livius, istoricul celebru, vorbește despre el în același spirit, iar el laudă înțelepciunea lui Numa Pompilius, pentru că el A INVENTAT teama de zei, ca "un mijloc mai eficace de guvernare a unei populatii ignorante și barbare." Hist., am 19.

Mărturia lui Stabon:
"Strabon, geograful, spune:" Mulțimea este retinuta de la viciu prin pedepsele zeilor, ce se spune ca leprovoaca pe infractori, și prin aceste terori și amenințări prin care anumite cuvinte îngrozitoare și forme monstruoase le imprima în mintea lor ... Pentru că este imposibil să guvernezi mulțimea de femei, și toată gloata comuna, prin raționament filozofic, și să le conduci la evlavie, sfințenie și virtute - dar acest lucru trebuie făcut prin superstiție, sau teama de zei, prin seminificatia BASMELOR și minunilor; pentru ca tunetul, egida, tridentul, torțele (ale Furiilor), dragonii, și celelalte., sunt toate basme, cum este, de asemenea toata teologia veche. Aceste lucruri legiuitorii le utilizează ca sperietori de ciori pentru a îngrozi mulțimea copilărească." Geog., B.

Mărturia lui Timaeus Locrus, Pitagoreanul (numai în treacăt spun că în antichitate se spunea "pitagorean" celor ce urmau cultul mistico-secretist religios inventat de Pitagora din Samos, ce se considera un "semizeu"):
"Timaeus Locrus, Pitagoreanul, care după ce atestă că doctrina recompensei și pedepsei după moarte este necesară pentru societate, continuă după cum urmează: "Pentru că după cum uneori vindecăm corpul cu remedii nesănătoase, când cele mai sănătoase nu produc nici un efect, așa am restrânge acele minți cu relații false, pe cei care nu vor fi convinși de adevăr. Există o necesitate, prin urmare, de insuflare a spaimei acestor chinuri străine: cum că sufletul îşi schimbă locuința aceasta; că lașul este împins rușinos în trupul unei femei; criminalul este încarcerat în formă de fiară sălbatică; cel vanituos şi nestatornic este schimbat în păsări, și leneșului și neștiutorii în pești."

Mărturia lui Platon:
"Platon, în comentariul său catre Timaeus, susține în totalitate ceea ce spune el cu privire la invenția fabuloasa a acestor chinuri străine. Și Strabon spune că "Platon și brahmanii din India au inventat basme cu privire la viitoarele judecăţi ale iadului" (Hades). Și Chrysippus îl blama pe Platon pentru încercarea de a descuraja oamenii de la rău prin poveștile înspăimântătoare ale pedepselor viitoare.
Platon însuși este extrem de inconsistent, uneori adoptând, chiar și în discursurile sale grave, basmele ale poeților, iar alteori le respinge ca totul false, și da vederi prea înspăimântătoare ale lumii invizibile. Uneori, el susține, pe motive sociale, că acestea sunt necesare pentru a restrânge oameni răi de la răutate și criminalitate, și apoi din nou el protestează împotriva lor pe motive politice, că înfrică cetățenii, și face lași pe soldați, care, crezând aceste lucruri, se tem de moarte, și, prin urmare, nu luptă bine.
Dar toate acestea arată în ce lumină le considera; nu ca adevăruri, cu siguranță, doar ficțiuni, convenabile, în unele cazuri, dar dificil de gestionat în altele."

 Mărturia lui Seneca, Sextul Empiricus, Cicero şi Aristotel:
Seneca scria: "Acele lucruri care fac regiunile infernale teribile, întunericul, închisoarea, râul de flacără de foc, scaunul de judecată, şi celelalte, sunt toate un basm, cu care poeții se amuză, și prin ei ne agită cu spaimele deșarte."
Sextus Empiricus le numește "basmele poetice ale iadului;" și Cicero scrie despre ele ca "absurdități stupide și basme" (ineptiis ac fabulis).
Aristotel scria: "Acesta a fost pronunțată în formă mitică de la cele mai vechi timpuri până la posteritate, că există zei, și că divinul (Divinitate) compase toată natura. Toate lângă acestea au fost adăugate, după stilul mitic, cu scopul de a convinge mulțimea, precum și pentru interesele legilor, și avantajul statului." Neander Biserica Hist., I, p. 7. 11

 Mărturia filozofului ATEU Voltaire: "Avem de-a face cu nenumăraţi  pungaşi care nu gândesc prea mult; cu brutali, beţivi şi hoţi. Predicaţi-le, dacă vreţi, că nu există iad şi că sufletul este muritor. Dar eu sunt prevăzător, nu risc: le voi ţipa în urechi că dacă mă fură, vor fi osândiţi la chinuri veşnice."

Concluzie
Adevărul e supărător pentru mulţi creştini, care ţin cu dinţii la iadul chinuitor. Dacă le spui adevărul, se supără şi nu acceptă că minciunile oamenilor înţelepţi (în felul lumii) despre iadul chinuitor şi suferinţele veşnice - indiferent pentru ce scop au fost făcute - nu au făcut o lume mai bună, din contră, lumea a mers din rău în mai rău, fapt care dovedeşte că numai adevărul divin poate sta la baza unei societăţi civilizate, demne şi fericite. Biserica Catolică şi grupările religioase desprinse din ea - care susţin iadul chinuitor ca şi mama lor - n-au putut face o lume mai bună, indiferent cât de mult au apelat la grozăviile din iad, copiind din această gândire câteva practici (vezi poze cu torturile inchiziţiei). Doar însuşirea adevărului prin pocăinţă, poate face o lume mai bună.
FINALUL iadului tradiţional ... un IAD NOU este inventat

Acum, după ce savanţii au aflat originile doctrinei despre iadul chinuitor, dezgropând vestigiile ei scârboase de sub molozul istoriei, unii teologi de frunte din Biserica Catolică încearcă să se debaraseze de concepţia ei veche despre iad, argumentând că iadul nu este altceva decât o metaforă, că nu focul din iad va chinui pe păcătoşi, ci păcătoşii înşişi se vor chinui mental, văzându-se departe de Dumnezeu. 

Pentru mai multe detalii citiţi cartea  Istoria infernurilor, de Georges Minois.

 La prezentarea cărţii se scrie: 
"De-a lungul unei naraţiuni captivante subtil aşezonată cu informaţii erudite, Georges Minois, adept al curentului „noua istorie“, coboara în trecutul unei idei născute odată cu conştiinţa răului. Ideea de infern a fost anterioara dogmei creştine, însă infernul creştin, odată instituit de doctrina oficială a Bisericii, se va dovedi cel mai crunt şi durabil. În secolul al XIX-lea infernul devine o construcţie intelectuală, ideea ajungând astfel la apogeu. Ea îşi pierde definitiv în veacul nostru trăsăturile tradiţionale, dar nu dispare, ci împrumută „culoarea conştiinţei moderne“, în succesiunea de infernuri ale istoriei se regăsesc fantasmele fiecarei epoci.
Cititorul acestei cărţi are impresia că parcurge – cu mult profit spiritual – întreaga istorie a umanităţii, înţelegând-o pentru prima oara din interior, ca istorie a propriei noastre vulnerabilităţi.
traducere de Alexandra Cuniţă"


Despre autor:
"Georges Minois Georges Minois (n. 1946), doctor în istorie şi filologie (studii la Ecole Normale Superieure), este unul dintre cei mai reputaţi experţi francezi în istoria socială şi a mentalităţilor. Este autorul a numeroase lucrări din care menţionăm Histoire de la vieillesse de l'Antiquite a la Renaissance (1987), Le Confesseur du roi (1988), Henri VIII (1989), L'Eglise et la science."
http://www.humanitas.ro/humanitas/istoria-infernurilor

Postări recomandate

413








343








312








173








151








127








125








102








91








91


Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: , ,

61. Chestionar despre "Lacul de foc" din Apocalipsa

Cum înţelegeţi Lacul de foc din Apocalipsa?

Nota bene: 

Faptul că distribui anumite linkuri ale unor bloggeri sau youtuberi, etc. din diferite culte neoprotestante, nu înseamnă că sunt un membru în aceste grupuri. 
Nu mă identific cu grupul lor, ci cu adevărul reprezentat, parţial sau în mod mai plenar. 
Biblia şi adevărul biblic nu este monopolul niciunui grup. Nici al meu. Deci nu scriu ca şi cum aş fi adventist sau aş face propaganda ideilor adventiste. 
Oricum, conform cu ex-adventistul D.M. Canright (Viaţa lui Ellen White, 1919 https://www.nonegw.org/rom/egw16.htm), un fost lider adventist şi un apropiat al soţilor White, adventiştii au preluat doctrina mortalităţii sufletului de la nişte adventişti duminicari (care ţineau duminica), care apăruseră cu ceva timp înainte de adventiştii sâmbătari. Adventiştii duminicari au preluat această doctrină de la nişte baptişi, iar baptiştii de la nişte anabaptisti care au fost persecutaţi din această cauză (şi altele) de Jean Calvin, reformator francez stabilit în oraşul Geneva din Elveţia. Aşadar această doctrină a mortalităţii sufletului nu vine de la adventişti, deşi ei au reprezentat-o cu succes.

Vă invit să completaţi chestionarul de mai jos (nu eu sunt autorul). Nu sunt de acord sută la sută cu el, dar în mare parte sunt de acord.
 

https://sabatismos.wordpress.com/seminarii-de-apocalips/20-lacul-de-foc-din-apocalipsa/

Postări recomandate
413








343








312








173








151








127








125








102








91








91
Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: ,

duminică, 17 mai 2015

60. Luca 23:43 - Manuscrise care au redarea „Adevărat îţi spun astăzi,"

Redarea „Adevărat îţi spun astăzi" în manuscrise
Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: , , ,

59. DE CE NU VA FI UN IAD VEŞNIC?

De către CINE a fost inventat iadul păgân?
Inventatorii antici ai infernului (iadului) au fost învăţaţii păgâni.
DE CE a fost inventat iadul păgân?

Iată cine a inventat iadul păgân şi motivele care au stat la baza iadului, conform unor resurse de pe internet:

"Polybius, istoric antic, spune: "Din moment ce mulțimea este mereu schimbătoare, plin de dorințe nelegiuite, pasiuni iraționale și violență, nu există nici o altă cale de a le menține în ordine, decât teama și teroarea lumii invizibile; ptr. care relatare mi se pare ca strămoșii noștri au acționat judicios, când AU NĂSCOCIT să aducă în credința populară aceste noțiuni ale zeilor, și a zonelor infernale." B. vi 56.

 "Titus Livius, istoricul celebru, vorbește despre el în același spirit, iar el laudă înțelepciunea lui Numa Pompilius, pentru că el a inventat teama de zei, ca "un mijloc mai eficace de guvernare a unei populatii ignorante și barbare." Hist., am 19.

 "Strabo, geograful, spune: "Mulțimea este reţinută de la viciu prin pedepsele zeilor, ce se spune că le provoacă pe infractori, și prin aceste terori și amenințări prin care anumite cuvinte îngrozitoare și forme monstruoase le imprima în mintea lor ... Pentru că este imposibil să guvernezi mulțimea de femei, și toată gloata comuna, prin raționament filozofic, și să le conduci la evlavie, sfințenie și virtute - dar acest lucru trebuie făcut prin superstiție, sau teama de zei, prin semnificaşia fabulelor și minunilor; pentru ca tunetul, egida, tridentul, torțele (ale Furiilor), dragonii, și celelalte., sunt toate fabule, cum este, de asemenea toata teologia veche. Aceste lucruri legiuitorii le utilizeaza ca sperietori de ciori pentru a îngrozi mulțimea copilărească." Geog., B.

 "Timaeus Locrus, Pitagoreanul, care dupa ce atesta că doctrina recompensei și pedepsei după moarte este necesară pentru societate, continuă după cum urmează: "Pentru că după cum uneori vindecăm corpul cu remedii nesănătoase, când cele mai sănătoase nu produc nici un efect, așa am restrânge acele minți cu relații false, pe cei care nu vor fi convinși de adevăr. Există o necesitate, prin urmare, de insuflare a spaimei acestor chinuri străine: cum că sufletul îşi schimbă locuința aceasta; că lașul este împins rușinos în trupul unei femei; criminalul este încarcerat în formă de fiară sălbatică; cel vanituos şi nestatornic este schimbat în păsări, și leneșului și neștiutorii în pești."

 Minciuni. Şi toate minciunile vin inspirate de la Diavolul, care este tatăl minciunii.

 Alte informaţii despre subiect, puteţi găsi în cartea Istoria Infernurilor, de Georges Minois, istoric francez. 

Biblia arată că Dumnezeu va fi totul în toţi, acest adevăr arătând că nu va fi nici un iad, cei răi fiind mistuiţi:

1Corinteni 15:28. Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi. 

Evrei 10:27. ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi iuţimea unui foc care va mistui pe cei potrivnici. 

Potări recomandate
413








343








312








173








151








127








125








102








91








91
Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: ,

sâmbătă, 16 mai 2015

58. "Sfinţii ocrotitori" nu ştiu nimic şi nu pot face nimic, pentru ca sunt morţi până la înviere

"Să nu ai alţi dumnezei afară de mine" Exod 20:3
Ce este un dumnezeu? În lumea antică un dumnezeu era considerat un "patron" peste o activitate sau lucru, cineva care poate ajuta în domeniul peste care era considerat patron, dacă i se aducea închinare. La fel sunt consideraţi şi sfinţii în teologia catolico-ortodoxă.

DEX: PATRÓN2 ~oánă (~óni, ~oáne) m. și f. 1) (în Roma antică) Patrician care avea sub protecție oamenii liberi dintr-o clasă socială inferioară, numiți clienți. 2) Proprietar al unei întreprinderi (comerciale, industriale) care folosește muncitori salariați. 3) rel. Sfânt considerat drept ocrotitor al unei persoane, al unei biserici sau al unei colectivități care îi poartă numele. 4) înv. Persoană ocrotitoare. /<lat. patrinus, fr. patron, germ. Patron  

În cărtile ce le prezint în linkurile de mai jos, adeveresc această poruncă sfântă şi în ce priveşte pe sfinţii care au murit:
"Să nu ai alţi dumnezei afară de mine" Exod 20:3

Mesajul biblic este deosebit de simplu: Dacă cei morţi nu mai trăiesc, n-ai la cine apela, în afară de Dumnezeu.
Prin aceste scrieri doresc să ajut pe credincioşii catolici şi ortodocsi, prin puterea adevărului sfinţitor şi eliberator de erori, în spatele cărora se află nu pur şi simplu o eroare de judecată umană, ci o lucrare vicleană a Celui Rău, Satan Diavolul, care a împins oamenii în aceste erori.

Matei 13:19. Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie, şi nu-l înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămânţa căzută lângă drum.

Timotei 4:1. Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de (dreapta) credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,  

 Sper şi mă rog lui Dumnezeu Tatăl, prin Domnul nostru Isus Christos, că această trilogie va fi o mână ajutătoare întinsă credincioşilor protestanţii şi neoprotestanţii, pentru a fi folosită cu folos în dialogul lor cu membrii bisericilor ortodoxe şi catolice.

Scrierile de mai jos nu sunt scrise pentru a motiva necredinţa şi nu sunt împotriva Bibliei, ci împotriva manipulării ei.

Murim sau nu murim? Ce spun Dumnezeu şi Satan, în cea mai veche controversă?
http://sufletulestemuritor.blogspot.ro/2013/07/practica-adaosurilor-la-textele.html

A făcut parte predica "Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr" din Evanghelia după Luca?
http://sufletulestemuritor.blogspot.ro/2013/07/cat-ne-putem-permite-sa-ne-incredem-in.html

Cum a fost dus de nas împăratul Saul de femeia din En-Dor?
http://sufletulestemuritor.blogspot.ro/2014/07/cum-fost-dus-de-nas-imparatul-saul-de.html

 Postări populare (cele mai citite de pe acest blog)
413








343








312








173








151








127








125








102








91








91

Vă doresc o lectură binecuvântată!
Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: , , , ,

marți, 12 mai 2015

57. Cum interpretăm Apocalipsa 6:9-11? Cum ne place, sau în contextul Bibliei?

Apocalipsa 6:
9 Când Mielul a rupt al cincilea sigiliu, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră ucişi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei pe care o avuseseră.
10 Ei au strigat cu glas puternic: „Stăpâne peste toate, Tu Care eşti sfânt şi adevărat, cât mai este până când îi vei judeca pe locuitorii pământului şi vei răzbuna sângele nostru?“
11 Fiecăruia i s-a dat câte o robă albă şi li s-a spus să se mai odihnească încă puţină vreme, până când numărul confraţilor şi al fraţilor lor, care urmează să fie ucişi ca şi ei, va fi completat. 
  
1. Fie spunem că sufletul nu moare şi martirii au mers la cer automat după ce au fost ucişi şi astfel se contrazice toată Biblia care spune clar că sfinţii mor (inclusiv cu sufletul Ezechiel 18:20) aşteptând învierea şi răpirea dormind în ţărâna pământului şi nu în cer (Daniel 12:2, Ioan 5:28,29). Dacă am interpreta aşa, nu am face-o ţinând cont de Biblie.
2. Fie aceste suflete au înviat deja şi sunt arătaţi ca înviaţi în viitor, numai că aşa ar fi ciudat să stea sub altar şi nu lângă altar, căci dacă ar fi înviaţi ar sta pe nişte scaune de domnie (Matei 19:28). Dacă am interpreta aşa, nu am face-o ţinând cont de Biblie.
3. Fie avem de a face cu o scenă simbolică, cu o semnificaţie spirituală. Ei strigă cum stigă sângele lui Abel:
"Şi i-a zis: "Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la mine." Geneza 4:10
De ce nu a mers Abel direct în cer să strige acolo? De ce strigă din pământ? Dar oare chiar strigă literalmente? Nu. Glasul lui Abel din pământ este doar o strigare simbolică, deoarece în Locuinţa morţilor nu este conştiinţă:
Eclesiastul 9:10 Tot ceea ce mâna ta găseşte să facă, fă cu toată puterea ta, căci lucrare, chibzuinţă, cunoştinţă şi înţelepciune nu există în Locuinţa Morţilor, acolo unde vei merge şi tu de altfel.

Aceşti martiri şi-au sacrificat sufletele pe altarul simbolic al lui Dumnezeu. Faptul că ei trebuie să mai aştepte, PÂNA CE SE VA ÎMPLINI NUMĂRUL LOR, arată că învierea înca nu s-a produs.

Învierea credinciosilor creştini nu se va face individual şi nici în grupuleţe ci în grup compact, toţi deodată:
1 Tesaloniceni 4:16 Căci Domnul Însuşi, la un strigăt de poruncă, la sunetul vocii arhanghelului şi la sunetul trâmbiţei lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi, mai întâi, vor învia cei morţi în Cristos,
17 apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi împreună cu ei în nori, ca să-L întâlnim pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi întotdeauna cu Domnul.

Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: ,
Abonați-vă la: Postări (Atom)