Faceți căutări pe acest blog

vineri, 18 august 2017

87. MOARTEA NU ESTE O FORMĂ ALTERNATIVĂ ȘI PREFERABILĂ A CONȘTIINȚEI

MOARTEA NU ESTE O FORMĂ ALTERNATIVĂ ȘI PREFERABILĂ A CONȘTIINȚEI

Să aruncăm o privire asupra modului în care Biblia introduce realitatea morții în povestea lui Adam și a Evei și a măştii lui Satan, șarpele. Șarpele a ispitit-o pe Eva să creadă că viața ei este a ei; Că ea ar putea să-și trăiască viața independentă de orice relație cu Dumnezeu. El a insinuat că Dumnezeu a stabilit limite asupra ființelor umane numai pentru a le împiedica să atingă un nivel superior al existenței.
Așa că, pe de o parte, îl spunem pe Dumnezeu: "Credeți ce spun, ascultă-mi cuvintele Mele sau vei muri." De cealaltă parte Satana spune: "Nu vă temeți să nu-L ascultați, nu veți muri, ci veți trăi ca un dumnezeu. "
Adam și Eva nu au ascultat de Dumnezeu. Ce s-a întâmplat? A fost un pas spre un nivel mai înalt de conștiință și cunoaștere? Într-un fel, da. Acum aveau cunoștința că Dumnezeu nu dorea ca ei să aibă. Acum ei știau atât bine cât și rău.
Principiul răului - îl numim "păcat" - ne-a exprimat vinovăția. Vina aceasta a adus teamă, așa că s-au ascuns de Dumnezeu. Aceeași vinovăție ia provocat pe Adam să-l învinuiască pe Dumnezeu pentru că a creat femeia ("Femeia pe care ai dat-o să fie cu mine, mi-a dat din copac ...") Eva a învinuit șarpele. A fost aceasta viața mai mare, asemănătoare cu Dumnezeu, pe care șarpele o promisese?
Alegerea de a crede șarpele mai degrabă decât Dumnezeu a adus moartea în familia umană. Dacă Adam și Eva nu ar fi păcătuit niciodată, ar fi trăit veșnic. Acesta a fost scopul Creatorului. El nu intenționa niciodată ca moartea să fie o parte naturală a experienței umane.
Rezultatul neascultării (păcatul) nu este o formă alternativă și extrem de preferată a conștiinței, așa cum șarpele a promis Evei. Rezultatul, în schimb, este o stare de nonexistență, o nimicnicie liberă total fără cunoaștere sau conștiință de orice fel. "Cei morți nu știu nimic" (Eclesiastul 9: 5). (Sursa Beyond Life)

Articole recomandate

Postări

Pagini


Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: ,

sâmbătă, 24 iunie 2017

86. Suflet muritor, Encyclopédie de Diderot (1765): Acest punct de vedere nu este o erezie

SUFLET MURITOR (THNETOPSYCHITES)


Acest punct de vedere eu nu-l consider erezie şi nu vreo Biserică modernă este la originea acestei învăţături, după cum veţi vedea din acest citat, luat din Enciclopedia lui Diderot, fiind un punct de vedere foarte vechi.

 Encyclopédie de Diderot (1765)
THNETOPSYCHITES
THNETOPSYCHITES  - (Istoria bisericească)
"Vechi eretici, crezând că sufletul uman este perfect asemănător cu cel al animalelor şi ca el murea odată cu trupul -vezi SUFLETUL.
Acest cuvânt este compus din grecescul muritor şi suflet.
Nu am găsit niciunde referiri la aceşti eretici decât la Sfântul Ioan Damaschinul în anul 900, cu excepţia cazului în care ei nu sunt aceiaşi despre care vorbeste Eusebiu, care zice că încă din timpurile lui Origene existau în Arabia eretici care credeau că sufletul uman murea odată cu trupul, dar va reânvia odată cu trupul la sfârşitul lumii. Eusebiu adaugă că Origene a respins aceşti eretici într-un numeros conciliu şi le-a corectat erorile. Sfântul Augustin şi Isidor le spuneau eretici arabi.
Marshall în tabelele lui a denaturat înţelesul din cauză că a înţeles greşit şi în loc să scrie “ thnetopshychites” a scris “thenopsychites”. De asemenea el i-a plasat în secolul 6, dar nu putem să ne dăm seama pe ce bază a făcut-o."

Encyclopédie de Diderot (1765)
THNETOPSYCHITES
THNETOPSYCHITES  - (Histoire ecclésiastique) anciens hérétiques, croyant que l'âme humaine était parfaitement semblable à celle des bêtes, et qu'elle mourait avec le corps. Voyez AME. Ce mot est composé du grec , mortel, et , âme. On ne trouve nulle part ces hérétiques que dans S. Jean Damascène, héres. xc. à-moins qu'ils ne soient les mêmes que ceux dont parle Eusebe, hist. ecclésiast. liv. IX. c. xxxviij. où il est dit que du temps d'Origène il y avait en Arabie des hérétiques, croyant que l'âme humaine mourait avec le corps, mais qu'elle ressusciterait avec le corps à la fin du monde. Eusebe ajoute qu'Origène réfuta ces hérétiques dans un concile nombreux, et qu'il les fit revenir de leurs erreurs. S. Augustin et Isidore les appellent hérétiques arabes. Marshal, dans ses tables, a défiguré ce mot faute de l'entendre, car il l'écrit thenopsychites, au-lieu de thnetopsychites : il les place aussi dans le sixième siècle, mais on ne peut deviner sur quel fondement il l'a fait.

Articole recomandate

Postări

Pagini


Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: ,

sâmbătă, 17 iunie 2017

85. Ce cred musulmanii despre cei ce mor?

Musulmanii cred ca şi romano-catolicii că există trei categorii de oameni:
1. care merg imediat în rai după ce mor
2. care merg în focul din purgator până îşi ispăşesc toate păcatele, chinuindu-se în foc, apoi merg în paradis
3. care rămân veşnic în chinurile din iad
Există însă o minoritate de musulmani care nu cred în chinul veşnic al păcătoşilor susţinând că în cele din urmă toţi păcătoşii vor fi mantuiţi.
Musulmanii cred că luptătorii care mor ca martiri în luptă, primesc în dar imediat după ce mor, 72 de virgine în paradis (într-o variantă timpurie a Coranului, scrie de 72 boabe de struguri).
Doctrina sufletului nemuritor este vinovată la bază, de toate actele de terorism religios comise de radicalii musulmani.
Musulmanii cred ca şi mulţi dintre creştinii neinformaţi corect, că nu există o perioadă de aşteptare până la judecată, ci judecata se face imediat ce mori. Ca şi la mulţi creştini, care sunt informaţi greşit, învierea este minimalizatala musulmani, odată ce cred că ei continuă să trăiască după ce mor, în starea de suflet.
Biblia arată că până la înviere cei morţi dorm inconştienţi în locul unde se află, adică în ţărâna pământului sau morminte, acolo aşteptând momentul solemn al învierii. Abia atunci se face judecata şi răsplata sau după caz pedepsirea lor.

Daniel 12:
2. Mulţimea din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică. 

Ioan 5:
26. Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.
27. Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului.
28. Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui
29. şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată. 

Apocalipsa 20:
11. Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15. Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc.

Articole recomandate

Postări

Pagini


Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: , ,

vineri, 19 mai 2017

84. Prezentare carte: Nemurirea sufletului sau învierea morților? De Oscar Cullmann

Nemurirea sufletului sau învierea morților? De Oscar Cullmann (autor lutheran) 

Cartea a apărut atât în limba română, cât şi în limba maghiară. Merită a fi citită!

 https://www.edituraherald.ro/carti/nemurirea-sufletului-sau-invierea-mortilor-257-detail?tmpl=component&format=pdf&iframe=true&width=800&height=550

 http://www.refteologia.sk/colh.pdf

 Oscar Cullmann, D.Th, D.D., a fost profesor la Facultatea de Teologie a Universității din Basel și al Sorbonnei din Paris. Lucrarea prezentă este traducerea unui studiu publicat deja în Elveția (Mélanges offersts à KARL BARTH à la occasion de 70 de ani de la Reinhardt, Bâle, 1956) [Theologische Zeitschrift, N. 2, pp. 126ff] Vezi, de asemenea, Verbum Caro [1956], pp. 58ff.) Din care a apărut un rezumat în diferite periodice franceze. 

Prefaţă
 "Nici o altă publicație a mea nu a provocat un asemenea entuziasm sau ostilitate violentă. Exegeza a stat la baza acestui studiu și până acum nici un critic de o mare varietate nu a încercat să mă respingă prin exegeză". 

Introducere 
Ideea larg acceptată a "nemuririi sufletului" este una dintre cele mai mari neînțelegeri ale creștinismului. Conceptul de moarte și înviere este ancorat în evenimentul Hristos (așa cum se va arăta în paginile următoare) și, prin urmare, este incompatibil cu credința grecească în nemurire. 

Capitolul 1: Ultimul inamic 
Nimic nu arată mai bine diferența radicală dintre doctrina greacă a nemuririi sufletului și doctrina creștină a Învierii decât moartea lui Socrate în contrast cu moartea lui Isus. 

Capitolul 2: Plata păcatului: Moartea 
Credința în înviere presupune conexiunea evreiască între moarte și păcat. Moartea nu este ceva dorit de Dumnezeu, ca în gândirea filosofilor greci; Este mai degrabă ceva, anormal, opus lui Dumnezeu. 

Capitolul 3: Primul - născut din morți 
Hristos a înviat: adică noi stăm în noua eră în care moartea este cucerită, în care coruptibilitatea nu mai este. Căci dacă există într-adevăr un corp spiritual (nu un suflet nemuritor, ci un corp spiritual) care a ieșit dintr-un trup firesc, atunci într-adevăr puterea morții este ruptă. 

Capitolul 4: Cei care dorm 
Moartea este cucerită, dar nu va fi anulată până la sfârșit. În Noul Testament nu se spune nimic despre detaliile condițiilor intermediare. Auzim numai acest lucru: suntem mai aproape de Dumnezeu. 

Concluzie
Învățătura marilor filosofi Socrate și Platon nu poate fi în niciun fel însoțită de cea a Noului Testament. Că persoana lor, viața lor și viața lor în moarte pot totuși să fie onorate de creștini, după cum au arătat apologeții secolului al doilea. Vizualizată de 205718 ori.
http://www.religion-online.org/showbook.asp?title=1115

Articole recomandate

Postări

Pagini


Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete:

luni, 15 mai 2017

83. Iadul, făcătorul de ateişti - Nicu Butoi

Reversul medaliei

"Când vine vorba de un aspect al gândirii și proclamării creștine care a vătămat creștinismul în cel mai înalt grad și care, pe bună dreptate, s-ar putea numi automutilare, atunci acesta este conceptul de Iad. El a produs mai mulţi atei decât comunismul, materialismul și păgânismul la un loc."
"Dacă ar fi fost promovat de dictatori monstruoși sau de Diavolul însuși, conceptul chinuirii veșnice în Iad ar fi fost de înţeles. Ce a intenţionat însă biserica prin vehicularea unui astfel de concept rămâne subiectul uimirii și dezbaterii. Să fi încercat biserica să îi înspăimânte pe oameni și astfel să îi facă să se întoarcă la Dumnezeu?"
Nicu Butoi


Este Iadul real?


https://semneletimpului.ro/religie/teologie/viata-dupa-moarte/este-iadul-real.html 

Articole recomandate

Postări

Pagini

Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete:

luni, 1 mai 2017

82. Invitation to a conference about the mortality of the soul

Invitation to a conference about the mortality of the soul and the true penalty for the sin (death and not eternal torment in the so called hellfire)


Job 13:7 Young's Literal Translation
"For God do ye speak perverseness? And for Him do ye speak deceit?"


The widespread conception of the state of the dead in both Christian and other cultures can be summed up as follows: when a man dies, his soul survives death, and according to good or bad deeds goes either to hell or to heaven.
• But does the Bible claim that after death, man does not cease to exist and can live without resurrection?
• Does the Scripture teach the teaching of an immortal soul that does not need resurrection?
• Are the wicked tormented in the fire before the resurrection or after the resurrection?

For all these questions, we will try to respond by the grace of God, with the help of the Word of God, into the conference that will be held this year on these subjects.

We do not apologize for sinners, but we invite them to repent, escaping by the resurrection from the wages of sin: death.
Unfortunately, the scribes in the Catholic Church have altered certain Bible passages to support these dogmas. At this conference, the main changes made by these scribes to support their doctrines will be reviewed.

Example:
I have a question from a brother working in England, linked to a tract we distribute.
His question was:
"In the tract it is said that in the Bible Codex Vaticanus of the fourth century there is a comma in the verse in Luke 23:43, but the comma was invented only in the 9th century ..."

The documented answer proving that the source of the brother is erroneous: "In the 3rd century BC, Aristophanes of Byzantium invented a system of single dots (distinctiones) that separated verses (colometry) and indicated the amount of breath needed to complete each fragment of text when reading aloud.[3] The different lengths were signified by a dot at the bottom, middle, or top of the line. For a short passage (a komma), a media distinctio dot was placed mid-level ( · ). This is the origin of the concept of a comma, although the name came to be used for the mark itself instead of the clause it separated."  
Https://en.wikipedia.org/wiki/Comma

So the comma was not invented in the 9th century, but unfortunately this stereotype is being circulated in different places. And now let's see how it was placed in the Vatican Codex Bible (an old Bible written in the Vatican City of Rome, Rome, Italy):
Luke 23:43 Bible Codex Vaticanus "Amēn (Amen) soi (to you) legō (say) sēmeron (today), met '(with) emou (mine) esē (you will be) en (in) Paradeisō (Paradise)."
"Amēn soi legō sēmeron, met 'emou esē en to Paradeisō."
"Amen I tell you today, with me you will be in Paradise."

The Codex Vatican Bible is not the only ancient resource where the comma appears in this order. We have the testimony of a fourth-century Aramaic Gospel (Codex Curetonianus) and some ancient Greek texts, both biblical manuscripts and quotes from various church writers from antiquity.
Be blessed!


Do you have important issues?
Are you looking for God?
Looking for answers from the Bible?
Do you have a question about God and the Bible?
We can talk here or at bibliaantica@yahoo.com
  (Romania).


Re: Luke 23:43 - Where does the comma go?
John Albu (rt20@columbia.edu)
Fri, 2 Aug 1996 00:13:58 -0400 (EDT)
• Messages sorted by: [ date ][ thread ][ subject ][ author ]
• Next message: kcew32b@prodigy.com: "Does the NT authors use of "God sent his only son" imply..."
• Previous message: LNJVO@cc.newcastle.edu.au: "today"
For the punctuation marks in Luke 23:43, three possibilities have been
offered: to put a comma before the word "today," to put it after "today,"
or to put a comma both before and after "today." -- See "Understanding and
Translating 'Today' in Luke 23.43," by J. Hong, published in "The Bible
Translator," Vol. 46, 1995, pp. 408-417.
Early Greek manuscripts had no punctuation, but occasionally it is found
in some MSS, and this is the case here, where B (the Vatican 1209) has a
lower point ((hypostigme) after semeron. Regarding the punctuation used by
this MS, it was noted that in general "B has the higher point as a period,
the lower point for a shorter pause." (A. T. Robertson, "A Grammar of the
Greek New Testament," Nashville, 1934, p. 242) The ink of the uncial
letters in codex B was at one time a faded brown color, and in a later
century a scribe traced over many of the letters and punctuation marks.
However, in Luke 23:43 the ink of the lower point is the same as the
letters of the text, and thus it can be traced back to the fourth century
C.E.
The Vatican 1209 uses punctuation marks also in other places. Thus, at
Romans 8:5, ABCL and 26 cursives have a point after sarka. Does anybody
know any MS that displays some kind of punctuation in Luke 23:43, beside
the Vatican 1209?
The Curetonian Syriac (fifth century C.E.) renders Luke 23:43: "Amen,
I say to thee to-day that with me thou shalt be in the Garden of
Eden.'" -- F. C. Burkitt, "The Curetonian Version of the Four Gospels," Vol.
I, Cambridge, 1904.
Below I am quoting from several Greek sources, in transliteration and
providing an English translation. I would appreciate if improvements would
be offered for the English renderings.
“Tines men houtos anaginoskousin* _Amen lego soi semeron*_ kai
hypostizousin* eita epipherousin, hotiet' emou ese e to paradeiso._”
("Some indeed read this way: 'Truly I tell you today,' and put a comma;
then they add: 'You will be with me in Paradise.'" -- Hesychius of
Jerusalem, an ecclessiastical writer who died about 434 C.E. Greek text
found in Patrologia Graeca, Vol. 93, columns 432, 1433.
“Alloi de ekbiazontai to rhema, stizontes eis to <<Semeron,>> hin' e to
legomenon toiouton* <<Amen ego soi semeron*>> eita to, <<met' emou ese
en to paradeiso,>> epipherontes.” ("But others press upon the saying,
putting a punctuation mark after 'today,' so that it would be said
this way: 'Truly I tell you today'; and then they add the expression:
'You will be with me in Paradise.'") -- Theophylact, an ecclessistical
writer who died about 1112 C.E. Edition: Patrologia Graeca, Vol. 123,
column 1104.
“alloi -- to rheton ekbiazontai* legousin gar dein hypostizontas (254:
hypostizantas) anaginoskein* amen lego soi semeron*>> eith' houtos
epipherein to* met' emou ese etc.” ("Others press upon what is spoken;
for they say it must read by putting a comma thus: 'Truly I tell you
today,' and then adding the expression this way: 'You will be with me'
etc.") -- Scholia 237, 239, 254. Text found in Novum Testamentum Graece,
editio octava critica maior, by C. Tischendorf, Vol. I, Leipzig, 1869,
under Luke 23:43.
“kai eutys eipen moi hoti amen amen semeron lego soi, met' emou ese en
to parad[eiso].” ("And immediately he said to me: 'Most truly today
I tell you, You will be with me in Paradise.'") -- Descent into Hades,
an apocryphal writing of the fourth century C.E. Text found in Novum
Testamentum Graece, editio octava critica maior, by C. Tischendorf, Vol.
I, Leipzig, 869, under Luke 23:43.
“ho de eipen auto* semeron lego soi aletheian hina se ekho eis ton
parad[eison] met' emou.” ("And he said to him: 'Today I tell you the
truth, that I should have you in Paradise with me.'") -- Gospel of
Nicodemus (=Acts of Pilate) b287, an apocryphal writing of the fourth
or fifth century C.E. Text found in Novum Testamentum Graece, editio
octava critica maior, by C. Tischendorf, Vol. I, Leipzig, 1869, under
Luke 23:43.
Therefore, at least from the fourth century C.E. until well into the
twelfth century C.E. there were readers who understood the text at Luke
23:43 as "Truly I tell you today, You will be with me in Paradise." On
that very day, when Jesus died, he was in Sheol or Hades, and not in
Paradise. (Psalms 16:8-11; Acts 2:22-32) He was dead and in the tomb
until the third day and was then resurrected as "the firstfruits" of the
resurrection. (Acts 10:40; 1 Corinthians 15:20; Colossians 1:18) Thus, the
word "today" at Luke 23:43 does not give the time of the evildoer's being
with Jesus in Paradise.
The death of Jesus Christ on that day was a most important event in human
history. It opened to mankind the prospect of gaining everlasting life in
Paradise conditions. A few hours before on that very day, during a simple
ceremony, Jesus used wine and unleavened bread as symbols of his loving
human sacrifice; then he told his disciples: "Keep doing this in
remembrance of me." (Luke 22:19; 1 Corinthians 11:23-26) It was only as a
result of Jesus' impending sacrificial death on that day that such promise
to the evildoer was possible.
John Albu
• Next message: kcew32b@prodigy.com: "Does the NT authors use of "God sent his only son" imply..."
• Previous message: LNJVO@cc.newcastle.edu.au: "today"

Articole recomandate

Postări

Pagini

Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete:
Abonați-vă la: Postări (Atom)