Martin Luther:
"We should learn to view our death [as]...a fine sweet and brief sleep, which brings us release from...all the misfortunes of this life, and we shall be secure and without care, rest sweetly and gently for a brief moment, as on a sofa, until the time when He shall call and awaken us together with all his dear children to his eternal glory and joy." (A Compend of Luther's Theology, p. 242)
In one vehement outburst against Roman traditions, following a public burning of his books, Luther classed the immortality of the soul among the "monstrous fables that form part of the Roman dunghill of decretals." (Taken from Luther's, "Assertion of All Articles Wrongly Condemned in the Roman Bull," Nov 29, 1520 & Quoted by Edward Fudge, The Fire That Consumes, p. 70)
"Ar trebui să învățăm a vedea moartea noastră [ca] ... un somn fin, dulce și scurt, care ne aduce eliberarea din ... toate nenorocirile acestei vieți, și vom fi în siguranță și fără grijă, într-o odihnă dulce și blândă pentru un scurt moment, ca pe o canapea, până în momentul când El va chema să ne trezim împreună cu toți copiii săi dragi, spre slava lui veșnică și bucurie. " (A Compend of Luther's Theology, p. 242)
Într-o izbucnire vehementă împotriva tradiţiilor romane (catolice), ca urmare a unei arderi publice a cărților sale, Luther a calificat nemurirea sufletului printre "fabulele monstruoase care fac parte din decretaliile gheenei romane (catolice)." (Taken from Luther's, "Assertion of All Articles Wrongly Condemned in the Roman Bull," Nov 29, 1520 & Quoted by Edward Fudge, The Fire That Consumes, p. 70)
Având în vedere toate acestea, cel mai cunoscut avocat al somnului sufletului de pe timpul său, a fost Martin Luther (1483-1546). [46] În scrierea despre Eclesiastul, Luther spune: Solomon judecă că morții sunt adormiţi și nu simt nimic, deloc. However, the best known advocate of soul sleep was Martin Luther (1483–1546).[46] In writing on Ecclesiastes, Luther says
Salomon judgeth that the dead are a sleepe, and feele nothing at all. For the dead lye there accompting neyther dayes nor yeares, but when they are awoken, they shall seeme to have slept scarce one minute.[91]
Elsewhere Luther states that
As soon as thy eyes have closed shalt thou be woken, a thousand years shall be as if thou hadst slept but a little half hour. Just as at night we hear the clock strike and know not how long we have slept, so too, and how much more, are in death a thousand years soon past. Before a man should turn round, he is already a fair angel.[92]
„Minciuna e un bulgăre de zăpadă ce devine cu atât mai mare cu cât este rostogolit mai mult.” — Martin Luther
Articole recomandate
"We should learn to view our death [as]...a fine sweet and brief sleep, which brings us release from...all the misfortunes of this life, and we shall be secure and without care, rest sweetly and gently for a brief moment, as on a sofa, until the time when He shall call and awaken us together with all his dear children to his eternal glory and joy." (A Compend of Luther's Theology, p. 242)
In one vehement outburst against Roman traditions, following a public burning of his books, Luther classed the immortality of the soul among the "monstrous fables that form part of the Roman dunghill of decretals." (Taken from Luther's, "Assertion of All Articles Wrongly Condemned in the Roman Bull," Nov 29, 1520 & Quoted by Edward Fudge, The Fire That Consumes, p. 70)
"Ar trebui să învățăm a vedea moartea noastră [ca] ... un somn fin, dulce și scurt, care ne aduce eliberarea din ... toate nenorocirile acestei vieți, și vom fi în siguranță și fără grijă, într-o odihnă dulce și blândă pentru un scurt moment, ca pe o canapea, până în momentul când El va chema să ne trezim împreună cu toți copiii săi dragi, spre slava lui veșnică și bucurie. " (A Compend of Luther's Theology, p. 242)
Într-o izbucnire vehementă împotriva tradiţiilor romane (catolice), ca urmare a unei arderi publice a cărților sale, Luther a calificat nemurirea sufletului printre "fabulele monstruoase care fac parte din decretaliile gheenei romane (catolice)." (Taken from Luther's, "Assertion of All Articles Wrongly Condemned in the Roman Bull," Nov 29, 1520 & Quoted by Edward Fudge, The Fire That Consumes, p. 70)
Având în vedere toate acestea, cel mai cunoscut avocat al somnului sufletului de pe timpul său, a fost Martin Luther (1483-1546). [46] În scrierea despre Eclesiastul, Luther spune: Solomon judecă că morții sunt adormiţi și nu simt nimic, deloc. However, the best known advocate of soul sleep was Martin Luther (1483–1546).[46] In writing on Ecclesiastes, Luther says
Salomon judgeth that the dead are a sleepe, and feele nothing at all. For the dead lye there accompting neyther dayes nor yeares, but when they are awoken, they shall seeme to have slept scarce one minute.[91]
Elsewhere Luther states that
As soon as thy eyes have closed shalt thou be woken, a thousand years shall be as if thou hadst slept but a little half hour. Just as at night we hear the clock strike and know not how long we have slept, so too, and how much more, are in death a thousand years soon past. Before a man should turn round, he is already a fair angel.[92]
„Minciuna e un bulgăre de zăpadă ce devine cu atât mai mare cu cât este rostogolit mai mult.” — Martin Luther
Articole recomandate
Postări
| Intrare | Afișări de pagină | |||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
414
| ||||||||||
342
| ||||||||||
8 iul. 2013, 16 comentarii
|
316
| |||||||||
24 sept. 2015
|
173
| |||||||||
149
| ||||||||||
11 sept. 2014
|
127
| |||||||||
23 iul. 2015
|
125
| |||||||||
102
| ||||||||||
91
| ||||||||||
90
|
