Despre suflet, un capitol mult dezbătut în lingvistica din toate timpurile

 Despre suflet

Sufletul este un capitol mult dezbătut în lingvistica din toate timpurile. Însă cine l-ar putea cunoaşte mai bine decât Cel ce l-a creat, deoarece şi Creatorul are un suflet al Său:
"Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu (ebr. nafşi). Am pus Duhul Meu (ebr. ruhi) peste El; El va vesti neamurilor judecata." (Isaia 42:1)
În textul citat vedem cuvintele "sufletul meu" şi "duhul meu" ca două stări care arată două aspecte diferite: sufletul este legat de plăcere (senzaţie), iar duhul de judecată (intelect).

De reţinut: cuvântul "suflet", în ebraica este "nepheşh" (nefeş), în greacă este "psyche", iar în latină este “anima”.

Să vedem aşadar cum este descris "sufletul" în Biblie, de către Dumnezeu:

- Conform cu textul ebraic, "sufletul" este în sânge şi s-ar fi putut mânca împreuna cu sângele (lucru interzis în Legea lui Dumnezeu, dată lui Moise):
"Ak (Dar) basar (carnea) benafsow (cu sufletul în) damow (sânge) lo (nu) tokelu (mâncaţi) Geneza 9:4
"Pentru că sufletul (nefeş) cărnii (basar) este în sânge (damow) şi vi l-am dat pentru altar spre a face ispăşire pentru sufletele voastre, deoarece sângele este cel care face ispăşire pentru suflet." Levitic 17:11

Locul sufletului în trupul uman, conform ştiinţei lui Dumnezeu este în sânge:

"Numai ia aminte să nu mănânci sângele; pentru că sângele (damow) are în el sufletul (nefeş); şi să nu mănânci sufletul (nefeş) cu carnea (basar)." (Deuteronom 12:23).

- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate mânca sânge (lucru interzis) şi carne, deoarece sufletul este în sângele care inundă tot trupul - deci şi în gură, arătând prin asta că sufletul este partea senzorială din om, însumând totalitatea simţurilor umane (gustă, simte, place, etc.):

"Dacă s-ar întâmpla să mănânce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulţumire, jertfa lui nu va fi primită şi nu se va ţine în seamă celui ce a adus-o: ci va fi un lucru urâcios şi, sufletul (nefeş) care va mânca din ea, îşi va purta nelegiuirea."

Sufletul vinovat de nerespectarea Legii lui Dumnezeu, trebuia pedepsit şi dat spre nimicire (moarte), fapt ce arată că nu era nemuritor şi nu era separabil de trup, cum credeau filozofii păgâni:

"dar sufletul (nefeş) care, găsindu-se în stare de necurăţie, va mânca din carnea jertfei de mulţumire care este a DOMNULUI, să fie nimicit din poporul său." Levitic 7:20
"Sufletul (nefeş) care va mânca sânge de orice fel va fi nimicit din poporul său." Levitic 7:27

Sufletul este antropomorf ca şi trupul, căci de fapt sufletul ghidează trupul, la fel cum un program ghidează un robot în ingineria robotică:
"De aceea am zis fiilor lui Israel: "Nici un suflet (nefeş) dintre voi să nu mănânce sânge, şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru să nu mănânce sânge." Levitic 17:12

Poziţia lui Dumnezeu este clară în aceste texte, aici El vorbeşte nu Moise. Moise a fost doar o gură folosită de Dumnezeu, ca să spunem aşa. Dumnezeu este cel mai mare dintre toţi lingviştii şi folozofii lumii din toate timpurile. Ne vom ghida după ce spune El, nu după cum spunea Platon. Avem aşadar “poziţia oficială” a lui Dumnezeu despre suflet, nu a unui om pe nume Moise, cum cred unii:
"Orice suflet (nefeş), fie născut în tară, fie străin, care va mânca dintr-un animal sălbatic mort sau sfâşiat, să-şi spele hainele, să se scalde în apa şi va fi necurat până seara; apoi va fi curat." Levitic 17:15

Aşadar, sufletul totalizează simţul omenesc. Sufletul este echivalent (sinonim) cu simţul, sufletul fiind simţul. Altfel spus simțul este un program special de percepţie a omului creat de Dumnezeu sau altfel spus capacitatea fiziologică a organismelor care asigură date pentru percepție.

Simțurile au fost cunoscute şi clasificate din antichitate:
- a vedea, percepție vizuală cu ochii
- a auzi, percepție auditivă cu urechile
- a mirosi, percepție olfactivă cu nasul
- a gusta, percepție gustativ cu limba
- a pipăi, percepție tactilă cu pielea
- intuiţia - numită şi „al șaselea simț”
- senzaţia intelectuală (bună, confuză sau rea: plâns, râs, durere, nesiguranţă, etc.)

Exemple de simțuri

Simțul vizual (văzul)
Simțul auditiv (auzul)
Simțul olfactiv (mirosul)
Simțul gustativ (gustul)
Simțul tactil (mecanorecepția)
Simțul termic (termocepția)
Simțul timpului (cronocepția)
Simțul spațiului
Simțul setei
Simțul foamei
Simțul mâncărimii
Simțul presiunii
Simțul orientării
Simțul durerii (nocicepția)
Simțul mișcării (propriocepția)
Simțul preaplinului
Simțul nevoii de oxigen
Simțul echilibrului (echilibriocepția)
Simțul oboselii

- Iată de ce conform cu textul ebraic, "sufletul" se poate usca (ofili):
"Şi acum ni s-a uscat sufletul (nefeş): nu mai este nimic! Ochii nostrii nu văd decât mana aceasta." Numeri 11:6
- Iată de ce conform cu textul ebraic, "sufletul" poate atinge lucruri necurate:
"Orice lucru de care se va atinge cel necurat va fi necurat; şi sufletul (nefeş) care se va atinge de el să fie necurat până seara." Numeri 19:22
- Iată de ce conform cu textul ebraic, "sufletul" poate fi sfâşiat ca de un leu:
"Scapă-mă de toţi cei care mă urmăresc şi eliberează-mă, ca să nu sfâşie sufletul (nefeş) meu ca un leu care te face bucăţi, ..." Psalmii 7:1,2
- Iată de ce conform cu textul ebraic, "sufletul" poate merge în groapă (mormânt):
"ca să-i păzească sufletul (nefeş) de groapa şi viaţa de loviturile sabiei."
"sufletul (nefeş) i se apropie de groapă, şi viaţa de vestitorii morţii."
"Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă, şi viaţa mea vede lumina!"
"ca să-i ridice sufletul (nefeş) din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii." Iov 33:18,22,28,30
"DOAMNE, Tu mi-ai scos sufletul (nefeş) din Locuinţa morţilor (şheol), Tu m-ai ţinut cu viaţă în mijlocul celor ce se coboara în groapă." Psalmii 30:3

Şi iată de ce poţi vorbi din simţământ, "simţind cu alţii":
Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi. (1Petru 3:8)

Ce este duhul? Care este diferenţa dintre duh şi suflet?

Duh și Suflet: există diferențe?

Este corect să spunem că omul are trup, suflet și duh? Care este diferența dintre duh și suflet? Este corect să vorbim despre moartea și învierea sufletului?

Duhul în ebraică: ruach, în greacă: pneuma, în latină spiritus, este „ceva” din interior. Dar ce? Sufletul în ebraică: nefesh, în greacă: psyche, în latină: anima. Este la fel ceva din interiorul omului. Duhul uman și sufletul sunt două părți interioare ale ființei noastre, dar care sunt caracteristicile lor? Cum ar trebui și cum putem face diferența între cele două?

Biblia distinge clar și distinct între suflet și duh, nu numai în scrierea celor două cuvinte, ci și în sensul lor (deci nu sunt sinonime). Dacă citiți cu atenție Biblia, veți vedea că sufletul are proprietăți precum mănâncă şi bea, motiv pentru care iubitul nostru Domn Isus nu a negat viziunea evreiască asupra sufletului (Luca 12:19). Iar apostolul Pavel numește trupul (soma) „soma psychikon”, adică „trup sufletesc”, neabătându-se de la credința strămoșilor săi, care gândeau la fel. Deci sufletul este lumea noastră senzorială, simţurile trupului, care îşi au sediul în sângele care inundă tot trupul. De aceea se spune că sufletul omului este în sânge. Ei bine, oare simțurile noastre mai trăiesc undeva atunci când murim? Nu. Fără suflet, adică fără simțuri, corpul este mort.

Să comparăm două versete din Biblie - ambele spun că sufletul mănâncă (deci e vorba de simţuri).
Leviticul 7:18  Dacă s-ar întâmpla să mănânce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulţumire, jertfa lui nu va fi primită, şi nu se va ţine în seamă celui ce a adus-o: ci va fi un lucru urâcios, şi sufletul (în ebraică "nefeş") care va mânca din ea îşi va purta vina.
Luca 12:19 şi voi zice sufletului meu: "Suflete (în greacă "psyche"), ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!"
De asemenea, sufletul poate vorbi, căci trebuie să simţi ce vorbeşti: Luca 1:46 „Atunci Maria a zis: „Sufletul (în greacă psyche) Meu mărește pe Domnul”.

Am văzut ce este şi ce poate face sufletul. Dar ce este şi ce poate face duhul?

Duhul este definit în DEX (dicţionarul explicativ) ca fiind conştiinţă, gândire, intelect, minte, raţiune.

Definiţia aceasta este în armonie cu ceea ce arată Biblia, despre calităţile duhului: odihnă, înţelepciune, pricepere, sfat, tărie, cunoştinţă, frică

"Duhul lui Yehowah se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Yehowah." (Isaia 11:2, textul ebraic)

Deşi duhul merge la Dumnezeu în clipa morţii, duhul nu este respiraţia (suflarea), ci forţa care o ţine să funcţioneze:

Eclesiastul 12:7 până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.

Ezechiel 37:8. M-am uitat şi iată că le-au venit vine, carnea a crescut şi le-a acoperit pielea pe deasupra; dar nu era încă duh în ele....14. Voi pune duhul Meu în voi, şi veţi trăi; vă voi aşeza iarăşi în ţara voastră, ...

Fapte 1:8. Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului."

Aşadar duhul este puterea intelectuală a lui Dumnezeu ce ţine omul în viaţă, putere şi intelect.

De ce trebuie moartea nimicită? Cele mai citite articole tematice despre moarte de pe acest blog în anul 2000 AD

 Adevărul e interesant! De pe ce platforme şi din ce ţări accesează oamenii blogul?

Ce este moartea şi de ce trebuie nimicită, dacă am mai putea trăi pe undeva, imediat după ce murim?

Conform textului din Biblia ebraică, Dumnezeu va nimici moartea:
"...nimiceste moartea pe vecie: Yehowah Dumnezeu sterge lacrimile de pe toate fetele si indeparteaza de pe tot pamantul ocara poporului Sau; da, Yehowah a vorbit." (Isa.25:8)

Adevărul e crud: Nu putem trăi fără înviere şi fără ca moartea să fie nimicită. Dacă moartea nu ar fi distrusă, chiar dacă am învia, am muri din nou.

Blogul a fost accesat de pe:
www.google.ro
1,07 K
m.facebook.com
1,02 K
www.google.com
729
www.facebook.com
183
l.facebook.com
116
www.youtube.com
94
sufletulestemuritor.blogspot.com
80
lm.facebook.com
71
www.google.es
69
Altele
21,8 K
Adresele URL sursă cele mai importante
Intrare Afișări de pagină
https://www.google.ro/    697
http://m.facebook.com    553
http://m.facebook.com/    426
https://www.google.com/    384
http://www.google.com/    170
https://www.facebook.com/    130
http://www.google.ro/    95
https://www.youtube.com/    79
http://thetaoofbadass.pw/?a_aid=517d032416eac    51
Alta 22674
România
8,74 K
Rusia
5,17 K
Statele Unite ale Americii
4,55 K
Regatul Unit
830
Germania
801
Franța
768
Suedia
622
Ucraina
492
Canada
361
Altele
2,92 K
©2022 Blogger
Fii şi tu unul dintre cei care se interesează de adevăr! Nu te lăsa înşelat de Satan Diavolul, cel mai mare mincinos şi înselător din toate timpurile.

Citeşte Apocalipsa 12:9 cu maximă atenţie. Poate şi tu eşti unul dintre ei....

 

Vă recomand cele mai citite articole  tematice despre moarte (în anul 2000 AD), de la 1 la 20, de pe blogul "Ce spun Dumnezeu şi Satan despre moarte?" 

Lista celor mai citite postări de pe blogul "Ce spun Dumnezeu şi Satan despre moarte?" 

1.
Există viaţă după moarte, până la înviere?
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

2.
Cum a fost dus de nas regele Saul de "preoteasa" păgână din En-Dor?
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

3.
Comentariu despre "duhurile" de la 1Petru 3:18-20 şi despre cei "morţi" de la 1Petru 4:6
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

4.
De ce trebuie examinat cu atenţie autenticitatea pasajului din Luca 16:19-31?
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

5.
UNDE MERGEM DUPĂ MOARTE? - O analiză biblică
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

6.
Cum trebuie redat corect Matei 10:28: “nu pot ucide sufletul” sau “nu mai pot face nimic”?
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

7.
Ar trebui să folosim din nou cuvântul “iad” în traducerile moderne ale Bibliei?
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

8.
Este "iadul" o realitate? Adevărul despre "iad"
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

9.
Jmecheriile "cărturarilor"
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

10.
Este MOARTEA o uşă spre o altă viaţă?
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

11.
Iadul, făcătorul de ateişti - Nicu Butoi
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

12.
Despre cei morţi: Când vor fi făcuţi vii, conform Bibliei?
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

13.
Tu ce opinie ai despre moartea Domnului Isus: eretică sau adevărată?
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

14.
Moartea lui Socrate şi a lui Isus, un contrast
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

15.
Cum trebuie redat corect Evrei 9:27: "odată" sau "o singură dată"?
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

16.
Ororile de la o înmormântare păgână (filă de istorie din epopeea "Iliada" scrisă de Homer)
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

17.
Ce fel de foc este focul din Gheenă? Cât se poate rezista în el?
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

18.
Întâlniri, mese rotunde, conferinţe, etc., despre şi în legătură cu "sufletul este muritor"
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

19.
Recomandare film autobiografic despre pastorul şi autorul Edward William Fudge: Hell and Mr Fudge (Iadul şi domnul Fudge)
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic

20.
Oscar Cullmann: Nemurirea sufletului sau învierea morţilor? (carte - text englez)
Postare de Biblioteca Online Creştinism Clasic
https://sufletulestemuritor.blogspot.com/

Ce fel de foc este focul din Gheenă? Cât se poate rezista în el?

Cum e să fii distrus trup şi suflet în Ghneenă?

 

"....ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă." (Matei 10:28)

S-a pus problema dacă focul din Gheena este simbolic sau figurativ?
Dacă este simbolic nu avem ce comenta, e simbolic şi punct. Însă dacă e un foc adevărat, ce efecte are?
Focul  ce a căzut peste Sodoma a fost figurativ? Nu, ci literal. Ce efecte a avut? Înţelesul din Scripturi este ca la înviere cei răi vor fi distrusi într-un foc teribil, ca cel de la Sodoma şi Gomora, unde vor pieri cu totul, trup si suflet, aşa cum scrie la Matei 10:28.

Ideea din Scripturi nu este al chinului etern pentru nemântuiţi, ci un foc al  distugerii eterne. Cât au rezistat cei din Sodoma în acel foc teribil?
"dar, în  ziua cînd a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă (sulf) din  cer, şi i-a pierdut pe toţi." (Luca 17:29)

Ce s-a întâmplat la Sodoma? A plouat foc şi sulf.
Grozăvia care a urmat:
La  contactul cu focul sulful arde şi miroase urât, iar în contact cu apa,  sulful aprins se stinge, dar lichidul format (acidul sulfuric) e atât de  coroziv că distruge totul in cale, inclusiv pielea si carnea. Dacă  acest element intră iarăşi în contact cu apa începe să fiarbă şi  împroaşcă substanţe ca de vitriol. Dacă acest lichid intră în contact cu  orice tip de metal se transformă în sare, însă degajă o cantitate mare  de hidrogen, iar acesta intrând în contact cu focul - care continua să  cadă din cer - crea un fel de bombe cu hidrogen.
"Arma  nucleară cu fuziune (arma termonucleară, bomba cu Hidrogen) folosește  energia rezultată din fisiune pentru a comprima și încălzi deuteriul și  tritiul până aceștia fuzionează.
Efecte:
Explozia  nucleară are efecte imediate dacă eşti în epicentrul ei. Unda de șoc, radiația termică, radiația ionizantă promptă produc ca substantele sa se topeasca pur şi simplu, practic te topeşti într-o secunda sau două de la detonare, din cauza căldurii mari a focului atomic.

 

Poate cineva să vorbească cu morții?

Buna tuturor! Întrebarea de mai sus este un subiect interesant: este posibilă invocarea morților sau poate nimeni nu poate vorbi vreodată cu morții?

Există lucruri în Biblie care sunt greu de înțeles la prima vedere:
2 Petru 3:15 Şi socotiţi îndelunga răbdare a Domnului nostru drept mântuire; precum v-a scris și iubitul nostru frate Pavel, după înțelepciunea care i-a fost dată.
16.Aproape în toate scrisorile sale, când vorbește despre lucrurile acestea; în care sunt niște lucruri greu de înțeles, pe care ignoranții și instabilii le răsucesc și le răsucesc, ca și alte scrieri, spre pierderea lor.
În capitolul 28 din 1Samuel, se desfășoară în fața noastră o poveste interesantă, în care o femeie din En-Dor îndrăznește să declare celor din jur că poate vorbi cu morții. Aceasta ajunge la urechile agentului regelui Saul, iar regele, care se află într-o situație dificilă, călătorește acolo deghizat și îi cere femeii să-l cheme pe profetul Samuel.
Dar poate cineva să vorbească cu morții înainte de înviere? Au existat două opinii cu privire la această întrebare. După unii, da, și de aceea femeia a vorbit cu adevărat cu profetul Samuel. Potrivit altora, nu și deci nu profetul Samuel a apărut, ci un demon sau chiar Satana însuși, care s-a prefăcut a fi profetul Samuel.
Ei bine, după spusele unui episcop ortodox de Cluj - regretatul Bartolomeu Ananaia, există o a treia opinie. Și această părere este că femeia din En-Dori a mințit.
Potrivit acestora, merită să examinăm și ideea dacă este într-adevăr o minciună și că celelalte două păreri nu au dreptate în interpretarea persoanei „Samuel” din capitolul 28 din 1 Samuel.
De aceea m-am gândit că ar trebui să mă uit și la textul Septuagintei grecești. Și m-am uitat, dar imediat am fost surprins de o discrepanță. Acolo, nu a fost tradus ca „care cheamă morții”, ci „grăitoare di pântec”. O altă surpriză este cuvântul „căzut” care a fost folosit în loc de „vei fi cu mine” (1 Samuel 28:19).
Se poate ca traducătorii Septuagintei să fi avut un manuscris ebraic în care scria "grăitoare din pântec", care este o expresie peiorativă (de batjocură). Mai există o diferenţă în Septuaginta, în loc de "veţi fi cu mine" există expresia "veţi cădea” ...
Indiferent care text este corect, rezultatul bătăliei era previzibil în fața tuturor, privind la raportul de putere. Toată lumea ar fi putut "ghici" asta, adică toată lumea ar fi bănuit (intuit) cine va câştiga dacă se va da bătălia. Ei bine, această bănuială a fost ambalată inteligent de această femeie, ca și cum ar fi primit-o de la profetul Samuel.
Dumnezeu știa foarte bine că morților nu li se poate vorbi până la înviere și știa foarte bine că cei care spun că pot face asta chiar mint. Prin urmare, el a interzis cu strictețe tuturor să meargă la astfel de mincinoși, care pretindeau că pot vorbi cu morții.
Leviticul 19:31. 31 Sa nu alergati la cei ce cheama mortii, pe la vrajitori sa nu umblati si sa nu va intinati cu ei. Căci eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
Deuteronom 18:9. Când vei intra în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu înveți să faci după urâciunile acestor popoare.
10. Să nu se găsească printre voi, care să-și treacă fiul sau fiica prin foc, nici ghicitor, nici vrăjitor, nici ghicitor, nici vrăjitor;
11. Nici unul care face farmece, nici unul care cheamă duhurile, nici unul care face magii;
12. Pentru că Domnul urăște pe oricine face aceste lucruri și pentru astfel de urâciuni, Domnul Dumnezeul tău îi alungă dinaintea ta.

https://aupv.blogspot.com/2013/11/keso-reakcio-levelezo-lista-tarsaknak.html

 

Matei 10:28 în scrierile creştinilor din secolul II-III (Iustin, Clement, Tertullian)

Matei 10:28 în scrierile creştinilor din secolul II-III (Iustin, Clement, Tertullian)

Autorii sus amintiţi au fost scriitori faimoşi, cunoscuţi până în zilele noastre. În mod interesant ei au cunoscut altfel versetul din Matei 10.28...

După ce Marcion din Sinope şi mişcarea sa de antisemiţi din secolul II au început să grecizeze (păgânizele) Scriptura şi credinţa, au apărut redări diferite, faţă de ce era în original.

Biblia, Vechiul şi Noul Testament împreună, au multe mărturii, că sufletul este muritor, la fel ca trupul şi are nevoie de înviere la fel ca trupul. Însă păgânii greci credeau altfel, că sufletul este nemuritor şi că omul la moarte îşi continuă existenţa fară trup, trupul fiind de fapt o temniţă, care nu mai este necesar. De aceea râdeau de apostolul Pavel când le vorbea de înviere şi nici nu au considerat că ar mai merita să-l asculte, aşa că s-au scuzat "politicos" că îl vor asculta altă dată (adică, la paştele cailor, niciodată):

Când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: "Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată." (Fapte 17:32)

Toate acestea mărturisesc că fraza “şi nu pot ucide sufletul” din Matei 10:28 este o modificare scribală a expresiei “şi după aceea nu mai pot face nimic”, făcută probabil în secolul III, după moartea lui Iustin Martirul (160) şi a lui Clement din Alexandria (215) pentru a sprijini doctrina nemuririi sufletelor.

Din mărturia unui tânăr evreu înaintea regelui Antiochus Theos Epifanes, sec. II î.e.n, reiese clar că sufletul se poate da la moarte:

“Iar eu, precum şi fraţii mei, şi trupul şi sufletul mi-l dau (la moarte) pentru legile părinteşti, rugându-mă lui Dumnezeu, ca să nu întârzie a Se milostivi spre poporul acesta şi pe tine prin certări şi prin bătăi să te facă să mărturiseşti cum că El singur este Dumnezeu.” 2Macabei 7:37.

O altă mărturie ar fi din rugăciunea episcopului martir Policarp al Smirnei, sec II., care vorbea de învierea sufletului alături de trup (expresie pe care o găsim şi în scrierea episcopului Teofil al Antiochiei din secolul II).

"Atotputernice Dumnezeule, Tată a iubitului şi binecuvântatului tău slujitor, Isus Christos, prin care am ajuns la cunoştinţa ta, Dumnezeul îngerilor, a puternicilor, a tuturor creaturilor şi a tuturor celor drepţi, care trăim înaintea feţei tale: Te preamăresc, că m-ai socotit vrednic pentru această zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor tăi, în paharul Christosului tău, LA ÎNVIEREA SUFLETULUI şi a trupului la viaţa veşnică prin neputrezirea din Duhul sfânt. Să fiu primit printre ei înaintea feţei tale, ca o jertfă grasă şi plăcută, aşa cum tu, veşnic drept Dumnezeu ai hotărât mai dinainte, mi-ai făcut de cunoscut în prealabil, iar acum împlineşti. Pentru toate acestea te laud, te preamăresc şi te slăvesc prin veşnicul tău mare preot ceresc, Fiul tău drag, Isus Christos. Prin el şi împreuna cu el, a ta este slava luminoasă în Duhul sfânt, acum şi în eternitatea care va veni. Amin.” Eusebiu, Istoria Eclesiastică, Rugăciunea episcopului martir Policarp al Smirnei, sec II

Citat din Iustin Martirul, sec. II (între anii 130-160)

În “Apologia întâia a lui Iustin Martirul” el citează versetul din Matei 10:28 în felul următor:

"Nu vă temeţi de cei care vă ucid şi după aceea nu mai pot face nimic, ci de El să vă temeţi care după moarte are putere să arunce atât sufletul cât şi trupul în gheena” Matei 10:28

La distanţă de el în timp, dar şi ca spaţiu apare Clement din Alexandria (155-215). Citatul din Matei 10:28 în 2 Clement „nu vă temeți de cei care vă omoară și nu vă pot face nimic mai mult; dar temeți-vă de Cel care, după ce ați murit, are putere atât asupra sufletului, cât și asupra trupului, pentru a-i arunca în focul gheenei. "

Ar mai fi de citat Tertullian, care se apropie de ce avem noi, desi nu identic, fapt care arată că in timpul lui inovaţia versetului a ajuns deja în Africa.

A se compara cu pasajul similar din Evanghelia după Luca:

“Vă spun vouă, prietenii mei: Să nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi: temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheenă. Da, vă spun, de el să vă temeţi.” Luca 12: 4,5

Să stăm de veghe cum se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Să nu ne lăsăm furaţi de nici o ideologie străină de Biblia veche. Aceasta este rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele Fiului său mă rog, Amin!

Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!

Dumnezeu să aibă milă de noi. Amin!

Feriţi-vă de un alt Isus, un alt duh şi de o altă evanghelie

Avertizarea Bibliei despre un alt Isus, un alt duh, şi o altă Evanghelie

In adevar, daca vine cineva sa va propovaduiasca un alt Isus pe care noi nu l-am propovaduit sau daca este vorba sa primiti un alt duh pe care nu l-ati primit sau o alta Evanghelie pe care n-ati primit-o, of, cum il ingaduiti de bine! (2Cor.11:4)

Din zecile de schiseme sectare aparute în SUA, multe dintre acestea s-au agăţat de iluzia unei iertări pe care Biblia nu o oferă. Şi ele o propovăduiesc ca "evanghelie".
De exemplu, în jurul anilor 1900, un fost pastor aventist propovaduia că indiferent ce au făcut oamenii în această viaţă şi indiferent cum şi-au încheiat viaţa, ei sunt iertaţi pe baza sângelui lui Isus Christos şi li se va oferi o şansă de îndeptare în impărăţia sa.
Toate sectele care au iesit din aceasta miscare propovaduiesc intr-un fel sau altul, acest mesaj delirant al apostaziei, contrat afirmatiilor clare ale Bibliei.
Conform Bibliei predicatorul fals va fi pedepsit
Daca insa strajerul va vedea venind sabia, si nu va suna din trambita, si daca poporul nu va fi instiintat, si va veni sabia si va rapi viata vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuirii lui, dar voi cere sangele lui din mana strajerului." (Ezec.33:6)
Conform Bibliei cei ce nu cred, nu sunt absolviti de vina
Cine crede in Fiul are viata vesnica; dar cine nu crede in Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el." (Ioan.3:36)
Conform Bibliei trebuie sa lupti puternic impotriva pacatului, ca sa-l biruiesti
Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: "Sa nu preacurvesti."
Dar Eu va spun ca oricine se uita la o femeie ca s-o pofteasca, a si preacurvit cu ea in inima lui.
Daca deci ochiul tau cel drept te face sa cazi in pacat, scoate-l si leapada-l de la tine; caci este spre folosul tau sa piara unul din madularele tale si sa nu-ti fie aruncat tot trupul in gheena. (Matei 5:27-29)
Dacă un curvar care a crezut o astfel de "evanghelie de paie" a iertarii necondiţionate, şi nu s-a pocait, ce va păţi la judecată:
Dar, cu impietrirea inimii tale, care nu vrea sa se pocaiasca, iti aduni o comoara de manie pentru ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu, (Rom.2:5)
Deci indiferent ce nume "pompoase" isi iau aceste secte, Biblia ne avertizeaza sa ne ferim de ele:
Daca nu iubeste cineva pe Domnul nostru Isus Hristos, sa fie anatema! "Maranata!" (Domnul nostru vine!) (1Cor.16:22)
Dar, chiar daca noi insine sau un inger din cer ar veni sa va propovaduiasca o Evanghelie deosebita de aceea pe care v-am propovaduit-o noi, sa fie anatema! (Gal.1:8)
Cum am mai spus, o spun si acum: daca va propovaduieste cineva o Evanghelie deosebita de aceea pe care ati primit-o, sa fie anatema! (Gal.1:9)
Cuvnatul "anatema" înseamnă blestemat. Ce teribil sună, căci a fi blestemat înseamnă a nu fi iertat şi prin urmare a nu avea viaţă veşnică, căci " mania lui Dumnezeu ramane peste el" (Ioan.3:36)!