Faceți căutări pe acest blog

joi, 24 septembrie 2015

76. Este "iadul" o realitate? Adevărul despre "iad"

"Iadul" e o adaptare făcuta din mitologia păgână la creştinism, cu interpolările de rigoare în cărţile Noului Legământ (Noul Testament), unde cândva nu exista o boabă sau o fărâmă de gând despre iad şi chinuri eterne în foc. Adică "iadul" a fost introdus pe furis în creştinism, după moartea apostolilor, când pentru a face această credinţă acceptabilă, au fost modificate câteva texte din cărţile Noului Legământ, pe lângă care s-au inserat în text bucăţi din texte apocrife (neautentice). Acest blog prezinta o documentare temeinică, fiind rodul cercetării care a început în anul 1991: 

Ce este plata pentru păcat? Iadul? 

Află răspunsul din câteva versete:

Romani 6:23. "Fiindcă plata păcatului este moartea ("şi nu "chinuire veşnică în flăcările iadului"), dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru."
2Tesalonicei 1:9. "Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veșnică ("şi nu chinuire vesnica in flacarile iadului") de la fața Domnului și de la slava puterii Lui,"
Evrei 10:26,27. "Căci dacă păcătuim de voia noastră, după ce am luat cunoştiinţă despre adevăr, nu ne mai rămâne, pentru păcate, nici o jertfă, ci o înfricoşată aşteptare a judecăţii şi iuţimea focului care va mistui pe cei potrivnici ("şi nu chinuirea vesnica in flacarile iadului")."




Plata pentru cei ce au trăit acum - în această viaţă - în păcat este "gheena" - aşa se numea în antichitate crematoriul de gunoaie de lângă Ierusalim (Matei 10:28), dar nu este singurul simbol al nimicirii, acesta mai fiind numit şi "întunericul  de afară" (Matei 25:30), "tăiatul în două" (Matei 24:51), aruncarea "în iazul de foc" (Apocalipsa 20:15), toate fiind simboluri pentru moartea veşnică, adică moartea a doua, din care nu mai este niciodată scăpare. Nu este nici o scuză, la înviere, pentru cei ce au făcut răul intenţionat şi nu s-au pocăit. Soluţia este pocăinţa, şi asta se poate face numai în această viaţă. După ce mori nu mai poţi face nimic, pentru ca să scapi de moartea cea veşnică, adică moartea a doua. Se numeşte moartea a doua, deoarece toţi vor învia şi se vor prezenta la judecată, înaintea lui Dumnezeu. Pentru cei ce au făcut răul în această viaţă, pe care au trăit-o înainte de a muri, la înviere şi judecată nu există nici o scăpare, deoarece ei primesc sentinţa şi se duc definitiv în neat, în nefiinţă, în moartea a doua. Păcatoşii care nu s-au pocăit, mor de două ori, odată la sfârşitul vieţii lor şi odată la înviere, după ce vor fi judecaţi. Deci a doua oară păcătoşii vor trăi foarte puţin, doar atât ca să-şi audă sumarizarea păcatelor în capete de acuzaţie şi să audă apoi sentinţa. Învierea pentru cei păcătoşi, chiar dacă vor trăi foarte puţin, până la primirea sentinţei, este necesară din mai multe motive.
Un motiv este că Dumnezeu nu se lasă batjocorit şi fiecare trebuie să-şi plece genunchiul în faţa Lui, deci să-şi recunoască greşeala ca Acan, şi Biblia spune că toţi cei care vor merge în moartea a doua îşi vor recunoaşte greşeala, cu plânsul şi scrâşnirea dinţilor, asta însemnând o imensă părere de rău, ştiind că pierd toată gloria veşniciei viitorului, nefiind iertaţi pentru ce au făcut.
Un alt motiv este că ei trebuie să fie condamnaţi de cei sfinţi, ca să nu existe nici un dubiu asupra judecăţii ce s-a făcut. Nimeni nu va putea zice "Apoi ştii ce, x sau y ar fi meritat viaţa veşnică, dacă judecata ar fi fost făcuta de oameni, dar fiind făcută de Dumnezeu, el n-a ţinut cont de asta şi de asta..." Dumnezeu Tatăl nu mai judecă pe nimeni (Ioan 5:22), el a dat toată judecata Fiului, iar Fiul a dat-o sfinţilor (1Corinteni 6:2). Sfinţii vor judeca lumea, nu Dumnezeu, nu Fiul, nu îngerii. Şi ei vor face judecata având ca etalon de judecată "Cuvântul lui Dumnezeu".
Un alt motiv este că ei trebuie să fie un exemplu înfiorător al rebeliunii eşuate pentru veşnicie. Dumnezeu nu poate greşi, tot ce face el este suprem faţă de toţi şi toate. Deci nimeni nu trebuie să se pună alături de el în nici o chestiune. El este sfânt şi drept, gata să ierte, dar şi foarte aspru faţă de cei ce n-au dat curs invitaţiei milei şi iertării Sale.

Nu există nici un motiv pentru ca un păcătos să fie chinuit veşnic. Nici unul măcar! Ar fi un abuz asupra înţelepciunii, dreptăţii şi iubirii. 

Vrei "Adevărul" despre "iad"? Roagă-te sincer pentru adevăr. Citeste Biblia "fără ochelarii puşi de pastorul sau de cultul tău" de la Geneza la Apocalipsa şi compară cu ce am scris pe acest blog. Vei afla ca învăţătura despre "iad" e falsificarea Bibliei, făcută de gnosticii care mai apoi s-au numit "catolici". Vei afla ca "iadul" e minciuna lui Satan, Diavolul.

Dumnezeu nu "scuză" păcătosii nemântuiţi, dar nici nu îi "chinuie" etern. Altfel el ar fi numit oare "iubire"? El cheamă la pocainţă şi nu spune "Vreau să forţez pe oameni la pocăinţă, că altfel îi chinui etern în focul din iad". 

Ajunge ca pedeapsă "moartea a doua". Nu fiţi "mai drepţi" ca Dumnezeu. Aşa a făcut şi Satan, mentorul ce stă în spatele minciunii despre chinurile veşnice din iad.

Vă invit să citiţi articolul ce are legătură cu acest subiect:
 "Ce spune internetul despre "Inventatorii iadului", cine au fost ei? Filozofii păgâni!"
http://inasteptareatestului.blogspot.ro/2012/12/ce-spune-internetul-despre-inventatorii.html

Dă mai departe acest blog, pentru zidirea altora în adevăr, dacă eşti pentru adevăr:
www.sufletulestemuritor.blogspot.ro

Articole recomandate

Postări



Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: , , , , , , , , ,

joi, 3 septembrie 2015

75. UNDE MERGEM DUPĂ MOARTE? - O analiză biblică

O analiză biblică de excepţie, din care citez:
"Concluzia si raspunsul meu !
Biblia ne invata ca in vechime (vechiul testament) moartea era numita „adormire” ! 
Vedem ca toti oameni lui Dumnezeu din vechime au „adormit” !

  • 1 Imparati 2:10 David a adormit cu părinţii lui şi a fost îngropat în cetatea lui David.
  • 1 Imparati 11:43 Apoi Solomon a adormit cu părinţii lui şi a fost îngropat în cetatea tatălui său, David. În locul lui a domnit fiul său Roboam.
  • 1 Imparati 14:20 Ieroboam a împărăţit douăzeci şi doi de ani; apoi a adormit cu părinţii săi. Şi în locul lui a împărăţit fiul său Nadab.
  • 1 Imparati 14:31 Roboam a adormit cu părinţii lui şi a fost îngropat cu părinţii lui în cetatea lui David. Mama sa se numea Naama, amonita. Şi în locul lui a împărăţit fiul său Abiam.
  • 1 Imparati 15:8 Abiam a adormit cu părinţii lui şi l-au îngropat în cetatea lui David. Şi în locul lui a domnit fiul său Asa.
  • 1 Imparati 15:24 Asa a adormit cu părinţii lui şi a fost îngropat cu părinţii lui în cetatea tatălui său David. Şi în locul lui a domnit fiul său Iosafat.
  • 1 Imparati 16:6 Baeşa a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat la Tirţa. Şi în locul lui a domnit fiul său Ela. 1 Imparati 16:28 Omri a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat la Samaria. Şi în locul lui a domnit fiul său Ahab.
  • 1 Imparati 22:40 Ahab a adormit cu părinţii săi. Şi în locul lui, a domnit fiul său Ahazia.
  • 1 Imparati 22:50 Iosafat a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi, în cetatea tatălui său David. Şi în locul lui a domnit fiul său Ioram.
  • 2 Imparati 8:24 Ioram a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ahazia.
  • 2 Imparati 10:35 Iehu a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat la Samaria. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioahaz.
  • 2 Imparati 13:9 Ioahaz a adormit cu părinţii săi, şi l-au îngropat la Samaria. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioas
  • 2 Imparati 13:13 Ioas a adormit cu părinţii săi. Şi pe scaunul lui de domnie s-a suit Ieroboam. Ioas a fost îngropat la Samaria cu împăraţii lui Israel.
  • 2 Imparati 14:29 Ieroboam a adormit cu părinţii săi, cu împăraţii lui Israel. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Zaharia.
  • 2 Imparati 15:7 Azaria a adormit cu părinţii săi, şi l-au îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Iotam.
  • 2 Imparati 15:22 Menahem a adormit cu părinţii săi. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Pecahia
  • 2 Imparati 15:38 Iotam a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea tatălui său David. Şi în locul lui a domnit fiul său Ahaz
  • 2 Imparati 16:20 Ahaz a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ezechia.
  • 2 Imparati 20:21 Ezechia a adormit cu părinţii săi. Şi în locul lui a domnit fiul său Manase.
  • 2 Imparati 21:18 Manase a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat în grădina casei, în grădina lui Uza. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Amon.
  • 2 Imparati 24:6 Ioiachim a adormit cu părinţii săi. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioiachin.
Dupa aparitia lui Isus pe pamant Biblia ne vorbeste de acelasi lucru „adormire” !

  • Faptele apostolilor 7:59-60 Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!” Apoi a îngenuncheat şi a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta!” Şi, după aceste vorbe, a adormit.
  • 1 Corinteni 15:6 După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.
  • 1 Tesaloniceni 4:13 Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde.
  • 1 Corinteni 15:20 Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.
Biblia confirma faptul ca cei neprihaniti se vor odihni de ostenelile lor, insa nu spune niciunde ca ei merg in cer !
Pavel ne invata ca cei morti vor invia , si la acea inviere se vor imbraca in neputrezire, ceea ce inseamna ca acele suflete nu vin din cer !
1 Corinteni 15 :51-54 Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
1 Corinteni 15:20-23 Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.Şi, după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.
Ap 6 : 10-11 Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.
AP 14 : 12-13 Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” Şi am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul!” „Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!”
1 Ioan 3 : 2 Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este."

Sursa:
https://exmesajulorei.wordpress.com/2015/02/04/unde-mergem-dupa-moarte/

Articole recomandate

Postări

Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: , , , ,

joi, 23 iulie 2015

74. Comentariu despre "duhurile" de la 1Petru 3:18-20 şi despre cei "morţi" de la 1Petru 4:6

1Petru 3:18-20 şi 4:6 nu se poate aduce în sprijinul doctrinei despre nemurirea sufletului şi a chinului vesnic, din următoarele motive

 Cornilescu 1Petru 3:18-20
18. Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, 19. în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare,
20. care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.

GBV 1Petru 3:18-20
 18. pentru că şi Hristos a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă la Dumnezeu, fiind omorât în carne, dar făcut viu în duh,
19. prin care, de asemenea, mergând, a predicat duhurilor care sunt în închisoare,
20. odinioară neascultătoare, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta în zilele lui Noe, pe când se pregătea corabia, în care puţini, adică opt suflete, au fost salvaţi prin apă;

 Câteva cuvinte din textul grec: zōopoiētheis (făcut viu) de pneumati (în duh) en ho (prin care) kai (şi) tois en (celor în) phylakē (închisoare), pneumasin (la spirite) poreutheis (a propovaduit)

 Oamenii sunt numiţi suflete, iar îngerii sunt numiţi duhuri. Când aceste duhuri sunt trimise pe pământ, iau formă vizibilă şi sunt numiţi îngeri. Prima trimitere a acestor duhuri a fost după izgonirea oamenilor din Eden, ca să păzească intrarea de la grădina Edenului:
Geneza 3:24. Şi l-a alungat pe om; şi a pus heruvimii şi flacăra sabiei strălucitoare spre răsăritul grădinii Edenului, ca să păzească drumul către pomul vieţii.

 Legat de 1Petru 3:18-20, prin Geneza 3:24, Geneza 6:1-4, 2Petru 2:4 şi Iuda 1:6 avem o deschidere mai largă la ceea ce spunea apostolul aici. Nişte îngeri - nu se ştie dacă cei dintre cei ce păzeau Edenul sau alţii - au părăsit domeniul lor de viaţă net superior celor oamenilor şi s-au ataşat vieţii pământeşti, pentru care au fost decăzuţi la o stare de vieţuire ca într-o închisoare, privaţi de anumite libertăţi. Aceşti îngeri decăzuţi vor sta în această stare până ce Dumnezeu îi va judeca prin sfinţi:  1Corinteni 6:3. "Nu ştiţi, oare, că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult cele lumeşti?"

Ce trebuia să le propovăduiască Domnul Isus acestor îngeri decăzuţi şi de ce trebuie ei judecaţi de oamenii sfinţi şi nu de către îngerii sfinţi?

Ce trebuia să le propovăduiască Domnul Isus acestor îngeri decăzuţi? După ce s-a înălţat la cer, Fiul lui Dumnezeu s-a dus ca procuror şi le-a prezentat capetele de acuzare, experimentând acum pe viu ispitele lansate de duhurile rele, ispite prin care trec toţi oamenii. 
Evrei 4:15. "Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat." 
Nici o ispită de a lor nu-şi are justificare. Şi de ce trebuie ei judecaţi de oamenii sfinţi şi nu de către îngerii sfinţi? Fiindcă îngerii decăzuţi au păcătuit împotriva oamenilor, înşelându-i şi nenorocindu-i prin pofte. 
Luca 11:24. "Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: "Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit." 

 Avem aici un răspuns: Când un duh necurat este biruit şi alungat dintr-un om, caută locuri fără apa, deoarece apa îi aduce aminte de distrugerea teribila de pe timpul lui Noe, şi această distrugere îi aduce aminte că odată şi odată şi ei vor pieri. De aceea nu renunţă ca să se lupte pentru sufletul celui eliberat, pentru că ştie că atunci când se va împlini numărul întreg al neamurilor ce trebuie să intre în regatul lui Dumnezeu ca preoţi şi regi, soarta lor va fi pecetluită (Romani 11:25). Cu cât întârzie mai mult planul lui Dumnezeu cu atât îşi prelungesc agonia, trăind într-o stare nefericită ca cea dintr-o temniţă. Deci 1Petru 3:18-20 nu se poate aduce în sprijinul doctrinei despre nemurirea sufletului şi a chinului vesnic. Textul nu vorbeşte de oamenii morţi ci de îngerii decăzuţi.

 1Petru 4:6 nu se poate aplica celor morţi literalmente, ci doar celor morţi în păcat. Vestea bună ar fi putut fi predicată doar celor drepţi, însă Dumnezeu în iubirea lui a extins harul şi asupra celor ce au fost morţi în păcat. Textul vorbeşte clar, aceştia nu sunt încă judecaţi, ci li s-a predicat tocmai ca să fie judecaţi: "Fiindcă pentru aceasta s-a vestit Evanghelia şi celor morţi, ca să fie judecaţi potrivit oamenilor", ori dacă aceşti morţi sunt deja în iad, atunci au fost deja judecaţi şi textul ar fi contradictoriu. Evanghelia li s-a predicat atunci când au fost vii şi trăiau pe pâmântul acesta, dar aceştia sunt numiţi "morţi", dacă trăiesc în păcat.
A se compara cu Ioan 5:25. "Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor învia."
Apostolul Petru a folosit aceeaşi metaforă, ca şi Domnul nostru Isus Christos, de la care a învăţat această figură de stil.
FIGURĂ DE STIL (FIGURĂ POETICĂ) s. f. + prep. + s. n. (< it., lat. figura + lat. de + fr. style): procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt în sens figurat, în cadrul unei opere literare, ca în exemplul „Și-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint” (M. Eminescu).
A se vedea şi textul aramaic: Aramaic Bible in Plain English
For because of this, The Good News was proclaimed also to the dead that they would be judged as children of men in the flesh and they would live in God by The Spirit.

Postări recomandate
413








343








312








173








151








127








125








102








91








91


Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: , , , ,

73. Luca 23:43 - Comentariu de Ady Florin

Luca 23:43 - Comentariu

VARIANTA 1
Luca 23:43 - Comentariu  
A) INTERPRETAREA POPULARĂ
-sufletul sau spiritul morţilor are o existenţă în ceruri înainte de înviere ; tâlharul i-a cerut  lui Iisus să-şi amintească de el în împărăţia sa, acesta a  fost asigurat că va fi în paradis chiar în ziua aceea ;
B) PUNCTUAŢIA TEXTULUI (analiza textului în greacă)
- dacă virgula este plasată înaintea cuvântului „astăzi„ aşa cum întâlnim în majoritatea traducerilor, pasajul arată astfel : „Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu mine în rai„
-  dacă virgula este plasată după cuvântul „astăzi „ pasajul arată astfel „Adevărat îţi spun astăzi, vei fi cu mine în rai„
Precizări
-în primele secole ale creştinismului , manuscrisele Noului Testament erau scrise fără spaţii între cuvinte sau propoziţii ;
- punctuaţia care să arate cum trebuia citit textul era foarte puţin folosită sau chiar deloc;
- Virgula, de exemplu, a fost introdusă abia în secolul al noulea;
-Când a fost introdusă punctuaţia în Luca 23:43, virgula a fost asezată înaintea cuvântului „astăzi„  nu din motive gramaticale ci din convingeri teologice; la acea vreme predomina convingerea că cei credincioşi vor primi răsplata finală la moarte;
C)  TRADUCEREA  ALTERNATIVĂ (CU VIRGULA DUPĂ ASTĂZI)
-Traducerile antice, citatele din scriitorii bisericeşti si chiar semne specifice ale manuscriselor greceşti stau mărturie că citirea alternativă avea mulţi susţinători în creştinismul timpuriu;
  • Redarea „ Ädevarat iti spun astazi, vei fi cu mine în paradis „se găseşte în Curetorian Syriac, una din cele mai timpurii traduceri ale Noului Testament, datând din secolul al doilea;
  • este, de asemenea , găsită şi în scriitori bisericeşti, cum ar fi Ephraem din secolul 4, Casian şi Hesaychius din secolul 5;
  • redarea aceasta se găseşte şi-n  două lucrări apocrife independente, probabil din secolul 4; (Faptele lui Pilat şi Coborârea lui Hristos în iad);
  • folosirea cuvantului astăzi ptr. a introduce sau a încheia o afirmaţie reprezintă doar un idiom semitic, folosit ptr. a sublinia semnificaţia şi solemnitatea declaraţiei ce fusese  făcută sau urma să fie făcută;
  • idiomul acesta este destul de obişnuit în Scriptură
  • în Deuteronomul întâlnim peste 40 de astfel de expresii, cum ar fi: „te învăţ astăzi, „îţi poruncesc astăzi”, „mărturisesc împotriva ta astăzi şi „îţi declar astăzi„ (Deuteronom 4:18; 6:6; 7:11; 8:19; 11:26,32; 30:18,19; 32:46)
D) SFAT PENTRU A ÎNŢELEGE AFIRMAŢIA DOMNULUI ISUS
-  ca să înţelegem afirmaţia Domnului Isus trebuie să privim întreaga învăţătură biblică privitoare la timpul când cei mântuiţi vor primi răsplata în rai;
E) CE ÎNŢELEGE ISUS PRIN RAI?
- Isus s-a referit la ceruri – (1 Corinteni 12:2-4) sau locuinţa veşnică din Noul Ierusalim a celor răscumpăraţi, în care se află pomul vieţii şi tronul lui Dumnezeu ( Apocalipsa 2:7; Apocalipsa 22:1-5)
-În alt pasaj Isus se referă la numeroasele locuri din casa lui Dumnezeu şi al timpului când  El va veni iarăşi ptr. a–i lua pe ai săi cu sine (Ioan 14:1-3); În timpul acela, el îi va invita pe urmaşii săi să moştenească împărăţia pregătită ptr. ei de la întemeierea lumii (Matei 25:31:34); acel moment este unul al reunirii şi atunci va avea loc celebrarea finală şi completă a eliberării de păcat (Luca 22:14-18);
F) Acordarea nemuririi
-Pavel învaţă că cei credincioşi care mor vor ieşi din mormânt la a doua venire a lui Isus  (1 Corinteni 15:20 -23) atunci când li se va oferi darul nemuririi (1 Corinteni 15:51-55); drepţii înviaţi şi cei ce sunt în viaţă vor fi luaţi împreună ptr. a-l întâlni pe Isus în văzduh şi vor fi cu El ptr. totdeauna (1 Tesaloniceni 4:17);
-În teologia lui Pavel, învierea lui Isus şi nu moartea sa, este cea care le oferă celor drepţi speranţă ptr. viaţă după moarte (1 Corinteni 15:16-19), Romani 10:9);
-Ar fi fost ciudat ca Iisus să-i promită tâlharului că vor fi împreună în paradis chiar în ziua aceea;
- Biblia învaţă clar că în ziua în care a murit Domnul Isus a mers în mormânt (Luca 23:50-54), Fapte 2:31-32; Fapte 13:29, 31)
G) ANALIZA IDEII CĂ TRUPUL LUI ISUS A MERS ÎN MORMÂNT, ÎN TIMP CE DUHUL  SĂU S-A SUIT LA CERURI;
- Dacă afirmăm că trupul  lui Isus  a  mers în mormânt în timp ce duhul său s-a suit la ceruri înseamnă că ignorăm cuvintele Domnului Iisus către  Maria, în dimineaţa învierii, când i-a cerut să nu-l atingă deoarece nu se suise acasă la Tatăl (Ioan 20:17);
H) PROBLEME CE APAR DACĂ ACCEPTĂM IDEEA CĂ ISUS A FOST ÎMPREUNĂ CU TÂLHARUL ÎN PARADIS ÎN ZIUA CÂND A MURIT
1. Dacă plasăm virgula înaintea cuvântului astăzi este imposibil să armonizăm acest pasaj cu învăţătura generala a Bibliei, inclusiv cu învăţătura Domnului Isus cu privire la timpul când credincioşii morţi îşi vor primi răsplata finală; Plasarea virgulei după  cuvântul „astăzi„ este un idiom semantic care accentuează semnificaţia enunţului;
2. Segmente importante ale bisericii primare au acceptat acest fel de citire „Adevărat îţi spun astazi, vei fi cu mine în rai şi asta chiar şi după ce credinţa în nemurirea sufletului a devenit predominnată în creştinism;
 3. Tâlharul l-a rugat pe Domnul Isus să-şi amintească de el în împărăţia sa; Prin folosirea cuvântului astăzi după expresia „îţi spun” Mântuitorul a făcut o promisiune solemnă, aducându-i mângâiere şi speranţă muribundului, dar fără a specifica timpul împlinirii promisiunii; 

                                                                  VARIANTA 2

A) TEXTUL ÎN ORIGINAL

- Și Iisus i-a spus lui adevărat spun ție astăzi cu Mine vei fi în paradis

Precizări

- pe timpul apostolului nu exista nici un fel de punctuație; nici punct, nici virgulă.

- în scrierea veche, până către secolul IX, se scria doar cu literele mari și fără spații între cuvinte!

- Textul era un lung șir de litere: SIIISUSIASPUSLUIADEVĂRATSPUNȚIEASTĂZICUMINEVEIFIÎNPARADIS

B) OPINIA MAJORITARĂ

- exact în acea zi de vineri, de îndată ce Iisus a murit, S-a suit la Tatăl, în paradis, împreună cu tâlharul.

 C) BIBLIA NE SPUNE CĂ DUMINICĂ, ÎN DIMINEAȚA ÎNVIERII IISUS ÎNCĂ NU SE SUISE LA TATĂL SĂU...!!

 Ioan  20: 17... „Nu mă ține”, i-a zis Iisus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu...”

D) INTREBARE  : CUM AR TREBUI AŞEZATĂ VIRGULA ÎN AȘA FEL ÎNCÂT SENSUL SĂ CORESPUNDĂ CU VERSETUL DIN IOAN?

 "Iisus i-a spus lui adevărat spun ție astăzi cu Mine vei fi în paradis.” Să  punem virgula înainte sau după  cuvântul „astăzi”? Ptr. a corespunde, virgula trebuie pusă astfel: „Și Iisus i-a spus lui: Adevărat spun ție astăzi, cu Mine vei fi în paradis.”

 E) CONJUNCTIA CA DIN TRADUCEREA CORNILESCU

-În Biblia Cornilescu, nu apare virgulă, ci cuvântul „că”...  – „Că” este adaosul lui Cornilescu, traducătorul. Lipsește în original.

 -Spre exemplu în Biblia Nițulescu „că”-ul nu-l vom găsi.

Obiecţie: Tâlharul de pe cruce a mers cu Domnul Hristos în rai, în ziua când a murit

 -NU avea cum să meargă în rai pentru că duminica dimineaţa Domnul a spus Mariei: “Nu mă atinge căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu;” Ioan 20:17

 -  Semnele de punctuaţie ale Bibliei nu au fost inspirate, ci au fost adăugate de oameni. În traducerea româneasca  – Cornilescu – a textului din Luca 23:43, virgula, care în unele traduceri există, a fost înlocuita cu prepozitia “ca”. Aceasta prepozitie, ca şi  virgula, dacă nu este aşezată corect în propoziţie schimbă total înţelesul corect al textului. Astfel, punctuaţia corecta a textului din Luca 23:43 ar fi trebuit să fie astfel: “Isus a răspuns: ‘Adevărat îti spun astazi, vei fi cu Mine în rai”. Împărăţia Domnului Hristos va fi întemeiată la a doua venire a Sa (Matei 25:31) şi toti drepţii din toate veacurile vor intra în ea în momentul acela,  nicidecum la moarte.

Sursa: STAREA OMULUI IN MOARTE  Adăugat de: adyflorin 

Postări recomandate
413








343








312








173








151








127








125








102








91








91
Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete: , , , , , , ,
Abonați-vă la: Postări (Atom)